Preşedintele mexican Andres Manuel Lopez Obrador intenţionează să discute cu omologul său american Joe Biden despre situaţia jurnalistului şi fondatorului WikiLeaks, Julian Assange, în timpul vizitei sale viitoare la Washington, care este de aşteptat să aibă loc în iulie.
„Speram că justiţia britanică îl va proteja, dar a devenit o mare dezamăgire faptul că a fost trimis în Statele Unite, condamnat să-şi petreacă viaţa în închisoare prin ordin judecătoresc”, a spus Lopez Obrador. „Vreau, deoarece vorbim despre acest subiect, să spun că îi voi cere preşedintelui Biden să analizeze această chestiune.”
Potrivit preşedintelui mexican, Assange este „cel mai bun jurnalist al vremurilor noastre”, care a fost tratat „foarte nedrept, mai rău decât un criminal”. „Crima lui, între ghilimele, a fost că a declarat încălcări grave ale drepturilor omului în lume, precum şi amestecul guvernului SUA în afacerile interne ale altor ţări”, a amintit Lopez Obrador.
La începutul lunii ianuarie a acestui an, liderul mexican a declarat că a făcut apel la fostul preşedinte american Donald Trump cu o cerere de renunţare a acuzaţiilor împotriva fondatorului organizaţiei WikiLeaks. El şi-a exprimat încă o dată disponibilitatea de a-i acorda azil.
Pe 17 iunie, a devenit cunoscut faptul că ministrul britanic de interne Priti Patel a decis să-l extrădeze pe Assange în Statele Unite, unde este acuzat de infracţiuni legate de cel mai mare caz de divulgare de informaţii clasificate din istoria Americii. WikiLeaks, la rândul său, a menţionat că va ataca decizia de extrădare a jurnalistului la Înalta Curte din Londra. Organizaţia a subliniat că persecuţia sa „a fost întotdeauna o chestiune politică”.
Printre materialele divulgate de Manning s-au numărat videoclipul Crimei Colaterale (aprilie 2010), jurnalele de război din Afganistan (iulie 2010), jurnalele de război din Irak (octombrie 2010), un sfert de milion de telegrame diplomatice (noiembrie 2010) și dosarele de la Guantánamo (aprilie 2011).
Divulgarea Crimei Colaterale a inclus înregistrări video de la două elicoptere americane AH-64 Apache angajate într-o serie de atacuri aer-sol, în timp ce echipajul aerian râdea de unele victime. Printre victime s-au numărat doi corespondenți Reuters care au fost împușcați după ce camerele lor au fost confundate cu arme dar și un șofer care a oprit pentru a-l ajuta pe unul dintre jurnaliști. Cei doi copii ai șoferului, care se aflau întâmplător în dubă în momentul în care forțele americane au tras asupra acesteia, au suferit răni grave.
Într-un autentic stil orwellian, guvernul ar vrea să ne facă să credem că Assange și Manning sunt adevărații criminali, pentru că au îndrăznit să dezvăluie dedesubturile subțiri ale mașinii de război.”
Începând din 2001, lumea a fost ostatica atentatelor de 11 septembrie, evenimentul care a dat startul secolului 21, și a Războiului împotriva Terorismului. Dacă actualul război cu pandemia nu va reuși să țină lumea ostatică la fel de mult, în America se pregătește un nou război, unul intern. Va fi un razboi împotriva ”extremiștilor interni” sau a ”teroriștilor interni” și un război împotriva disidenței politice. În Europa de Est, acest război este deja vechi – războiul împotriva corupției -, dar dă semne că poate îmbrăca haina nouă a războiului împotriva disidenței geopolitice.
De la un „război”, presa s-a degradat, și-a abandonat misiunea și a ajuns să-și pună cu mândrie în piept insigna de ajutor de șerif oferită de serviciile secrete. Mai jos, prezentăm fragmente dintr-un material publicat de Matt Taibbi despre cum ziariștii americani au devenit adevărați agenți ai serviciilor pe care, în urmă cu doar zece ani, le atacau pentru acțiunile lor ilegale. Din nefericire, înlocuirea termenilor „extremist” sau „terorist” cu cel de „corupt” ar face din această analiză americană una valabilă și în România.
