Teologul Mihai-Silviu Chirilă: Răspuns la “minicatehismul ecumenist” editat de către Patriarhia Română

Cuvânt înainte

După un an de zile în care a păstrat o tăcere desăvârșită față de pseudosinodul¹ din Creta, Patriarhia Română a decis să dea publicității o broșură de popularizare a tematicii referitoare la acesta, pe care probabil o va distribui în toate parohiile din țară, pentru informarea credincioșilor.

Broșura este realizată sub formă de întrebări și răspunsuri, motiv pentru care o consider un minicatehism de ecumenism, pe care credincioșii ortodocși sunt invitați să îl parcurgă, pentru a-și însuși viziunea oficială despre ce s-a întâmplat în Creta.

Răspunsurile la întrebări reprezintă, în linii mari, o sinteză a argumentărilor teologilor ecumeniști din toată perioada scursă de la pseudosinod, în care au încercat să convingă de faptul că ecumenismul este o atitudine de dialog inofensivă, că nu este erezie, că participanții la Creta au întărit Ortodoxia și au mărturisit-o etc.

Ceea ce atrage atenția este caracterul manipulator al întrebărilor, selectarea lor atentă, pentru a putea plasa răspunsul favorabil taberei ecumeniste. Dintre metodele de manipulare, cea mai ingenioasă este exagerarea unor tematici, pentru ca răspunsul să dea impresia unei normalități. De exemplu: se pune întrebarea dacă s-au adoptat căsătoriile homosexuale la sinod, pentru ca răspunsul, pe de o parte, să îi plaseze pe ecumeniști în postura de apărători ai normalității sexuale, pe de altă parte, să îi plaseze pe contestatarii imaginari care se presupune că ar fi ridicat astfel de problemă în postura de mincinoși ridicoli.

Teolog Mihai-Silviu Chirila: Cheia înţelegerii caracterului eretic al sinodului din Creta este acceptarea de către acesta a Declaraţiei de la Toronto

Lesbiana Karen Oliveto, episcop al United Methodist Church:

Foto: http://www.umc.org/news-and-media/married-lesbian-consecrated-united-methodist-bishop

United Methodist Church este membra a Consiliului Mondial al Bisericilor:

https://www.oikoumene.org/en/member-churches

Implicații eclesiologice ale aprobării documentului eretic Declaraţia de la Toronto de către pseudosinodul din Creta

de teolog Mihai-Silviu Chirilă

Argument

După sinodul din Creta, apărătorii “mărturisirii ortodoxe” pe care această adunare ar fi făcut-o lumii întregi au încercat să demonstreze că nu există niciun motiv pentru care sinodul să fie considerat eretic, că acolo s-au luat unele decizii controversate, dar nu atât de grave încât să nu poată fi corectate la un alt sinod de aceeaşi factură cu cel din Kolimbari. S-a făcut chiar şi o analogie cu sinodul al II-lea ecumenic, ignorându-se faptul că acela nu a corectat erori grave pe care primul sinod le-ar fi săvârşit, ci doar a dezvoltat doctrinele corecte ale primului sinod, pe care le-a și întărit prin primul canon.

Cele mai multe argumente s-au formulat în jurul expresiei din articolul 6 al documentului sinodal Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine“admite denumirea istorică de biserici şi confesiuni eterodoxe”¹., criticată în mod vehement de către cei ce se opun sinodului cretan.

Unele argumente prosinodale au încercat să acrediteze ideea că şi alte documente oficiale ale Bisericii (documentele sinodului din 1484 din Constantinopol, enciclica patriarhala din 1848) ar conţine referiri la o oarecare bisericitate acordată romano-catolicilor, sau că foarte mulţi teologi contemporani folosesc această formulare. Această argumentare ignoră câteva aspecte:

