Republica Moldova: Panglica Sfântului Gheorghe, interzisă în public
Panglica Sfântului Gheorghe este interzisă în Moldova, iar poliția va da amenzi, a anunțat șeful Inspectoratului General al Poliției. La fel, vor fi amendați și cei care poartă literele Z și V, considerate insemnele armatei ruse.
Persoanele care vor purta, pe 9 mai, panglica Sf. Gheorghe sau însemnele Z și V, utilizate drept semne distinctive ale armatei ruse în războiul din Ucraina, vor fi documentate și amendate, a declarat șeful Inspectoratului General al Poliției din Republica Moldova, Viorel Cernăuțeanu.
Întrebat dacă poliția va amenda cetățenii care vor purta panglica Sf. Gheorghe și însemnele de război, în timpul marșului organizat tradițional de 9 mai, șeful IGP, Viorel Cernăuțeanu, a declarat, într-o emisiune la radio Moldova, preluată de NewsMaker: „Cu siguranță, atâta timp cât legea reglementează expres că acestea cad sub incidența însemnelor interzise, cu siguranță vom documenta toate aceste acțiuni”.
Cernăuțeanu a îndemnat toți cetățenii, indiferent de ce viziuni nu au, să respecte legea.
„Sunt obligați să respecte legea, iar cei care nu o vor face, cu siguranță vor fi documentați”, a conchis șeful IGP.
Amintim că, din 20 aprilie 2022, la inițiativa Partidului Acțiune și Solidaritate, pe teritoriul Republicii Moldova a fost interzisă confecționarea, promovarea, purtarea sau răspândirea panglicii Sfântului Gheorghe și a literelor Z și V, utilizate drept semne distinctive ale armatei ruse în războiul din Ucraina.
Persoanele fizice care sfidează legea pot fi sancționate cu amendă de la 4.500 la 9.000 de lei sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 30 la 60 de ore. În privința persoanelor cu funcție de răspundere, poate fi aplicată amenda de la 9.000 la 18.000 de lei și, respectiv, în privința persoanelor juridice – amendă de la 18.000 la 30.000 de lei.
Agora: Panglica Sf. Gheorghe: Care este istoria plină de paradoxuri din spatele acestei „lente” bicolore
Având origini îndepărtate, care se trag încă din vremea Ecaterinei a II-a, panglia negru-oranj, mai cunoscută și sub denumirea de panglica Sf. Gheorghe, a ajuns să reprezinte astăzi unul din simbolurile agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei. Despre istoria acestei fâșii bicolore și adevăratele ei semnificații, AGORA a discutat cu profesorul universitar, istoricul Anatol Petrencu.
Potrivit istoricului, istoria acestei panglici își are rădăcinile încă în perioada țarismului rus, când printr-un ordin al țarinei Ecaterina a II-a, din 1769, are loc instituirea unor distincții militare. Acestea erau însoțite de respectiva panglică, acordată ofițerilor armatei ruse care s-au manifestat în lupte. Culoarea neagră, potrivit lui Petrencu, făcea trimitere la tot ceea ce ține de armată și domeniul militar, iar oranj semnifica focul.
Venirea bolșevicilor la putere a condus la izbucnirea unui război civil. În timp ce noile autorități de la Petrograd au interzis încă din 1918 această panglică bicoloră, în timpul Războiului Civil din Rusia, ea a fost însă purtată de albgardiștii care luptau împotriva celor „roșii”. Înfrângerea albgardiștilor a și dus la dispariția din istorie, pentru o scurtă perioadă de timp, a acestei panglici. Cu toate acestea, ea a fost purtată și în afara Rusiei, în fostele gubernii, cum ar fi cazul mareșalului Finlandei, Karl Gustaf Mannerheim.
Bolsevicul evreu Iacov Sverdlov, primul șef de stat al Uniunii Sovietice
La https://www.huffpost.com/author/stewart-a-swerdlow ni se spune ca:
„Stewart A. Swerdlow are capacitatea de a vedea câmpuri energetice și arhetipuri personale, precum și de a citi secvențe ADN și modele mintale. Un intuitiv puternic, el folosește și învață Legea Universală pentru a-i ajuta pe alții să rezolve problemele vieții, ajungând chiar și la existențe simultane și altele. Unchiul său, Yakov Sverdlov, a fost primul președinte al Uniunii Sovietice, ceea ce a dus la implicarea lui Stewart în infamul „Proiect Montauk”. Autor și lector de nivel mondial.”
