Saccsiv – Weblog

Viața Sfântului Patriarh Mucenic Tihon, al Moscovei și al întregii Rusii. A anatemizat bolșevismul și a condamnat separarea Ucrainei și a Kievului. Sovieticii au încercat să-l determine să-și retragă acuzațiile și să încuviințeze regimul. A fost otrăvit în cele din urmă

Posted in Uncategorized by saccsiv on Septembrie 9, 2017

Anii copilăriei

Sfinția Sa Patriarhul Tihon, în lume cu numele Vasile Ivanovici Vellavin, s-a născut la 19 ianuarie 1865 în Toropeț, provincia Pskov, fiul unui preot, Pr. Ioan de la biserica Spaso-Preobrajenski. Mama lui se numea Ana. Odată tatăl său a visat că vorbea cu mama sa moartă. Ea l-a avertizat despre moartea sa iminentă și apoi a zis că unul dintre fiii lui va muri de tânăr și va fi readus la Toropeț, iar Vasile va deveni foarte mare. Chiar după ce a fost făcut Episcop de Alaska, Vasile a însoțit trupul celui mai tânăr frate al său în Toropeț, astfel plinindu-se acestă profeție.

În 1872, Vasile a intrat la școala duhovnicească din Toropeț, iar în 1878 – la seminarul teologic din Pskov. Era un băiat foarte vesel, cu simțul umorului și bun, destul de înalt și cu părul blond. El era, de asemenea, foarte inteligent și își făcea obicei în a-și ajuta colegii de școală la studii. În 1884, la frageda vârstă de 19 ani, a intrat la Academia Teologică din Sankt Petersburg. El era foarte popular printre colegii săi, care l-au poreclit profetic „Patriarhul” și, odată l-au lăudat în glumă, strigând: „La mulți ani, Sfinția voastră”. La 11 iunie 1888 Vasile a absolvit Academia ca fiind unul dintre cei mai buni studenți; disertația sa a fost pe următoarea temă, „Quesnel și relația lui cu jansenismul”. Apoi s-a întors la seminarul Pskov ca profesor de teologie dogmatică și morală, trăind foarte simplu într-o mică anexă a unei case simple de lemn de lângă biserica Sf. Nicolae. Pe 14 decembrie 1891 a fost tuns în schima mică de către Episcopul Ermoghen (Dobronravin) de Pskov. La 15 decembrie a fost hirotonit întru diaconie, iar la 22 decembrie – întru preoție.

Pe 17 martie 1892, Tihon a fost numit inspector al seminarului teologic Kholm. La 24 iunie 1892 a fost transferat pentru o scurtă perioadă la Academia Teologică din Kazan, dar în curând, pe 15 iulie, s-a întors la seminarul Kholm ca rector în rang de arhimandrit. Aici, pe lângă îndatoririle sale din seminar, a devenit președinte al Consiliului Educațional Eparhial, președinte al Obștii Ortodoxe a Maicii Domnului din Kholm, duhovnic al mănăstirilor din eparhia Kholm-Varșovia și inspector al publicațiilor.

Caracterul simplu, neafectat al Păr. Tihon l-a făcut îndrăgit de populația locală și mulți uniați s-au întors la credința ortodoxă prin rafinamentul său blând. Aceasta a ajuns la urechile Sfântului Sinod, iar la 19 octombrie 1897 (sau 1898) a fost hirotonit episcop de Lublin, un vicariat al eparhiei Kholm-Varșovia, în Catedrala Sfintei Treimi a Lavrei Alexander Nevski din Sankt Petersburg de către Mitropolitul Paladie (Raiev) din Sankt Petersburg, Arhiepiscopul Arsenie (Brianțev) din Kazan, Arhiepiscopul Antonie (Vadkovski) al Finlandei, Episcopul Ioan (Kratirov) din Narva și Episcopul Gurie (Burtasovski) din Samara.

(more…)

Anunțuri

EXECUTIA Tarului Nicolae al II-lea, a familiei si a slujitorilor – CRIMA RITUALICA EVREIASCA

Posted in Uncategorized by saccsiv on Iulie 17, 2017

Iata ce putem citi la Ordinul asasinării ţarului Nicolae al II-lea a venit din SUA din 26 iulie 2012, de pe Cotidianul:

 

Un istoric rus a declara miercuri că magnaţii americani au fost cei care au dat ordinul asasinării ţarului Nicolae al II-lea Romanov şi familiei sale, transmite Moscow Times. Piotr Multatuli, cercetător la Academia rusă de Ştiinţe, nu a negat că liderii bolşevici de la Moscova au iniţiat planul asasinării ţarului in 1918, în Urali, la Ekaterinburg, dar a spus că în spatele deciziei a stat o misiune americană.

Într-un articol din Argumenti i Facty, Multatuli a citat conversaţiile secrete dintre conducerea bolşevica a Comitetului Executiv Central şi unul dintre cei care au participat la asasinat ca dovadă a faptului că organizaţii financiar-industriale din SUA le-au vorbit oficialilor ruşi despre necesitatea asasinării ţarului şi a întregii sale familii.

Ordinul a fost transmis la Moscova printr-o organizaţie din Vologda, Multatului argumentând că membrii acestei organizaţii vedeau ca esenţială distrugerea Rusiei ţariste pentru îndeplinirea planurilor lor de creare a unei lumi unipolare.

Aceste alegaţii apar în contextul în care Vladimir Putin, în calitate de preşedinte şi în cea de premier, a iniţiat un cult al Rusiei imperiale, alături de mai mulţi intelectuali ruşi, iniţiativă care a prins în rândul tinerilor naţionalişti. Putin avea in biroul său prezidenţial, în perioada 2004-2008, un tablou al ţarului Petru cel Mare, în timp ce Dmitri Medvedev a vea un tablou al ţarului Alexandru al II-lea, cel care a abolit şerbia in Rusia. Medvedev îl admiră şi pe Alexandru al III-lea, iniţiatorul unor tratate europene asemănătoare pactului paneuropean de securitate pe care Rusia încearcă să-l iniţieze împreună cu Germania.