1. Documentul sinodului din secolul al XV-lea este unul prin care Biserica Ortodoxă rupe legătura artificială creată cu Roma prin sinodul necanonic de la Ferrara Florenţa. Desfășurat într-un context dominat de supremația turcească asupra spațiului ortodox și de instabilitatea patriarhilor pe tronul Marii Biserici din Constantinopol, a căror numire și mazilire depindea de jocurile de la curtea turcească, sinodul din 1484 a discutat printre altele modalitatea de reprimire la Ortodoxie a celor care au trăit în teritoriile dominate de latini și au acceptat supremația latină propovăduită de către sinodul de la Ferrara. Din relatările documentelor păstrate și ale istoricilor, sinodul s-a referit în primul rând la grecii care au acceptat supremația catolică în teritoriile conduse de latini, decizia reprimirii lor doar prin mirungere nu a însemnat acceptarea botezului catolic sau recunoașterea bisericității papistașe, iar decizia s-a luat la capătul unei dispute teologice, în care a existat și o părere contrară acesteia². În decizia luată la 1484 trebuie ținut seama de toate aspectele: influența latină, influența stăpânirii otomane, jocurile politice, opiniile teologice personale ale celor implicați în proces, natura convertiților cărora li se aplica mirungerea (cei mai mulți, greci care doreau să revină la Biserica mamă odată cu ieșirea de sub supremația politică latină). Această dispută teologică legată de botezul ereticilor convertiți a fost tranșată de cătreOrosul din 1755, în care s-a decis că toți cei ce vin la Ortodoxie de la eretici trebuie rebotezați³. Orosul a fost puternic contestat de către trimișii papali și de către unii mitropoliți iluminiști și a contribuit la mazilirea patriarhului care l-a promulgat, ceea ce indică atmosfera politică în care s-au luat aceste decizii.
2. Documentul patriarhal din secolul al XIX-lea descrie papismul printr-o analogie cu arianismul antic, prevestindu-i că nu va birui până la sfârșit⁴. Ea considerăfilioque erezie și alte învățături papiste inovații, pe misionarii papistași îi numește “traficanți de suflete”. În text, referirea la “Biserica catolică” are în vedere Biserica sobornicească, iar nu erezia papistașă, iar prevederea despre intrarea inovațiilor în “Biserica Apusului” se referă la Biserica Apusului dinainte de schisma din 1054, când Apusul era în comuniune cu Biserica lui Hristos. Despre supremația canonică a Romei, enciclica spune că ea a existat cât timp scaunul Romei „s-a condus curat după dogmele Sfinților Părinți, alăturându-se regulii infailibile a Sfintei Scripturi și a sfintelor Sinoade”, dar după alunecarea în erezie “acest primat a decăzut de la un scaun frățesc și privilegiat ierarhic la supremație”⁵.
3. Chiar dacă ar fi adevărat că acele documente s-ar referi la papistăşism cu termenul “Biserică”, chiar dacă ar fi adevărat că la momentul respectiv papistăşismul ar fi avut unele trăsături bisericeşti, căderile sale uriaşe de după jumătatea secolului al XIX-lea, când Conciliile I şi II Vatican au proclamat supremaţia şi statutul cvasidivin al papei şi alte doctrine eretice, au făcut ca orice referire la o situaţie din trecut să nu mai aibă nicio valoare în prezent, întrucât este în natura unei erezii să se îndepărteze, odată cu trecerea timpului, cât mai mult de adevărul credinţei ortodoxe.

În abordarea acestui aspect, apărătorii sinodului din Creta s-au lovit şi de următoarea situaţie paradoxală: pe de o parte, încearcă să demonstreze că în Creta s-a urmat o linie mai veche ortodoxă, care recunoaşte oarecum un fel de bisericitate papistăşismului şi chiar protestantismului, iar pe de altă parte, se afirmă răspicat că sinodul nu a recunoscut în niciun fel că acele comunităţi sunt “biserici”, ci doar a făcut un “act de curtoazie” acceptând realitatea că ele însele se numesc aşa.

S-a construit chiar şi argumentarea potrivit căreia simplul fapt că li s-a recunoscut denumirea nu înseamnă nimic, deoarece nu înseamnă că s-a şi afirmat că ele ar fi „biserici”, de ca şi când ar fi posibil să recunoşti denumirea unui lucru, negând însă motivele care fac ca acel lucru să aibă denumirea respectivă.