O nouă bombă Wikileaks: 20 de inspectori se dezic de povestea oficială a atacului chimic din Siria
Sâmbătă târziu Wikileaks a publicat documente suplimentare care contrazic firul narativ al SUA cu privire la utilizarea de către ASSAD a armelor chimice, în mod deosebit cu referire la incidentul din Douma din data de 7 Aprilie 2018, care a avut drept consecință o campanie majoră de atac aerian și lansare de tomahawk de către America și aliații săi asupra a zeci de ținte din Damasc.
Fostul consilier al preşedintelui Donald Trump, Roger Stone, care a lucrat în anul 2016 pentru campania candidatului republican, a fost găsit vineri vinovat de un judecător federal american pentru şapte capete de acuzare într-un dosar deschis în cadrul anchetei privind presupusa ingerinţă rusească în scrutinul prezidenţial din SUA, relatează Agerpres.
Roger Stone, în vârstă de 67 de ani, riscă până la 50 de ani de închisoare după ce judecătorul l-a găsit vinovat pentru cele şapte capete de acuzare, inclusiv mărturie mincinoasă în faţa Congresului, obstrucţionarea şi intimidarea martorilor. Sentinţa va fi pronunţată pe 6 februarie 2020 şi el poate înainta recurs.
Potrivit procurorilor, Roger Stone a jucat rolul de mesager între campania lui Trump şi Wikileaks şi a minţit Congresul în legătură cu amploarea acestei colaborări cu website-ul ce a publicat emailuri ale candidatei democrate Hillary Clinton, despre care democraţii susţin că au fost obţinute de hackeri ruşi.
Roger Stone este al şaselea responsabil implicat în această campanie găsit vinovat sau care a pledat vinovat în timpul anchetei iniţiate de procurorul special Robert Mueller.
Acesta din urmă a publicat în aprilie un raport asupra acestei anchete, în care a admis că nu a găsit dovezi privind vreo colaborare ilegală între Trump şi Rusia sau vreo încercare a actualului preşedinte de a obstrucţiona justiţia în timpul acestei anchete descrise de Trump drept o „vânătoare de vrăjitoare”. Colaboratorii săi găsiţi vinovaţi au fost însă condamnaţi pentru alte fapte, precum mărturie mincinoasă ori delicte financiare, unele fără legătură directă cu campania din 2016.
În luna ianuarie 2019, Roger Stone a fost arestat și eliberat pe cauțiune, declarând atunci că nu va depune mărturie împotriva împotriva preşedintelui în ancheta procurorului special Robert Mueller privind implicarea Rusiei în alegerile din 2016.
WikiLeaks dezvăluie utilizarea de către armata americană a FMI si a Bancii Mondiale ca arme „neconvenționale”
Într-un manual militar dezvăluit recent de WikiLeaks la categoria „război neconvențional“, armata SUA afirmă că instituțiile financiare globale majore – cum ar fi Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional (FMI) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) – sunt folosite ca arme neconventionale, financiare „în vremuri de conflict până la războiul general la scară largă”, precum și în folosirea „politicilor și cooperării guvernelor de stat”.
Documentul, intitulat oficial „Manual Practic (FM) 3-05.130, Armata Operațiuni Speciale Forțele Neconventional Warfare“ și scrisă inițial în septembrie 2008, a fost subliniat recent de WikiLeaks pe Twitter în lumina evenimentelor recente din Venezuela, precum și de-a lungul anilor. Asediul economic condus de Statele Unite prin sancțiuni și alte mijloace de război economic. Deși documentul a generat un interes nou în ultimele zile, inițial a fost lansat de WikiLeaks în decembrie 2008 și a fost descris ca fiind „manualul de schimbare a regimului” al armatei.