  (more…)

TEXT UNIC IN ROMANIA: Viața și martiriul Sfântului NICOLAE al II-lea Romanov

Posted in Uncategorized by saccsiv on Iunie 27, 2017

 

Viața și martiriul Sfântului NICOLAE al II-lea Romanov ȚARUL-MUCENIC al Rusiei, împreună cu familia și slujitorii săi / FIARA BOLȘEVICĂ a încercat să distrugă definitiv BISERICA RUSĂ, care în schimb s-a întărit printr-un numeros val de NOI MARTIRI din toate păturile sociale

(more…)

BOLSEVISMUL – O AFACERE EVREIASCA. Influenta SCOLII DE LA FRANKFURT: Radio si TV / Sondajele de opinie publică / Revoluția psihedelică a CIA / Eros și Civilizație / Corectitudinea Politica / New Age / Recrearea CULTULUI ASTARTEI

Posted in BOLSEVISM, COMUNISM by saccsiv on Iunie 15, 2017

Noua eră „întunecată” – Școala de la Frankfurt și corectitudinea politică

de Michael Minncino 

Winter, 1992 issue of FIDELIO Magazine.

traducere și preambul de Mircea Tănase

Preambul

 

Unul din cele mai importante momente în înțelegerea culturii politice de tip socialist și, implicit, a dogmei moderne a corectitudinii politice actuale este, fără îndoială, crearea Institutului pentru Cercetări Sociale de la Frankfurt, vector instituțional în propagarea disimulată a revoluției bolșevice. Plasat sub „acoperământ” cultural, morbul nihilist socialist vizează în acest caz civilizația de tip occidental, a cărei fundament creștin este menit a-l „maceră” în solventul ideologic al proaspătului organism revoluționar cunoscut mai târziu sub denumirea de Școala de la Frankfurt.

Subversiv prin natură sa, Institutul este o agregare a forțelor intelighenției internaționale socialiste, care înțeleg că lupta cu frontul occidental, eșuată fiind sub raport militar după 1919, trebuie purtată nu de un proletariat revoluționar clasic-model bolșevic, a cărei „ridicare” este de altfel problematica sub raport social și politic, ci de o avangardă „științifică” ce prin demersuri persuasive asumă o conducere „iluminată” spre comunizarea statelor aflate sub influență. Dezavuați în URSS pentru „deviaționism” ideologic, primii actanți – Antonio Gramsci și Georg Luckacs creează un model de preluare și comunizare a statelor plecând de la premise diferite în raport cu cel de forță și represiune instaurat în Rusia. Modelul „pas cu pas”, consideră artizanii, este mult mai adaptabil și mai eficient pentru că vizează „suprastructura” existentă în miezul creștin al societăților vestice și a căror demantelare sub raport cultural va crea cu adevărat un „om nou” perfect reeducat, pentru că acesta, spre deosebire de cel reeducat brutal, își va iubi noul sine comunist, având un suflet nou. El este cu atât mai eficace cu cât se desfășoară ocult, sub masca instituțiilor existente, sub prestigiul științelor timpului, în esență însă lucrând spre metastazierea întregului țesut socio-politic. Se instaurează astfel un război de guerilă, asimetric, în raport cu proprii cetățeni, insesizabil pentru că se desfășoară sub coordonatele și sub umbrela regimurilor democratice, inapte în a dezvolta forme de răspuns „imunologic”. Artă a transformării sociale ce ține de domeniul magicului, preluarea subtilă a comandamentelor ideologice, cere timp și pricepere, precum și un instrumentar științific demn de un alchimist renascentist, model al magicianului brunian teoretizat de Ioan Petru Culianu.

În creuzetul transformării sociale totale vor fi astfel infuzate cele mai diverse și inovative tehnici și tehnologii, inserate în sociologie, psihologie, demografie, arte vizuale, comunicare politică și tehnologiile comunicațiilor, care pe parcursul a aproximativ 100 de ani vor gesta în principal în SUA și Europa Occidentală pentru a se disemina și impune apoi ca model global.

Teza articolului de față este că modelul social transformist al Școlii de la Frankfurt este actualmente instaurat în majoritatea societăților occidentale, sub forma corectitudinii politice, ca dogmă a societăților democratice, care sunt pe cale să își piardă modelul identitar creștin și să se prefacă într-un tot comunizat supranațional, realizând astfel visul artizanilor săi a „societății fără clase”, dar și fără Dumnezeu, căci precum remarcă Dostoievsky, „omul fără țară e și fără Dumnezeu”. Parcursul istoric, ideologic, precum și perspectivele ce se întrevăd vor fi analizate în cele ce urmează.

        I. Școala de la Frankfurt: securiștii bolșevici

În zilele imediat următoare Revoluției Bolșevice din Rusia se credea pe scară largă că revoluția proletariatului va fi imediat exportată din Urali în Europa și, în final, în America de Nord. Acest lucru nu s-a întâmplat. Singurele două încercări de instaurare a unor guverne muncitorești în Vest-la Munchen și Budapesta au durat doar două luni. Internaționala Comunistă-Cominternul a întreprins imediat mai multe operațiuni pentru a vedea cauzele acestor eșecuri. Una dintre ele avea să fie condusă de Georg Lukacs, aristocrat maghiar, fiu al unui proeminent bancher al Imperiului Austro-Ungar. Antrenat în Germania și deja un important teoretician literar, Lukacs devine comunist în timpul Primului Război Mondial, scriind la momentul intrării în Partidul Comunist lucrarea „Cine ne va salva de civilizația occidentală”. Lukacs era foarte potrivit sarcinii trasate de Comintern: fusese unul din Comisarii Culturii în timpul scurtului Soviet Ungar din Budapesta, în 1919. Scurta viață a acestui Soviet este legată, printre altele, de ordinele lui Lukacs privind introducerea și obligativitatea educației sexuale în școli, accesul facil la mijloacele de contracepție și facilitarea legilor de divorț-măsuri care însă au scandalizat puternic populația romano-catolică, majoritară, a Ungariei. Retras în Uniunea Sovietică după contrarevoluție, Lukacs se stabilește în 1922 în Germania unde prezidează o reuniune cu sociologii și intelectualii germani de orientare pro-comunistă. Această reuniune reprezintă practic actul de naștere al Institute for Social Research. În următorii 10 ani, munca Institutului avea să devină cel mai de succes război psihologic dus împotriva Occidentului capitalist.