Singura piatră de poticnire a tuturor celor ce s-au poziţionat în favoarea sinodului din Creta a fost realitatea că în articolul 19 al documentului despre relaţiile cu ansamblul lumii creştine s-a acceptat Declaraţia de la Toronto, ale cărei premise eclesiologice au fost considerate de importanţă capitală pentru participarea Bisericilor Ortodoxe la Consiliul Mondial al Bisericilor. Cele mai multe opinii ale apologeţilor sinodului converg asupra ideii că cu acea ocazie nu s-au acceptat decât premisele eclesiologice citate în text, fără a se putea explica însă:

1. cum se face că formularea din text foloseşte un plural nederminat, care lasă să se înţeleagă că toate premisele eclesiologice ale acelui document sunt acceptabile şi vitale?
2. de ce s-au selectat patru opinii favorabile dintr-un text care, în ansamblu, este cu desăvârşire eretic?
3. de ce nu s-a specificat că Bisericile Ortodoxe consideră restul premiselor din Declaraţieeretice şi le condamnă?

În acest studiu, ne propunem să demonstrăm că cheia înţelegerii caracterului eretic al sinodului din Creta este acceptarea de către acesta a Declaraţiei de la Toronto. Toate deciziile pe care sinodul le-a cuprins în documentul Relaţiile Bisericilor Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine sunt în duhul acestei declaraţii eretice ecumeniste şi trebuie înţelese prin prisma acesteia.

Ce este Declaraţia de la Toronto?

Sustineti INTERZICEREA AVORTULUI?

Foto: https://saccsiv.wordpress.com/2012/06/15/fotografia-care-a-socat-lumea-avort-fortat-in-china-iata-insa-si-ce-hal-de-comentarii-pe-site-urile-mass-media/

Iata un fragment din articolul Mitropolitul TEOFAN cu capul descoperit de Sfintele Paşti: “pe motive neîntemeiate NEPOMENITORII acuză de erori doctrinare Sinodul din Creta” scris de teologul Mihai-Silviu Chirilă:

Dacă preocuparea pentru lupta contra avorturilor este una serioasă în rândul ierarhiei româneşti, aceasta ar putea să se implice în iniţierea unei campanii cetăţeneşti de modificare a art. 22 (1) din Constituţie, în sensul că “dreptul la viaţă precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate încă de la momentul conceperii”. Cum art. 26 (2) din Constituţie spune că “persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică şi bunele moravuri” (s.n.), avortul ar putea fi interzis pe calea această fără niciun impediment de ordin constituţional. Polonia, Ungaria şi alte ţări au rezolvat de mult problema în maniera aceasta.

Voi, dragi cititori, ce parere aveti? Sustineti interzicerea avortului? Si daca nu, in ce cazuri considerati ca avortul ar trebui sa fie in continuare legal?

Inainte de a raspunde, cititi va rog:

Video: EXPLOZIE de LUMINA in momentul FECUNDATIEI. Asadar, cand incepe viata?

Știința confirmă faptul că viața umană începe la fertilizare

Un nou studiu despre viața intra-uterină descoperă că bebelușii nenăscuți simt durere încă din primul trimestru

Apoi vizionati:

VIDEO: Avortul – iata cu ce instrumente sunt TORTURATI PANA LA MOARTE copilasii in pantecele mamelor lor

 

Homeopatul PAVEL CHIRILA (Asociatia Christiana) a organizat o CONFERINTA pro MARELE SINOD. Dar IATA CE A IESIT …

Iata ce putem citi la De ce a fost conferinţa de la Piatra Neamţ un eşec total pentru organizatori de pe blogul fratelui

Mihai Silviu Chirila:

Joi, 1 septembrie[1] 2016, la Cinematograful Dacia Panoramic, din centrul municipiului Piatra Neamţ, s-a desfăşurat o conferinţă numită “O dezbatere teologică în legătură cu Sinodul din Creta”. Evenimentul a fost organizat de către Asociaţia Christiana, cu sprijinul Protopopiatului Piatra Neamţ, iar scopul acestuia a fost demonstrarea ataşamentului clerului şi credincioşilor nemţeni faţă de hotărârile Sinodului din Creta.