Ratacirile lui Stewart Swerdlow sunt insirate pe larg in articolul Descendentul primului presedinte al Rusiei Comuniste explica planurile secrete ale celor 13 mari familii care conduc lumea spre Apocalipsă din Ziua News. Din pacate, insa, nu sunt prezentate ca fiind rataciri, ci mari dezvaluiri. Dar nu-i de mirare, caci tabara anti sistem din Romania este populata la greu de tot soiul de activisti new age:
Video: Madalin Ionescu promoveaza satanismul in cadrul emisiunii sale de la Metropola tv
Misiunea anticrestina a lui H.D. Hartmann
SATANISM: Razvan Dumitrescu si … numerologia
Calin Georgescu NU este nationalist. Ce spune despre Iisus Hristos, Biserica si new age
SECRETELE LUI LOVENDAL = site extrem de NOCIV
Fiti foarte atenti de unde va informati: blogul “FARA SECRETE” – new age, reptilieni, OZN-uri…
Voi analiza curand extrem de nocivul articol din Ziua News. Pana atunci, despre Montauk, cate ceva la:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Proiectul_Montauk
https://en.wikipedia.org/wiki/The_Montauk_Project:_Experiments_in_Time
In materialul de fata voi posta cate ceva despre stramosul sau.
Conform https://en.wikipedia.org/wiki/Yakov_Sverdlov
Iakov Mihailovici Sverdlov (în rusă: Яков Михайлович Свердлов; 3 iunie [O. S. 22 mai] 1885 – 16 martie 1919) a fost un administrator al Partidului Bolșevic și președinte al Comitetului Central al Rusiei. Un soi de șef de stat al Uniunii Sovietice.
Născut la Nizhny Novgorod, cu numele de Yakov-Aaron Mikhailovich Sverdlov, într-o familie evreiască activă în politica revoluționară, Sverdlov s-a alăturat Partidului Muncitoresc Social Democrat din Rusia în 1902 și a susținut fracțiunea bolșevică a lui Vladimir Lenin în timpul unei scindări ideologice.
În tinerețe s-a împrietenit cu revoluționarul evreu Vladimir Lubotsky (Zagorsky), apoi cu bolsevicul evreu Filipp Goloshchyokin.
A fost activ în Urali în timpul Revoluției eșuate din 1905, iar în următorul deceniu, a fost constant închis sau exilat. După ce Revoluția din februarie 1917 a răsturnat monarhia, Sverdlov s-a întors la Petrograd și a fost numit președinte al Secretariatului Partidului. În această calitate, el a jucat un rol cheie în planificarea Revoluției din Octombrie.
Sverdlov a fost ales președinte al Comitetului Executiv Central a toata Rusia în noiembrie 1917. A lucrat pentru a consolida controlul bolșevic asupra noului regim și a susținut campania Teroarea Roșie și politicile de exterminare a cazacilor. Se consideră că a jucat un rol major în autorizarea executării familiei Romanov în iulie 1918.
De asemenea, l-a instalat pe revoluționarul evreu Vladimir Volodarsky ca comisar cu propaganda și agitația.
A murit în martie 1919 în timpul gripei spaniole la vârsta de 33 de ani și a fost îngropat în necropola zidului Kremlinului. Orașul Ekaterinburg a fost redenumit Sverdlovsk în 1924 în onoarea sa.