(more…)

Rusia anti bolsevica – SFÂNTUL NOU MUCENIC SILVESTRU, ARHIEPISCOP DE OMSK și cei dimpreună cu el / A explicat ESENȚA ANTI-CREȘTINĂ A BOLȘEVISMULUI și a fost arestat și torturat

Posted in Uncategorized by saccsiv on Iunie 2, 2017

Spre disperarea intrusilor cu mintea intunericita de draci, care promoveaza neobositi teoria conform careia neamul rusesc a inventat comunismul pe care mai apoi l-a exportat in restul lumii, iata un nou text despre rezistenta ortodoxa rusa anti bolsevica.

(more…)

Genocidul prin foamete HOLODOMOR a fost implementat in Ucraina de evreul GENRIKH YAGODA

Posted in Uncategorized by saccsiv on Mai 8, 2017
Evreii lui Stalin. Cazul Genrikh Yagoda, fondatorul gulagurilor. Zeci de milioane de oameni au murit din cauza sistemului creat de el

Credit: Wikipedia

Yagoda a implementat şi măsurile din Ucraina ordonate de Stalin în 1933, care a dus la moartea a aproximativ 7 milioane de oameni. Măsurile aveau ca miză capitularea populaţiei prin înfometare. Acest genocid se numeşte Holodomor, care în ucraineană înseamnă „foamete”.  Pentru această acţiune, Yagoda a fost premiat de către guvernul sovietic în 1934. În acelaşi an, pe 10 iulie, a devenit şeful noului format NKVD şi a devenit un membru de partid cu acte în regulă.

Cititi va rog mai multe la:

Evreul GENRIKH YAGODA, fondatorul GULAGULUI  

 

Prof. dr. Adrian BOTEZ: „Cum poți deveni antisemit… și anticomunist”

Posted in Uncategorized by saccsiv on Aprilie 7, 2017

Iata ce putem citi la Cum poți deveni antisemit… și anticomunist de pe Justițiarul:

…Nu fac parte din generaţia Agnita-Botorca sau a lui „Stalin şi poporul rus/Libertate ne-au adus!”. Nu! Mai curând, aparţin generaţiei naive, a lui „Petre, Otto şi cu Feri/Se-ntâlniră-n miezul verii/Într-o tabără, la mare./Zece ani au fiecare…”

Despre părinţii comunismului am învăţat mult după ce am fost făcut pionier… Prin liceu, timid, am încercat să-i citesc pe Karl Marx şi Friedrich Engels…dar n-a ieşit nicio brânză: erau grozav de plicticoşi! Nu zic că n-avea dreptate Marx, cu sărăcia cumplită a proletarilor irlandezi…dar eu voiam şi-oleacă de… „stil”. Deh, mentalitate mic-burgheză….

Abia când, după 1989, bibliotecarele azvârleau, cu grămada, din rafturi, volumele „părinţilor comunismului”, am putut să pun, şi eu, mâna, pe cele trei volumoaie din Capitalul, şi să-l citesc, din scoarţă în scoarţă, în tihnă… Oricum, muzica şi  versurile Internaţionalei („Sculaţi, voi, oropsiţi, ai vieţii, /Voi, osândiţi la foame, sus!/ Să fiarbă-n inimi răzvrătirera,/Să-nceapă-al lumii vechi apus!” … – şi mama îmi povestise despre „sfârşitul lumii”, tatăl meu şi unchii mei îmi povestiseră despre iadul mizeriei din puşcării şi tranşee… – în alimentarele anilor ’60 existau de toate, şi foarte ieftin! – deci mă revolta mizeria altora, din alte părţi! – la 10 ani eşti înflăcărat prea tare, ca să mai iei aminte la „factorii care au determinat războaiele şi puşcăriile”… – le amestecam binişor… – aşa că… ce importanţă mai avea dacă lumea apunea de la apus… sau de la răsărit… bine că apunea, cum se spunea la Sfânta Scriptură!!!) – muzica şi versurile Internaţionalei, vă mărturisesc sincer, mi-au plăcut, m-au impresionat şi chiar înflăcărat infinit mai mult decât… manelele şi rock-ul de azi!

Nu-i mai puţin adevărat că, la vremea lor, şi Am fost medic la Auschwitz, şi Jurnalul Annei Frank – apoi, pe jumătate, chiar şi filmul Lista lui Schindler – m-au impresionat… – până am dibăcit escrocheria „publicitară”, afacerea „di granda” cu „Holocaustul”, speculaţia chinurilor sărăcimii evreieşti, de către coreligionarii lor (speculaţie aducătoare de multe, foarte multe miliarde de dolari, pentru „crema” Marii Finanţe Mondiale  –  şi aşezarea lumii creştine în genunchi, spre pocăinţă, generală şi  infinită!)… escrocheria protipendadei sionismului, a „poporului ales”…

…Unchii mei, care tocmai ieşiseră, în 1964, din puşcăriile politice, în care putreziseră, fiecare, vreo 16 ani (după ce a fost pus în libertate, unchiul Sandi, pictorul bisericesc, a fost asasinat, aruncat, cu capul în jos, de pe schelele bisericii pe care o picta, prin judeţul Buzău), adunaţi la masă, dădeau din cap, când mă vedeau cum învârt în mâini Capitalul… Ei toţi cei martirizaţi, aflaţi la masă, dimpreună cu părinţii lor, nu vorbeau (de faţă cu părinţii lor!) nimic despre puşcărie, să nu-i îndurereze şi mai mult decât o făcuseră, prin pustiirea casei… – dar, treptat, am auzit, de la părinţii mei şi de la unchii mei, apoi am citit şi în manualele şi cărţile mele, despre Anna Pauker/Robinsohn, Teohari Georgescu/Burach Tescovici, Iosif Chişinevschi/Jakob Broitman, Holban/Moscovich, Marcel Breslaşu//Mark Breslau,  Aurel Baranga/Ariel Leibovich, Alexandru Graur/Alter Brauer, Mihai Roller etc.  Şi despre CDE (Comitetul Democrat Evreiesc)…

