Un citat din Winston Churchill si un articol de Mugur Vasiliu (“Fabrica de facut oameni mari”) / Adica despre Illuminati, Romania, Revolutia Bolsevica si Uniunea Europeana

Marele Sigiliu al Statelor Unite prezintă Marea Piramidă neterminată din Giza, un simbol al lucrării neterminate a Ordinelor Ezoterice: o Nouă Ordine Mondială. Sigiliul a fost adoptat pe dolarul american de către Franklin Delano Roosevelt, un francmason de gradul 32 și un cavaler de Pythias. Foto: https://vigilantcitizen.com/hidden-knowledge/the-order-of-the-illuminati/

Winston Churchill, Illustrated Sunday Herald, februarie 1920:

“Această mișcare printre evrei nu este nouă. Din zilele lui Spartacus-Weishaupt până la cele ale lui Karl Marx și până la Trotki (Rusia), Bela Kuhn (Ungaria), Rosa Luxemburg (Germania) și Emma Goldman (Statele Unite)… această conspirație mondială pentru răsturnarea civilizației și pentru reconstituirea societății pe baza dezvoltării oprite, a reavoinței invidioase și a egalității imposibile, a crescut constant. Ea a fost izvorul principal al fiecărei mișcări subversive din secolul al XIX-lea; și acum, în sfârșit, această bandă de personalități extraordinare din lumea interlopă a marilor orașe ale Europei și Americii au apucat poporul rus de păr și au devenit practic stăpânii de necontestat ai acelui enorm imperiu.”

Sursa:

https://www.theguardian.com/theguardian/2002/nov/28/features11.g21

Numele insirate mai sus au hiperlink-uri. Cititi va rog si articolele de acolo.

Batea campii Winston Churchill?

Iata ce scria Mugur Vasiliu in articolul sau “Fabrica de facut oameni mari”:

Raportul orbului XLIII

Deşi am mai amintit, în alte împrejurări, cine sunt cei care ne conduc de 20 de ani încoace – şi, în alte împrejurări, am spus că cei de dinaintea lor (în vremea celeilalte uniuni, astăzi uşor defunctă) aveau un profil oarecum diferit şi aveau o altă imagine decât au cei de astăzi -, persistenţa cu care ne întâlnim cu ei (de fapt, numai cu ei ne întâlnim), m-a determinat să-mi recunosc greşala de a nu fi tratat acest subiect la modul serios, din perspectivă istorică, arătând, acolo unde este vizibilă – de fapt, în doar două exemple, spaţiul nepermiţând mai mult -, filiaţia directă, trecerea puterii de la o generaţie la alta. Vorbim nu doar despre cei care fac politică – sau ceea ce îndeobşte se înţelege, în mare parte convenţional şi, de obicei, eronat, prin acest cuvânt –, ci îi avem în vedere pe toţi cei care participă la acest fenomen de implementarea unei „alte civilizaţii”, a unei „alte mentalităţi” – în cazul nostru, acum este vorba despre „mentalităţi europene” – în capetele noastre, în care n-ar trebui să mai fie nimic ca această operaţiune să aibe succes.

Ca urmare, cu dorinţa de a repara această eroare, voi stărui în rândurile de mai jos asupra acestor probleme: cine sunt cei care fac parte din generaţiile de luminători (noi ne referim la ultimele două generaţii şi cea de astăzi) pentru români? Şi, cum au apărut ei? Atât în lumea politicianistă, cât şi în lumea culturală – în sensul cel mai larg. Ne vom opri, mai întâi, la cei care au fost în prima linie a bolşevizării ţării, apoi şi cu osebire, la cei pe care nu i-am prea mai văzut până acum sau pe care i-am văzut televiziv episodic şi care dintr-odată, la fel ca Făt Frumos, au crescut în două zile de massmedia – intensiv – cât n-au crescut alţii în toată viaţa lor; cu alte cuvinte, ne referim atât la cei care pot fi numiţi, din perspectiva noastră „de şcoală veche”, bolşevică, – din vremea celeilalte uniuni, sovietică – adică la cei care au propagat doctrina comunistă aici, cât şi la cei care descriu o altă şcoală, ultima şcoală în această ultimă, încă vie, uniune. Două uniuni faţă în faţă, două – sau trei – generaţii, faţă în faţă. Anticipând, vom vedea că, în acelaşi timp, este vorba doar despre o singură doctrină şi de nici o faţă.