***
Genrikh Yagoda a fost sub influenţa politică a lui Yakov Sverdlov. S-a căsătorit cu nepoata acestuia, Ida Averbach:
Tezaurul României de la Moscova
Tezaurul de la Pietroasele, restituit în 1956. Foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_Rom%C3%A2niei
In 2012 postam:
TEZAURUL ROMANIEI si cel mai mare jaf din istoria moderna
Era o preluare integrala a articolului CEL MAI MARE JAF DIN ISTORIA MODERNĂ de pe AXA. Veche adresa a hiperlink-ului nu mai e buna. Aceasta e cea noua:
Repostez respectivul material:
I. PUNCT DE PLECARE
În ziua de 15 decembrie 1916, încărcat în şaptesprezece (17) vagoane de marfă (la care s-au ataşat încă şapte (7) – trei (3) pentru delegaţii Băncii Române şi patru (4) pentru cei două sute (200) de gardieni însoţitori -), tezaurul Băncii Naţionale a României şi bijuteriile M. S. Regina Maria au luat drumul Moscovei pentru „a fi pus în siguranţă”1. Şase luni mai tîrziu, la 27 iulie 1917, o altă parte a tezaurului B.N.R., alături de „valorile diferitelor instituţii bancare şi de credit şi a fondurilor arhivistice şi muzeale aduse la Iaşi” adică „documentele şi manuscrisele Academiei Române, documentele Arhivelor Statului, zestrea arhivistică a muzeelor, pinacotecilor şi chiar colecţiilor particulare”2 (V. G. Morţun, Dr. C. Angelescu, I. Kalinderu, G. Enescu etc…), la care s-au adăugat şi obiectele de cult din mănăstiri şi biserici, precum şi bijuteriile din depozitele private ale cetăţenilor români, cu alte cuvinte „avutul societăţii constând în titluri, efecte de orice măsură şi obiecte preţioase etc”3 a fost încărcat în 24 de vagoane şi expediat în Rusia.
Aceste două transporturi de bunuri materiale şi spirituale, au desemnat o realitate exprimată prin sintagma „tezaurul românesc de la Moscova”.
Multă vreme după consumarea unei politici care a sfidat orice fel de normă etică faţă de valorile culturale irepetabile, nu s-a scris mai nimic. Rămas la Moscova tezaurul a antrenat, poate, doar senzaţionalul care şi-a spus/scris întâmplător cuvântul. Când însă, acest lucru s-a întâmplat, el s-a făcut în cercuri restrânse, fară dorinţa de asumare a vinovăţiilor faţă de patrimoniul cultural sacrificat, fară un demers ştiinţific cu rol critic-educativ şi fără intenţia de a pune în mişcare, prin erudiţie, mari dezbateri, mari controverse. „Cercetătorii serioşi şi iubitorii de senzaţional şi-au spus cuvântul. Cu toate acestea, opinia publică este tot atât de puţin lămurită astăzi, ca şi acum 15 ani” scria în 1934 Mihail Gr. Romaşcanu.
După patruzeci şi unu de ani de la încredinţarea celei de a doua părţi a tezaurului nostru spre păstrare Rusiei, spiritul public arăta la fel. Fără educaţie în domeniu, adică nepregătit să estimeze corect, efectul ignoranţei agresive sau/şi inocente cu consecinţe negative pentru propriile însemne de nobleţe spirituală şi fără informaţie, adică incapabil să aproximeze măcar, pagubele materiale produse de politica neatentă şi/sau de greşelile trecutului.
Acest adevăr este probat de apariţia „Studii-lor asupra tezaurului restituit de U.R.S.S”4, culegere nelimpede, scrisă pe fragmente ce adună dezordonat, într-un fel de inventar, referinţe despre lucrările de artă restituite de U.R.S.S. şi expuse în Muzeul de Artă al Republicii (astăzi Muzeul Naţional de Artă al României), în ajunul lui 23 august 1958.
„Cuvânt-ul înainte”, într-un limbaj în care de fapt, nu a crezut şi nu crede nimeni, este semnat de academicianul George Oprescu (1881-1969). Fără sistemă şi fară rigoarea profesionistului, el nu răspunde nici măcar la o întrebare esenţială: cât anume din patrimoniul cultural s-a întors acasă? Nici nu face referiri la felul în care istoricul şi colecţionarul de artă, în calitatea sa de membru al Comisiei Guvernului Român5, a identificat „operele”, despre care n-a „putut vorbi deloc, căci nimeni nu le văzuse, sau dacă le văzuse, amintirea lor era vagă, inconsistentă. Despre altele se putea face cel mult o descriere după fotografii, cînd acestea existau”. Nici nu permite stabilirea identităţii celor „340 de lucrări, care erau la atelierul de restaurare” moscovit şi, nici motivul pentru care s-a intervenit asupra lor printr-o operaţiune dificilă, complicată şi complexă, care putea să antreneze chiar şi dispariţia lucrărilor, fară asistenţa specialiştilor români. Nici cine anume a „înscris în inventare”, „obiectele, amănunţit descrise”, nici care a fost motivul pentru care numai „o serie au fost trimise Statului român, în acelaşi timp cu tezaurul, iar altă serie a rămas la Moscova”6, şi nici faptul că încă de la 5 octombrie 1918, Comitetul Comisarilor Poporului Sovietic a decretat asupra inventarierii şi protecţiei tuturor operelor istorice şi de artă7.