…Dar, ce să zic, în librăriile anilor 1967-1985, se găseau de cumpărat, pe lângă Marin Preda, Ştefan Bănulescu sau Alexandru Ivasiuc – şi Alexandre Dumas, Charles Dickens, Lord Byron, Dostoievschi, William Shakespeare, Góngora, Calderon de la Barca, Lev Tolstoi, Cehov, Platon, Aristotel, E.T.A. Hoffmann, Schiller, Goethe, Heidegger, Nietzsche, Baudelaire, Rimbaud, Paul Verlaine, Lautréamont, E. A. Poe… – un adevărat dezmăţ spiritual! Nu-mi trebuia, pe-atunci, mai mult… nici mâncare! Abia după 1985 s-a cam „schimbat macazul”, în mintea mea (eram căsătorit şi cu trei copii…) – când puneam sacoşa, pe la 3 din noapte (cu trei sticle pentru laptele celor trei copii) în clanţa de la Alimentara, cu speranţa că, pe la ora 10-11, chiar voi putea apuca trei sticle de lapte, pentru cei trei copii… etc. Dar asta-i „altă gâscă-n altă traistă”…şi numele de Pacepa începea să şuiere prin urechile mele!

…În facultăţile anilor ’70, studenţii  aveau burse (cazare, mâncare şi-un ban de cumpărat cărţi… plus siguranţa unui loc de muncă, după facultate!) şi erau făcuţi membri ai PCR , în ordinea mediilor anuale… Părinţii mi-au spus să nu refuz primirea în PCR… ca nu cumva să se răscolească, perfid şi tardiv, trecutul legionar al familiei mele… Şi i-am ascultat, pentru că am înţeles, în linii mari, primejdia…!!! Dar fără să ştiu, încă, a face legături reale, între „semiţi” şi „comunism”…

***

…Sunt originar din Bucovina de Sud, oraşul Gura Humorului. Pe strada unde am copilărit eu, în anii ’50 (numită Ilie Moscovici – cum altfel?) n-a existat picior de antisemit. Ne jucam, cu drepturi egale la bucuria gălăgioasă – şi, se vede treaba, acum se vede: bucuria inconştientă! – ţânci de 5-6 ani şi Mamciuc-Carpiuc-Hudeniuc, şi Goldman-Druckmann-Blumenstein, şi Weinkeller-Topfer-Stricknadel, şi Rotaru-Macovei-Botez…

Dau mărturie că orice evreu, ucrainean, neamţ ori român se naşte om de treabă (în mod normal…). Doar că prietena noastră cea mai veselă, nebunatică şi sinceră, Sofica Goldman, a dispărut, într-o zi – şi, după vreo câteva luni, am revăzut-o total schimbată: arogantă, distantă, posomorâtă… Nu mai voia să se joace cu noi, în ruptul capului! Am insistat, toţi Mamciucii-Topferii şi Botezii – şi i-am scos, în fine, un răspuns bosumflat: „Ravvi de la Fălticeni mi-a spus că voi toţi sunteţi goi, şi nu am voie să mă joc cu voi…”. Atunci, pe loc, n-am ştiut ce vrea să zică, şi, indignaţi şi uimiţi i-am spus că noi, uite, suntem îmbrăcaţi – mă rog, cu zdrenţele de rigoare, pentru nişte copii neastâmpăraţi cum eram, dar că nu suntem goi… să se uite mai bine, poate că i-au slăbit vederile, de atâta carte fălticenească… Mult mai târziu, mi s-a spus ce înţeleg ei prin goi/goimi… şi că nu era nimic de bine…

Da, iubita mea din copilărie, Sofica lui Marcu Goldman, devenise, în câteva luni, ei – nu mai voia să fie EA… Vai de capul ei, sărmana… Să le fie în nas educatorilor lor, cum nenorocesc suflete nevinovate de copii curaţi!…

Bineînţeles, nu atunci am devenit antisemit (deci, nici anticomunist…) – căci habar n-aveam, nici eu, nici părinţii, nici prietenii mei, ce-i aia… „anti-semitism” (anticomunişti fuseseră, e drept, prin martiraj, toţi membrii familiei mele!). Acest cuvânt, „antisemitism”, nu exista în vocabularul humorenilor… Peste vreo zece ani, întrebând de nişte vecini, bărbaţi dispăruţi misterios, prin anii ’52-’53, mi s-a spus că i-a anchetat „Wolferiţa”, fata unui morar evreu, Wolfer – venită pe tancurile ruseşti, cu ani în urmă – şi devenită comunistă-mai-comunistă-decât-Stalin – şi i-a băgat pe toţi „goimii” la închisoare… după ce îi torturase, cu multă curiozitate, bătându-i cu creionul peste testicule… Dar nici atunci n-am devenit antisemit, pentru bunul motiv că habar nu aveau humorenii de acest cuvânt – ei spunând doar, cu năduf şi jale, despre cei chinuiţi şi duşi la ocnă de „Wolferiţa”: „A dracului muiere!… Săracu’ Macovei, săracu’  Andrişel, săracu’ Beleca… – Dumnezeu să-i ierte…” Aşa am aflat, eu şi prietenii mei, că se poate muri „în invizibil”; unii, care-au aflat, erau direct suferitori – căci, între „dispăruţi”, erau părinţii lor… şi nimeni nu i-a mai văzut, în niciun fel, niciodată… Dar, ca românul învăţat cu răul, nepăsător la istorie şi curios de ziua de azi şi de mâine, ne-am continuat jocurile vieţii.

