Text lung pentru un inceput de studiu fundamental. Despre cine a finantat Revolutia Bolsevica si de ce, despre Scoala de la Frankfurt, despre stanga si falsa “dreapta”, despre pioni albi si pioni negri, etc.

In preambul, un citat din Winston Churchill, “Zionism versus Bolshevism” in Illustrated Sunday Herald, februarie 1920:

“Din zilele lui Weishaupt, Karl Marx, Trotki, Bela Kuhn, Rosa Luxemburg si Ema Goldman, conspiratia acestei lumi a luat amploare. Aceasta conspiratie a jucat un rol recunoscut în Revolutia Franceza. A fost izvorul fiecarei miscari subversive în secolul 19. Si acum, în sfârsit, aceasta banda de personalitati extraordinare din lumea interlopa a marilor orase din Europa si America i-a tras de par pe rusi si au devenit conducatorii acelui enorm imperiu.“

In continuare, iata ce putem citi in articolul The Bolshevik Color Revolution of 1917 and Prigozhin’s 2023 Gambit: Trotsky, Russell, and the War on Civilization de pe Global Research: 

Revoluția Bolșevică Colorată din anul 1917 și tactica lui Prigojin din anul 2023: Troțki, Russell și Războiul contra Civilizației

De Matthew Ehret-Kump, 29 Iunie 2023, Global Research

Pe fondul ciudatei încercări din această săptămână cu privire la instigarea unei lovituri de stat militare din partea șefului Grupului Wagner din Rusia, președintele Putin a luat o poziție fermă, calificând operațiunea drept o insurecție dirijată din exterior, făcând o paralelă cu revoluția haotică din anul 1917.

Și atunci în anul 1917, națiunea se afla în război cu un inamic pe punctul de a fi înfrânt și tot în anul 1917, manipulările străine care au apelat la cinci editorialiști au avut ca rezultat atragerea națiunii într-un război civil. Putin a declarat:

„Exact aceeași lovitură a fost dată în anul 1917, când țara se afla în Primul Război Mondial, iar victoria i-a fost furată. Intrigile și certurile din spatele armatei s-au dovedit a fi cea mai mare catastrofă, distrugerea armatei și a statului, pierderea unor teritorii uriașe, ceea ce a dus la o tragedie și la un război civil…

Rușii omorau ruși, frații omorau frați. Însă beneficiarii au fost diverși cavaleri ai politicii foarte bogati și puteri străine care au împărțit țara sfasiind-o în bucăți. Noi nu vom permite ca acest lucru să se mai întâmple.”

Acum nu știu dacă evenimentele catalizate de tentativa de lovitură de stat a lui Prigojin fac parte dintr-un ‘joc în cadrul altui joc’, conceput pentru a-i elimina pe cei cinci editorialiști, în același timp, oferind o pistă falsă strategilor occidentali… SAU, dacă aceasta chiar a fost o lovitură de stat autentică. Dar ceea ce știu este că există în joc anumite procese istorice pe care prea puțini le recunosc și pe care președintele Putin le înțelege foarte bine.

Unii ar putea crede că această comparație a lui Putin cu revoluția din 1917 este o hiperbolă sau o lipsă de respect față de glorioasa revoluție sovietică. Aceștia s-ar afla în eroare.

Abandonarea unui sistem de cooperare de tip win-win (câștig-câștig)

Trista realitate este că nici bolșevicii si nici menșevicii care au apărut pe scena istoriei la începutul secolului XX, nu au fost ‘mișcări populare’ care au apărut în mod natural.

În urma unei analize mai profunde efectuate de istorici precum Anthony Sutton, Kerry Bolton și Robert Cowley, ambele organizații, care în cele din urmă au fuzionat într-o forță singulară, s-au bucurat de un vast patronaj financiar din partea unor puteri imperiale occidentale precum Paul Warburg, Jacob Schiff (șeful Kuhn, Loeb & co.) și chiar Lordul Alfred Milner – șeful nou înființatei Mișcări a Mesei Rotunde.

Aceste personaje au finanțat o mare parte din mișcarea bolșevică încă din anul 1905, pentru a distruge un proces cu adevărat revoluționar care se răspândea în mare parte a lumii în urma Războiului Civil.

Unul dintre principalii campioni ai acestui proces revoluționar a fost fosta gardă de corp a lui Lincoln și primul guvernator al statului Colorado, William Gilpin. Guvernatorul Gilpin și-a imaginat o lume a statelor naționale suverane unite prin linii de cale ferată care se întindeau prin strâmtoarea Bering și care aduceau toate continentele și culturile într-o coexistență armonioasă. În faimoasa sa lucrare din 1890, ‘Cosmopolitan Railway’ (Calea ferata cosmopolitană), Gilpin a declarat:

„Calea ferată cosmopolitană va face din întreaga lume o singură comunitate. Va transforma națiunile separate în familii ale marii noastre națiuni… Din intercomunicarea extinsă va rezulta o mai mare interacțiune a ideilor umane și, ca rezultat, va apărea o reciprocitate logică și filozofică, care va deveni germenul a nenumărate noi dezvoltări; pentru că pe calea intercomunicării inițiativa și inventica apare în mod inevitabil aducând noi oportunități care stimulează progresul pe toate planurile.”