Motivul organizării unei astfel de conferinţe la Piatra Neamţ a fost apariţia în zona Neamţului a unei luări de poziţie foarte puternice contra acestui sinod. Atitudinea tranşantă a unor monahi, clerici, teologi şi mireni a fost criticată atât de către Asociaţia Christiana, care a lansat un comunicat în care contestatarii sinodului erau acuzaţi de… rupere a unităţii Bisericii după modelul uniatist[2], cât şi de unele personalităţi ale lumii clericale nemţene, care au simţit nevoia să scrie “întru apărarea Mitropolitului nostru”[3]. În ultimele săptămâni, în zona Neamţ a fost răspândit zvonul că autorii Scrisorii către ierarhi… doresc “să-l dea jos pe Înaltul”, lucru cu desăvârşire neadevărat.

Pentru ca acest eveniment să aibă succesul scontat, preoţii din protopopiat l-au recomandat credincioşilor din parohii, iar organizatorii au invitat trei profesori, doi universitari şi unul de seminar, din diverse părţi ale ţării, pentru a demonstra că la nivel naţional există un consens şi că atitudinea de contestare a sinodului din Creta este greşită.

         Răsturnare de situaţie

La ora începerii conferinţei totul părea perfect aranjat pentru un succes de răsunet, menit a transmite un mesaj la nivel naţional că opozanţii sinodului la Neamţ sunt o mână de oameni, care nu pot avea nicio influenţă asupra poporului credincios şi nu trebuie luaţi în considerare. O sală arhiplină îi făcea pe organizatori să se plimbe încrezători şi zâmbitori printre credincioşii invitaţi din parohiile nemţene, în aşteptarea evenimentului menit a demonstra că sinodul din Creta a fost“o victorie a Ortodoxiei”, iar contribuţia ierarhilor români la acesta a avut darul de a-i impresiona pe participanţi[4]. Printre cei prezenţi, opozanţii deja cunoscuţi datorită poziţiei luate contra sinodului din Creta, în număr foarte mic, au trăit sentimentul aruncării într-o groapă cu lei, aşteptând să fie judecaţi şi condamnaţi.

Şi totuşi, în ciuda tuturor pregătirilor, ceva nu a funcţionat deloc. La câteva minute de la începerea conferinţei, cea mai mare parte a audienţei s-a întors împotriva invitaţilor şi a organizatorilor, iar atmosfera s-a transformat dintr-una de adeziune la concluzii prestabilite într-una de dezbatere teologică autentică, cu accente critice, cu întrebări foarte pertinente, cu replici foarte documentate ale sălii, cu manifestări de indignare, de altfel inerente unei astfel de confruntări.

Lumea de maine: ECUMENISM sau ATEISM?

Foto: https://www.kath.ch/newsd/gottfried-locher-zur-gotthard-segnung-glueckliche-fuegung/

Iata ce putem citi la Noua Ordine Mondială Religioasă de pe blogul fratelui Mihai Silviu Chirila:

Am citit cu surprindere că se fac paşi mari pentru instaurarea unei organizaţii mondiale a tuturor religiilor. Această veste[1] mi-a lămurit foarte multe lucruri, inclusiv despre sinodul ortodox recent încheiat în Creta. Măsura pare surprinzătoare, în condiţiile în care peste tot în lume se militează pentru marginalizarea religiilor şi pentru laicitatea din ce în ce mai accentuată a societăţilor. Cui ar folosi o organizaţie a tuturor religiilor? Evident, celor care o propun.