Tatăl meu, fost ofiţer în armata regală, mi-a povestit cum trăgeau în ofiţerii români, pe ferestre, din spate, în 1940, evreii comunişti… şi-i scuipau, evreii comunişti… şi-i scuipau, şi le smulgeau epoleţii… Dar nici atunci n-am devenit antisemit. Mi-am zis: aşa a fost în război – rău lucru e oricare război, face din om, neom…

Atunci, mă veţi întreba, de ce ne faci să pierdem timpul citindu-ţi neroziile tale nesărate – dacă nu ne zici nimic despre antisemitismul şi anticomunismul tău? C-aşa ai scris în titlu… Păi, eu habar nu aveam de antisemitism – până ce, cu vreo trei-patru ani în urmă, în şcoala unde predau Româna, l-am auzit pe profesorul de Istorie zicând, printre dinţi: „Ia uite, n-am vreme să le predau elevilor Istoria României, şi trebuie, acum, să fac lecţii cu ei despre Holocaust… I-au scos din programă pe Mircea şi Ştefan, şi ne bagă antisemitismul…”. Iată c-am fost obligat să aud termenul de antisemitism, am fost obligat să asist la prelegerile profesorului de Istorie despre anti-Semitism – cu toată şcoala – prelegeri fixate la cele mai fanteziste date (anunţate de MEC!) – cât mai dese…

Cu stupoare, am aflat că noi, bucovinenii şi moldovenii, suntem ucigaşii de evrei cei mai sângeroşi… Păi, o să spun şi eu, ca personajul-copil Cubi Lubiş, al lui Sadoveanu (cf. Nicoară Potcoavă, Minerva, Buc., 1970, p.362), când a fost acuzat de băieţaşii armeni „cum că l-ar fi omorât şi răstignit pe Domnul Hristos”: „– Eu? Să n-ajung acasă cu bine dacă ştiu de aşa ceva . Poate să-l fi omorât băieţii lui Moise Lupu, care-s nişte golani vestiţi, dar eu, nici măcar nu-l cunosc pe acel domn de care vorbiţi voi.”  Noi, noi să fi omorât evrei? Sunteţi nebuni! Bunicii mei mi-au spus cum, când au venit nemţii, au avut pivniţa plină de evrei, pe care i-au pitit, ca să-i scape de ochii şi vigilenţa nazistă. Eu, eu, care-am fost îndrăgostit lulea de Sofica lui Marcu Goldman? – da’ dacă ea m-a părăsit, cum că-s „goi” – eu ce stric şi cu ce-s de vină? Poate părinţii ei şi rabinul de la Fălticeni, care-s rasişti vestiţi, să-i fi omorât sufletul…

Iată cum am auzit eu de antisemitism – dar nici vorbă să fi devenit, atunci, în 2002-2003, antisemit. Şi, deci, nici cine ştie ce anticomunist. Am zis că-i o nebunie, ca oricare alta, şi-o să treacă, aşa cum toate trec… Dar n-a fost să fie aşa! În 2005, aud de faptul că marele poet român LIVIU IOAN STOICIU e dat afară din postul de redactor şef-adjunct, de la Viaţa românească (şi judecat, stalinist, de Consiliul USR!), pentru că l-a publicat pe GOMA – un Jurnal, nu ştiu ce – care GOMA ar fi mare antisemit… M-a pufnit un râs nebun: cum dracu’ să fie antisemit, unul care are nevastă evreică, şi, deci, feciorul lui e semi-evreu? S-o fi certat omul cu nevastă-sa, şi, astfel, a devenit antisemit…Păi aşa, la mine în cartier sunt numai antiromâni, căci zilnic se ceartă, nevoie mare, cu soaţele lor, românce!

Am pus mâna pe numărul dublu, 6-7, din iunie-iulie 2005, al Vieţii româneşti. Ştiam, de la tatăl meu, fost ofiţer în armata regală, precum v-am spus – că ceea ce spunea GOMA era perfect adevărat, despre „martirizarea, uciderea românilor [n.n.: de evrei], cu un an mai devreme, începînd din 28 iunie 1940, în Basarabia şi în Bucovina de Nord ocupate de bolşevici” – de ce să mă fi minţit atât de necăjitul meu tată, cumplit persecutat de comunişti?… Dar, pentru Dumnezeu, de ce să dezgropăm morţii, iar şi iar? Păi, dacă-i dezgropăm pe cei ai evreilor – se ridică din mormânt toate neamurile pomenite în Vechiul Testament, şi aneantizate, prin genociduri (zice Cartea Sfântă, negru pe alb şi cu mândrie trufaşă!) de către poporul lui Israel…, se scoală din mormânt sutele de milioane de piei roşii şi sutele de milioane de negri, măcelăriţi de „stăpânii lumii”, de cei ce-şi zic azi S.U.A… Și Anglia… şi Spania, şi Portugalia, şi Franţa… – mă rog, toată „lumea bună”, din NATO şi UE… „modelele” sacre ale democraţiei mondiale… Se scoală şi armenii, măcelăriţi, cu scop de exterminare, de turcii aspiranţi la UE… dar, mai ales, se scoală japonezii, despre care scriam, într-un articol din 2003, din revista CONTRAATAC – Adjud, Anul IV, nr. 11, p. 20:  Ministrul şi Holocaustul: „JAPONEZII – singurii din lume (n.mea: dacă n-ar trebui să-i punem la socoteală pe vietnamezii arşi cu napalm, în anii ’60-’70, pe irakienii şi sârbii iradiaţi în anii ’99-2003 – sârbilor, bombardaţi de Paştele ortodox, li se scria, de către americani, pe bombe: „Paşte fericit!”) – care au fost arşi DE VII, în întregime, DE TOT (n. n: „holos+haustos”…), la Hiroshima şi Nagasaki, prin ordinul criminal al preşedintelui american Harry S. Trumann (…), de le-au rămas doar umbrele, «fotografiate» pe pereţii caselor…”. 

Şi se scoală şi morţii palestinienilor nedreptăţiţi din 1948 (anul creării artificiale a Statului Israel) – situaţie despre care scrie americanul Thomas Nelson, în The puritans of MassachussetsJudaism, vol. XVI, nr. 2, 1967 – tot negru pe alb: „Forţa pumnului evreu, astăzi, vine de la mănuşa de oţel americană, care îl acoperă, şi de la dolarii cu care este căptuşită(…). Statul israelian nu poate fi format decât după un breviar al urii, drept unică motivaţie a tineretului său, a armatei sale, a întregului său popor(…). Armata israeliană invadează Libanul şi omoară acolo zeci de mii de oameni: operaţiunea se numeşte PACE ÎN GALILEEA(!!!)… În Israel, pentru a convinge că Palestina era un deşert înainte de înfiinţarea statului Israel, sute de sate (palestiniene) au fost rase de pe faţa pământului cu buldozerul, cu casele şi acareturile lor, cu cimitirele şi mormintele lor(…)”… Scriitorul şi politologul evreu Norman G. Finkelstein (cf. Industria Holocaustului, Samizdat, 2000) îi acuză pe conaţionalii săi că speculează tema „holocaustului”, pentru a trage foloase băneşti uriaşe, şantajând statele lumii – şi pentru a obţine reclamă gratuită (şi agresivă) – pe spinarea unor bieţi morţi şi chinuiţi, din trecut….

Evreul Jean Gabriel Cohn-Bendit scrie: „Să luptăm pentru a fi distruse aceste camere de gazare ce sunt arătate turiştilor în lagăre, unde acum se ştie că nu au existat niciodată, deoarece ne asumăm riscul de a nu mai fi crezuţi nici despre ceea ce suntem siguri”. De ce nu li se intentează procese, cu ani grei de temniţă, de ce nu sunt daţi afară (de unde? de pe planeta Terra?)  aceşti evrei (Finkelstein, Cohn-Bendit etc.), care spun astfel de adevăruri, despre conaţionalii şi coreligionarii lor? Sau, vorba iubitei mele din copilărie, Sofia lui Marcu Goldman, noi suntem goimi, şi cu noi „nu se mai joacă nimeni” (că interzice rabinul-şef de Fălticeni!) – şi numai noi trebuie să suferim sancţiuni interne şi internaţionale? Problemele adevărate ale evreimii sunt o afacere de familie şi, deci, discută şi se păruie doar între ei, evreii!!! – pe când goimii, care n-au avut norocul şi partea învăţăturii şi înregimentării de sinagogă, trebuie să plătească din greu, cu bani şi umilinţă, acest deficit (devenit DELICT!) de educaţie…

Căci, aflu din Comunicatul US din România că preşedintele N. Manolescu şi acoliţii săi, în cazul GOMA-STOICIU: „nu doresc limitarea libertăţii de exprimare a opiniilor, ci doar încadrarea expunerii acestora în limitele unanim acceptate în lumea civilizată”. Ce-o fi însemnând, în limbajul de lemn al neo-liberalismului mondial actual, al aşa-zisei „political corectness” (corectă cu unii, incorectă cu alţii – cu căţeii una, cu dulăii – alta…): „limitele acceptate în lumea civilizată”? Şi Stalin, şi Hitler – erau foarte democratici şi corecţi şi civilizaţi, deci!!!, dar, fireşte, în „limitele unanim acceptate” de tribul comuniştilor, respectiv al naziştilor. Dincolo de unanimitatea tribului politic – erau mitraliera, Naganul, primitoarele pivniţe ale Gestapo-ului ori NKVD-ului…

***

Şi, iată că vine data de 18 decembrie 2006: „Raportul Tismăneanu provoacă mari convulsii pe scena politică”

Luni, 18 Decembrie 2006:  Președintele Traian Băsescu prezintă, astăzi, în Parlament, concluziile raportului Comisiei pentru analiza dictaturii comuniste, condusă de Vladimir Tismaneanu și va cere condamnarea comunismului.

Solicitările publice privind condamnarea comunismului adresate Cotroceniului au căpătat consistență după 9 mai 2005, când președintele Băsescu a fost prezent, la Moscova, la ceremoniile legate de aniversarea Zilei Victoriei împotriva fascismului.

Aproape un an mai târziu, la 5 aprilie 2006, președintele Traian Băsescu a anunțat că a decis să înființeze o comisie prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România.

Istoricul si politogolul Vladimir Tismaneanu a fost desemnat să conducă grupul de experți însărcinat să elaboreze sinteza științifică dorită de șeful statului.

În comisie au mai fost cooptați: Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Mihnea Berindei, I.P.S. Nicolae Corneanu, Radu Filipescu, Monica Lovinescu, Sorin Iliesiu, Gail Kligman, Nicolae Manolescu, Horia Roman Patapievici, Marius Oprea, Dragos Petrescu, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Stelian Tanase, Constantin Ticu Dumitrescu, Cristian Vasile si Alexandru Zub. Din comisie a făcut parte și Virgil Ierunca, decedat la sfârșitul lunii septembrie.

…Dintre cei implicaţi în „plodirea Raportului”, Tismăneanu / Tismeneţki ar fi trebuit să tacă mâlc, „din motive de familie”, dar şi de, ca la baschet, „greşeli personale”, accentuate şi repetate… – iar unii dintre cei citaţi drept „cooptaţi” s-au dovedit, ulterior, foşti (?!) turnători la Securitate… Domnul-tovarăş comunist Băsescu/Braunovici nu credem a fi fost, „via Anvers”, suficient de „curăţel”, pentru a se încumeta să pozeze în „chevalier sans peur et sans reproche”… Şi… ia să mai vedem un lucru, destul de interesant… Legat de adevărurile copilăriei mele, cu unchi prin puşcăriile comunismului stalinist – dar şi de „adevărurile” mincinoase, ale „democraţiei” masonice contemporane, exprimate, la modul cel mai profund bolşevic, de către „political correctness”!!! În definitiv, Marea Finanţă a dat bani (cu suspectă generozitate şi dezinvoltură!), prin Rotschild, prin fraţii David şi Nelson Rockefeller etc., ÎN MOD EGAL, tuturor părţilor – COMUNIŞTILOR, CA ŞI NAZIŞTILOR!!! Lui Ossama bin Laden, cât şi CIA…!!!

***

…Uitaţi-vă ce Raport am găsit, în Arhive, despre ziariştii „români”…(?!) – de la 1 aprilie 1943, până la 31 decembrie 1843. Şi, ca urmare, am scris un articol, evitat (cu ochii…) de toată lumea! Câtă spaimă bolşevico-liberală, cu putoare masonică, stârneşte ea, coana mare : «POLITICAL CORRECTNESS» !!!

CE LIPSEŞTE RAPORTULUI TISMĂNEANU…

(more…)

CATACOMBELE in timpul PRIGOANEI din RUSIA BOLSEVICA

Posted in Uncategorized by saccsiv on Octombrie 25, 2016

Fratele mircea.v a ales un fragment foarte interesant din „Sfintii Catacombelor Rusiei”:

http://prieteniisfantuluiefrem.ro/wp-content/uploads/2016/02/sfintii-catacombelor-rusiei.pdf

La Solovki aveam numeroase „biserici”-catacombe secrete, dar
„preferatele” noastre erau două: „Catedrala” Sfintei Treimi şi Biserica
Sfântul Nicolae făcătorul de minuni. Prima era un mic luminiş în mijlocul
unei păduri dese, în direcţia Ariei de verificare „Savvati”. Acoperişul
acestei biserici era cerul. Pereţii erau pădurea de mesteacăn. Biserica
Sfântul Nicolae se afla în pădurea adâncă, spre Aria de verificare „Muksolm”.
Era un desiş format natural din şapte molizi mari. Cel mai adesea
slujbele secrete se săvârşeau aici, în Biserica Sfântul Nicolae. În „Catedrala
Sfânta Treime”, slujbele se săvârşeau doar vara, la marile sărbători
şi, cu deosebită solemnitate, în ziua Pogorârii Duhului Sfânt. Dar
câteodată, în funcţie de circumstanţe, slujbe cu mult mai secrete se
săvârşeau şi în alte locuri. Astfel, de exemplu, în Joia Mare din 1929,
slujba citirii celor douăsprezece Evanghelii s-a ţinut în celula medicilor
din Tabăra 10. Vlădica Victor şi părintele Nicolae au venit la noi, ca
pentru dezinfecţie. Apoi, în stilul specific catacombelor, ei au ţinut
slujba cu uşa încuiată. În Vinerea Mare s-a citit un ordin în toate
taberele prin care se informa că pentru următoarele trei zile nimănui nu
i se permitea să părăsească taberele după ora 8 p.m., cu excepţia unor
circumstanţe extraordinare şi printr-un permis special, scris de
comandantul de tabără.
Vineri la 7 p.m., când noi, medicii, tocmai ne întorseserăm în celulele
noastre după ziua de muncă de 12 ore, părintele Nicolae a venit la
noi şi ne-a spus că un epitaf (un giulgiu cu imaginea lui Hristos pe el) de
mărimea unei palme fusese pictat de artistul R. Slujba – prohodul –
avea să se facă şi avea să înceapă într-o oră. „Unde?” – a întrebat Vlădica
Maxim. „În marea cutie pentru uscat peşte care se găseşte aproape de
pădure, lângă tabăra N. Parola: trei ciocănituri şi apoi două. Este mai
bine să se vină câte unul o dată”.
Într-o jumătate de oră, Vlădica Maxim şi cu mine am părăsit tabăra
şi am pornit spre „adresa” indicată. De două ori cei care patrulau
ne-au cerut permisele. Noi, ca medici, le aveam. Dar ceilalţi: Vlădica
Victor, Vlădica Ilarion, Vlădica Nectarie şi părintele Nicolae? Vlădica
Victor era contabil la fabrica de funii. Vlădica Nectarie era pescar; iar
ceilalţi ţeseau plase… Aici era capătul pădurii. Aici se afla cutia, de aproximativ
zece metri lungime, fără ferestre, uşa abia vizibilă. Lumină de
amurg, cerul acoperit cu nori negri. Ciocănim de trei ori şi apoi de două
ori. Părintele Nicolae deschide. Vlădica Victor şi Vlădica Ilarion sunt
deja aici… În câteva minute vine şi Vlădica Nectarie. Interiorul cutiei a
fost transformat în biserică. Pe podea, pe pereţi, crengi de molid. Câteva
lumânări pâlpâiau. Mici icoane de hârtie. Micul epitaf este acoperit de
crengi verzi. Zece oameni au venit să se roage. Mai târziu vin alţi patru sau cinci, dintre care doi sunt călugări. Slujba începe, în şoaptă. Părea că
nu avem trupuri, ci că eram doar suflete. Nimic nu distrăgea sau nu se
interfera cu rugăciunea… Nu îmi amintesc cum ne-am dus „acasă”, adică
la taberele noastre. Domnul ne-a acoperit!

Auzind la două dimineaţa un zgomot şi paşi jos pe scări (celula
noastră era la etajul doi), i-am pus metanie Vlădicăi Maxim (care de
asemenea nu dormea) şi i-am cerut să mă binecuvânteze şi să se roage
ca Domnul să-mi trimită putere ca să suport supărările şi suferinţele
care vor veni şi, poate, tortura şi moartea. Vlădica s-a ridicat în picioare,
s-a ridicat în toată statura sa herculeană (mi se părea că crescuse şi că
devenise enorm), m-a binecuvântat încet, m-a sărutat de trei ori şi a
spus cu emoţie: „Vei avea multe supărări şi încercări grele, dar viaţa ta
va fi păstrată, iar în cele din urmă vei merge afară, în libertate. Însă, în
ceea ce mă priveşte, în câteva luni mă vor aresta şi pe mine şi… mă vor
împuşca! Şi tu să te rogi pentru mine, cât timp mai sunt în viaţă şi,
îndeosebi, după moartea mea.”
Proorocia Vlădicăi Maxim a fost împlinită întocmai.

 

RUSIA S-A OPUS COMUNISMULUI: Sfantul Ioan Kochurov, primul din seria uriasa de mucenici ucisi de bolsevici

Posted in Uncategorized by saccsiv on Octombrie 30, 2015

Bantuie de ceva vreme o vorba ticalosita pe internet: cum ca rusii ar fi iubit comunismul inca de la inceput. Daca s-ar fi opus, comunismul nu ar mai fi putut fi implementat in Rusia. Ba atat de mult l-au iubit, incat au renuntat la Ortodoxie. Si n-au revenit mai la Ortodoxie nici pana azi.

Vorba e scoasa de agentii licuriciului, caci cea veche conform careia rusii au creat comunismul era deja pentru imbecili. Din pacate vorba asta noua e imbratisata de multi dintre cei cu o cultura generala precara. Cateva repere pentru ei:

Sutele Negre:

Cine au fost SUTELE NEGRE din RUSIA?

Tarul Rusiei:

Sfantul Nicolae al II-lea Romanov, ultimul tar al Rusiei, ucis de un pluton de executie condus emblematic de catre evreul Iacov Iurovski

Manastirea Oranki:

Despre cei 11 000 de MUCENICI preoti si calugari UCISI DE BOLSEVICI la manastirea ORANKI …

Rezistenta Armatei Albe

Gulagul:

DESENE: Tortura si crima in Gulag

In total, pana in 2008, au fost canonizati 1701 noi-mucenici ucişi de comunişti:

De ce ruşii îşi canonizează sfinţii, iar românii nu

Insasi faptul ca rusii actualmente isi canonizeaza Sfintii ucisi de bolsevici spune de la sine multe.

31-10-ioan-kochurov

În 31 octombrie 1917, în Tsarskoye Selo, s-a deschis un capitol nou plin de durere pământeană şi bucurie cerească în istoria sfinţilor ruşi, şi anume Noii Mucenici ai sec. al XX-lea. Acest capitol se leagă de numele păstorului ortodox rus care a fost printre primii jertfitori de suflet pentru enoriaşi în lupta purtată împotriva duşmanilor lui Dumnezeu din secolul XX: Arhipreotul Ioan Kochurov.

Despre prima parte a vietii sale, cititi va rog la Viaţa Sf. Ioan Kochurov, Misionar Ieromartir din America, Preot Mucenic al Revoluţiei Ruse (http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie31.htm). Iata martiriul sau:

Primit cu căldură şi reverenţă de turma bisericii Sf. Ecaterina, încă din primele luni, părintele, ca slujitor minunat al Sfintei Liturghii dar şi ca predicator erudit şi elocvent, a adunat sub cupola Catedralei Sf. Ecaterina ortodocşi din tot oraşul Tsarskoye Selo.

Părea ca un astfel de început promiţător de care se bucura părintele să îi asigure un viitor de succes în slujirea preoţească. Însă odată cu izbucnirea Revoluţiei din Februarie în Petrograd la doar trei luni de la începerea activităţii sale la catedrală, oraşul a intrat încetul cu încetul în curentul înşelător al evenimentelor revoluţionare.

Revoltele soldaţilor de la sediile militare din Tsarskoye Selo din primele zile ale revoluţiei şi arestarea familiei regale la palatul Alexandrovsky pe o perioadă de mai multe luni, au atras atenţia unor elemente revoluţionare extremiste. Aceste cercuri au antrenat ţara către un război civil şi în cele din urmă către o completă scindare politică internă, a cărei început a fost marcat de participarea Rusiei la măcelul din Primul Război Mondial. Evoluţia evenimentelor au schimbat treptat atmosfera paşnică a oraşului Tsarskoye Selo, distrăgînd atenţia locuitorilor de la îndeplinirea îndatoririi zilnice de creştin. Dar şi în acele luni tulburătoare mesajul Părintelui Ioan continua să se facă auzit din amvonul Catedralei Sf. Ecaterina, în încercarea de a trezi sentimentele de reconciliere în sufletele creştinilor ortodocşi din Tsarskoye Selo, chemîndu-i la o percepţie duhovnicească a vieţii lor sufleteşti, care i-ar ajuta mult la înţelegerea schimbărilor contradictorii care aveau loc în Rusia.

În octombrie 1917 după mai multe zile de la acapararea puterii de către bolşevici în Petrograd, efectele s-au resimţit şi în orăşelul Tsarskoye Selo. În încercarea de a scoate din oraş trupele Gen. Paul Krasnov Cossack, încă loiale Guvernului Provizoriu, grupurile Armatei Roşii (formate din soldaţi şi marinari acoliţi ai bolşevicilor) veneau dinspre Petrograd. În dimineaţa de 30 octombrie 1917, orpindu-se la intrarea în oraş, forţele bolşevice au atacat cu artileria oraşul Tsarskoye Selo. Locuitorii de aici, ca şi cei din întreaga Rusie, încă nu înţelegeau că ţara lor se afla în pragul unui război civil. În tumultul creat, oamenii alergau la bisericile ortodoxe, inclusiv la Sf. Ecaterina, sperînd să găsească liniştea în rugăciuni şi slujbe, precum şi în predicile preoţilor direct legate de tragicele evenimente. Tot clerul bisericii Sf. Ecaterina a răspuns prompt la nevoile duhovniceşti ale locuitorilor oraşului. Sub turlele bisericii înţesate de creştini s-a făcut auzită o predică specială pentru susţinerea ideii de stopare a războiului civil. Mai târziu, protopopul catedralei, arhiepiscopul N. Smirnov, împreună cu alţi doi preoţi, Părinţii Ioan şi Steven Fokko, au hotărât să organizeze o procesiune sfântă în oraş, cu rugăciuni fierbinţi pentru încetarea fratricidului.

(more…)

Nascut la 15 august: legionarul DUMITRU BORDEIANU. Si ceva despre tratamentul aplicat legionarilor in temnita bolsevica: FORTATI SA-SI MANANCE FECALELE, torturi, hule cumplite, tradari, lepadari si ridicari

Posted in Uncategorized by saccsiv on August 17, 2015

Iata comentariul fratelui geo postat la Legionara ECATERINA GATA a scuipat-o pe ANA PAUKER. Drept urmare I-AU SMULS SANII cu clestele, AU VIOLAT-O, i-au bagat un fier in vagin si AU UCIS-O:

Dumitru Bordeianu s-a nascut in 15 august, in anul 1921, in Draguseni, judetul Botosani, avand sa creasca sub si sa se bucure de obladuirea Maicii Domnului, atat in familie, cat si in cele mai intunecate incercari ale vietii. De mic simte duhul Ortodoxiei mangaindu-l si ocrotindu-i pasii spre o viata bineplacuta lui Dumnezeu.

Urmeaza cursurile scolare in satul natal, iar liceul la Falticeni si Storojinet, cand intra in Fratiile de Cruce (1939). O data cu declansarea razboiului, cu pierderile teritoriale suferite de Romania, este mobilizat si lupta pe front, pana la Cotul Donului, fiind decorat cu medalia „Barbatie si Credinta”.

(more…)