Planul lui Gilpin

Descriind frăția evidentă dintre Rusia și SUA în conducerea acestui proiect, Gilpin a scris:

„Este o propunere simplă și clară în care Rusia și Statele Unite, fiecare având zone vaste, nelocuite și resurse nelimitate neexploatate, prin cheltuirea a două sau trei sute de milioane de dolari fiecare pentru construirea unui drum al națiunilor prin locurile lor acum pustii, și-ar spori de o sută de ori bogăția, puterea și influența. Națiunile care sunt în stare să irosească în război mii de vieți – viețile celor mai buni și mai curajoși dintre fiii și cetățenii lor – își pot permite, cu siguranță, puțin din surplusul lor de bogăție și energie pentru o asemenea lucrare.” [p.35]

Sistemul american se mondializează

Gilpin nu a fost singurul care a avut această viziune.

De fapt, el a reprezentat o rețea de oameni de stat răspândiți pe tot mapamondul, care au recunoscut că singura modalitate de a ieși din ciclul nesfârșit de războaie, uzură și corupție, pe care structurile hobbesiene ale Imperiului Britanic îl mențineau la nivel mondial, era prin adoptarea unui sistem anti-liber-schimb, cunoscut sub numele de ‘Sistemul American de Economie Politică’. Acesta a fost un concept al unei ‘Americi’ foarte diferit de Pax Americana, care a călcat în picioare lumea după cel de-al Doilea Război Mondial.

În Rusia, acest proces și-a găsit un campion în figura lui Serghei Witte (ministru de finanțe și ministru al transporturilor între 1892-1903), care a condus o facțiune a intelectualității rusești într-o luptă pentru progres și cooperare atât pe plan intern, cât și cu națiunile aliate, împotriva unor forțe puternic angajate în feudalism, atât în interiorul oligarhiei rusești, cât și pe plan extern.

Forțele regresive cu care Witte a trebuit să se confrunte includeau puternice forțe tradiționaliste reacționare care tânjeau după vremurile bune de dinainte ca țarul Alexandru al II-lea să elibereze șerbii, iar la cealaltă extremă, apariția unor vaste grupuri de mișcări anarhiste care amenințau să incendieze statul într-o replică a freneziei iacobine din timpul revoluției franceze.

După cum a demonstrat Martin Sieff prin numeroasele sale scrieri despre Prințul Kropotkin, multe dintre aceste rețele anarhiste s-au bucurat de patronajul unor forțe puternice cărora nu le păsa deloc de situația dificilă a clasei muncitoare.

Răspândirea internațională a sistemului american între 1876-1905, a luat forma industrializării pe scară largă și construirii căilor ferate. Mecanismul de finanțare a fost amplasat într-o practică care a căzut în dizgrație în Occident (deși a revenit puternic în China ultimilor ani), numită ‘dirijism’ – emiterea de credite productive de către băncile de stat.

În imaginea de mai sus:

„Calea ferată transsiberiană și Sistemul American în Rusia

După Achiziționarea Alaskăi din 1867, oameni de știință și de stat creatori ai Sistemului American au aplicat programul Lincoln cu ajutorul specialiștilor americani pentru crearea caii ferate transsiberiene. În imagine, de la stânga la dreapta și de sus în jos, sunt prezentați Contele Serghei Witte, omul de știință Dmitri Mendeleev, ministrul de finanțe Ivan A. Visnegradski și asasinatul Țar Alexandru II (cunoscut ca și Marele Eliberator, pentru eliberarea șerbilor)”

Witte a fost cel care a condus construcția Căii Ferate Transsiberiene între anii 1890-1905, cu planuri de extindere a liniilor de cale ferată până în China și dincolo de aceasta, utilizând capital de stat și fonduri provenite din sectorul privat. O expunere mai amplă a luptei lui Witte va fi prezentată în următorul episod.

Imperiul britanic, care s-a bazat întotdeauna pe menținerea națiunilor divizate, subdezvoltate și dependente de utilizarea transportului maritim, nu s-a amuzat.

Controlând punctele de strangulare maritimă internațională, mica insulă era capabilă să își exercite influența pe tot globul. Prin aplicarea viguroasă a doctrinelor laissez-faire ale liberului schimb, națiunile au fost blocate să se protejeze de războiul financiar lansat de orașul Londra împotriva statelor victime (volatilitatea speculativă, uzura, dumpingul ieftin, recoltarea de bani și traficul de droguri). Oricine ar fi dorit să se angajeze într-o planificare pe termen lung în construirea coridoarelor de transport terestru prin intermediul căilor ferate, al drumurilor și al industriei, ar fi fost ușor de sabotat dacă sistemul britanic le modela lumea.

Mișcarea internațională pentru a rupe acest sistem al răului a fost singurul proces revoluționar real care a animat lumea în acea perioadă.

Contrarevoluția bolșevică: O escrocherie anglo-americană

În 1905, Jacob Schiff, finanțistul de pe Wall Street, a dat 200 de milioane de dolari japonezilor pentru a-i ajuta să câștige împotriva rușilor în timpul războiului ruso-japonez din perioada anilor 1904-1905. Această generozitate i-a adus în cele din urmă bancherului Medalia Soarelui Răsare în Palatul Meiji în anul 1907.

După ce a schilodit statul și armata rusă (marina sa a fost anihilată în timpul războiului), Schiff și-a îndreptat atenția către finanțarea activităților revoluționare din Rusia însăși. Modul în care au fost cheltuiți banii de către Schiff a fost greu de spus până în 1949, când nepotul lui Schiff, John Schiff, s-a lăudat în New York Journal că bunicul său a dat 20 de milioane de dolari ‘pentru triumful comunismului în Rusia’.

Jurnalistul american și omul de bază al lui Schiff, George Kennan, a jucat un rol esențial ca manager de percepție al revoluției și s-a lăudat că a transformat 52.000 de soldați ruși închiși în Japonia în revoluționari bolșevici. Într-un interviu din 24 martie 1917, înregistrat în The New York Times, care sărbătorea revoluția, se spunea așa:

„Domnul Kennan a povestit despre munca depusă de Prietenii Libertății Rusești în cadrul revoluției. El a spus că în timpul războiului ruso-japonez a fost la Tokyo și că i s-a permis să facă vizite printre cei 12.000 de prizonieri ruși aflați în mâinile japonezilor la sfârșitul primului an de război. El a conceput ideea de a pune propaganda revoluționară în mâinile armatei ruse.

Autoritățile japoneze au favorizat această idee și i-au acordat permisiunea. După care a trimis în America toată literatura revoluționară rusă pe care o putea avea…

‘Mișcarea a fost finanțată de un bancher din New York pe care îl cunoașteți și îl iubiți cu toții’, a spus el, referindu-se la domnul Schiff, ‘și în curând am primit o tonă și jumătate de propagandă revoluționară rusă. La sfârșitul războiului, 50.000 de ofițeri și soldați ruși s-au întors în țara lor revoluționari înflăcărați. Prietenii libertății rusești semănaseră 50.000 de semințe de libertate în 100 de regimente rusești. Nu știu câți dintre acești ofițeri și oameni se aflau săptămâna trecută în fortăreața Petrogradului, dar știm ce rol a avut armata în revoluție’.”

Schiff însuși a declarat cu bucurie pentru New York Times, la 18 martie 1917:

„Permiteți-mi ca prin intermediul editorialelor dumneavoastră să-mi exprim bucuria că națiunea rusă, un popor mare și bun, a reușit în sfârșit să se elibereze de secole de opresiune autocratică și că, printr-o revoluție aproape fără vărsare de sânge, a reușit să se impună. Slăvit să fie Dumnezeu în ceruri!”

Istoricul Kerry Bolton a scris despre directorul Rezervei Federale din New York, William Boyce Thompson, care fusese instalat la conducerea Crucii Roșii Americane în timpul revoluției din 1917 și care era recunoscut în mare măsură ca fiind adevăratul ambasador al SUA la guvern, spunând:

„Thompson s-a instalat în mod regal la Petrograd, raportând direct președintelui Wilson și ocolindu-l pe ambasadorul american Francis. Thompson a furnizat fonduri din banii săi, mai întâi social-revoluționarilor, cărora le-a dat un milion de ruble, iar la scurt timp după aceea 1.000.000 de dolari bolșevicilor pentru a-și răspândi propaganda în Germania și Austria.”

Scriind în 1962, istoricul Arsene de Goulevitch, care a trăit evenimentele din 1917, scria:

„În cadrul unor interviuri private, mi s-a spus că Lordul Alfred Milner a cheltuit peste 21 de milioane de ruble pentru a finanța revoluția rusă… Finanțatorul menționat mai sus nu a fost nici pe departe singurul dintre britanici care a sprijinit revoluția rusă prin donații financiare importante.” (1)

Potrivit propriilor sale relatări, în timpul celor patru luni pe care Leon Troțki le-a petrecut la New York în 1917, o mare parte din ele au fost petrecute în compania celor mai înstăriți oameni de pe Wall Street și plimbându-se în limuzine (2).

În imaginea de mai sus:

„Câțiva dintre finanțatorii anglo-americani de top ai Revoluției Bolșevice (de la stânga la dreapta): Jacob Scgiff, Lord Alfred Milner, Paul Warbug și William Boyce Thompson. Este demn de remarcat faptul că Schiff, Warburg și Thompson sunt cu toții directori fondatori ai Rezervei Federale americane, care au condus o revoltă a bancherilor din SUA anului 1913.”

De asemenea, este demn de remarcat faptul că după ce Troțki a fost arestat de autoritățile canadiene în timp ce se întorcea în Rusia cu zeci de mii de dolari din banii de pe Wall Street, nimeni altul decât Claude Dansey (discipol al lui Cecil Rhodes, șef adjunct al noului MI6 și fondator al serviciilor secrete militare americane în anul 1917!!!) a fost cel care a intervenit direct pentru a-l elibera pe Troțki și compania.

Trădarea eternă a lui Leon Troțki

Leon Troțki, pe care Lordul Milner, Schiff, Paul Warburg și alții, l-au dorit în permanență ca lider al mișcării care urma să preia controlul asupra cadavrelor Romanovilor, a fost din fericire înlăturat de forțele mai sănătoase din jurul lui Iosif Stalin, în anul 1927.

Așa cum istoricul Grover Furr documentează cu măiestrie, folosind materiale recent declasificate, mărturii și alte dovezi din arhivele din SUA și Rusia, Leon Troțki a făcut mai multe încercări de a reveni la putere în Rusia după expulzarea sa. Cu toate acestea, nu a făcut acest lucru de unul singur, ci în mare parte cu ajutorul forțelor fasciste din Marea Britanie, Japonia, Ucraina și Germania, până în momentul în care și-a găsit sfârșitul prematur în anul 1940. Acesta va fi subiectul unei viitoare recenzii a operei lui Grover Furr (3).

Cu toate numeroasele probleme ale lui Lenin, acesta se deosebea de Troțki în două puncte interconectate: 1) o credință generală în voluntarism și 2) respingerea teoriei revoluției permanente.

În timp ce Lenin credea că munca productivă poate fi canalizată spre îmbunătățirea forțelor de producție ale societății, Troțki credea că orice astfel de efort de îmbunătățire productivă pașnică ar duce doar la decadență. Revoluția permanentă era, așadar, necesară pentru a-i împiedica pe muncitori să cadă în lenevie în mijlocul veșnicului efort al luptei de clasă la nivel mondial. În 1914, un Lenin frustrat a vorbit despre fetișul lui Troțki spunând:

„El [Troțki] a dezertat de la menșevici și a ocupat o poziție ezitantă, acum cooperând cu Martynov (economistul), acum proclamând teoria sa absurd de stânga despre ‘revoluția permanentă’.”

Un alt punct de conflict între Lenin, pe de o parte, și Troțki, pe de altă parte, s-a axat pe întrebarea dacă Rusia ar trebui sau nu să continue să participe la Primul Război Mondial.

O supra-simplificare năucitoare a istoriei rusești a distrus capacitatea a nenumărați istorici de a recunoaște motivul luptelor pe viață și pe moarte care au avut loc între Troțki și Stalin în primii 20 de ani postrevoluționari [în fotografie: Stalin, Lenin și Troțki].

În timp ce Lenin a vrut să scoată Rusia din conflictul nebunesc în primele momente ale loviturii de stat din 1917, Troțki și aliatul său apropiat Bukharin au cerut ca Rusia să rămână în război cu scopul de a-l transforma într-o revoluție pan-europeană totală (și, în cele din urmă, la nivel mondial). Angajamentul lui Troțki față de revoluția socialistă mondială vs. angajamentul lui Stalin față de ‘socialismul într-o singură țară’ a stat la baza unei diviziuni de netrecut între cei doi revoluționari de-a lungul anilor.

După ce au preluat conducerea economiei rusești, Troțki și Lenin au declanșat un val distructiv de reforme economice intitulat ‘Noua politică economică’ (NEP), care a dus la o vastă liberalizare a întregului stat, cu puteri corporatiste occidentale care au cumpărat fostele companii de utilități naționale pe mai nimic. Cea mai puternică figură dintre magnații occidentali cărora li s-a acordat acces deplin pentru a cumpăra Rusia în cadrul acestei noi politici a fost Armand Hammer (1898-1990) de la Occidental Petroleum, care a fost forțat să părăsească Rusia doar în momentul în care Troțki a fost dat afară (și care a revenit la putere în săptămânile de după moartea lui Stalin în 1953).

Mai târziu în viață, Hammer a povestit cum i-a spus Lenin:

„Nu avem nevoie de doctori, ci de oameni de afaceri… comunismul nu funcționează și trebuie să trecem la o nouă politică economică.”

Lucrând îndeaproape cu Lenin și, mai ales cu Troțki, Hammer a devenit principalul moderator al aproape tuturor afacerilor încheiate între guvernul sovietic și corporațiile occidentale în anii 1920, când Rusia s-a scufundat într-o sclavie economică brutală față de puterile străine, într-un ritm care nu avea să se mai repete timp de peste 60 de ani.

Vasta liberalizare a economiei rusești în timpul întunecatei decade din 1920 a fost în paralel cu programul Perestroika de liber schimb/privatizare din anii 1990 și nu este o coincidență faptul că George Bush Sr. a numit acest program de jefuire balcanizată a Rusiei, ‘Operațiunea Ciocan’.

Parvus și Uniunea Pan-Europeană

Asocierea strânsă a lui Troțki cu Alexander Israel Helphand (cunoscut și sub numele de Parvus) de-a lungul revoluției din 1905 și după aceea, este de asemenea suspectă și ar trebui privită în contextul unei strategii geopolitice imperialiste mult mai largi.

Asocierea lui Parvus cu Uniunea Pan-Europeană fondată de contele Richard von Coudenhove-Kalergi în 1923, este o altă anomalie relevantă care ne duce cu gândul la structurile de putere mai profunde care se ascund sub valurile de suprafață ale istoriei (4).

Printre ceilalți membri ai instituției lui Coudenhove-Kalergi se numărau nume precum Benito Mussolini, Walter Lippman, ministrul nazist de finanțe Hjalmar Schacht și geopoliticianul nazist Karl Haushofer, în timp ce finanțiștii Max Warburg și Louis de Rothschild au finanțat în mod deschis organizația.

În 1932, Kalergi a ținut un discurs în care a celebrat marea restaurare a ordinii care urma să apară în efortul paneuropean unificat de a învinge anarhismul bolșevic, spunând:

„Acest război veșnic se poate încheia doar prin constituirea unei republici mondiale… Singura cale rămasă pentru a salva pacea pare a fi o politică a forței pașnice, după modelul Imperiului Roman, care a reușit să aibă cea mai lungă perioadă de pace din Occident, datorită supremației legiunilor sale.”

Acest grup a jucat un rol mult mai important în istorie decât mulți realizează și a pregătit terenul pentru Uniunea Europeană. Asocierea strânsă a lui Parvus (și a lui Troțki) cu Vladimir Iabotinski a pregătit terenul pentru apariția celor mai fasciste elemente ale sionismului în urma celui de-al Doilea Război Mondial, iar activitatea lui Parvus ca propagandist și traficant de arme pentru conducerea mișcării Tânărul Turc (desfășurată pentru a incendia un Imperiu Otoman slăbit și a provoca ceea ce a devenit Războaiele Balcanice din 1912-13) poate fi resimțită și astăzi în întreaga lume turcă.

În imaginea de mai sus:

„Mișcarea Pan-Europeană a avut legături strânse cu ‘revoluționarii liberali’ ai școlii austriece Mont Pelerin Society. În partea de sus, de la stânga la dreapta: Contele Richard Coundehove-Kalergi și al său Manifest al anului 1923, Arhiducele Otto von Hapsburg. În partea de jos, de la stânga la dreapta: geopoliticianul nazist Karl Haushofer, Mussolini, Hjalmar Schacht, Walter Lippmann și finanțistul Max Warburg.”

Este de remarcat, de asemenea, faptul că nimeni altul decât Otto von Habsburg însuși a condus această organizație timp de peste 30 de ani și a creat, de asemenea, o organizație soră numită Institutul Dignitae Humanae pentru a ‘unifica dreptul lumii’ sub o fațadă catolică gnostică, cu o rebranduire a ciocnirii civilizațiilor pentru extrema dreaptă. Pe măsură ce disoluția ultraliberalizată a societății avansează cu ritmul așteptat sub terciul moral al gogomăniei LBGTXYZ, al închinării păgâne la Gaia și al teoriei rasiale critice, este evident că se va accelera un salt brusc în conservatorismul radical. Prin urmare, a fost aruncată o plasă pentru a prinde peștii conservatori.

Aflată într-o mănăstire veche de 800 de ani din Trisulti, organizația lui Otto Hapsburg a găsit un lider util sub forma unui preot iezuit fascist de dreapta, al dreptei alternative americane pe nume… Steve Bannon. (5)

Troțkiștii se transformă în neoconservatori

Spun acest lucru aici și acum doar pentru a face o paralelă în mintea cititorului cu ciudata metamorfoză completă pe care au făcut-o troțkiștii de frunte în SUA după ce viața liderului lor a fost curmată în 1940. Trupul lui Troțki nici măcar nu se răcise înainte ca adepți precum James Burnham, Sidney Hook, Max Schachtman, Albert Wohlsetter și Irving Kristol să abandoneze socialismul troțkist și să adopte o nouă paradigmă de dreapta furibundă, care a ajuns să fie cunoscută sub numele de ‘neoconservatorism’.

Această mișcare toxică a crescut rapid pe parcursul Războiului Rece și a preluat controlul SUA peste cadavrele lui JFK și fratelui său, în timp ce a dezlănțuit pe glob o nouă dezordine mondială, ‘ciocnirea civilizațiilor’, o logică de tip fiecare contra tuturor, sub supravegherea Comisiei Trilaterale formată din Kissinger, Brzezinski și David Rockefeller.

Cred că putem intimiza ceea ce Troțki a văzut în cele din urmă ca fiind destinația finală a scopurilor sale de revoluție mondială a maselor și disponibilitatea sa de a colabora cu naziștii pentru a-și atinge scopurile, luând în considerare scrierile fostului troțkist James Burnham.

După cum a subliniat Cynthia Chung în articolul său recent pe această temă, Burnham (fostul asistent personal al lui Troțki și un om cunoscut de mulți ca fiind părintele neoconservatorilor), a văzut rezolvarea problemei maniheiste a luptei de clasă și a Războiului Rece într-un guvern fascist mondial unic. Chiar înainte de moartea lui Troțki, în 1940, Burnham a scris un eseu în care renunța la materialismul dialectic în favoarea filosofiei superioare a lui Bertrand Russell, așa cum era prezentată în Principia Scientifica din 1913, și astfel, renașterea sa ca neocomunist a fost asigurată (6).

Cele trei volume ale lui Bertrand Russell și Alfred Whitehead, Principia Mathematica, publicate între 1910-1913, au pregătit terenul pentru dezvoltarea ciberneticii și a teoriei informației de către Norbert Wiener, elevul lui Russell.

Întrebarea care se află acum în fața noastră:

„A fost convertirea lui Burnham la viziunea lui Russell incompatibilă cu obiectivele și misiunea reală a lui Leon Troțki?”

Se uită prea des că Leon Troțki, în calitate de președinte al Consiliului tehnic și științific al industriei, a controlat literalmente întreaga politică științifică a Rusiei între 1924 și 1925. În această perioadă, el a scris un pamflet în anul 1924, în care își expunea viziunea pro-eugenie a viitoarei ordini globale care va fi creată prin forțele selecției naturale darwiniste, spunând:

„Specia umană va intra din nou într-o stare de transformare radicală și, în propriile sale mâini, va deveni obiectul celor mai complicate metode de selecție artificială și de pregătire psiho-fizică în masă. Acest lucru este în deplină concordanță cu evoluția… omul își va face un scop din a-și stăpâni propriile sentimente, de a-și ridica instinctele la o conștiință superioară… de a crea un tip biologic social superior sau, dacă vreți, un supraom.”

Fie că luăm în considerare eforturile neobosite ale lui Troțki de a integra darwinismul și materialismul dialectic marxist, fie că luăm în considerare angajamentul neoconservator față de o etică darwiniană a supraviețuirii celui mai adaptat, îmbinată cu doctrina creștină agnostică a sfârșitului, efectele sunt în mare parte identice: haos global cu un presupus punct de răpire/sinteză pentru a rezolva haosul lumii materiale. Pentru a ajunge la această destinație, prin care urmau să apară o nouă ordine și o nouă ființă umană nietzscheană, era nevoie pur și simplu de o experiență de purificare.

În acest sens, Troțki ar putea fi comparat cu o versiune rusă a iezuitului său contemporan Pierre Teilhard de Chardin.

În timp ce Chardin a avut sarcina de a îmbina teoria selecției naturale a lui Darwin cu creștinismul, Troțki a avut sarcina de a îmbina teoria lui Darwin cu religia de stat a materialismului dialectic marxist din Rusia. Rezultatul final a fost identic în ambele cazuri.

Wohlstetter și RAND Corporation

Albert Wohlstetter este un alt troțkist devotat care a devenit un neo-conservator de frunte și mâna de control din spatele RAND Corporation. Sub influența lui Wohlstetter, RAND Corp. a devenit principalul mijloc de preluare intelectuală a tuturor ramurilor politicii americane la nivel militar, economic și cultural.

Cum a avut loc acest lucru? Printr-un proces cunoscut sub numele de Cibernetică.

Creată de Norbert Wiener ca ‘aplicație practică’ a ‘teoreticii’ Principia Mathematica a Lordului Bertrand Russell, din perioada anilor 1910-1913, Cibernetica a fost, în esență, o ‘știință a controlului’ care a devenit canalul folosit pentru a re-brandiza eugenia în haină nouă, după cel de-al Doilea Război Mondial.

Așa cum am subliniat în recentul meu eseu ‘Răzbunarea malthusienilor și știința limitelor’, limbajul ciberneticii a fost numit ‘analiza sistemelor’ și presupunea că toate sistemele pot fi descrise ca unități închise, susceptibile de o descriere matematică pură și, cel mai important… de manipulare din partea unei elite științifice.

Autorul Alex Abella a descris în următorii termeni, în lucrarea Soldații Rațiunii (Soldiers of Reason), reambalarea analizei de sistem a materialismului dialectic de către RAND:

„Analiza sistemelor RAND… a refuzat să se lase constrânsă de realitatea existentă… Analiza sistemelor a reprezentat libertatea de a visa și de a visa măreț, de a se îndepărta de ideea că realitatea este un set limitat de alegeri, de a se strădui să plieze lumea după propria sa voință… esența analizei sistemelor constă în examinarea atentă a ipotezelor care înconjoară așa-numita întrebare corectă, deoarece momentul de cel mai mare pericol într-un proiect este atunci când criteriile neexaminate definesc răspunsurile pe care dorim să le extragem. Din păcate, majoritatea analiștilor RAND nu au reușit să perceapă acest defect inerent în construcția lor minunată. Nu numai atât, metodologia analizei de sisteme cerea ca toate aspectele unei anumite probleme să fie defalcate în cantități… Acele lucruri care nu puteau fi ușurate într-o formulă matematică… erau lăsate în afara analizei… Prin extensie, dacă un subiect nu putea fi măsurat, ierarhizat și clasificat, nu avea prea multă importanță în analiza de sisteme, pentru că nu era rațional. Numerele erau totul – factorul uman era un simplu adjuvant al empiricului.”

Cheia care conferă atât materialismului dialectic aceeași putere a răului, cât și instrumentului actualizat al Principia Scientifica a lui Bertrand Russell, lăudat de Burnham, sau al analizei cibernetice/sistemice a lui Norbert Wiener se găsește în următoarea axiomă:

„Cantitatea trebuie să prevaleze întotdeauna asupra calității.”

Sub influența Corporației RAND a lui Wohlsetter, SUA au fost conduse spre o nebunie la scară largă, cu o perspectivă militară bazată pe modele computerizate care presupuneau că războiul nuclear era un efort care putea fi câștigat, aducând lumea mai aproape de un holocaust nuclear la scară largă. Îmbinarea darwinismului cu științele sociale au creat ‘eugenia’, care presupunea că proprietățile cantitative, cum ar fi codurile genetice și ADN-ul, au dat naștere unor atribute calitative precum ‘moralitatea’, ‘înțelepciunea’ sau ‘aptitudinea de a conduce sau de a trăi’.

Pentru ca societatea să fie adusă la acceptarea acestei noi paradigme de existență fără suflet, cu o clasă stăpânitoare invizibilă care guvernează de sus sclavii depopulați, ar fi necesară o vastă terapie de șoc.

Revoluția Mondială a Școlii de la Frankfurt

Această experiență de purificare ar lua forma unui punct culminant ritualic al violenței purificatoare, care ar introduce o stare de disperare totală și, astfel, o nouă preoție științifică care să gestioneze sclavii celuilalt sub o formă reînnoită de feudalism tehnocratic. Dar cum ar putea fi adusă societatea la o asemenea stare de disperare încât masele să ceară cu insistență o nouă eră care să le fie impusă sub forma unui guvern tehnocratic mondial unic?

Atunci când creștinismul, naționalismul și respectul pentru valorile familiei încă guvernau societatea, o astfel de stare de disperare nihilistă necesară pentru a atinge acest punct de ruptură era mai mult decât dificil de realizat.

Aici, rolul asociaților lui Troțki, Georg Lukacs și Willi Munzenberg, este unul important.

Ambii indivizi nu erau doar bolșevici radicali, ci și fondatori ai unei noi organizații înființate în 1923, cunoscută sub numele de Institutul de Cercetări Sociale, fondat la Frankfurt, Germania, cunoscută și sub numele de ‘Școala de la Frankfurt’.

Școala de la Frankfurt avea să stabilească un cadru intelectual cuprinzător pentru o nouă revoluție estetică și științifică globală bazată pe cultul decăderii, al urâtului și al morții, în cadrul unei sinteze weberiene-freudiene-marxiste.

Sistemul dezvoltat de acești preoți mizantropici ai noului cult al morții ar justifica finanțarea de către CIA a artei abstracte, a literaturii postmoderniste, a muzicii a-tonale și a altor gunoaie moderniste pe tot parcursul Războiului Rece.

Lansarea în forță a acestui proiect a luat forma unei operațiuni finanțate de CIA-MI6 în anul 1949, denumită ‘Congresul pentru libertate culturală’. Printre principalii organizatori ai acestui congres s-au numărat lordul Bertrand Russell și doi foști troțkiști: Sidney Hook și James Burnham.

Video: ‘Cum Școala de la Frankfurt și teoria critică ne-au sucit mințile spre terciul – Lecturi patriotice canadiene’

„În acest interviu, Matt Ehret a fost invitat să discute despre ascensiunea Școlii de la Frankfurt, teoria rasei critice, fascismului neoliberal și rădăcinile culturii mediocrității, care au subminat civilizația occidentală.”

Acest grup și rolul său în orientarea educației și culturii de masă pe parcursul secolului care a urmat, vor face obiectul unui viitor articol.

Post-scriptum: Un ultim cuvânt de la Putin

Din câte știe acest autor, prima dată când Vladimir Putin a lansat un atac complet la adresa revoluției bolșevice din anul 1917 ca fiind o revoluție colorată dirijată din străinătate, a fost în timpul reuniunii sale din anul 2021 de la Clubul Valdai. În discursul său principal, liderul rus a numit inginerii sociali care pozează în revoluționari și în reformatorii societății de astăzi, făcând o paralelă cu ideologia distructivă a bolșevicilor din anul 1917:

„Susținătorii așa-numitului ‘progres social’ cred că introduc omenirea într-un fel de conștiință nouă și mai bună. Dumnezeu să-i ajute, să ridice steagurile cum spunem noi, să meargă înainte. Singurul lucru pe care vreau să îl spun acum este că prescripțiile lor nu sunt deloc noi. S-ar putea să fie o surpriză pentru unii oameni, însă Rusia a fost deja acolo. După revoluția din 1917, bolșevicii, bazându-se pe dogmele lui Marx și Engels, au spus, de asemenea, că vor schimba căile și obiceiurile existente și nu doar cele politice și economice, ci chiar noțiunea de moralitate umană și bazele unei societăți sănătoase. Distrugerea valorilor străvechi, a religiei și a relațiilor dintre oameni, până la respingerea totală a familiei (am avut și noi așa ceva), îndemnul de a-i turna pe cei dragi – toate acestea au fost proclamate ca fiind un progres și, apropo, au fost susținute pe scară largă în întreaga lume pe atunci și au fost destul de la modă atunci ca și în prezent. Apropo, bolșevicii erau absolut intoleranți față de alte opinii diferite de ale lor.”

Note:

(1) Țarism și revoluție, publicat de Omni Publications în Hawthorne, ediția franceză din 1962, pp. 224, 230)

(2) Leon Troțki: Viața mea, editura New York: Scribner’s, 1930, p. 277.

(3) Una dintre cele mai bune și mai recente dintre scrierile de pionierat ale lui Furr pe această temă poate fi găsită în lucrarea sa Noi dovezi ale conspirației lui Troțki, Erythos Press, 2020. Site-ul lui Furr este, de asemenea, o resursă neprețuită.

(4) Asocierea lui Parvus cu Uniunea Pan-europeană și cu operațiunile fasciste mai largi din Turcia și Orientul Mijlociu este prezentată în articolul lui Jeffrey Steinberg din 2005 ‘Cheney Revives Parvus Permanent War Madness’ (Cheney relansează Nebunia Războiului Permanent al lui Parvus)

(5) Acest fapt dă un nou sens autocaracterizării lui Bannon ca leninist. Într-un articol din 22 august 2016 din Daily Beast, jurnalistul Ronald Radosh a descris o conversație pe care a avut-o cu Bannon cu doi ani mai devreme, spunând că ‘am avut o lungă discuție despre abordarea sa în politică. Nu s-a autointitulat niciodată ‘populist’ sau ‘naționalist american’, așa cum mulți îl consideră astăzi. ‘Sunt un leninist’, a proclamat cu mândrie Bannon. Șocat, l-am întrebat ce vrea să spună.

‘Lenin’, a răspuns el, ‘a vrut să distrugă statul, iar acesta este și scopul meu. Vreau să prăbușesc totul și să distrug tot ceea ce există astăzi’.

(6) În ‘Știință și Stil’ din februarie 1940, Burnham scria: ‘doriți să vă pregătesc o listă de lectură, tovarășe Troțki? Ar fi lungă, pornind de la lucrările matematicienilor și logicienilor străluciți de la mijlocul secolului trecut și ajungând la un punct culminant în monumentala Principia Mathematica a lui Russell și Whitehead (punctul de cotitură istoric al logicii moderne), pentru ca apoi să se extindă în multe direcții – una dintre cele mai fructuoase fiind reprezentată de oamenii de știință, matematicienii și logicienii care cooperează acum în noua Enciclopedie a Științei Unificate’.

 

Comentariu saccsiv:

Nu inteleg prima parte a articolului de mai sus, mai exact cea in care aparitia si extinderea cailor ferate este prezentata ca fiind ceva benefic pentru omenire.

Pai, fara cai ferate nu ar fi avut loc Revolutia Industriala, care nu a fost ceva benefic, dar despre care voi detalia intr-un articol viitor. Pana atunci, edificator pentru un crestin este articolul:

Marsul Distrugatorului

Iar Revolutia Industriala s-a facut in Europa cu banii extrem de puternicei familii evreiesti Rothschild iar in SUA, indirect, prin diferite personaje despre care puteti citi la:

Cum este ținut sub control Washingtonul de către dinastiile bancare

Iar aceiasi au finantat si caile ferate.

Si tot Rothschild au finantat … armata britanica in timpul cuceririlor coloniale:

Evenimentul zilei: Legendele familiei ROTHSCHILD . Părinţii globalizării

Deci nu a existat vreo lupta reala intre niste reale tabere…

In rest, alte detalii despre unele nume si denumiri, in ordinea in care apar acestea in articolul de pe Global Research, puteti citi mai jos.

Familia de evrei Warburg

Evreul Jacob Schiff

Despre evreii Kuhn, Loeb & co. la:

ENCICLOPEDIE. Cartelul Federal Reserve: Cele opt familii

Despre presedintele Woodrow Wilson la:

ENCICLOPEDIE. Cartelul Federal Reserve: Cele opt familii

Scrie la un moment dat in articol ca:

„Thompson s-a instalat în mod regal la Petrograd, raportând direct președintelui Wilson și ocolindu-l pe ambasadorul american Francis. Thompson a furnizat fonduri din banii săi, mai întâi social-revoluționarilor, cărora le-a dat un milion de ruble, iar la scurt timp după aceea 1.000.000 de dolari bolșevicilor pentru a-și răspândi propaganda în Germania și Austria.”

Sa ne amintim astfel si de celelalte revolutii bolsevice:

Stiati ca a existat REPUBLICA SOVIETICA BAVARIA (Munchen)? A FOST CONDUSA DE EVREI. Ca si REVOLUTIA GERMANA … Ce rol a jucat Adolf Hitler?

REVOLUTIA BOLSEVICA DIN UNGARIA condusa de EVREUL BELA KUN a fost zdrobita de ARMATA ROMANA

Asadar, potrivit propriilor sale relatări, în timpul celor patru luni pe care evreul Leon Troțki (Lev Davidovich Bronstein) le-a petrecut la New York în 1917, o mare parte din ele au fost petrecute în compania celor mai înstăriți oameni de pe Wall Street și plimbându-se în limuzine. Despre Federal Reserve cititi va rog mai multe la:

Stapanii banilor: Creatura din Jekyll Island

Rothschild l-au sprijinit pe aventurierul Cecil Rhodes, cel care a schimbat fata Africii:

Evenimentul zilei: Legendele familiei ROTHSCHILD . Părinţii globalizării

Despre Richard Coundehove-Kalergi:

KALERGI a fondat PANEUROPA cu banii evreilor ROTHSCHILD si WARBURG. Cum zice el ca va arata rasa europeana si cine o va conduce?

Despre Comisia Trilaterala:

Comisia Trilaterală numește anul 2023 ca fiind ‘Anul Unu’ al unei Noi Ordini Mondiale

Despre evreul Henry Kissinger:

Jocuri PIONI ALBI – PIONI NEGRI la Davos / HENRY KISSINGER: Ucraina ar trebui să cedeze Crimeea si Donbasul, Rusiei / GEORGE SOROS: Cea mai bună și poate singura modalitate de a ne păstra civilizația este de a-l învinge pe Putin cât mai curând posibil. Aceasta este concluzia finală

Despre David Rockefeller:

ENCICLOPEDIE: Gheorghe Piperea despre David Rockefeller. Si completarile mele

Despre eugenie:

EUGENIE: instrumentul prin care PAPUSARII doresc diminuarea drastica a populatiei Pamantului si transformarea celor ramasi in sclavi

Despre Scoala de la Frankfurt:

Influenta SCOLII DE LA FRANKFURT: Radio si TV / Sondajele de opinie publică / Revoluția psihedelică a CIA / Eros și Civilizație / Corectitudinea Politica / New Age / Recrearea CULTULUI ASTARTEI

In discursul sau de la Clubul Valdai, Vladimir Putin spunea ca despre “distrugerea valorilor străvechi, a religiei și a relațiilor dintre oameni, până la respingerea totală a familiei”, ca “am avut și noi așa ceva”. Intr-adevar:

REVOLUTIA BOLSEVICA si SEXUL / Nationalizarea femeilor, orgii publice educative, educatie sexuala cu practica in tabere scolare, abolirea familiei, copiii rezultati apartin statului, parade homosexuale nud, avort fortat

In concluzie, amplul material de pe Global Research este util ca inceput de studiu pentru a invata mai multe din istorie si a constata ca razboiul dintre stanga si falsa “dreapta” este o mascarada. Util pe acesta tema si:

Istoricul celui mai periculos proiect politic din istoria post decembrista. O alianta fundamental anticrestina si antinationala, avand cea mai neagra doctrina de stanga din intreg esicherul politic romanesc

Altfel spus, se va intelege si mai bine ceea ce tot strig din 2009 incoace despre Noua Ordine Mondiala impotriva falsei Noi Ordini Mondiale. Adica despre pionii albi si pionii negri…