Lumea noastră înaintează cu paşi repezi spre o unificare globală, pe care foarte mulţi o percep ca pe un lucru minunat. Educaţi generaţii întregi în acest sens, oamenii nu sunt prea interesaţi de dispariţia graniţelor dintre state, a deosebirilor dintre popoare. Fiecare vrea să găsească în cei din alte părţi ale lumii acelaşi clişee spirituale pe care le numeşte “mentalitate occidentală” sau “mentalitate democratică”. Cei care nu trăiesc după aceste clişee trebuie învăţaţi, pe cale paşnică sau prin război. Cum au fost învăţaţi afganii, iraquienii, libienii, sârbii şi alţii.

Se preconizează o guvernare mondială, dar nu una democratică, cum îşi închipuie unii, ci o dictatură mondială cum nu a mai fost până acum. Însă pentru instaurarea unei guvernări mondiale este nevoie de:

MIHAI SILVIU CHIRILA: Chiar vor românii un preşedinte ortodox?

Chiar vor românii un preşedinte ortodox?

Presa bucureşteană a publicat în urmă cu două săptămâni un sondaj de opinie interesant, în care românii erau întrebaţi cum şi-ar dori să fie preşedintele lor. Între calităţile enumerate, cetăţenii au precizat şi că preşedintele lor ar trebui să fieortodox. Nu se ştie exact, sau mai precis eu nu ştiu exact, de ce a publicat presa centrală asemenea sondaj. Poate a fost luată prin surprindere de răspunsul dat de populaţie, poate a dorit să folosească această informaţie împotriva unui candidat anume. Poate a dorit să deschidă această discuţie, pentru a tranşa o dată pentru totdeauna problema şi a stabili dacă contează sau nu ce religie are un candidat la o funcţie de reprezentare a naţiunii române.

Indiferent de motivaţia apariţiei acestui sondaj, mai interesante sunt reacţiile la el. Odată ce poporul a făcut eroarea de a spune că îşi doreşte un preşedinte ortodox, unii formatori de opinie s-au şi grăbit să ajusteze această pretenţie.

AU INCEPUT. “Gandul”: Domnii Chirilă şi Moleanu pregătesc un SuperFAC de România: partidul care va salva ţara de „pecetea Satanei”, de homosexuali şi de „statul mondial global”

Dupa cum stiti:

Multi au zis: SA FACEM PARTID. Iata partidul: Semnarea Actului Constitutiv al Forumului Alternativa Crestina

Ei bine, iata ce putem citi in articolul Domnii Chirilă şi Moleanu pregătesc un SuperFAC de România: partidul care va salva ţara de „pecetea Satanei”, de homosexuali şi de „statul mondial global”:

În plin an electoral, politicienii se pregătesc de alegerile prezidenţiale. Non-politicienii cu credinţă în Dumnezeu îşi fac partid. Sub sigla FAC, un fost procuror readus pe calea credinţei după o minune, Alexandru Moleanu, şi un teolog-traducător, Mihai Silviu Chirilă, şi-au făcut echipă ca să lupte împotriva „pecetei Satanei” de pe buletinele biometrice şi astfel să salveze ţara de la „o invazie mondială a evreilor”. Nici pe homosexuali nu-i agreează prea mult. „Ei să se ducă să fie homosexuali la ei acasă, cu Gheorghe şi cu Vasile, dar nu pe stradă”, se revoltă fostul procuror. Cei doi au, în momentul de faţă, o relaţie la distanţă, însă asta nu-i opreşte să se lupte cu sistemul şi să viseze la un divorţ pronunţat doar de un judecător, la o carieră de casnică şi la un sistem de scouting pentru tinerele talente din România.

„Nimic nu se poate face în afara lui Dumnezeu”. Aşa încearcă un fost procuror, pensionat în 2007, să strângă semnături pentru înfiinţarea unui nou partid, Forumul Alternativa Creştină (FAC). Alexandru Moleanu, alături de iniţiatorul proiectului, Mihai Silviu Chirilă, şi-au făcut planuri mari. Săptămâna trecută au semnat actul constitutiv al partidului, iar până la sfârşitul anului vor să strângă cele 25.000 de semnături necesare pentru înfiinţare. De altfel, cei doi au stabilit şi un program politic în care militează, printre altele, împotriva căsătoriilor între homosexuali, împotriva buletinelor biometrice, pentru pronunţarea divorţului doar în faţa instanţei, dar şi pentru introducerea sistemul de „homeschooling”. Totodată, în platforma FAC se propune „revalorizarea calităţii de mamă şi de soţie”, propunând un sistem de salarizare pentru femeile casnice. ”Nu vom veni cu o gogoaşă electorală”, ne atenţionează din start iniţiatorii.