Discursul confuz, lipsit de argumente raţional-profesionale, ca şi atitudinea ezitantă fară responsabilitatea moral-intelectuală a celui care din ianuarie 1926 a ocupat o poziţie înaltă în cadrul Institutului Internaţional de Cooperare Intelectuală8 sunt foarte greu de explicat. Cu atît mai mult asta, cu cât omul de ştiinţă George Oprescu era în cunoştinţă de cauză cu faptul, că la 7 iunie 1944, într-o situaţie asemănătoare cu cea din 1916-1917, la care s-a adăugat şi atenta supraveghere instituită de sovietici asupra întregii Românii, Consiliul de Administraţie şi Consiliul General al B.N.R., au conştientizat răspunderea ce le revenea faţă de imensele valori patrimoniale şi, „au aprobat mutarea parţială sau totală a tezaurului Băncii din Bucureşti şi depozitarea acestui tezaur în caz de nevoie, la mănăstirea Tismana”9. Înainte însă, ca cele 4.035 de casete în greutate brută de 212.245,305 kg. din care 189.673,99044 kg. aur, la care s-au adăugat încă 51 de casete cu „aur polonez în păstrare”,10 să fie stocate la mănăstirea Tismana, un delegat special al Băncii a discutat cu înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Olteniei despre „dorinţa Consiliului Băncii de a reface mănăstirea Tismana, aripa distrusă în incendiu acum doi ani”11 semn că respectul faţă de moştenirea trecutului a fost asumat.
Conştiinţa aceasta asupra valorii obiectului cultural (mobil şi imobil) a promovat şi măsuri, care au debutat cu o primă scrisoare a Comisiei Monumentelor Istorice, trimisă la 22 iunie 1944 conducerii B.N.R.:
„Domnule Guvernator,
Comisia Monumentelor Istorice vă aduce viile sale mulţumiri pentru lăudabila dumneavoastră iniţiativa de a reface pe banii Băncii Naţionale a României chiliile distruse de incendiu la mănăstirea Tismana şi este de acord ca lucrările de refacere să înceapă imediat…”12
Ea a fost urmată de raportul întocmi de Serviciul de Arhitectură al şantierului Tismana la 21 septembrie 1944:
„Conform dispoziţiilor ce am avut, lucrările de la Tismana continuă, refacându-se aripile chiliilor distruse de incendiu. Am obţinut din partea Comisiunii Monumentelor Istorice autorizaţia de a lucra pentru o cât mai repede folosire a încăperilor şi de comun acord cu domnul arhitect inspector general Horia Teodoru de la Monumentele Istorice am amânat pentru campania 1945 executarea porticului din curtea interioară a mănăstirii…”13
Chiar dacă agresiunea nazistă s-a soldat cu catastrofale sacrificii culturale prin distrugerea unor importante valori, printre care şi chiliile mănăstirii Tismana, lucrările de restaurare desfăşurate în plin război, în linia legislaţiei existente în vigoare, au asigurat nu numai protecţia tezaurului Băncii Naţionale, dar şi ocrotirea unui monument major, cu ajutorul căruia românii se identifică astăzi în istorie şi îşi circumscriu locul în cultura universală. în acest fel, viitorului i s-a garantat tradiţia trăirii în timp istoric.
Într-un moment de tensiune comparabil cu cel din 1916 – 1917, deoarece în ambele momente cheie ţara era în derută, conducerea Băncii Naţionale, Consiliul de Miniştri şi Marele Stat Major au demonstrat că prin „acţiunea Tismana” recuperarea monumentului a camuflat adevăratele intenţii, trădările, laşităţile, regretele, neputinţele şi resemnările situîndu-se în afara oricăror discuţii. Deoarece, la 4 februarie 1947, tezaurul B.N.R. s-a întors acasă. Un an mai târziu, tezaurul depus de Guvernul polonez „al lui Beck” a fost şi el restituit în întregime .