WikiLeaks a atras recent atenția asupra unei singure secțiuni a documentului de 248 de pagini, intitulat „Instrumentul financiar al puterii naționale americane și războiul neconvențional”. În această secțiune se observă în special că guvernul SUA aplică „unilateral și indirect puterea prin influența persuasivă asupra instituțiilor financiare internaționale și interne în ceea ce privește disponibilitatea și condițiile acordării de împrumuturi, subvenții sau alte tipuri de asistență financiară pentru actorii străini și non-statali” și numesc în mod specific Banca Mondială, FMI și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), precum și Banca pentru Reglementări Internaționale (BIS), ca „locații diplomatice și financiare din SUA pentru realizarea” acestor obiective.
De asemenea, manualul descrie „manipularea statală a ratelor impozitelor și a dobânzilor”, împreună cu alte „măsuri juridice și birocratice” pentru a „deschide, a modifica sau a închide fluxurile financiare” și mai afirmă că Biroul de control al activelor străine din SUA (OFAC) supraveghează sancțiunile SUA asupra altor națiuni, cum ar fi Venezuela – „are o istorie lungă de desfășurare a războaielor economice valoroase pentru orice campanie ARSOF [Forțele de Operațiuni Speciale ale Armatei] UW [Warfare neconvențional]”.
Această secțiune a manualului reține că aceste arme financiare pot fi folosite de armata americană pentru a crea „stimulente sau dezavantaje financiare pentru a convinge adversarii și aliații să-și modifice comportamentul la nivel strategic, operațional și tactic al teatrului de luptă” și că astfel de campanii de război neconvenționale sunt coordonate cu Departamentul de Stat și Comunitatea de Informații pentru a determina „ce elemente ale terenului uman din UWOA [Zonele de luptă neconvențională] sunt cele mai susceptibile de implicare financiară”.
Rolul acestor instituții financiare „independente” internaționale ca extensii ale puterii imperiale americane este elaborat în altă parte în manual și mai multe dintre aceste instituții sunt descrise detaliat într-o anexă din manualul intitulată „Instrumentul financiar al puterii naționale”. Banca Mondială și FMI sunt enumerate atât ca instrumente financiare, cât și ca instrumente diplomatice ale puterii naționale americane, precum și ca părți integrante ale manualului numit „actualul sistem de guvernanță globală”.
Mai mult, manualul afirmă că militarii americani „înțeleg că manipularea integrată a puterii economice poate și ar trebui să fie o componentă a UW”, ceea ce înseamnă că aceste arme sunt o caracteristică obișnuită a campaniilor neconvenționale de război conduse de Statele Unite.
Un alt punct de interes este faptul că aceste arme financiare sunt guvernate în mare măsură de Consiliul Național de Securitate (CNS), care este în prezent condus de John Bolton. Documentul menționează că CNVM „are responsabilitatea principală pentru integrarea instrumentelor economice și militare ale puterii naționale în străinătate”.
„Independent”, dar controlat
Cu toate că manualul de luptă neconvențional este notabil pentru a spune atât de deschis că instituțiile financiare „independente” cum ar fi Banca Mondială și FMI sunt în esență extinderi ale puterii guvernului american, analiștii au remarcat de zeci de ani că aceste instituții au împins în mod consecvent obiectivele geopolitice americane în străinătate.
Într-adevăr, mitul bancar al Băncii Mondiale și al „independenței” FMI se erodează rapid prin simpla examinare a structurii și finanțării fiecărei instituții. În cazul Băncii Mondiale, instituția este situată la Washington, iar președintele organizației a fost întotdeauna un cetățean american ales direct de președintele Statelor Unite. În întreaga istorie a Băncii Mondiale, Consiliul guvernatorilor instituției nu a respins niciodată decizia Washingtonului.
Lunea trecută, a fost raportat că președintele Donald Trump l-a nominalizat pe fostul economist Bear Stearns, David Malpass, pentru a conduce Banca Mondială. Malpass nu a reușit să prevadă distrugerea fostului său angajator în timpul crizei financiare din 2008 și este probabil să limiteze împrumuturile acordate de Banca Mondială Chinei și țărilor aliate sau aliate cu China, având în vedere reputația bine stabilită de un adversar al Chinei.
