Saccsiv – Weblog

Anti crestinul CRISTIAN TUDOR POPESCU: Viata de apoi este o escrocherie. Biserica a fost inventata pentru a controla oamenii

Posted in CRESTINISM, CRISTIAN TUDOR POPESCU by saccsiv on Mai 18, 2011

Dupa cum stiti:

PARALITICUL A TURBAT TOTAL. Stephen Hawking: „Nu exista Rai. Este doar o poveste inventata de oamenii care se tem de moarte”

Iata si care e parerea lui CRISTIAN TUDOR POPESCU:
„În 20 de ani, niciun candidat nu ne-a promis o viaţă de apoi mai bună. Mă mir că le-a scăpat propagandiştilor”
EVZ: Cum vedeţi recenta afirmaţie a lui Stephen Hawking, referitoare la inexistenţa vieţii de după moarte?
Cristian Tudor Popescu: Este declaraţia unui om de ştiinţă. El nu spune: „Dumnezeu nu există”, nu spune: „Dumnezeu este opiul popoarelor”, în stil marxist. Spune doar atât: nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica lumea. Or asta este o exprimare ştiinţifică, care are un fundament foarte adânc în teorie, în modul de a gândi ştiinţa. E vorba de „Briciul lui Occam”: e o idee din Evul Mediu a lui William de Occam, potrivit căreia nu trebuie să multiplicăm ipotezele pentru a explica un fenomen. Adică fiecare „Hai să mai presupunem şi că…” de fiecare dată îţi aduce câte o obiecţie. Acesta e mecanismul pe care vrea să-l reteze „Briciul lui Occam”. Acest brici e folosit şi acum de Stephen Hawking acum, când spune că fizica modernă nu are nevoie de Dumnezeu. Dumnezeu ar fi o ipoteză în plus în acest sistem de explicare a lumii.
Un alt lucru foarte interesant pe care-l susţine Hawking este acela că un set de ecuaţii care să descrie fiecare particulă şi fiecare forţă din Univers ar reprezenta triumful suprem al raţiunii umane, întrucât atunci vom şti cum funcţionează mintea lui Dumnezeu.
(more…)

Anunțuri

De ce se calca lumea in picioare la promotiile de la hipermarket?

Posted in CRISTIAN TUDOR POPESCU by saccsiv on Aprilie 7, 2011

Citez din articolul CHESTIA ZILEI cu CTP:

Ehei, unde sunt cozile de pe vremea lui Ceauşescu!…

Mai întâi că nu se dădea nimic de pomană. Tot ce luai (dacă apucai) – plăteai. Apoi, se născuse o deontologie spontană a cozii – unii ţineau rândul altora (existau chiar „rândaşi” profesionişti, care aveau timp şi nevoie de bani şi îşi vindeau la un preţ modic locul din faţă), alţii strigau „Daţi câte un chil, să s-ajungă la toată lumea!”, iar forma maximă de organizare morală era distribuirea de numere de ordine de către inşi cu iniţiativă civică. Nu o dată, bătrâni care abia se ţineau pe picioare sau femei gravide erau lăsaţi să treacă în faţă la îndemnul întregii cozi.

Prin toate aceste reguli ad-hoc de comportare, conştientul şi subconştientul colectiv luptau să păstreze, atât cât se putea, demnitatea oamenilor, să împiedice transformarea lor într-o haită încăierându-se pe hrană.
Dar produsele nu aveau cod de bare.

Acum, oamenii se calcă în picioare ca să înşface zahăr, ulei, carne tocată, detergenţi, haine aruncate lor pe daiboj, toate cu cod de bare, căci societatea a evoluat.

E sărăcie mare, dar nu mai mare decât pe vremea lui Ceauşescu. Altceva e mai mare ca atunci. Ceva ce ar face să fie omor şi pe pungi de plastic goale – numai gratis să fie.

Mă întreb: dacă în loc să fie date de pomană aceste produse, li s-ar cere doritorilor să facă, fiecare după puteri, o oră – două de muncă în folosul comunităţii, s-ar mai călca lumea în picioare?

Comentariu saccsiv:

Treaba cu calcatul in picioare cand e promotie, nu e o caracteristica actuala doar a poporului roman:

Video – VINEREA NEAGRA (Black Friday): Ziua cand americanii se calca in picioare la hypermarket

Doar ca noi fiind mai saraci, dam buzna deja cam la orice.

Trebuie cautata cauza comuna. Suntem spalati pe creieri dupa model american? Sunt semne ca omenirea incepe sa-si piarda mintile? Ce-o fi?