Şi atunci? Atunci, obiectiv şi/sau subiectiv ne este imposibil să nu acceptăm întrebarea: în 1916 şi în 1917 se putea şi altfel?
Un citat din Winston Churchill si un articol de Mugur Vasiliu (“Fabrica de facut oameni mari”) / Adica despre Illuminati, Romania, Revolutia Bolsevica si Uniunea Europeana
Marele Sigiliu al Statelor Unite prezintă Marea Piramidă neterminată din Giza, un simbol al lucrării neterminate a Ordinelor Ezoterice: o Nouă Ordine Mondială. Sigiliul a fost adoptat pe dolarul american de către Franklin Delano Roosevelt, un francmason de gradul 32 și un cavaler de Pythias. Foto: https://vigilantcitizen.com/hidden-knowledge/the-order-of-the-illuminati/
Winston Churchill, Illustrated Sunday Herald, februarie 1920:
“Această mișcare printre evrei nu este nouă. Din zilele lui Spartacus-Weishaupt până la cele ale lui Karl Marx și până la Trotki (Rusia), Bela Kuhn (Ungaria), Rosa Luxemburg (Germania) și Emma Goldman (Statele Unite)… această conspirație mondială pentru răsturnarea civilizației și pentru reconstituirea societății pe baza dezvoltării oprite, a reavoinței invidioase și a egalității imposibile, a crescut constant. Ea a fost izvorul principal al fiecărei mișcări subversive din secolul al XIX-lea; și acum, în sfârșit, această bandă de personalități extraordinare din lumea interlopă a marilor orașe ale Europei și Americii au apucat poporul rus de păr și au devenit practic stăpânii de necontestat ai acelui enorm imperiu.”
Sursa:
https://www.theguardian.com/theguardian/2002/nov/28/features11.g21
Numele insirate mai sus au hiperlink-uri. Cititi va rog si articolele de acolo.
Batea campii Winston Churchill?
Iata ce scria Mugur Vasiliu in articolul sau “Fabrica de facut oameni mari”:
Raportul orbului XLIII
Deşi am mai amintit, în alte împrejurări, cine sunt cei care ne conduc de 20 de ani încoace – şi, în alte împrejurări, am spus că cei de dinaintea lor (în vremea celeilalte uniuni, astăzi uşor defunctă) aveau un profil oarecum diferit şi aveau o altă imagine decât au cei de astăzi -, persistenţa cu care ne întâlnim cu ei (de fapt, numai cu ei ne întâlnim), m-a determinat să-mi recunosc greşala de a nu fi tratat acest subiect la modul serios, din perspectivă istorică, arătând, acolo unde este vizibilă – de fapt, în doar două exemple, spaţiul nepermiţând mai mult -, filiaţia directă, trecerea puterii de la o generaţie la alta. Vorbim nu doar despre cei care fac politică – sau ceea ce îndeobşte se înţelege, în mare parte convenţional şi, de obicei, eronat, prin acest cuvânt –, ci îi avem în vedere pe toţi cei care participă la acest fenomen de implementarea unei „alte civilizaţii”, a unei „alte mentalităţi” – în cazul nostru, acum este vorba despre „mentalităţi europene” – în capetele noastre, în care n-ar trebui să mai fie nimic ca această operaţiune să aibe succes.
Ca urmare, cu dorinţa de a repara această eroare, voi stărui în rândurile de mai jos asupra acestor probleme: cine sunt cei care fac parte din generaţiile de luminători (noi ne referim la ultimele două generaţii şi cea de astăzi) pentru români? Şi, cum au apărut ei? Atât în lumea politicianistă, cât şi în lumea culturală – în sensul cel mai larg. Ne vom opri, mai întâi, la cei care au fost în prima linie a bolşevizării ţării, apoi şi cu osebire, la cei pe care nu i-am prea mai văzut până acum sau pe care i-am văzut televiziv episodic şi care dintr-odată, la fel ca Făt Frumos, au crescut în două zile de massmedia – intensiv – cât n-au crescut alţii în toată viaţa lor; cu alte cuvinte, ne referim atât la cei care pot fi numiţi, din perspectiva noastră „de şcoală veche”, bolşevică, – din vremea celeilalte uniuni, sovietică – adică la cei care au propagat doctrina comunistă aici, cât şi la cei care descriu o altă şcoală, ultima şcoală în această ultimă, încă vie, uniune. Două uniuni faţă în faţă, două – sau trei – generaţii, faţă în faţă. Anticipând, vom vedea că, în acelaşi timp, este vorba doar despre o singură doctrină şi de nici o faţă.
