Slava Ucraina la Fantana Alba
Sandrinio: Ucrainenii, mai jegoși ca sovieticii
Pe 1 aprilie s-au împlinit 82 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, când aproximativ 3.000 de români au fost uciși de gloanțele plecate din mitralierelor armatei roșii, a sovieticilor. După 1990, comemorarea acestor martiri a fost posibilă ca urmare a destrămării URSS, iar acest lucru s-a făcut an de an. Până în acest an, când totul a luat o altă turnură, iar ucrainenii și-au trimis proprii reprezentanți, de parcă părinții sau bunicii lor ar fi fost victimele acelui masacru. Iată ce a scris unul din oamenii care a participat la comemorarea din 2023: ”La Fântâna Albă, au sechestrat evenimentul de comemorare și au venit cu preoții lor, iar totul s-a desfășurat în limba ucraineană, preoții români și românii s-au adunat aici, la crucea care marchează prima groapă comună a martirilor de atunci, la 30 metri distanță. Preoții ne-au rugat să se afle despre sfidarea aceasta în presa română. Este prima oară când se întâmplă așa ceva”. La monumentul de la Fântâna Albă a fost postat doar steagul ucrainean, s-a difuzat doar imnul ucrainean, slujba religioasă a fost ținută de preoți ucraineni, nu a existat nici un fel de traducere, deși la fața locului erau prezenți atât consulul României la Cernăuți, Irina-Loredana Stănculescu, dar și oameni din România. Pentru această sfidare, consulul român a luat atitudine și le-a atras atenția ucrainenilor că în acest fel nu pot intra în Europa. În momentul în care românii s-au retras la monumentul din pădure, la groapa comună, o persoană venită din România le-a spus ucrainenilor să le fie rușine. ”Noi v-am primit familiile în casele noastre, v-am ajutat necondiționat, v-am sprijinit și voi vă comportați de așa manieră?”, a fost mesajul transmis ucrainenilor. Mâine-poimâine, autoritățile din statul vecin vor spune că la Fântâna Albă, pe 1 aprilie 1941 au murit bucovineni-ucraineni și se vor da victimele regimului sovietic și a lui Stalin. Nu, domnilor. Acolo au murit români și ați face bine să vă cereți scuze și să nu mai încercați să furați ceea ce nu vi se cuvine.
Video: Masacrul de la Fantana Alba
Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, în Bucovina de Nord unde între 2000 și 4000 de români au fost uciși de către trupele sovietice când încercau să treacă granița din URSS în România.
Cititi va rog mai multe la:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_F%C3%A2nt%C3%A2na_Alb%C4%83
Fântâna Albă (în ucraineană Біла Криниця, transliterat: Bila Krînîțea, în rusă Белая Криница, transliterat: Belaia Krinița și în germană Fontina Alba, Biala Kiernica sau Weissenbrunn) este un sat în raionul Adâncata din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Volcineț.
Cititi va rog mai multe la:
https://ro.wikipedia.org/wiki/F%C3%A2nt%C3%A2na_Alb%C4%83,_Ad%C3%A2ncata
Masacrul a avut loc în Duminica de Paşti:
MASACRUL de la FANTANA ALBA. Un Katyn românesc aproape uitat…
1 aprilie – sa ne amintim de FANTANA ALBA
Era Duminica de Paste, 1 aprilie 1941:
MASACRUL de la FANTANA ALBA. Un Katyn românesc aproape uitat …
SA NU UITAM: In Duminica de Paste, la 1 aprilie 1941, MASACRUL DE LA FANTANA ALBA
VIDEO: Inregistrarea emisiunii “Punctul de intalnire – Katyn-ul romanesc”, despre MASACRUL de la FANTANA ALBA si genocidul efectuat de sovietici asupra romanilor de peste Prut.
Va invit sa vizionati emisiunea “Punctul de intalnire – Katyn-ul romanesc”, moderata de Radu Tudor, referitoare la genocidul efectuat de sovietici asupra romanilor de peste Prut.
Cititi va rog si:
MASACRUL de la FANTANA ALBA. Un Katyn românesc aproape uitat …
MASACRUL de la FANTANA ALBA. Un Katyn românesc aproape uitat …
Citez din articolul Masacrul de la Fântâna Albă:
Un Katyn românesc aproape uitat
Supravieţuitorii au ţinut sub tăcere oroarea care s-a petrecut acolo, în Duminica de Paşte, din 1 aprilie 1941, când trupele sovietice au ucis sute, poate mii, de refugiaţi români – bărbaţi, femei şi copii – care încercau să treacă (graniţa spre România, nota mea) prin pădure.
Prăbuşirea Imperiului sovietic a scos însă acel căluş, din cauza căruia atrocităţile comise la Fântâna Albă au rămas un secret nemărturisit al celui de-al Doilea Război Mondial. Oamenii au început să vorbească.
“Vrem să începem să facem săpături, să descoperim cadavrele, dar nu am obţinut încă permisiunea din partea autorităţilor”, spune Petru Grior, un lider al comunităţii române locale.
Ecaterina Suceveanu, în vârstă de 67 de ani, stă în ograda casei ei şi îşi aminteşte de vărul ei, Constantin, şi de sute de alţi români care au fost împuşcaţi fără milă în locul acela.