 

Cristian Tudor Popescu: intreg Ministerul de Interne e putred si putrezirea a inceput cu ani în urma

Posted in CRISTIAN TUDOR POPESCU, politie by saccsiv on Noiembrie 26, 2010

   Citez din articolul Putred şi absurd:

   Superşefii Internelor, Fătuloiu şi Tobă, sunt în fine mătrăşiţi, inspectorului sensibil Şoric, amicul lăcrămos al interlopilor, i se dă în schimb posibilitatea să-şi ceară eroic eliberarea din funcţie. Faptul descrie perfect gradul de disoluţie a autorităţii la care s-a ajuns în Ministerul de Interne şi nu numai.

   Disoluţie a autorităţii înseamnă: subalternii îşi dispreţuiesc şefii, pentru că ştiu cu ce se ocupă de fapt, şefii încearcă să se menţină în scaun nu prin măsuri necesare luate în instituţie, ci prin servirea regimului politic aflat la putere, structurile de poliţie din teritoriu „colaborează” mai degrabă cu clanurile interlope locale decât cu autoritatea centrală, şoricul e mai gros decât toba, cetăţenii privesc îngroziţi şi scârbiţi acest spectacol şi nu mai dau doi bani pe autoritatea Poliţiei şi pe capacitatea ei de a-i proteja.

   Faza autoimună a bolii de disoluţie – anticorpii distrug organele interne în loc să lupte cu microbii – face ca Internele să se mănânce pe dinăuntru, Justiţia să se războiască cu judecătorii şi viceversa, Parlamentul să fie rupt în două, Guvernul să atace toate categoriile sociale, Preşedinţia să se încaiere cu toată lumea. Toţi politicienii care fac vorbire despre situaţia de la Interne au grijă să precizeze că nu e vorba de toată instituţia, ci doar de nişte „uscături”. Niciunul nu-şi asumă o constatare simplă: întreg Ministerul de Interne e putred şi putrezirea a început cu ani în urmă.

   Dictatura comunistă a asigurat o formă de autoritate nedemocratică, nesănătoasă, dar care funcţiona. Miliţienii ştiau de frica Partidului. După 1989, niciunul dintre regimurile care au ajuns la putere nu a reuşit, pentru că nici n-a dorit, să înlocuiască defuncta autoritate comunistă cu una sănătoasă, democratică. Politicienii au cerut Internelor să le servească interesul supravieţuirii la putere cu orice preţ, altceva nu i-a interesat, lăsând în schimb viermuiala postcomunistă din Poliţie să se transforme nestingherită în cuiburi de şerpi „capitalişti” din ce în ce mai veninoşi. Aceasta a fost tăcuta şi monstruoasa înţelegere. Nimeni, niciodată, nu a luat cu adevărat măsuri în interesul cetăţeanului.

   Fătuloiu spune acum că Tobă e incompetent, obedient (şeful Poliţiei, obedient – faţă de cine?!), că nu şi-a terminat şcoala, vorbeşte de trădări şi asasinate la comandă, dar de când se întâmplă toate astea? De ieri, de când Fătuloiu îşi vede scaunul ameninţat, sau de anii în şir de când Tobă e pe funcţie? Guvernul Băsescu îi dă jos pe Fătuloiu şi Tobă, dar o face numai după ce poliţiştii „au făcut striptiz” cu caschetele la Cotroceni, interesul politic personal al domnului Băsescu fiind direct lezat. Iar dl. Şoric, susţinut de frăţia poliţisto-interlopă din Neamţ, nu poate fi dată afară imediat pe baza unor declaraţii publice care smulg pur şi simplu epoleţii uniformei de poliţist. Şi n-ar fi avut nicio problemă dacă interlopii nu manifestau lipsă de disciplină, împuşcându-se între ei.

   Ceea ce domină acum în imaginea Ministerului de Interne şi nu numai este absurdul. În rândurile de faţă am încercat să descriu raţional ce se întâmplă acolo, dar prima senzaţie care te traversează când vezi mutrele unor „poliţişti” ca Şoric şi Fătuloiu făcând vorbiri incredibile, groteşti, senzaţionaliste la nivel de tabloid, e fiorul pur al absurdului. Când clanurile din Poliţie, legate de clanurile politice şi de cele interlope, se ciocnesc, rezultatul e haosul care aşteaptă la capătul corupţiei.

   Înlocuirile de ultim moment de la Interne nu pot schimba nimic esenţial. Pentru asta ar fi nevoie de o putere politică hotărâtă să bage bisturiul până la os, chiar cu riscul de a se tăia pe sine. Iar actualii nu sunt preocupaţi să taie decât salarii şi pensii.

   Cititi va rog si:

Soric, sefului IPJ Neamt, in lacrimi: „DE CE E INTERLOP? PENTRU CA DADEA BANI CU CAMATA?” Nu mai e mult si se alege praful de tara asta …

   CTP spune din cand in cand lucruri interesante. Alteori insa, dovedeste ca pune umarul din greu la pregatirea mentalului cititorilor cu „binefacerile” NOII ORDINI MONDIALE. Dar asupra acestui ultim aspect voi reveni.