A murit ALEXANDER HAIG

   Citez din articolul Alexander Haig, former secretary of state, dies:

   Fostul secretar de stat Alexander Haig, un general de patru stele care a servit consilier de varf la trei preşedinţi şi a avut ambiţii prezidenţiale personale, a murit sâmbătă din cauza unor complicaţii de la o infecţie, a spus familia sa. El avea 85 de ani.

   Cariera militară a lui Haig, lunga şi decorata, a pornit din Washington pentru care el este mai bine cunoscut, incluzand posturi de varf în administraţiile lui Nixon, Ford şi Reagan. Niciodată nu si-a uitat răspunsul său televizat de la încercarea din 1981 de asasinare a presedintelui Ronald Reagan.

   Cateva ore de la impuscare, pe atunci secretar de stat, Haig a mers în faţa camerelor de luat vederi intenţionand, a spus el mai târziu, să liniştească americanii că, Casa Albă e in stare de funcţionare.

   „Începând de acum, eu sunt în control, aici la Casa Albă, până la întoarcerea vice-preşedintelui”, a spus Haig.

   Unii au văzut acest comentariu ca o inadecvata insfacare a puterii, în absenţa Vice-Presedintelui Bush, care zbura din Texas catre Washington in acel moment.

   Haig a murit la Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, unde era înconjurat de familia sa, în conformitate cu spusele a doi dintre copiii săi, Alexander si Barbara. Un purtător de cuvânt al spitalului, Gary Stephenson, a declarat ca Haig a murit la aproximativ 1:30 dimineata.

   Mai târziu, in cartea sa „Caveat” (Protest), Haig a scris că a fost „vinovat de o alegere proastă de cuvinte si a fost optimist sa-si  imagineze ca va fi iertat de imprecizia lipsita de respect pentru tragedia respectiva.”

   Haig a candidat pentru presedentie fara succes în 1988.

   „Mă gândesc la el ca un patriot al patriotilor”, a spus George Schultz, care l-a succedat pe Haig ca diplomat  de varf al ţării în 1982.

   „Nu contează cum l-ai fi feliat că el ar fi iesit tot roşu, alb şi albastru (culorile steagului american). El ar fi fost mereu dispus să-si servească tara.”

   Născut la 2 decembrie 1924, în suburbia Bala Cynwyd a Philadelphiei, Alexander Meigs Haig si-a petrecut zilele copilăriei visand la o carieră în armată. Cu ajutorul unui unchi, care au avut contacte in Congres, el si-a asigurat o numire la Academia Militară SUA de la West Point în 1943.

   După ce a combatut în Coreea şi Vietnam, Haig, un colonel al Armatei la acel moment, a fost promovat de către Henry Kissinger consilierul sau militar de pe langa Consiliului Naţional de Securitate sub Nixon. Haig ” a devenit, foarte curand, indispensabil”, a spus mai târziu Kissinger despre protejatul său.

   Nixon l-a promovat pe Haig în 1972 de la un general cu două stele la un rang de patru stele, trecand peste 240 de ofiţeri superiori, cu vechime mult mai mare decat el.

   În anul următor, în timp ce scandalul Watergate se aprofunda, Nixon a apelat la Haig şi l-a numit succesorul lui HR Haldeman ca şef al personalului de la Casa Albă. El a ajutat preşedintele sa-si pregătească apărarea impotriva acuzarii aduse, Nixon fiind preocupat de scandalul Watergate, astfel Haig s-a indeletnicit cu deciziile de zi-cu-zi care in mod normal erau efectuate de către directorul executiv.

   În numele lui Nixon, Haig, de asemenea, a ajutat cu aranjarea interceptarii convorbirilor telefonice a oficialilor guvernamentali şi a reporterilor, deoarece presedintele încerca sa descopere sursele scurgerilor de informaţii.

   Dupa un an după preluarea noului sau post, ca mana dreapta a lui Nixon, sa spus ca Haig ar fi jucat un rol cheie în a convinge pe preşedinte să demisioneze. El a sugerat, de asemenea, lui Gerald Ford sa treaca cu vederea orice crima comisa de catre predecesorul său, o indulgenta, care se crede ca l-ar fi costat, pe Ford, pierderea preşedinţie în 1976.