Soldaţii au deschis focul în oamenii care mergeau în procesiune spre România, ţinând sus, deasupra capetelor, crucile mari, pe care le luaseră din bisericile satelor lor.
“Nu am să uit niciodată Duminica aceea de Paşte. Şi acum o mai văd noaptea, în vis”, a declarat pentru Reuters Ecaterina Suceveanu, o ţărancă din partea locului. Mărturia ei a fost confirmată de alţi săteni intervievaţi de Reuters.
O supravieţuitoare, care a cerut ca numele să nu îi fie menţionat, a declarat că a văzut, mai târziu, cum se mişca stratul subţire de pământ aruncat peste groapa comună din pădure, deoarece unii dintre cei care fuseseră îngropaţi acolo mai erau încă vii.
Fântâna Albă, cum e denumit locul în limba română, se află în Bucovina de Nord, o parte din România care a fost anexată cu forţa de dictatorul sovietic Iosif Stalin în 1940, împreună cu alte provincii româneşti.
Anexarea a făcut parte dintr-un tratat secret (al lui Stalin – nota mea) cu Germania nazistă, cu care România fusese aliată în război.
Acum, liniştea pare să domnească peste acest ţinut unde trăiesc ţărani prosperi şi zâmbitori, cu gospodării dichisite şi case vopsite în culori vii, ghemuite pe dealuri molcome, presărate cu păduri înalte de brazi, fagi şi mesteceni. Amintirile despre violenţele din trecut mocnesc însă aproape de suprafaţă.
Petru Grior, în vârstă de 42 de ani, preşedintele Societăţii Golgota, un grup de presiune al etnicilor români, spune că masacrul, deportările în masă şi colonizarea cu ruşi şi alte grupuri etnice au redus populaţia română autohtonă de la o majoritate de 80 la sută, în 1940, la o minoritate de 20 la sută.
Comunitatea română din nordul Bucovinei este estimată în prezent între 180.000 şi 200.000 de oameni, un sfert din populaţia dinainte de 1941.
Numărul exact al victimelor masacrului de la Fântâna Albă nu este cunoscut. Românii din partea locului spun că ar putea fi chiar şi 5.000.
Unii oameni de acolo au ajuns în România, unde sovieticii au instalat la putere un regim comunist după cel de-al Doilea Război Mondial.
Alţii au fost adunaţi şi deportaţi la mare depărtare. Unii dintre ei s-ar putea să mai fie şi acum în exil. Puţinii care au supravieţuit pustietăţilor sălbatice din Siberia sau Kazahstan s-au întors, în cele din urmă – şi au început să vorbească acum.
Familia Ilenei Vătăcean, acum în vârstă de 68 de ani, a supravieţuit masacrului, dar au fost toţi deportaţi în Asia Centrală. “Am stat şapte ani în Kazahstan, din 1941 până în 1948, împreună cu alte 40 de familii de români”, spune ea.
Societatea Golgota, cu sediul în capitala Bucovinei de Nord, Cernăuţi, strânge mărturii de la supraveţuitori şi de la cei deportaţi.
Petru Grior cercetează arhivele de stat sovietice, în căutarea dovezilor despre chinurile la care au fost supuşi românii sub regimul stalinist.
Ecaterina Suceveanu îşi răscoleşte memoria ca să-şi amintească detaliile acelei zile.
“Era Duminica de Paşte şi oamenii s-au strâns la biserica din sat”, spune ea. “Au scos crucile mari şi prapurii şi au pornit în procesiune (spre România, nota mea). Dar nu au ajuns niciodată acolo.”
Femeia îşi aminteşte că trupele armatei sovietice au încercat de mai multe ori să oprească procesiunea, înainte de a ajunge la noua graniţă cu România.
“Oamenii din satele noastre au refuzat să se oprească. Şi-au ridicat crucile deasupra capetelor şi au mers spre moarte plângând.”
Soldaţii îi aşteptau în pădure, în cuiburi de mitraliere, gata să tragă la ordin. “Vărul meu a fost printre primii care au fost seceraţi. A fost împuşcat în cap, când încerca să acopere cu trupul lui un băiat din sat”, povesteşte Ecaterina Suceveanu.
Băiatul a fost unul dintre puţinii supravieţuitori care s-au întors în sat în noaptea aceea. “Ne-a adus căciula lui Constantin. Am găsit înăuntru o bucată de os din craniul lui, plină de sânge, şi am pus-o într-un borcan. O ţinem şi acum, sunt moaştele familiei noastre.”
Elena Iliuţan are 35 de ani şi spune că s-a alăturat şi ea pelerinajului comemorativ la Fântâna Albă din Duminica de Paşte, anul trecut, când sute de români din satele învecinate au refăcut “drumul crucii” spre pădurea unde rudele şi prietenii lor sunt îngropaţi în gropi comune, anonime.
Societatea Golgota a ridicat două cruci de piatră pe locul unde se crede că se află gropile comune. În apropiere, o cruce simplă de lemn a fost înfiptă în pământ, la un an după masacru.
“În trecut era interzis să vorbim despre Fântâna Albă”, spun Elena Iliuţan. “Dar acum suntem liberi să vorbim şi trebuie să o facem, pentru că nu se ştie niciodată cât timp va dura această libertate.”
Cititi va rog si:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
1 comment