„Acum sunt morţi cu toţii!”
Pe 8/21 martie, ţarul Nicolae este arestat împreună cu familia impunându-i-se domiciliu forţat la Ţarskoe Selo, reşedinţa de vară a ţarilor. De aici membrii familiei imperiale sunt deportaţi la Tobolsk, o localitate foarte izolată din nesfârşita Siberie unde sunt forţaţi să locuiască într-o clădire insalubră. După revoluţia din octombrie 1917, au fost duşi la Ekaterinburg, aceasta fiind ultima lor reşedinţă, înainte de a fi împuşcaţi, lucru întâmplat în ineluctabila noapte de 16-17 iulie 1918.
Bolşevicii, conduşi de Lenin, au alcătuit un plan mişelesc de asasinare a ţarului şi a întregii sale familii. Faptele s-au desfăşurat atât de repede încât ai impresia că au fost decupate dintr-un film absurd. Plutonul de execuţie era condus de Iacov Iurovski. La semnalul stabilit intră echipa călăilor. Faţă în faţă cu împăratul stă Iurovski care citeşte mişeleasca sentinţă. Rostind ultimul cuvânt, înşfacă arma din buzunar şi trage drept în faţa neajutoratului ţar. Se aud ţipetele femeilor. Ţarina Alexandra şi prinţesa Olga îşi fac semnul crucii, după care şi ele cad secerate de necruţătoarele gloanţe. Se continuă măcelul, se mai trag câteva focuri, chiar şi atunci când toţi sunt căzuţi la podea. Alexei, cel care trebuia să asigure continuitatea dinastiei, zăcea ciuruit de gloanţe. Ca să fie sigur că nu mai trăieşte Iurovski se apropie şi trage încă trei cartușe care-i sfredelesc pieptu-i imperial. La finalul abominabilului masacru s-a auzit rostindu-se: „Acum sunt morţi cu toţii!”
O noapte dramatică şi neuitată căci fiorul morţii a lovit înspăimântător. Au fost ucişi: ţarul Nicolae al II-lea, ţarina Alexandra Feodorovna şi copiii, cele patru prinţese: Olga (22 ani), Tatiana (20 ani), Maria (18 ani), Anastasia (16 ani) şi ţareviciul Alexei (14 ani), iar împreună cu dânşii au mai fost nimiciţi patru dintre însoțitorii familiei imperiale.
Cititi va rog mai multe la:
Cititi va rog si:
TEXT UNIC IN ROMANIA: Viața și martiriul Sfântului NICOLAE al II-lea Romanov
Text lung pentru un inceput de studiu fundamental. Despre cine a finantat Revolutia Bolsevica si de ce, despre Scoala de la Frankfurt, despre stanga si falsa “dreapta”, despre pioni albi si pioni negri, etc.
In preambul, un citat din Winston Churchill, “Zionism versus Bolshevism” in Illustrated Sunday Herald, februarie 1920:
“Din zilele lui Weishaupt, Karl Marx, Trotki, Bela Kuhn, Rosa Luxemburg si Ema Goldman, conspiratia acestei lumi a luat amploare. Aceasta conspiratie a jucat un rol recunoscut în Revolutia Franceza. A fost izvorul fiecarei miscari subversive în secolul 19. Si acum, în sfârsit, aceasta banda de personalitati extraordinare din lumea interlopa a marilor orase din Europa si America i-a tras de par pe rusi si au devenit conducatorii acelui enorm imperiu.“
In continuare, iata ce putem citi in articolul The Bolshevik Color Revolution of 1917 and Prigozhin’s 2023 Gambit: Trotsky, Russell, and the War on Civilization de pe Global Research:
Revoluția Bolșevică Colorată din anul 1917 și tactica lui Prigojin din anul 2023: Troțki, Russell și Războiul contra Civilizației
De Matthew Ehret-Kump, 29 Iunie 2023, Global Research
Pe cine asteapta crestinii moderni? Pe Hristos la a doua Sa venire sau pe antihrist?