În afară de alegerea președintelui său, SUA este și cel mai mare acționar al băncii, făcându-l singura țară membră să aibă drepturi de veto. Într-adevăr, așa cum arată manualul de război neconvențional „Deoarece deciziile majore necesită o supermajoritate de 85%, Statele Unite pot bloca orice schimbări majore” în politica Băncii Mondiale sau în serviciile pe care le oferă. În plus, secretarul Trezoreriei SUA, fostul bancher Goldman Sachs și „regele executărilor silite”, Steve Mnuchin, funcționează ca guvernator al Băncii Mondiale.
Deși FMI este diferit de Banca Mondială din mai multe puncte de vedere, cum ar fi misiunea și concentrarea declarată a acesteia, aceasta este dominată în mare măsură de influența și finanțarea guvernului SUA. De exemplu, FMI are sediul la Washington, iar SUA este cel mai mare acționar al companiei, deținând 17,46% din instituție – și plătește, de asemenea, cea mai mare cotă pentru întreținerea instituției, plătindu-i anual angajamente financiare în valoare de 164 miliarde de dolari. Deși SUA nu aleg funcția de conducere a FMI, ea folosește poziția sa privilegiată ca cel mai mare finanțator al instituției pentru a controla politica FMI, amenințând că va refuza finanțarea FMI dacă instituția nu respectă cerințele Washingtonului.
Ca o consecință a influenței semnificative a SUA asupra comportamentului acestor instituții, aceste organizații și-au folosit împrumuturile și subvențiile pentru a „capta” națiuni în datorii și au impus programe „de ajustare structurală” pe aceste guverne împovărate de datorii care duc la privatizarea activelor statului, dereglementarea și austeritatea, de care apoi beneficiază în mod obișnuit companiilor străine. Frecvent, aceste instituții – prin presiunile asupra țărilor în vederea dereglementării sectorului financiar și a relațiilor corupte cu actorii statului – duc la problemele economice foarte mari pe care apoi le „repara”.
Având în vedere relația strânsă dintre guvernul Statelor Unite și aceste instituții financiare internaționale, trebuie să fie puțin surprinzător faptul că, în Venezuela, „președintele interimar” Juan Guaidó, susținut de SUA, a solicitat deja fonduri FMI și, prin urmare, să-și finanțeze guvernul paralel.
Acest lucru este extrem de important, deoarece arată că printre obiectivele lui Guaidó, pe lângă privatizarea rezervelor masive de petrol ale Venezuelei, topul este de a strânge din nou țara în mașina de îndatorare controlată de SUA.
Venezuela, președintele socialist ales, Hugo Chávez, a rupt legăturile cu FMI și Banca Mondială, pe care le-a remarcat „dominate de imperialismul american”. În schimb, Venezuela și alte guverne de stânga din America Latină au lucrat împreună pentru a coexista Banca Sud, ca contrabalans între FMI și Banca Mondială. „
Cu toate acestea, Venezuela este departe de a fi singura țară din America Latină vizată de aceste arme financiare care se ocupă de instituțiile financiare „independente”. De exemplu, Ecuador – al cărui președinte actual a căutat să readucă țara în grațiile bune ale Washingtonului – a mers atât de departe încât să efectueze un „audit” al azilului său politic acordat jurnalistului și editor al Wikileaks, Julian Assange, pentru a câștiga un împrumut de urgență de 10 miliarde de dolari de la FMI. Ecuadorul ii acordase azil lui Assange în 2012, iar SUA a căutat cu fermitate extrădarea lui.
În plus, în iulie anul trecut, SUA amenințată Ecuadorul prin „măsuri de penalizare comercială”, dacă vor introduce o măsură la ONU pentru a sprijini alăptarea în detrimental folosirii formulei de lapte praf pentru sugari, într-o mișcare care a uimit comunitatea internațională, dar a scos la iveală disponibilitatea guvernului SUA de a folosi „Arme economice” împotriva națiunilor din America Latină.
Dincolo de Ecuador, alte ținte recente ale „mașinăriei de luptă” FMI și ale Băncii Mondiale includ Argentina, careia i s-a acordat cel mai mare împrumut de salvare FMI în istorie chiar anul trecut. Pachetul de împrumut a fost, în mod surprinzător, puternic promovat de SUA, potrivit unei declarații din partea Secretarului Trezoreriei, Mnuchin, lansată anul trecut. În special, FMI a avut un rol esențial în provocarea prăbușirii totale a economiei argentiniene în 2001.
Deși a fost lansat cu peste un deceniu în urmă, acest „manual de lovituri de stat al Statelor Unite” recent subliniat de WikiLeaks servește ca o reamintire a faptului că așa-numita „independență” a acestor instituții financiare este o iluzie și că acestea se numără printre numeroasele „arme financiare” utilizate în mod regulat de către guvernul SUA pentru a înclina țările la voința sa și chiar a răsturna guvernele defavorizate din SUA.
Comentariu saccsiv:
Pe scurt, ce nu se spune in articol:
SUA este o marioneta folosita de niste papusari. Nu SUA stapaneste, ci papusarii.
Banca Mondiala si FMI nu sunt instrumente ale SUA, ci ale papusarilor. SUA este doar aruncata in luminile rampei pentru a putea ramane papusarii in umbra.
Documentul, datat 30 aprilie 1932, are pretentia de act autentic, a rezistat ca atare la mai multe expertize tehnice si reprezinta un pact pe care Hitler l-ar fi facut cu insusi diavolul, scrie Afisha.
Scris cu caractere gotice, asa cum se mai obisnuia in Germania acelor ani, documentul este semnat cu sange, iar expertiza n-a infirmat nici vechimea sangelui, nici faptul ca i-a apartinut fostului Fuhrer.
Reluand formula alegorica din Faust de Goethe, Hitler se angaja prin document sa predea in mainile Satanei sufletul sau in termen de fix 13 ani. In schimb Satana, folosind procedee paranormale, urma sa-i asigure lui Hitler puteri nelimitate, cu conditia ca ele sa fie folosite in scopuri malefice.
[…]
La 30 aprilie 1945, cand se implineau fix 13 ani de la data „pactului”, Hitler se sinucidea in bunkerul sau, ca si cum ar sti ca de atunci incolo, nu-l mai apara „Pronia”.
Comentariu saccsiv:
Am gasit si o alta fotografie referitoare la acest document unde se observa ca nu e scris cu litere gotice:
Nu stiu daca s-a gasit intr-adevar un astfel de document, iar in cazul in care s-a gasit daca e autentic. Voi studia si alte surse si eventual voi posta un articol separat.
Oricum, cert e ca nazistii aveau treaba cu ocultismul, deci cu satanismul:
Daca documentul nu este autentic, de ce se promoveaza totusi informatia? Poate pentru a explica „ciudata evolutie fulminanta a unui om mediocru din toate punctele de vedere, care totusi a reusit sa devina stapanul Germaniei”, cum se spune in articol.
Iata o mostra din discursul lui Louis Thomas McFadden (1876-1936), cu cativa ani inainte de inceperea celui de al doilea razboi mondial:
“Dupa primul razboi mondial Germania a cazut in mainile bancherilor internationali care acum o conduc si o aprovizioneaza dar o si imobilizeaza. I-au cumparat industria, i-au luat resursele, ii controleaza industria si utilitatile publice.
Bancherii internationali subventioneaza actualul guvern al Germaniei si de asemenea aprovizioneaza fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit in campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompati spre Germania. Cu totii ati auzit de cheltuielile ce au loc in Germania: locuinte moderniste, marele ei planetarium, salile ei de gimnastica, bazinele de inot, autostrazile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost facute cu banii nostri. Toate acestea au fost daruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board.
Federal Reserve Board a pompat atat de multe miliarde de dolari spre Germania, incat nici nu indraznesc sa spuna suma totala.”
2 comments