   Ani după ce a servit drept unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi lui Nixon, Haig ar fi fost invinovatit de speculaţii cum că el ar fi fost „Deep Throat” (informator anonim), sursa obscura care a ajutat pe reporterii de la Washington, Post Bob Woodward şi Carl Bernstein, in a da in vilerag povestea Watergate. Haig a negat-o, în mod repetat, si Mark Felt din FBI a fost în cele din urmă revelat ca si sursa secreta de informatii.

   Ca urmare a demisiei lui Nixon, Haig a rămas cu noua administraţie Ford pentru aproximativ şase săptămâni, dar apoi a revenit in armata în calitate de comandant suprem al forţelor americane din Europa şi de comandant suprem al forţelor aliate NATO, un post pe care l-a deţinut pentru mai mult de patru ani. El a demisionat în timpul administraţiei Carter datorita crizei ostaticilor din  Iran.

   Haig a cochetat cu ideea candidaturii pentru preşedinţie în 1979, dar a decis ca nu avea suficient sprijin şi, în loc de asta, a acceptat un loc de muncă în calitate de preşedinte al Companiei United Technologies, primul său loc de muncă în sectorul privat de dupa terminarea liceului.

   Când Ronald Reagan a devenit al 40-lea preşedinte al Statelor Unite, Haig a revenit in serviciul public în calitate de secretar de stat a lui Reagan, şi s-a declarat el însuşi “Vicarul politicii externe americane.”

   Mandatul său de 17 luni a fost marcat de confruntari cu alţi oficiali de varf din administrare, inclusiv cu Secretarul Apărării Caspar Weinberger, şi cu consilierul de securitate naţională William Clark.

   Două luni în noua administraţie, Haig a fost portretizat ca unul care da cu pumnul in masa de frustare atunci când preşedinţia unei echipe de gestionare a crizelor a fost luata de catre Bush. În ciuda acestor ciocniri, Haig a fost laudat de catre diplomaţi de profesie pentru încercarea de a realiza o relaţie stabilă cu Uniunea Sovietică.

   În cartea sa, Haig a spus că a concluzionat, în 1982, într-o excursie în Europa impreuna cu preşedintele, că “efortul de a-si creiona caracterul personal in afara scenariului s-a desfasurat ca o răzbunare.” El a demisionat zilele urmatoare.

   Descriindu-se ca pe un “dark horse”(un politician mai putin cunoscut care iese in evidenta), Haig a solicitat nominalizarea sa de catre republicani pentru alegerile prezidenţiale din 1988. Pe timpul campaniei, el a spus suporterilor despre dorinţa sa de a „păstra revoluţia Reagan în viaţă”, dar, de asemenea, a fost împotriva deficitul umflat al administraţiei federale, numind-o ca o jena a celor din GOP (Grand Old Party- partidul republican).

   Haig a renuntat la cursa la doar câteva zile înainte de alegerile primare din New Hampshire.

   În timpul carierei sale în serviciul public, Haig a devenit cunoscut pentru limbajul sau colorat si intortochiat. Când a fost întrebat de către un judecător pentru a explica pauza de 18 minute si jumatate dintr-una din benzile lui Nixon, Haig a răspuns: „Poate că anumite forte sinistre au intervenit”.

   Iar mai târziu, când el a criticat „moliciunea fiscala” a lui Reagan, a afirmat Haig ca “religiozitatea ideologica” a politicilor administraţiei economice au fost de vina pentru dublarea datoriei naţionale la 2 bilioane de dolari în 1987.

   Supravietuitorii lui Haig sunt: Sotia sa de 60 de ani, Patricia; copiii lui: Alexander, Brian şi Barbara; opt nepoţi şi fratele său, Pastorul Francis R. Haig.

   Comentariu saccsiv:

   Alexander Meigs Haig, Jr. a fost de asemenea participant Bilderberg Group, co presedinte al American Committee for Peace in the Caucasus, impreuna cu Zbigniew Brzezinski si Stephen J. Solarz, membru Council on Foreign Relations, membru Trilateral Commission. Membru Bohemian Grove.

Personalitati si organizatii : ALEXANDER HAIG ( ALEXANDER MEIGS HAIG JR. )

   Alexander Haig

   Alexander Meigs Haig, Jr. ( 1924 – ) , participant Bilderberg Group  , fost United States Secretary of State , fost comandant suprem al trupelor USA si NATO in Europa , fost asistent pe probleme militare al lui Henry Kissinger , co presedinte al American Committee for Peace in the Caucasus, impreuna cu Zbigniew Brzezinski si Stephen J. Solarz , membru Council on Foreign Relations , membru Trilateral Commission . Membru Bohemian Grove .