Orthodox Christianity: FOR WHOM ARE MODERN CHRISTIANS WAITING: CHRIST IN HIS SECOND COMING, OR THE ANTICHRIST?
PE CINE AȘTEAPTĂ CREȘTINII MODERNI: PE HRISTOS LA A DOUA SA VENIRE SAU PE ANTIHRIST?
O prelegere ținută în fața studenților Academiei Teologice din Moscova.
De Prof. Alexei Osipov, publicat pe Orthodox Christianity
„Pe cine așteaptă mai mult creștinii moderni: pe Hristos cu binecuvântările Sale duhovnicești, dar care nu a îmbunătățit cu nimic viața pământească a oamenilor, nu a rezolvat problemele lor zilnice – politice, economice, sociale sau culturale – sau pe Antihrist, care promite să facă toate acestea? Acei creștini de toate confesiunile, care văd sensul vieții lor și al credinței înseși în primirea unui maxim de binecuvântări pământești, îl vor primi, desigur, pe acest rege al lumii pământești ca salvator. Voi nu credeți? Ei bine, uitați-vă la ceea ce caută cel mai mult creștinii moderni din întreaga lume – desigur că ei caută o abundență de binecuvântări pământești; și care nu puțini creștini, chiar și în Rus’, așteaptă un țar ortodox, care va face ordine în țara noastră și ne va da totul!”
Scurt istoric al conflictului dintre Biserica Ortodoxa si statul sovietic, de la revolutia bolsevica pana la destramarea URSS
Sursa: https://www.rt.com/russia/570820-conflict-between-church-and-bolsheviks/
‘Nu există Dumnezeu!’: Cum a contribuit conflictul dintre Biserica Creștină Ortodoxă și Uniunea Sovietică la definirea Rusiei moderne
În urmă cu 105 ani, bolșevicii erau excomunicați
De Georgii Tkachev, 02 Februarie 2023, RT
„Nebunilor, reveniți-vă la cap, opriți-vă din masacrele voastre sângeroase. Ceea ce faceți nu este doar cruzime – ci fapte satanice, pentru care veți arde în focurile iadului în viața de apoi și veți fi blestemați de posteritate.” Cu aceste cuvinte, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Tihon, s-a adresat poporului în februarie 1918. Discursul a fost un răspuns la pogromurile antireligioase care aveau loc în toată țara.
A marcat începutul unui lung conflict între guvernul sovietic și Biserica Ortodoxă, care reverberează în societatea rusă până în prezent. Un credincios religios care, în același timp, susține sincer idealurile comuniste și simte nostalgie față de URSS, este un tip de persoană aparent contradictorie și exotică, dar destul de comună în Rusia. Un exemplu celebru fiind politicianul Gennady Zyuganov, care crede că însuși Iisus Hristos a fost un comunist.
105 ani de la Revoluția din Octombrie 1917
Se împlinesc astăzi 105 ani de la una dintre cele mai mari catastrofe din istoria omenirii: Rusia pravoslavnică devenea prima țară comunistă din lume. Prin prisma efectelor sale devastatoare, evenimentul nu are probabil echivalent decât cu Revoluția franceză și cu Al Treilea Reich. El nu ar fi fost posibil fără implicarea serviciilor secrete și fără o finanțare generoasă a Occidentului.
În noaptea de 25/26 octombrie (calendarul iulian) 7/8 noiembrie 1917 (calendarul gregorian) for mațiuni armate fidele lui Vladimir Ilici Lenin au înlăturat de la putere guvernul liberal-socialist al lui Alexandr Kerenski, instaurat de revoluția din februarie 1917.
[…]
Instaurarea comunismului în Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost – câtuși de puțin – un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret („Planul Marburg”), pregătit minuțios în afara Rusiei. Și finanțat generos de marii „bancheri internaționali”. În primul rând, de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman, Frank Vanderlip. Finanțarea bolșevicilor de către Wall Street era intermediată de banca suedeză „NYA Banken”, condusă de bancherul promarxist Olof Aschberg.
[…]
Cititi va rog mai multe la:
https://evz.ro/100-de-ani-revolutia-octombrie-1917.html
Documente secrete declasificate ale KGB vin să confirme unul dintre cele mai bine păzite secrete ale lui Vladimir Ilici Lenin:fondatorul Rusiei sovietice avea sânge de evreu, din partea bunicului mamei sale. Documentele KGB care confirmă descendenţa lui Lenin au fost expuse recent la Moscova, în cadrul unui eveniment organizate de Muzeul de Istorie din Capitala Rusiei, scrie revista Time.
Cititi va rog mai multe la:
https://historia.ro/sectiune/portret/dosarele-kgb-confirma-originile-evreiesti-ale-lui-585148.html
Cititi va rog si:
Rabinul Yosef Tzvi Ben Porat despre evrei, Hitler, “Mein Kampf”, Revolutia Bolsevica
I-A URMAT LUI HRISTOS – Sfânta Martiră, Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna
Sfântul Mucenic Arhiepiscop Philosoph Ornaski ucis împreună cu fiii săi, Nikolai și Boris
In numele binelui
Comentariul cititorului ledpanel postat la articolul Casa Albă semnalează că urmează noi măsuri de combatere a COVID-19 pentru cei nevaccinați:
Nevaccinatii sunt aia carora „nu le pasa”, dupa cum zic guvernele si sistemul medical.
De cine sa ne pese? De familie, de „cei dragi”. „Cei dragi” au intrat in limba de lemn a plandemiei, alaturi de foarte multe alte cuvinte otravite, cu conotatii amenintatoare, care sa anuleze din fasa orice incercare de contestare.
Se cere sa-ti pese de „cei dragi”, de familie. Cer asta aceeasi oameni care vor distrugerea credintei, a familiei, care vor casatorii intre homosexuali. Referendumul pentru familie trebuia sa fie cu adevarat pentru „cei dragi”.
Intr-o lume in care mai intai erau incurajate avorturile, apoi le-au provocat prin diverse chestii, intr-o lume in care procrearea a ajuns un delict, o boala, o nepasare fata de suprapopulare, intr-o lume in care oamenii sunt ajutati sa moara (de ex. blocarea spitalelor covid, ca sa moara in case cardiacii, diabeticii, cancerosii etc.)…in acea lume se invoca pasarea fata de „cei dragi”.
Suna contradictoriu? Cand vor disparea ultimii oameni cu astfel de idei, nu va mai fi nici o contradictie. Doar gandirea logica analizeaza, compara, sintetizeaza samd. Cei care vor ramane nu vor avea vreo problema cu nimic.
Insa, creierele lor oricum vor inebuni, de la atatea cuvinte antitetice, dihotomice, contradictorii, care inconstient vor intra in conflict. va fi una din cauzele inebunirii, care a inceput de mult.
Comentariu saccsiv:
Altfel spus, in numele binelui se instaureaza sub ochii nostri cea mai oribila dictatura din istoria omenirii.
Si o edifica uneltele urmasilor papusarilor ce, tot in numele binelui, modeleaza neincetat societatea de peste 200 de ani incoace.
In vremea Revolutiei Franceze acestui bine i-au spus “Libertate, egalitate, fraternitate”, au intocmit liste cu dusmanii ce se impotrivesc acestui bine si au ridicat ghilotina in piata publica. Asta cand nu exterminau populatii intregi, precum la Vendée:
Documentar: Revolutia Franceza, matrice a viitoarelor genocide – Vendée (1793)
In numele binelui au declansat Revolutia Bolsevica:
Si, evident, iar au intocmit listele, apoi au creat Gulagul:
DESENE: Tortura si crima in Gulag
Tot in numele binelui, au exportat fortat comunismul si iar au facut liste. In Romania au creat Pitestiul:
Desene: Reeducarea prin TORTURA a DETINUTILOR din temnitele comuniste – EXPERIMENTUL PITESTI
Dar au produs si alte tipuri de revolutii: sexuala, emanciparea femeii, industriala, etc. Si toate promovau binele sub diverse chipuri: placere, eliberare, bunastare si cate si mai cate.
Iar rezultatul acestui bine a fost la randul sau crancen: munti de copii ucisi in pantecele mamelor lor, distrugerea familiei, normalizarea perversiunilor si a pacatelor strigatoare la Cer, lanturi invizibile dar grele pe grumazul maselor traitoare in imensele furnicare urbane si multe alte grozavii.
In numele binelui au stricat intreg Pamantul.
In numele binelui au stricat cununa creatiei.
In numele binelui l-au indepartat pe om de Dumnezeu.
In numele binelui…
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
13 comments