Pe 15 iulie au semnat actul constitutiv al Forumului Alternativa Creştină şi deja au strâns peste 5.000 de semnături. La ideea asumată de teologul Mihai Silviu Chirilă, contactat ulterior de fostul procuror din Mehedinţi, Alexandru Moleanu, o echipa de şase oameni s-au strâns la masă şi au început procesul de înfiinţare a noului partid. „Vrem să fie o formaţiune politică cu o morală creştină”, spune, încă de la început, secretarul general al partidului, Alexandru Moleanu.

Homosexual cu Gheorghe şi Vasile

Multi au zis: SA FACEM PARTID. Iata partidul: Semnarea Actului Constitutiv al Forumului Alternativa Crestina

Marţi, 15 iulie 2014, membrii fondatori ai partidului Forumul Alternativa Creştină au semnat Actul Constitutival formaţiunii politice, primul pas în drumul juridic de transformare a unei idei în realitate şi de înscriere în Registrul Partidelor Politice din România. Prin acest document s-a dat glas dorinţei Grupului de Iniţiativă al Forumului Alternativa Creştină de a constitui un partid democratic creştin, care să reprezinte în spaţiul politic agenda publică a comunităţii creştine din România, dar şi doleanţele majorităţii populaţiei, ignorate sistematic de către actuala clasă politică.

[…]

S-au stabilit priorităţile partidului pentru perioada imediat următoare:

Mihai-Silviu Chirila: INVATAMINTELE ALEGERILOR EUROPARLAMENTARE

Mihai Silviu Chirila:

Un partid serios nu este cel care pretinde că are răspunsuri la toate problemele unei societăţi, ci cel care are capacitatea de a aduce în rândurile sale persoane competente care să ofere răspunsuri avizate la problemele respective

Iata ce putem citi la Învăţămintele alegerilor europarlamentare:

DOCHIA/DACIA si „LATINITATEA” românilor. Despre legatura GOTI – GETI

Varianta oficiala suna cam asa: dupa victoria romana, dacii cuceriti si-au parasit limba, soldatii cureritori si-au luat neveste locale si astfel s-a format poporul român. Iar dacii liberi au disparut cu totul ca un nimic primitiv ce erau.

Iata insa ce scrie Mihai Silviu Chirila referitor la limba:

„Limba română nu este împrumutată de la latini, ci este limba dacică ce are cuvinte care seamănă cu latina pentru că se înfruptă din acelaşi fond de cuvinte indoeuropene. Dacii şi romanii sunt înrudiţi la un nivel care merge cu câteva sute bune de ani înainte de tragedia de la Sarmizegetusa.”

Referitor la neveste:

„Ideea că dacii au dispărut pur şi simplu este de-a dreptul ridicolă, atât prin prisma legendei Dochiei, care ne arată că femeile dacice nu i-au primit pe bărbaţii romani în paturile lor după ce aceştia avuseseră grijă să le ucidă soţii, cum acreditează teoria romanizării, insultând onoarea femeilor de pe plaiurile acestea […]”

Referitor la „nimic”:

„“Mitului getic” al goţilor, care ne pune în faţa unei realităţi uluitoare: dacii aveau o civilizaţie care i-a cucerit pe barbarii goţi la nivel cultural.”

Sau altfel spus, cum de dacii, adica un neam ce a avut o certa influenta la nivel european, si-a parasit dupa cucerirea romana in extrem de putin timp: limba, mandria, civilizatia, tot?

O foarte ampla explicatie ca lucrurile nu s-au desfasurat astfel o gasim in articolul Dacia dăinuieşte în muntele sfânt al lui Dumnezeu: