SACCSIV – blog ortodox

Video ÎN DIRECT din Salonic: Conferință împotriva pseudo-sinodului din Creta

Posted in Uncategorized by saccsiv on iunie 16, 2018

 

Reclame

La doi ani de la Sinodul din Creta (partea 1): DESPRE … CIPURI, masonerie si tot ce tine de Noua Ordine Mondiala

Posted in Uncategorized by saccsiv on iunie 8, 2018

In cei doi ani s-au petrecut multe chestii interesante. Unele dintre ele, la prima vedere, par chiar bizare. Le voi analiza, pe scurt, pe toate, dar pe bucatele, ca sa sara in ochi mai bine.

Asadar, azi voi scrie despre … cipuri.

Sau mai exact spus, despre antihristicul angrenaj: documente cu cip – eGuvernare – internetul obiectelor – disparitia banilor cash.

Dar si despre masonerie si tot ce tine de Noua Ordine Mondiala. Pentru ca toate sunt din acelasi film cu ecumenismul. Adica toate pregatesc iminenta instaurare a ANTIHRISTULUI.

Si de bine ce o pregatesc, la doi ani de la Sinodul din Creta, aproape nimeni nu mai zice nimica despre ele.

Dar sa explicam, pe scurt, pentru cititorii oleaca mai noi.

Noua Ordine Mondiala are stricta legatura cu antihristul, cine zice altfel, bate campii sau mai rau, e cu treaba:

Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”

Noua Ordine Mondiala se bazeaza pe doi stalpi fundamentali: semnul fiarei si religia antihristica.

Asadar, ecumenismul nu trebuie analizat doar ca o uniune a Ortodoxiei cu restul “bisericilor crestine”, ci ca parte a unui mai mare intreg:

CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR s-a clădit pe banii ROCKEFELLER, iar țelul său final este LUCIFERIANISMUL / Ecumenismul este doar un vehicul / BOR e în rahat până în gât, dar zicem că mirosim a levănțică

Despre ECUMENISMUL TOTAL si ANTIHRIST

Cuviosul Serafim Rose: “ORTODOXIA ȘI RELIGIA VIITORULUI”

Iata de ce, cand vorbim despre ecumenism, trebuie musai sa vorbim si despre semnul fiarei, daca vrem cu adevarat sa fim folositori pe acest Pamant. Semnul fiarei, adica antihristicul angrenaj documente cu cip – eGuvernare – internetul obiectelor – disparitia banilor cash:

Sfântul PAISIE AGHIORITUL explică de ce EVREII folosesc 666 pentru SEMNUL FIAREI, nu-l înlocuiesc cu un alt număr, o fac pe față, ba îl mai și promovează

Acestia ar fi deci cei doi stalpi. Dar un edificiu are nevoie nu doar de un schelet ci si de material care sa imbrace acel schelet. Aici intra multele rataciri “mici” dar cu efect mare: de la muzica clasica la muzica rock, de la homeopatie la denigrarea Sfintilor Inchisorilor, etc. Exemplele sunt multe iar acest portal si blogurile mama Apologeticum si saccsiv despre toate au scris.

Si fiind toate din acelasi film, este firesc ca despre toate ne-au vorbit si Marii Duhovnici la vremea lor. Si de asemenea marturisitorii care intre timp s-au mutat si ei la Domnul dar si multi altii (dintre care intre timp majoritatea s-au hotarat sa taca sau sa vorbeasca doar in soapta sau sa intoarca efectiv armele):

Puțini am fost, doar câțiva am mai rămas

Cititorii mai vechi stiu despre ce vorbesc. Au fost anii de glorie 2008 – 2009, cu un numar maxim de marturisitori (bloguri, carti, conferinte, chiar aparitii tv), coagulati in jurul Parintelui Justin Parvu si care cu totii abordau toate temele de mai sus.

Si nici nu era de conceput ca vreunul sa aiba discurs antiecumenist dar si pro cip. Sau antiecumenist dar si pro muzica clasica. Sau antiecumenist dar si impotriva Miscarii Legionare. Cei care erau astfel, nu erau cu noi. De fapt nu erau pe nicaieri. Anonimus. Nu-i stia nimeni. Sau care erau printre noi, se abtineau sa bata campii. Taceau cu totii si asteptau cu ura momentul in care sa se manifeste. Precum gandacii de bucatarie care asteapta sa se stinga lumina. Si pana la urma a venit si momentul lor. Pe masura ce Marii Duhovnici au inceput sa plece rand pe rand pentru a se intalni cu camarazii lor in Ceruri, gandacii au inceput sa iasa cu din cei in ce mai mult tupeu.

Dar totusi, chiar si dupa ce Parintele Justin Parvu s-a mutat si el la Domnul, o vreme inca se mai manifestau un numar considerabil de antiecumenisti reali, adica implicati activi inclusiv in lupta impotriva cipului si a tot restul.

Si cam asa ne-a gasit Sinodul din Creta.

Cu putina vreme inaintea acestuia, realii antiecumenisti, care inca se mai manifestau public, au mai reusit o coagulare a fortelor in incercarea de a-i determina pe Ierarhi sa nu faca deplasarea in Grecia sau macar sa nu semneze daca totusi se duc acolo. Pe Ierarhi insa i-a durut in bascheti, caci de tineri au fost pregatiti sa tradeze:

CINE și ÎN CE SCOP i-a pregătit încă de mici pe actualii IERARHI să devină Ierarhi? Aproape toți au trecut foarte scurtă vreme prin MONAHISM, strict cât să figureze că sunt monahi, căci altfel nu puteau fi Ierarhi, dar au foarte multe studii unde trebuie …

Deci au semnat iar mai apoi la Bucuresti au luat act si ceilalti ce nu se deplasasera. Iar dupa acest moment s-a produs si marea ruptura in randul miscarii antiecumeniste. Caci unii au hotarat sa mearga pe varianta nepomenirii iar ceilalti nu. Dar din pacate, prin nu stiu ce mecanism bizar al gandirii, cei din ultima categorie au inceput de la luna la luna a-si diminua discursul anti Creta, ba mai rau, inclusiv discursul antiecumenist in general. Si ca sa fie raul cat mai mare, si-au diminuat si restul discursului anti. Ba chiar unii au tacut de tot …

ATENTIE! In cazul in care nu s-a inteles deja, specific ca mai sus m-am referit la cei ce ani de zile s-au manifestat in public.

Revenind, dupa ruptura despre care am pomenit mai sus, cati dintre vechii antiecumenisti am mai ramas sa strigam de pe case? O mana de oameni. Dar toti cu expunere publica. Mai mare sau mai mica. Cu bloguri puternice sau deloc. La care se uitau o mare masa de cititori traditionalisti, preoti si mireni, care se manifestau mai putin public, adica o faceau eventual la comentarii sau in parohii sau intre rude si prieteni. Ca atare, am considerat ca cel mai bun lucru de facut este sa-i promovam pe preotii ce au intrerupt pomenirea. Iar Apologeticum, saccsiv iar mai apoi si OrtodoxInfo i-a promovat chiar pe toti, ceea ce pentru ei a contat enorm, datorita traficului. Astfel, din preoti anonimi (cunoscuti cel mult in zona lor de bastina) au devenit vedete cunoscute si de romanii ce vietuiesc la marginile Pamantului. Iar asta se traduce prin putere. Foarte mult putere asupra a foarte multor oameni. Ce-au facut cu aceasta putere venita peste noapte? Unii s-au inchipuit deja arhistrategi de nivel galactic. Altii s-au clatinat dar si-au revenit. Iar cativa au ramas cuminti. Au fost si intrusi printre ei? La inceput n-am crezut, dar mai apoi am realizat ca da. Si i-au manipulat la greu pe primii, adica pe cei fuduli ametiti de inaltime.

Una peste alta si daca tragem linie, am facut oare bine ca i-am promovat pe toti de-a valma? Consider ca nu. Pentru ca, de fapt, despre majoritatea nu stiam nimic, iar in cazul celor despre care mai stiam cate ceva, am ignorat complet ceea ce stiam. Adica, nu ne-a pasat ce mai au in cap. De exemplu, cum se raporteaza la chestiunea cipului, a Sfintilor Inchisorilor, a Marilor Duhovnici, etc. Greseala fundamentala, caci promovandu-i, era evident ca masele de cititori ii vor urma pe unii sau pe altii. Firesc, aveau nevoie de preoti si duhovnici.

Facandu-i cunoscuti, toti acesti preoti au inceput sa se cunoasca si intre ei. S-au intalnit cate doi, cate trei, au facut sinaxe. Dar la nici o sinaxa nu s-a impus suficient de clar si raspicat ideea ca si despre cip trebuie sa vorbeasca la fel de mult.

Dupa o vreme si aceasta miscare antiecumenista a nepomenitorilor s-a scindat, dar despre acest aspect nu voi insista in materialul de fata.

In concluzie

La doi ani de la Sinodul din Creta, nu mai exista o miscare inchegata antiecumenism si anticip. Am ingrosat cuvantul si, pentru ca obligatoriu trebuie sa fie cu si, altfel e degeaba sau chiar mai rau. Iar in privinta celorlalte ce tin de Noua Ordine Mondiala si a altor rataciri dracesti, suntem in haos total: avem preoti nepomenitori ce promoveaza rock-ul, avem preoti nepomenitori ce promoveaza muzica clasica, avem preoti nepomenitori ce-i ataca pe Sfintii Inchisorilor si multe alte grozavii ce le-am mai aflat intre timp.

Evident, avem si cativa preoti nepomenitori treji.

Ce va face OrtodoxInfo ca sa nu se aleaga praful de tot?

Ne vom stradui sa-i determinam pe veterani sa iasa din tacerea lor.

Ii vom promova pe preotii nepomenitori treji si ne vom delimita de cei cu ghiveci in cap, indiferent cine vor fi aceia.

Vom incuraja mai putin cunoscutii preoti antiecumenisti si anticip dar inca pomenitori. Si nu sunt deloc putini. Ii vom incuraja in marturiserea antiecumenista si anticip.

Vom incuraja masele de vechi cititori sa creeze o presiune de jos in sus asupra duhovnicilor lor ce inca dorm pe ei in multe privinte.

Reala miscare antiecumenista, adica cea care include si lupta anticip si tot restul, trebuie sa renasca.

Celor care spun că nu este încă momentul întreruperii pomenirii: Mărturisiți măcar public că respingeți ecumenismul și minciunosinodul din Creta!

Posted in Uncategorized by saccsiv on mai 30, 2018

De Mihai-Silviu Chirilă

Au trecut doi ani de la minciunosinodul din Creta și lucrurile par a fi intrat într-un fel de “normalitate” în Biserica Ortodoxă Română, după ce Patriarhia a emis o broșură în care i-a asigurat pe preoți și pe credincioși că totul a fost în regulă în Creta, că nu s-a trădat Ortodoxia, ci a fost reafirmată cu tărie etc. De asemenea, pentru a le lua românilor mintea de la documentele eretice semnate în 2016, ierarhia bisericească s-a lansat în câteva acțiuni de fidelizare a celor pe care îi păstorește.

În 2017, ierarhii și-au lipit imaginea puternic șifonată de participarea la Colimbari de sfinții închisorilor, pe care i-au elogiat, cu voie de la organizațiile care se ocupă cu implementarea legilor antisemitismului, având însă grijă să nu îi numească niciodată “sfinții închisorilor” și, mai ales, să nu facă nimic pentru canonizarea lor.

În acest demers, în care, printr-o mișcare uluitoare, l-au asociat și pe “patriarhul roșu” Iustinian, cel ce a introdus BOR în CMB și i-a unit cu forța pe greco-catolici cu ortodocșii, infestând cu spiritul catolic trupul Bisericii din Transilvania, celor ce au umplut închisorile regimului roșu în timpul păstoririi sale, Patriarhia a mizat și pe sprijinul unor politicieni, care au trecut prin Parlament o lege potrivit căreia în luna mai erau comemorați cei ce au murit în regimul comunist pentru dreapta credință (sau pentru apărarea dreptului la libertatea religioasă, cum s-au exprimat politicienii, în acest proiect legislativ ecumenist în esența sa, deoarece, prin modul în care a fost formulat, recunoștea alături de mărturisitorii ortodocși și pe “mărturisitorii” altor culte, în condițiile în care canonul 34 Laodiceea spune că martirii ereticilor nu sunt martiri).

Anul acesta organizațiile care au permis anul trecut discutarea publică a problemei sfinților închisorilor, deși cu doi ani înainte trecuseră prin Parlament o lege draconică profund anticonstituțională (Legea 217/2015), prin care pedepseau cu ani grei de închisoare pe oricine elogia unele personalități ale culturii române, considerate a fi antisemite, au interzis aplicarea legii votate în 2017. Finita la commedia par a spune cei de la Institutul Wiesel și de la alte organizații similare unei acțiuni care a stârnit suspiciuni anul trecut prin faptul că a fost lăsată să se desfășoare fără o opoziție serioasă din partea celor care au votat ani grei de închisoare contra celor care fac orice referire la personalitățile interbelice condamnate în condițiile tulburi ale războiului mondial la ani grei de închisoare pentru că erau creștini.

După ce i-a fidelizat pe ortodocșii cu simpatii naționaliste mai ales anul trecut, anul acesta Patriarhia pare angrenată într-un alt proiect, demarat încă dinaintea sinodului din Creta, referendumul pentru familia creștină, care ar putea să-i aducă alături pe cei ce țin la valorile familiei creștine. Orice demers profamilie este foarte bun și foarte necesar, dacă este onest și nu este folosit pentru a ascunde greșeli mult mai grave decât cele pe care încearcă să le repare referendumul profamilie. Este posibil ca demersul, chiar dacă va trece la un moment dat de opoziția președintelui țării, să aibă o utilitate limitată, în condițiile în care lobby-ul homosexual ar putea spune că nu este nicio problemă ca familia să fie în Constituție definită ca alcătuită din bărbat și femeie, pentru că cei de același sex nu doresc familie, doresc parteneriat civil, la care să emită dreptul, mai ales după acordarea satisfacției creștinilor de a li se defini familia în Constituție. S-a făcut aceasta în alte țări europene, unde modificarea constituțională în favoarea familiei creștine a fost însoțită aproape concomitent de acordarea dreptului de parteneriat civil.

O mișcare mai inteligentă ar fi fost interzicerea avortului pe baza principiilor constituționale, invocându-se articolul constituțional care spune că persoana poate dispune de propriul trup cu respectarea drepturilor constituționale ale celorlalți, inclusiv a dreptului la viață, apărat de asemenea de Constituție. Tot ce trebuia făcut era modificarea articolului care să oblige statul să protejeze viața din momentul concepției, cum e și firesc, pentru că cineva trebuie să fie conceput mai înainte de a se naște, iar a aștepta ca cel conceput să fie la mila sau să se protejeze singur împotriva sălbăticiei egoiste a unor părinți denaturați, până când ajunge la o vârstă la care statul să îl considere (pe baza unor concepții evoluționiste profund arbitrare și a unor teologumene romano-catolice din Evul Mediu referitoare la transmiterea sufletului) subiect al protecției sale este cât se poate de neconstituțional și inuman. Astfel au procedat și alte popoare și le-a reușit protejarea vieții din momentul concepției ei, în ciuda opoziției UE. Demersul nu ar fi putut fi împiedicat și ar fi salvat milioane de vieți de români. Dar acesta este un subiect care face demersul altui articol. Să dea Dumnezeu ca referendumul profamilie să ajute familia creștină să se apere contra agresivei propagande LGBT și mai ales să nu fie un instrument de păcălire a credincioșilor față de marea problemă nerezolvată: adeziunea ierarhiei la ecumenism!

În timp ce Patriarhia depune eforturi pentru a se reabilita în ochii populației și a minimaliza importanța sinodului tâlhăresc din Creta, lupta împotriva ecumenismului, demarată în forță în 2016, prin întreruperea pomenirii de către câteva zeci de preoți și a comuniunii bisericești cu ierarhii semnatari ai documentelor eretice de câteva mii de credincioși, bate pasul pe loc de câteva luni bune, în care în locul discursului antiecumenist au fost introduse câteva teme diversioniste de discuție, legate mai ales de poziționarea celor care au întrerupt pomenirea față de cei care încă nu au făcut-o. Ca urmare a acestei evoluții, s-au cristalizat câteva poziții distincte. Unii au îmbrățișat o poziție stilistă, negând harul și Tainele Bisericii și trecând pe calendarul vechi, alții au abordat un fel de poziție neostilistă, blamându-i pe toți cei ce nu au întrerupt încă pomenirea ca eretici și pe toți ierarhii ortodocși care luptă contra ecumenismului ca fiind compromiși și aliindu-se cu grupări aflate în stare de schismă față de Biserica lor locală, pe când alții au mers pe o laxitate care face ca granița dintre pomenire și nepomenirea ierarhilor eretici să fie estompată aproape cu totul.

Între toate aceste puncte de vedere s-a cristalizat și o poziție echilibrată, care evită atât radicalismul, cât și laxismul. Cei ce au îmbrățișat această cale echilibrată, rămânând în nepomenire, îi încurajează pe cei ce încă nu au ajuns la stadiul de a întrerupe pomenirea să își facă mărturisirea de credință în măsura în care o pot face în acest moment al luptei, conștienți că scopul acestui demers este determinarea ierarhiei să ia o atitudine ortodoxă față de ecumenism, nu neapărat crearea unei națiuni de nepomenitori, cum bine s-a exprimat un părinte nepomenitor, pentru care am un respect deosebit, chiar dacă nu îi împărtășesc în multe puncte strategia de luptă antiecumenistă.

Din toate motivele enunțate mai sus, a venit momentul ca lupta contra ecumenismului să fie reorientată spre țelul său inițial: convingerea ierarhilor români să revină la Ortodoxie, prin reevaluarea și respingerea sinodului din Creta și prin pași concreți pentru ieșirea BOR din CMB. Este necesar ca mărturisitorii nepomenitori să abandoneze discursurile identitare de tipul celor promovate de cei din grupare ultraradicală în întâlnirile lor, pe care în ultima perioadă le au aproape în fiecare sâmbătă. A venit momentul ca toți cei ce caută o “puritate desăvârșită” a poziției lor în această luptă, abordând o “acrivie” inexistentă în practica patristică, îngrădindu-se de toți din Biserică și căzând astfel în rătăciri de tip schismatic, să înțeleagă că din acest moment sunt pe cont propriu și trebuie să se descurce cum pot, deoarece nu le vom mai atrage atenția, atunci când vor cădea din nou (și o vor face cu siguranță), așa cum am făcut și după întâlnirea de la Roman, și după participarea la întâlnirea din Serbia, și după întâlnirea din Satu Mare, pentru că au devenit deja surzi la orice altă opinie decât cea care îi ghidează pe calea pe care și-au ales-o. Să dea Dumnezeu să ne întâlnim la porțile raiului cu toți, iar dacă prin poziția lor radicală vor fi cei ce vor scoate Biserica noastră din impas, eu vor fi primul care îi voi elogia ca pe niște eroi ai credinței și mărturisitori ai acesteia. Până atunci însă, se cuvine să revenim la problema de fond: ecumenismul.

Tema acestui articol mi-a fost inspirată de campania de informare a câtorva frați care au înțeles care trebuie să fie imperativul luptei în acest moment: trezirea conștiinței celor ce nu au întrerupt încă pomenirea și care trebuie să ia și ei o poziție față de erezia prezentă în Biserică, ecumenismul. În această adevărată călătorie misionară pe care au făcut-o prin toată țara, s-au confruntat cu insistență cu câteva idei care le-au fost și le sunt piatră de poticnire unor preoți, monahi și credincioși, preocupați de erezia gravă semnată în Creta, dar neconvinși de necesitatea sau oportunitatea întreruperii pomenirii.

Una dintre cele mai recurente teme a fost aceea a lui “nu este momentul acum”. Mulți preoți spun că, într-adevăr, la Creta s-a trădat credința, dar nu este momentul acum pentru întreruperea pomenirii. În această afirmație sunt încurajați și de tulburările produse între cei care au întrerupt pomenirea și care în ultima perioadă s-au poziționat diferit unii față de alții, dând posibilitatea Patriarhiei, prin oamenii săi infiltrați (alții decât cei ce au provocat disensiunile în rândul nepomenitorilor) să îi înspăimânte pe preoți cu perspectiva căderii în schismă, în cazul întreruperii pomenirii. (Mărturisitorii care umblă prin țară să trezească conștiințele împotriva ereziei cretane au relatat că la Mănăstirea Pângărați din Neamț au auzit una dintre cele mai halucinante afirmații ale unuia dintre conducătorii mănăstirii, care le-a spus că preferă să fie… înșelat de Biserică, decât să iasă în afara ei prin nepomenire, o viziune despre Biserică ce aduce aminte mai mult de apologiile papei Ioan Paul al II-lea față de cei cărora papismul le-ar fi greșit în timpul celui de-al doilea război mondial decât de învățătura ortodoxă, care spune că Biserica este infailibilă, deoarece Capul ei este Hristos, și conducătorul ei prin istorie este Sfântul Duh, motiv pentru care nu poate greși și, cu atât mai mult, înșela pe cineva!!!)

Nu voi intra în argumentarea necesității întreruperii pomenirii, nici în cea a faptului că întreruperea pomenirii nu este schismă, ci este cea mai eficientă armă de luptă contra ereziei și schismei. Am făcut aceste demonstrații în anii trecuți, iar argumentarea că nepomenirea nu este schismă a făcut-o cât se poate de bine și părintele profesor Teodor Zisis, într-o carte tradusă în limba română anul acesta.

Voi face însă o referire la o convorbire pe care am avut-o cu mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Teofan, în august 2016. La câteva zile după apariția scrisorii preoților și credincioșilor, prin care ceream mitropolitului Moldovei să își retragă semnătura de pe documentele din Creta și să facă demersuri pentru condamnarea ecumenismului și ieșirea BOR din CMB (nu și întreruperea comuniunii cu ceilalți membri ai sinodului sau cu celelalte Biserici, așa cum cer acum “acriviștii” ultraradicali), am fost invitați la o întâlnire la Iași cu ierarhul. Am participat eu și încă doi mireni, unul dintre ei cosemnatar al scrisorii. Cu acea ocazie, încercând să ne convingă să “luptăm din interiorul Bisericii” și “să nu ieșim din Biserică” prin întreruperea pomenirii, înaltul ierarh moldav ne-a spus, citez din memorie: “Scrieți articole, cărți, faceți conferințe, emisiuni, arătați lumii care sunt greșelile din Creta, dar nu întrerupeți pomenirea!”.

Din aceste cuvinte se desprind două aspecte esențiale:

  1. Singurul lucru care îi mișcă și îi îngrijorează pe ierarhii români este nepomenirea lor la sfintele slujbe;
  2. Ierarhii par a nu avea nimic împotriva mărturisirii publice contra sinodului din Creta, atât timp cât nu este însoțit de nepomenire.

Dacă prima constatare este sigură, cea de-a doua este relativă, mai ales după întreruperea pomenirii de către foarte mulți preoți din țară.

Și atunci, întrebarea se pune: Dacă nu este acum momentul întreruperii pomenirii ierarhului, ce îi împiedică pe preoții care se opun sinodului mincinos din Creta să facă mărturisirea publică împotriva acestuia chiar dacă nu au întrerupt pomenirea, să spună credincioșilor public că sinodul a fost tâlhăresc, să spună că ecumenismul este erezia tuturor ereziilor, să țină conferințe, să adreseze scrisori ierarhilor, în care să îi roage să revizuiască decizia de adoptare a deciziilor din Creta, fără a-i amenința cu întreruperea pomenirii?

În condițiile în care îngrijorarea celor care spun că nu este momentul acum pentru întreruperea pomenirii este motivată doar de frica de o posibilă cădere în schismă, nu de frica de repercusiunile pe care le poate avea mărturisirea dreptei credințe, nu ar trebui să existe niciun motiv pentru a amâna mărturisirea publică a dreptei credințe împotriva ecumenismului, chiar și fără întreruperea pomenirii.

Preotul care își asumă mărturisirea publică fără a întrerupe pomenirea își asumă aceleași riscuri ca și cel ce a întrerupt pomenirea deja, deoarece poate fi destituit din slujirea preoțească pentru contrazicerea publică a poziției oficiale a Bisericii, conform art. 39 RACDIJBOR, în condițiile în care ierarhii ar dori să procedeze la o atitudine dictatorială completă în BOR contra adevărului de credință, ceea ce ar avea consecințe catastrofale pentru ei.

Preotul care amână mărturisirea dreptei credințe de frica aplicării acelui articol din RACDIJBOR trebuie ajutat să înțeleagă că misiunea preoțească înseamnă și asumarea unor riscuri, iar destituirea sa din slujirea clericală pentru că a spus adevărul în biserică ar fi și mai necanonică și mai agravantă pentru ierarhii români decât caterisirea preoților nepomenitori, împotriva cărora au putut manipula argumentul comiterii schismei, printr-o falsă interpretare a canoanelor. Ce ar putea spune însă în apărarea lor pentru că au caterisit un preot care îi pomenește, dar afirmă adevărul de credință împotriva minciunii ecumeniste? Cât de nedreaptă ar părea decizia lor și ce consecințe ar avea pentru conștiința celor ce ar vedea așa ceva? Din acest motiv, cred că ar fi puțin ierarhi care ar îndrăzni să pedepsească un asemenea preot.

Protopopiatele fac aproape săptămânal întâlniri cu preoții. Este o ocazie extraordinară pentru ca preoții să transforme discuțiile sterile despre numărul de lumânări vândute și despre contribuțiile la catedrala mântuirii neamului în dezbateri serioase și persistente pe tema sinodului din Creta, în care preoții să le ceară protopopilor să le spună adevărul despre Creta și să le prezinte îngrijorările înaintea ierarhilor. Același lucru îl pot face ieromonahii în sinaxele monahale, care se fac destul de frecvent.

Cercurile pastorale pot fi de asemenea un prilej foarte bun de discuție între preoți pe tema sinodului din Creta, ale cărui hotărâri trebuie dezbătute cu seriozitate, pe bazele teologice, nu propagandistice. Predicile sunt un excelent mod de a comunica poporului că sinodul din Creta este greșit și că ei, preoții, se desolidarizează de deciziile luate de ierarhii lor pe această temă.

În 2016, mulți dintre membrii societății civile creștine, teologi, intelectuali, care nu au agreat întreruperea pomenirii au afirmat că lupta contra ecumenismului și a sinodului din Creta trebuie dusă “din interiorul Bisericii” (deși nepomenirea, făcută așa cum trebuie, nu scoate pe nimeni din Biserică, conform canonului 15 I-II). Din păcate, după câteva memorii și scrisori deschise, acea luptă s-a atenuat. Pentru ca să îi convingă pe ierarhi să se răzgândească în privința Cretei, lupta trebuie dusă constant, cu sau fără întreruperea pomenirii.

În consecință, cei ce se opun sinodului din Creta, dar nu pot sau nu vor să întrerupă încă pomenirea, pot să își facă mărturisirea publică a dezacordului față de ecumenism, în așa fel încât poporul să fie informat corect cu privire la ce s-a întâmplat la sinodul mincinos de la Colimbari și la pericolul ecumenismului pentru mântuire. Este un pas foarte important în angrenarea în lupta pentru păstrarea dreptei credințe. Dacă toți preoții ortodocși români ar face presiuni în acest fel asupra ierarhilor, aceștia ar fi obligați să revizuiască decizia de acceptare a sinodului, măcar și de frica faptului că mărturisitorii încă pomenitori de astăzi ar putea deveni mărturisitorii nepomenitori de mâine.

Așa cum întreruperea pomenirii este o datorie morală a oricărui preot care îl aude pe episcopul său predicând o erezie (nu și o obligație juridico-canonică, potrivit canonului 15 I-II, decât după condamnarea ierarhului de către sinod ca eretic și scoaterea sa în afara Bisericii, conform canonului 3 de la sinodul al III-lea ecumenic), mărturisirea publică a dreptei credințe, chiar dacă nu este însoțită imediat de întreruperea pomenirii, este o datorie a oricărui preot și a oricărui credincios în fața ereziei. Când erezia este prezentă în toată Biserica Ortodoxă, nu doar în cea din România, de aproape o sută de ani, cum poate un preot rămâne nepăsător la aceasta, fără a lua nicio măsură de protejare a turmei, amăgindu-se cu ideea că nu este atât de grav, “că nu s-a schimbat nimic”, că “nu s-a ajuns la potir”, că nu își poate lăsa copii pe drumuri etc.? Este adevărat că “nu este momentul acum” pentru întreruperea pomenirii, pentru că momentul era în urmă cu zeci de ani, de pe vremea când o întrerupea Sfântul Paisie Aghioritul, când ecumenismul nu își făcuse generații de preoți și arhierei fideli și nu schimbase mintea credincioșilor ortodocși în așa fel încât să accepte ideologia sa fără prea mare opoziție.

Ca unul dintre cei ce au rămas pe calea echilibrată a mărturisirii prin nepomenire a dreptei credințe contra ecumenismului, evitând, cu ajutorul lui Dumnezeu, căderea în vreo latură schismatică, cred că sunt în asentimentul celorlalți mărturisitori nepomenitori echilibrați când afirm deschiderea noastră față de colaborarea cu toți preoții și credincioșii Bisericii noastre pe diverse proiecte care să conducă la convingerea ierarhilor noștri să se comporte ca niște părinți ai poporului dreptcredincios și să ia măsurile ce se impun pentru readucerea păcii și dreptei credințe în toată Biserica (scrisori deschise, conferințe, studii, cărți, campanii de informare, emisiuni radio-tv etc.). Rămânem în nepomenire și continuăm lupta ca nepomenitori, deoarece aceasta este arma cea mai eficientă de luptă contra ereziei, dar suntem gata să îi sprijinim cum putem (chiar și cu o simplă încurajare de a începe lupta) pe toți cei ce doresc să mărturisească public dreapta credință împotriva ecumenismului și care vor să facă acest lucru fără a întrerupe încă pomenirea. Cei ce doresc să o facă pe cont propriu, fără implicarea noastră, pot să o facă liniștit, dar să o facă de așa manieră încât ecourile ei să fie la fel de puternice pe cât au fost cele ale întreruperii pomenirii. Numai așa mărturisirea lor va fi auzită de ierarhii ecumeniști.

A spune că nu este momentul întreruperii pomenirii acum și a nu mai face nimic din acest motiv pentru mărturisirea credinței este o formă de părtășie la erezie, care îl face vinovat înaintea lui Dumnezeu pe creștinul sau preotul care rămân indiferenți pentru indiferența sau lașitatea lor.

Preoții și credincioșii care doresc să întrerupă pomenirea trebuie, la rândul lor, să fie foarte atenți și să procedeze corect, pentru a nu cădea în latura schismatică în care au căzut unii dintre nepomenitori. Pomenirea trebuie întreruptă pentru apărarea dreptei credințe, nu pentru orgolii personale sau dorința de răfuială cu arhiereii sau de afirmare publică. Chiar dacă unii au deraiat de la exigențele canonului care reglementează până unde trebuie mers în această luptă, alții au rămas în interiorul granițelor acestui canon, arătând că se poate întrerupe pomenirea fără pericol și că aceasta continuă să fie, cel puțin față de ierarhii români, cea mai eficientă metodă de a-i determina să asculte glasul poporului credincios.

Patriarhia își închipuie că introducând, prin diverși infiltrați, disensiunile în rândul nepomenitorilor, lupta contra ecumenismului asumat de ierarhi a fost compromisă. În realitate însă, disensiunile interne dintre nepomenitori au ajutat la cristalizarea pozițiilor fiecăruia, fiind o amară, dar utilă pedagogie pentru toți cei implicați, în condițiile în care în Biserica noastră românească întreruperea pomenirii este o acțiune de pionierat, ea nemaifiind făcută niciodată în istorie. Odată lămurite lucrurile și învățate lecțiile pe care greșelile făcute ni le-au predat, lupta continuă cu cei rămași. Acestei lupte se cuvine să se adauge toți credincioșii Bisericii, după puterea și măsura fiecăruia, care doresc ca Ortodoxia să triumfe împotriva ereziei.

 

Etapa 1: Presedintele evreu al Ucrainei roaga Patriarhia Ecumenica sa aprobe Biserica Autocefală Ucraineană / Etapa 2: Rugaciune si impreuna slujire cu greco-catolicii si un nou templu / Detalii despre Petro Poroshenko si emanatiile revolutiei din Ucraina / Detalii despre “Patriarhul” Filaret / Profetia Sfantului Lavrentie de Cernigov despre Kiev

Posted in Uncategorized by saccsiv on mai 24, 2018

Photo: spzh.news

Foto: spzh.news

Etapa 1

Orthodox Christianity: POROSHENKO TO FORMALLY PETITION CONSTANTINOPLE TO CREATE AUTOCEPHALOUS UKRAINIAN CHURCH, WITH UNITED SUPPORT OF TWO SCHISMATIC BODIES.

Poroshenko, cu sprijinul a două organisme schismatice, face o petiție oficială către Constantinopol pentru crearea Bisericii autocefale ucrainene

Kiev, 19, Aprilie  2018

Conform Uniunii jurnaliștilor ortodocși, președintele Petro Poroshenko luptă din nou activ pentru cauza unei biserici ortodoxe ucrainene autocefale, implorându-l pe Înaltpreasfințitul Patriarh ecumentic Bartolomeu al Constantinopolului să binecuvinteze întemeierea acesteia.

Poroshenko crede că Ucraina este mai aproape ca oricând de a obține o biserica autocefală canonică. Președinții ucraineni, incluzând-ul pe Poroshenko, politicienii și clericii schismatici s-au adresat de mai multe ori Constantinopolului ca să le legitimeze organismele nerecunoscute.

Șeful statului a adresat o pledoarie oficială către patriarhia ecumenică, cu suportul a două organisme schismatice competitive ale Ucrainei, ”Patriarhatul Ucrainei” și ”Biserica ortodoxă ucraineană autocefală”. El a cerut de asemenea parlamentului ucrainean să susțină petiția, deși constituția Ucrainei cere o separare între biserică și stat.

Parlamentul Ucrainei a votat astăzi pentru sprijinirea solicitării președintelui.

”Ucraina, ca stat independent, nu numai că are dreptul, dar este pur și simplu obligată să creeze biserica sa. Ca președinte, am luat decizia de a mă adresa Patriarhiei Ecumenice cu cererea de a aproba Biserica Autocefală Ucraineană și aș vrea să vă cer dragi colegi, să susțineți acest apel și să facă acest lucru cât mai curând posibil”, a spus Poroshenko în întrunirea de marți cu reprezentanții parlamentului mai înainte de vot.

El și-a exprimat de asemenea speranța că va fi luată o decizie înainte de aniversarea de 1030 de ani de la botezarea Rusiei, pe 28 iulie. El intenționează să trimită această cerere Patriarhiei Ecumenice după decizia parlamentului.

A fost publicată scrisoarea președintelui în ziarele din Ucraina, al cărei text este:

Președintele Ucrainei către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu pentru garantarea autocefaliei Bisericii ortodoxe din Ucraina

Sfinția Voastră!

Hristos a înviat!

Apelez la sfinția voastră, patriarhul ecumenic și conducătorul lumii ortodoxe.

Ca șef al statului Ucraina, reprezentând cetățenii ei, inclusiv cei care aparțin de comunitatea ortodoxă ucraineană, care datorită botezului primit de la biserica-mamă a Constantinopolului acum 1030 de ani, care mărturisesc credința ortodoxă, vă rog stăruitor să garantați autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina.

Acest document mult așteptat va deveni nu doar un triumf al Ortodoxiei ci și un act de profundă dreptate istorică, pentru că lumina credinței creștine a fost împânzită direct de la Constantinopol tării noastre binecuvântate.

Acest document va ridica autoritatea patriarhiei ecumenice la un alt nivel printre ucraineni.

Sfinția voastră sunteți singura persoană în lume care are dreptul canonic de a legitima autoritatea care să rezolve această problemă.

Întreaga noastră națiune vă privește cu respect și speranță, pentru că este în puterea sfinției voastre a ne garanta unitatea, pacea și armonia de care avem mare nevoie și de care am fost  lipsiți pentru mult timp.

Binecuvântarea sfinției voastre, ca dealtfel și un contract scris garantat bisericii noastre ucrainene ar completă confirmarea independenței și autonomiei Ucrainei în sfera duhovnicească.

Și iarăși, ca mai înainte suntem recunoscători Bisercii mame și personal sfinției voastre.

Sper că sfinția voastră, un păstor înțelept și corect, nu veți refuza această binecuvântare și mult așteptată bunăvoință fiilor duhovnicețti, ucrainenilor, credincioși bisericii mame.

Iar eu rămân cu un respect profund pentru sfinția voastră, fidel ortodoxiei și credincios bisericii mame.

Petro Poroshenko
Președintele Ucrainei

La această întrunire cu liderii parlamentului, Poroshenko a arătat de asemenea semnăturile episcopilor de dioceză ai ”patriarhatului Kievului” și că ”Biserica ortodoxă autocefală a Ucrainei” este de acord cu crearea unei biserici ucrainene unite, spunănd legislatorilor că el crede că înțelegerea făcută cu ierarhia a fost o precondiție pentru ca autocefalia să fie garantată de Biserica ucraineană. El nu a prezentat nicio semnătura a niciunui episcop din Biserica ortodoxa canonică ucraineană, pe care o recunoaște întreaga lume.

Apelul lui Poroshenko vine după ultima sa vizită în Fanar, unde a vorbit personal cu patriarhul despre aceasta chestiune. Problema a devenit complicată atunci când unele ziare au susținut că patriarhul ecumenic ar fi susținut această idee, în ciuda faptului că în trecut s-a abținut în a-și da binecuvântarea în mod formal.

Mai mult decât atât, anumite facțiuni parlamentare au anunțat deja că nu vor sprijini apelul președintelui, care va fi discutat astăzi în parlament. Președintele ”opoziției”, Yuti Boiko, consideră că acțiunile președintelui înterferă cu problemele bisericii. Primul ministru delegat Pavel Rozenko a declarat că doar ”agenți pro-Moscova”ar obiecta faptului că statul se amestecă în treburile ecleziastice. Deputatul ”opoziției”, Vadim Novinsky, crede că acestă mișcare este doar un mijloc pentru Poroshenko pentru a-și consolida sprijinul la doar un an până la alegeri – o analiză cu care sunt de acord analiștii politici. De asemenea el nu crede că Sfinția sa va sprijini inițiativa lui Poroshenko.

În schimb deputatul poporului Viktor Yelensky și-a exprimat ceHYPERLINK „http://spzh.news/ru/news/52823-patriarkh-varfolomej-predostavit-avtokefaliju-chasti-ukraincev–jelenskij”rHYPERLINK „http://spzh.news/ru/news/52823-patriarkh-varfolomej-predostavit-avtokefaliju-chasti-ukraincev–jelenskij”titudinea că Sfântul sinod al patriarhiei ecumenice va rezolva ”problema ucraineană”.

Arhiepiscopul Job (Getcha) al Telmessosului al patriarhiei ecumenice a clarificat mai devreme: ”Constantinopolul nu poate garanta autocefalia, trebuie să fie un consimțământ și cerere din partea bisericii din care o parte vrea să primească autocefalie”.

Cu alte cuvinte ierarhul a continuat, ”Dacă Ucraina vrea să primească autocefalia, Constantinopolul nu o poate oferi singur; trebuie să fie o cerere din partea Bisericii ortodoxe ruse dat fiind că Ucraina se află în prezent în sânul său.”

Cititi va rugam si: SCHISMATIC “PATRIARCH” PHILARET DECLARES HE WILL BE HEAD OF AUTOCEPHALOUS UKRAINIAN CHURCH, WILL TAKE KIEV AND POCHAEV LAVRAS INTO HIS “CHURCH”

(more…)

Preotul Calistrat Chifan promoveaza ecumenismul perfect. Iata, de exemplu, ce spune despre casatorii

Posted in Uncategorized by saccsiv on mai 2, 2018

Ecumenistii lucreaza, nu pierd timp pretios. Vizionati va rugam incepand cu minutul 44:40.

Este vorba despre preotul Calistrat Chifan, despre care am mai scris. Intr-o conferinta din 2016, se lauda ca are pasaport biometric, card de sanatate, ca ii va lasa sa-i puna si cip pe mana stanga si explica ca Parintele Justin Parvu a fost influentat de … neoprotestanti in lupta s-a anti cip:


Cititi va rugam si:

EDIFICATOR: Cum tine Calistrat Chifan Sfanta Cruce cand loveste cu ea masa in timp ce explica cat de bune sunt cipurile

Desi odinioara era foarte prezent la Manastirea Petru Voda, ieromonahul Calistrat Chifan, cunoscut ca parintele Calistrat de la Barnova, s-a indepartat de Parintele Justin Parvu, ajungand de cativa ani sa zica exact contrariul a ce propovaduia marele duhovnic:

TRASEUL Parintelui CALISTRAT CHIFAN de la Barnova: Oprit de la slujirea Sfintei Liturghii, apoi scos de sub caterisire, dupa care ACTIVIST PRO CIP – eGuvernare – internetul obiectelor – eliminarea banilor cash …

Asadar, revenind la interviul BZI, incepand cu minutul 44:40, acesta zice:

 

Nu as avea de comentat si nici nu m-as baga sa comentez legat de cununia strict romano catolica sau cununia islamica, care-i treaba lor ce fac in religia lor, sau cununia budista sau cununia greco catolica sau reformata. Ii priveste direct si personal cum trateaza ei taina si esenta ei.

In Biserica Crestin Ortodoxa, atat mirele si mireasa obligatoriu trebuie sa fie crestin ortodocsi. Eu le-am si spus-o, mi-am luat ca o marja de aparare la acest capitol, ca intalnim foarte des lucrul acesta, imi spune “Parinte, as vrea sa va intrebam ceva, dar sa nu va suparati.” “Nu ma supar, dar sa nu va suparati dumneavoastra de raspunsul meu.”

Si ma intreaba asa: “Daca prietenul meu e de alta religie, ne-am putea cununa la Biserica Ortodoxa?”

“Da, zic, intr-un singur chip. El sa vina la religia dumitale. Daca te iubeste cu adevarat, sa faca acest pas pentru tine”

“Parinte, asta niciodata!”

“Daca niciodata, [zice preotul Calistrat] exista o a doua varianta. Daca il iubesti cu adevarat, si Scriptura spune femeia sa-si urmeze pe barbatul sau, poftim dumneata frumos in religia lui.”

“Eu nu ma las de religia ortodoxa.”

“Hm, zic, aici am incurcat itele, pentru ca dintr-un cal si un magar n-o sa poate sa iasa armasar. Sigur va iesi o corcitura. Asa ca din momentul de fata va las pe dumneavoastra sa decideti problema dragostei. N-o aruncati in ograda Bisericii Ortodoxe, ca nu poate Biserica sa rezolve probleme de dragoste. Biserica se ocupa strict cu probleme spirituale si de dogma. Si daca te duci la spital si-ti spune ca-ti trebuie buletinul ca sa te internezi, cuponul de pensie daca esti pensionar, trimiterea de la medic daca esti cetatean si ai medic de familie, asa este si aici: se cere sa respecti credinta in care te-ai nascut, se cere sa respecti dogma in care te-au crescut parintii tai si te-au botezat. Mai departe discutam, daca lucrurile astea nu se potrivesc, mai departe, poti sa-ti rezolvi problema prin metoda compromisului, incercand sa traiesti doar cu o cununie civila care-i un act de drept roman ce tine de dreptul juridic de a avea proprietate asupra copiilor, asupra casei, asupra bunurilor, si cand sotul tau se va converti sau te vei converti tu, veti lua o cale. Deci nu pot eu sa hotarasc acest lucru.”

 

Intr-adevar, nu e voie cu casatorii mixte. Doar ca motivul invocat de preotul Calistrat Chifan nu este corect. De fapt nimic nu este corect din ceea ce mai spune pe aceasta tema, caci se incadreaza in ecumenismul perfect.

Fratilor, multi dintre cei ce se declara antiecumenisti nu inteleg cum functioneaza acesta si unde vrea sa duca omenirea. Majoritatea considera ca ecumenismul reprezinta momentul in care papa de la Vatican ar deveni un soi de sef al Bisericii Ortodoxe. Sau momentul “potirului comun”, adica momentul cand ortodocsii si catolicii se vor impartasi la gramada.

Ei bine, nu asta inseamna. Intr-adevar, sunt cazuri in care “potirul comun” deja se aplica pe ici pe colo, insa doctrina ecumenismului este cu totul alta si este strict legata de pregatirea venirii antihristului. Si ne-o explica foarte clar Consiliul Mondial al Bisericilor, doar ca putin pricep.

Ecumenismul este o unitate in diversitate, adica postuleaza existenta mai multor biserici, ce impreuna cu toate religiile si cultele de pe Pamant, isi duc credinciosii la acelasi Dumnezeu, doar ca pe cai diferite. Si fiecare astfel de biserica sau religie sau cult poate sa ramana in ale sale sau se se uneasca de comun acord in “potire comune”, dar obligatoriu nu au voie sa se critice intre ele si niciuna nu are dreptul de a se declara singura credinta ce isi indruma credinciosii pe calea mantuirii si, cu atat mai putin, niciuna nu are dreptul sa declare ca celelalte isi duc credinciosii in iad. Acesta este ecumenismul perfect. Si aici se incadreaza perfect discursul preotului Calistrat Chifan …

 

Tagged with: ,

ATENTIE: Episcopul Artemie nu este o solutie pentru reala miscare antiecumenista, deoarece a cazut in schisma

Posted in Uncategorized by saccsiv on aprilie 27, 2018

Prigoana si caterisirea nedreapta

Despre Episcopul Artemie am scris inca de la inceputul prigonirii sale:

Articolul zilei (16.02.2010): PERSECUTIE FULGERATOARE IMPOTRIVA EPISCOPULUI ARTEMIE DE KOSOVO

La 24.11.2010 postam VIDEO: Izgonirea Episcopului ARTEMIE de Kosovo cu ajutorul … POLITIEI ALBANEZE. Prigonirea ierarhului ESTE INCEPUTUL. Vor patimi la fel toti marturisitorii, dar video youtube a disparut, asa ca reiau un fragment din descrierea sa de acolo:

Izgonirea monahilor şi a Episcopului Artemie din Kosovo

Filmul video arată cum poliţia albaneză, în urma apelului făcut de Episcopul Teodosie, a izgonit monahiile din Mănăstirea Devine Vode. Asta este cea din urmă ruşine: Episcopia ortodoxă să cheme poliţia musulmană ostilă să-i izgonească monahii din mănăstiri! Cei mai mulţi poliţişti sunt foşti UCK, care cu câţiva ani în urmă îi izgoneau pe sârbi din Kosovo. După aceea au intrat în poliţia KPS şi în pogromul din martie 2004, ca poliţişti, au ajutat la dezrădăcinarea poporului sârb şi a moştenirii spirituale sârbe. Episcopia neagă că a chemat poliţia albaneză să-i izgonească pe monahi, dar ofiţerul poliţiei albaneze a declarat clar că poliţia din Kosovo a venit la chemarea Episcopiei. Acesta este unul dintre scopurile izgonirii lui Artemie – să plece şi monahismul din Kosovo. Au izgonit de pildă douăzeci de monahii din Mânăstirea Devine Vode, ca să rămână mănăstirea goală, doar cu un singur monah. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu celelalte mănăstiri.

Si am continuat sa arat nedreptatile impotriva sa:

Comunicatul Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe despre … “secta lui Artemie”. Aidoma vor fi prigoniti toti cei ce se opun instaurarii imparatiei lui antihrist (24.12.2010)

Trebuie mentionat ca in apararea sa au venit si Mitropolitul Serafim de Pireu si profesorul Theodor Zisis, Episcopul Artemie fiind cunoscut la acea vreme pentru pozitia sa anti-ecumenista, anti-NATO, anti-UE fapt ce deranja capetele din fruntea statului sarb, cat si ale bisericii sarbe:

VIDEO: Patriarhul Irineu al Serbiei doreste excomunicarea Episcopului Artemie (13.04.2011)

De fapt, intreaga suflare antiecumenista din Romania si din lume a criticat vehement prigoana la care era supus. Degeaba insa. Tot l-au caterisit. Nedrept.

Dar o astfel de prigoana inseamna pentru cel prigonit cununa si un loc in Rai. Iar asa ceva diavolul nu poate permite, asa ca a lucrat intens din partea dreapta, pana ce Episcopul Artemie a cedat ispitei si de unul singur a hirotonit horepiscopi, care la randul lor au hirotonit preoti. Si astfel a cazut in schisma, caci asa ceva nu-i voie a se face. O spun clar canoanele, dupa cum veti putea citi mai jos.

 

Ce inseamna horepiscop

Nu stim care-i motivul pentru care Episcopul Artemie si cei din tabara sa folosesc termenul de horepiscop. El nu se mai foloseste demult.

Conform https://ro.orthodoxwiki.org/Horepiscop:

Horepiscopul este un rang clerical întâlnit în Biserica primelor secole, și dispărut azi. Numele provine din grecescul Χωρεπίσκοπος, care înseamnă „episcop de la țară”. După cum o arată și numele, rolul său era cel de a păstori în zonele rurale.

Prima mențiune a existenței horepiscopilor o găsim la istoricul bisericesc Eusebiu în secolul al II-lea [1]. În Biserica timpurie, se pare că horepiscopii aveau autoritate în zonele rurale, dar încă din a doua jumătate a secolului al III-lea ei erau subordonați episcopatului urban, mai precis mitropoliților.

La Sinodul de la Ancira (314) li s-a interzis să hirotonească diaconi și preoți.

Sinodul de la Sardica din 343 a hotărât că nu trebuiau consacrați horepiscopi acolo unde un preot ar fi fost suficient[2], astfel că numărul lor a scăzut cu timpul.

Unii teologi consideră episcopii vicari ca niște horepiscopi, pentru faptul că episcopii vicari nu sunt titularii unui scaun episcopal, ci sunt ajutătorii unui episcop titular sau arhiepiscop. Totuși, sarcinile unui episcop vicar sunt diferite de cele ale horepiscopilor din Biserica timpurie.

Termenul arab modern pentru „preot”, khoury, este derivat din termenul grec horepiscopos.

Dex spune cam acelasi lucru:

horepíscop, horepiscopi s. m. Treaptă în ierarhia veche bisericească, reprezentând pe episcopii stabiliți în sate, instituție dispărută prin sec. 10, fiind înlocuiți cu prezbiterii; episcop rural. [Acc. și: horepiscóp] – Din gr. horepiskopos.

Aidoma https://www.crestinortodox.ro/dictionar-religios/horepiscop-85434.html si http://ziarullumina.ro/vocabular-religios-57152.html:

Horepiscop

Episcop „de sate” sau „de tara”, care, incepand cu sec. III, activa in comunitatile crestine mai indepartate de orasul de resedinta al episcopului eparhiot. A functionat pana in sec. XI-XII.

Daca stiti voi alte difinitii, va rugam sa ne spuneti. Cu argumente. Pana atunci, consideram ca definitiile de mai sunt corect.

Nu ni se spune de cati episcopi este nevoie pentru a hirotoni un horepiscop, insa se specifica foarte clar ca:

Horepiscopilor li s-a interzis sa hirotoneasca preoti

Daca insa tabara Episcopului Artemie considera ca horepiscop este tot aia cu episcop, sa vedem si:

Ce spun Sfintele Canoane despre hirotonirea episcopilor

Sfintele Canoane 1 apostolic, 3 sin. VII ec., 19, 23 Antiohia, 12 Laodiceea, 6 Sardica, 1 Constantinopol, 13, 49-50 Cartagina:

la hirotonirea unui episcop trebuie să existe cel puțin doi sau trei episcopi

In Const. Apost. VIII, 27 se stabilește și sancțiunea pentru încălcarea acestor canoane:

“Episcopul să se hirotonească de trei sau de doi episcopi. Iar dacă a fost cineva hirotonit de un singur episcop să fie depus și el, și cel ce l-a hirotonit. Dacă silește nevoia însă ca să fie hirotonit de un singur episcop, pentru că nu pot fi de față mai mulți, din pricina persecuției, sau alte asemeni pricini, să aducă act de împuternicire de la mai mulți episcopi”

Ba mai mult, horepiscopii Episcopului Artemie, in Serbia, au hirotonit preoti de alte neamuri, trimitandu-i apoi la neamurile lor. Asa ca, sa discutam oleaca despre:

Jurisdictie

De exemplu, au hirotonit un rus din Rusia, care a plecat mai apoi sa faca pe preotul in Rusia. Doar ca Biserica Ortodoxă Rusă există asa cum exista si Biserica Ortodoxă Romana sau Biserica Ortodoxă Bulgara. Noi, nepomenitorii romani suntem BOR. Semnatarii din Creta au cazut, dar BOR a ramas. Cine spune altfel, e influentat de draci.

Deci Biserica Ortodoxă Rusă exista. Rusia nu este precum America precolumbiana, locuita de indieni necrestinati. Iar hirotonirea unui preot dintr-o Biserică locală în altă Biserică locală este interzisă sub pedeapsa caterisirii săvârșitorului și primitorului tainei, conform canoanelor mai sus citate și canoanelor 35 ap., 2 sin. II ec., 8 sin. III ec., 17 sin. VI ec., 13 Antiohia, 56 Cartagina, care

sancționează cu caterisirea pe episcopul care își întinde jurisdicția în altă eparhie.

Citatele de mai sus au fost amintite de teologul Mihai-Silviu Chirila. Daca le considerati incorecte, argumentati.

Iata si comentariul preotului Matei Vulcanescu:

IPS Artemie de Kosovo este considerat de catre Parintii Marturisitori si luptatori impotriva ecumenismului SCHISMATIC! El a hirotonit horepiscopi, desi a fost avertizat de domnul Dimitrie Tselenghidis, de IPS Serafim de Pireu si de pr Theodoros Zisis sa nu faca asta, pentru ca prin asta se arunca pe sine in SCHISMA. Din pacate nu a ascultat de cei care l-au sprijinit si care si-au riscat preotia si viata pentru el. Totodata a invadat teritoriul canonic rusesc cu preoti pseudo hirotoniti de el.
Datorita acestui fapt NIMENI dintre Parintii Marturisitori seriosi nu are comuniune cu el. E interesant sa amintim chiar despre Protosinghelul Eparhiei Inaltpreasfintitului Artemie, Arhimandritul Simeon Vilovski, care in chip nedrept a fost caterisit de Sinodul Serbiei, acuzat fiind de furt, deplapidare, gestionare frauduloasa a fondurilor Mitropoliei de Raska si Prizen. El a fost caterisit de catre Sinodul Bisericii Sarbe impreuna cu IPS Artemie. El s-a dus la Salonic pentru a-si termina studiile doctorale in teologie. Aici el a fost dat pe mana interpolului de catre Sinodul Serbiei. A fost prins si arestat si cauza sa a fost judecata de catre cel mai inalt tribunal civil al Greciei si anume AREOPAG. In urma judecatii, el a fost gasit nevinovat si a fost eliberat din inchisoare.
Parintele Arhimandrit Simeon Vilovski s-a delimitat de duhovnicul si Mitropolitul sau Inaltpreasfintitul Artemie, pe care la ora actuala, datorita lucrarii sale schismatice, il considera cazut din Biserica. Aceasta schisma o putem numi schisma ARTEMIANA.
Deci iata cum gruparea Sava- Staicul – Radeni se uneste cu un schismatic in toata regula, cazut, din pacate, din Biserica Universala Ortodoxa. Prin aceste repetate incalcari de canoane, IPS Artemie a pus in aplicare de facto caterisirea sa, care era nedreapta la inceput.
Totodata Sinaxa Clericilor si Monahilor a cerut Sinodului Bisericii Sarbe sa il reprimeasca pe IPS Artemie, tocmai pentru a se evita schisma. Din pacate, desi Sinodul Serbiei a ascultat Sinaxa, rechemandu-l pe IPS Artemie, totusi IPS Artemie a ramas neclintit in orgoliul sau si a declansat o schisma cumplita in Serbia. Acestei schisme se alatura, iata, si gruparea buclucasa cade intr-o cumplita schisma.
Fratilor, schisma insemna rupere de Biserica, ea are ca efect pierderea mantuirii. La fel ca si ereticii ecumenisti, schismaticii nu se pot mantui, pentru ca s-au rupt de Trupul lui Hristos Dumnezeu. Dupa cum se vede in articolul bine intocmit de autorul de mai sus, schismaticii calca in picioare tocmai Sfintele Canoane pe care pretind ca le apara. E dureros sa vezi cum diavolul isi bate joc de oamenii ravnitori pentru Dumnezeu, pentru ca acestia sunt mandri, nu vor sa asculte, nu au rabdare si gandesc pur omeneste, nu in Duhul Sfant.

Se poate sa nu va placa de preotul Matei Vulcanescu. Dar nu asta conteaza. Daca credeti ca cele expuse de el mai sus sunt incorecte, veniti cu argumente.

In concluzie:

Episcopul Artemie a fost prigonit si caterisit nedrept.

Dar apoi el si cei din tabara sa au cazut in schisma, deoarece Episcopul Artemie nu avea voie sa hirotoneasca singur Episcopi.

Iar in cazul ca ar fi vorba despre vechii horepiscopi, ei nu aveau voie sa hirotoneasca preoti.

Asadar, Episcopul Artemie nu este o solutie pentru reala miscare antiecumenista.

Ceea ce face el, au facut deja demult in Romania cei de la Slatioara. Asa ca cine vrea un astfel de Episcop, de ce sa se mai oboseasca pana in Serbia? Avem aici la noi stilistii nostri …

 

 

(more…)

MMB numește un preot ecumenist “paralel” în Schit Orășeni

Posted in Uncategorized by saccsiv on martie 7, 2018
de teolog Mihai-Silviu Chirilă

UPDATE: În urmă cu o oră, viceprimarul comunei Cristești s-a prezentat la casa parohială pentru a verifica câte becuri sunt racordate la iluminatul public, cu intenția de a debranșa de la iluminatul public biserica parohială, care este monument istoric. Sătenii s-au alertat și au apărut imediat în curtea bisericii în număr mare, ceea ce l-a determinat pe viceprimar să fugă de la fața locului. La scurtă vreme a reapărut cu o mașină a poliției și cu câțiva jandarmi. La vederea mulțimii adunate în curtea bisericii au părăsit zona, neplecând însă de tot din localitate și fără a explica ce caută jandarmeria la o oră atât de târzie pentru a-l apăra pe viceprimar în activitatea sa din afara orelor de program?

Un număr de cetățeni din Schit Orășeni au reclamat la Eon faptul că viceprimarul a stins de câteva ori de la transformatorul din localitate curentul electric în tot satul.

Surse de la fața locului relatează că, în cursul zilei, polițistul din localitate a fost văzut la câteva case din sat, unde le spunea cetățenilor să nu îl mai apere pe preotul Ioan Ungureanu, pentru a nu avea probleme. Dacă această informație se confirmă, acțiunea organului legii de intimidare a cetățenilor lezează grav drepturile constituționale ale acestora la liberă conștiință și la exprimare în cadrul legal.

„Parohia” părintelui Constantin Bolohan (in mijloc este protopopul)

De mai bine de o lună, în Parohia Schit Orășeni din Botoșani și-a făcut apariția un preot pomenitor, trimis de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei să îl înlocuiască pe părintele Ioan Ungureanu, sau mai bine zis, să le ofere servicii religioase celor câteva familii care s-au răzvrătit contra părintelui Ungureanu și susțin planul MMB de alungare a acestuia din parohie.

Părintele Constantin Bolohan, preotul trimis de MMB, este din Botoșani, este profesor de religie la un liceu din localitate, este pomenitor, deși recunoaște că părintele Ioan Ungureanu are dreptate în privința nepomenirii, dar afirmă, în fața credincioșilor care îl întreabă, că sfinția sa nu poate face ceea ce a făcut părintele Ioan, deoarece are copii și familie. În schimb, s-a angajat cu toate resursele disponibile să ducă la îndeplinire planul necanonic și ilegal al MMB de izgonire din parohie a singurului preot din Mitropolie care a întrerupt pomenirea ierarhului semnatar al documentelor eretice din Creta și a avut sprijinul poporului pentru a putea rămâne în parohie, după ce MMB l-a caterisit contrar sfintelor canoane.

(more…)

O noua carte la editura noastra. Protopresbiter Theodoros Zisis: “ÎNGRĂDIREA nu este schismă. Lămuriri datorate”

Posted in Uncategorized by saccsiv on martie 2, 2018

Marcat de carențe, pseudosinodul  întrunit în luna iunie a anului 2016 în localitatea Kolymbari din Creta nu numai că nu a  reprezentat totalitatea episcopilor și credincioșilor ortodocși, din acest motiv neavând caracter panortodox și neexprimând nici unitatea Bisericii, dar în primul rând nu a exprimat cugetul ortodox al Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolice și a atacat dogme și învățături fundamentale și esențiale.

Din acest motiv era de așteptat ca acest „sinod” să nu fie acceptat de pleroma dreptcugetătoare a Bisericii, de clerici și mireni. Aceștia, aplicând tradiția canonică a evlaviei, au întrerupt pomenirea episcopilor care au semnat sau au acceptat  hotărârile „sinodului” și au trecut la așa-numita îngrădire, pe baza Canonului 15 al Sinodului I-II (861), convocat de Sfântul Fotie  cel Mare.

Acest gest a generat multe semne de întrebare în rândul credincioșilor neinformați cu privire la subiectele legate de credință și a declanșat persecutări și  calomnii din partea anumitor episcopi neinstruiți sau devotați ereziei ecumenismului împotriva clericilor curajoși și mărturisitori, care, urmând Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți, nu vor accepta  panerezia ecumenismului, încununată acum chiar și cu recunoaștere sinodală.

În această broșură din seria „Kairos” răspundem unor întrebări care apar și îi preocupă pe credincioși, însă demonstrăm și caracterul nejustificat al persecutării celor care încercăm să apărăm Biserica de erezii și de schisme. Ne aflăm din nou în fața pericolului apariției unei schisme, pe care o creează însă susținătorii pseudosinodului din Creta, nu noi, cei care ne luptăm împotriva acestuia. Pacea în sânul Bisericii nu va fi restabilită prin persecutări și calomnii, ci prin respingerea hotărârilor eretice ale pseudosinodului din Creta prin intermediul unui nou sinod ortodox.

„Să se aducă la cunoștința conducerilor bisericești în mod categoric că în cazul în care vor continua să participe și să susțină panerezia ecumenismului intercreștin și interreligios, calea pe care se impune să o urmeze credincioșii, clericii și mireni, calea mântuitoare, canonică și în duhul Sfinților Părinți este neîmpărtășirea, adică întreruperea pomenirii episcopilor, care se fac împreună responsabili și părtași la erezie și înșelare. Nu este vorba de schismă, ci de mărturisire bineplăcută lui Dumnezeu, așa cum au procedat Părinții din vechime, însă așa au făcut și în zilele noastre episcopi mărturisitori, printre care se enumeră vrednicul de laudă și venerabilul fost Mitropolit de Flórina, Augustin, și Sfântul Munte”1.

Septembrie 2017 Protopresbiter Theodoros Zisis

1 Secția de Teologie Pastorală și Socială a Facultății de Teologie a Universității „Aristotel” din Tesalonic și Societatea de Studii Ortodoxe (organizatori), Οἰκουμενισμός, Γένεση-Προσδοκίες-Διαψεύσεις, Πρακτικὰ Διορθοδόξου Ἐπιστημονικοῦ Συνεδρίου, Sala de Festivități a Universității „Aristotel” din Tesalonic, 20-24 septembrie 2004, Ed. Theodromia, Tesalonic, 2008, p. 1029.

Cartea poate fi comandată la adresa sfintiimarturisitori at gmail.com. Preț  este de 5 lei, plus taxele poștale. Întrucât, taxele poștale uneori depășesc valoare unei cărți, vă rugăm să comandați minim 5 cărți, iar cele care vă prisosesc să le dați altora, fie gratis, fie să vă recuperați banii.

Tot la editura noastră a apărut cartea teologului Mihai-Silviu Chirilă, Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta.

 

GHERON SAVA LAVRIOTUL a cazut in SCHISMA …

Posted in Uncategorized by saccsiv on ianuarie 25, 2018

De unde s-a plecat in vara lui 2016 si unde s-a ajuns in 2018?

Multi au uitat de unde am plecat cu totii, asa ca reamintesc.

In vara lui 2016, pana la Sinodul din Creta, exista in tara noastra un maricel front antiecumenist care luase o atitudine ferma, inclusiv publicand scrisori deschise in care Ierarhii erau rugati sa nu se deplaseze in Creta sau daca totusi o fac, macar sa nu semneze nimic. Unde eram cu totii la acea vreme, Ierarhi, preoti si mireni? Evident, in BOR. Si nimeni nu zicea altfel. In afara de stilisti, desigur, dar ei oricum n-au considerat niciodata BOR ca fiind Biserica.

Apoi, pe Ierarhi i-a durut in bascheti de rugamintile noastre, s-au dus si au semnat. Dupa care, o parte dintre antiecumenisti au trecut la fapte, intrerupand pomenirea lor pana la momentul in care respectivii Ierarhi isi vor retrage semnatura de pe Documentul din Creta. Subliniere foarte importanta: fiecare astfel de preot declara deci la acea vreme ca va relua pomenirea Ierarhului sau in momentul in care Ierarhul sau isi va retrage acea semnatura.

Si era bine si era unitate.

Intre timp insa, constat cu regret ca s-au format doua tabere aflate pe pozitii ireconciliabile, una dintre ele urand-o verde si din ficati pe cealalta. Doua sunt principalele cauze pentru care s-a ajuns aici: discutiile despre Har si actiunea distructiva a unui dezbinator. Despre acesta din urma voi vorbi intr-un material separat.

De multa vreme tot avertizez ca discutia despre Har nu ajuta la absolut nimic, ba din contra. Ca daca spui ca este Har, intrebarea imediat urmatoare vine firesc in mintea actualului mirean nepomenitor: “Atunci de ce sa mai bat sute de kilometri pana la un preot nepomenitor? Nu-i mai simplu sa merg la biserica din colt?”. Iar daca spui ca nu mai este Har, atunci apar si mai multe probleme, dintre care cea mai grava este schisma.

Si deja incepem sa culegem roadele acestei nebunii. Unii s-au intors la vechile biserici cu duhovnici pomenitori, altii au luat drumul diametral opus, spre stilism, adica schisma.

(more…)

1948 a fost anul INCEPUTULUI APOCALIPSEI? / 1948 + 70 = 2018 / Anul 2018 va reprezenta INTRAREA IN APOCALIPSA?

Posted in Uncategorized by saccsiv on ianuarie 7, 2018

Iata comentariul fratelui mircea.v postat la O scurta cronologie ortodoxa a apostaziei vremurilor noastre / S-a inceput usor in secolul 19, s-a apasat pe acceleratie in secolul 20, iar acum se incheie in forta ….:

 

1948, un an foarte interesant.
Se infiinteaza statul Israel, consiliul mondial al bisericilor, apare Athenagora… Si, e anul in care incepe Apocalipsa, spune Ioan Ianolide.

Ca o parere personala, si nu importanta, intervalul de timp determinat de 3 generatii ar putea sa spuna ceva. O generatie cam 25 de ani. Rezulta ca sant un pic atent la anul 2023. Bine, oricum trebuie sa fim atenti la orice zi, luna, an in vremurile astea.

Ar fi interesant de adaugat si o cronologie a pasilor ce duc spre insemnare.

Pe la 1800 este generat pt prima data curent electric – fizicianul italian Alessandro Volta; prima pila voltaica
1947 – (s-a ratat cu un an, anul 1948) – este inventat tranzistorul (fara asta nu se poate cip)
1949 – Diners Club și American Express au lansat primul card bancar modern creat din plastic
1958 – este inventat primul circuit integrat; primul cip
parca prin 1992 este realizat primul cip implantabil la om
2001 – evenimentele din 11 septembrie pun „inceput bun” pt tot ce inseamna biometrie, acte biometrice electronice
s.a.m.d

deci,
1947 – tranzistor/cip
1948 – statul Israel, cmb
1949 – primul card bancar

Cu adevarat in jurul lui 1948 incepe Apocalipsa.

1948 apare romanul „1984”-Orwell
1949 apare romanul „Ora 25” – Virgil Gheorghiu
carti scrise de laici, carti ce sant un avertisment pentru tot omul, carti ce avertizeaza tot omul ce nu a auzit de Sfintii Parinti la ce sa fie atent, si astfel omul sa nu mai poata spune „nu am stiut”. Eu zic ca nu intamplator au aparut aceste carti in perioada asta.

 

Intr-adevar, 1948 a fost un an interesant:

– Infiintarea statului Israel:

COINCIDENTA? 14 mai 1948 – infiintarea statului Israel. 14 mai 1948 – 10 000 de arestari in Romania

– Crearea Consiliului Mondial al Bisericilor:

CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR s-a clădit pe banii ROCKEFELLER, iar țelul său final este LUCIFERIANISMUL / Ecumenismul este doar un vehicul / BOR e în rahat până în gât, dar zicem că mirosim a levănțică

Si ceea ce a mai enumerat fratele mircea.v acolo.

– In anul 1949 Diners Club și American Express au lansat primul card bancar modern creat din plastic:

Istoria cardului bancar: Când a apărut? Unde? Ce funcții îndeplinea?

Care card are o importanta covarsitoare:

Sfântul PAISIE AGHIORITUL explică de ce EVREII folosesc 666 pentru SEMNUL FIAREI, nu-l înlocuiesc cu un alt număr, o fac pe față, ba îl mai și promovează

Asadar, aproximativ anul 1948 este legat de trei chestiuni esentiale: Israel, ecumenism, semnul fiarei. La Ierusalim va fi intronat antihristul, iar ecumenismul si semnul fiarei reprezinta cei doi stalpi de baza ai stapanirii sale.

Nu as zice totusi ca in respectivul an a inceput Apocalipsa, asta ca sa nu creada cei mai incepatori ca vremurile apocaliptice tin cu zecile de ani. Dar a fost un an extrem de important pentru papusari.

(more…)