34 de ani de la Revolutia Romana din 1989. Cateva repere despre care mass-media vorbeste din ce in ce mai putin sau nu mai vorbeste deloc
Evreul Walther Rathenau, 24 decembrie 1921, in Wiener Freie Presse:
„Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii.„
Masonul Dan Amedeo Lazarescu:
„Cine nu stie ca in perioada celui de al doilea razboi mondial s-a stabilit instaurarea comunismului in Europa de Est pentru o perioada de 50 de ani, inseamna ca nu stie istorie.„
Asadar, s-a stabilit ca soiul ala de bolsevism sa functioneze in Est doar circa 50 de ani. Nu 100, nu mai multe sute, nu pentru o perioada nedefinita…
Vor fi mai rele decat sistematizarea din timpul lui Nicolae Ceausescu. Klaus Iohannis a promulgat “legea mobilitatii urbane” (PL-x 47/08.02.2023) si “legea organizarii activitatii de prevenire a separarii copilului de familie” (PL-x 145/13.03.2023). Si e doar inceputul…
Cu 35 de ani in urma, cladiri precum cele din fotografia de mai jos ingrozeau populatia:
Cam toata lumea era sigura ca, atunci cand vor fi terminate, vor reprezenta niste mega cantine in care populatia din jur va manca. Si ca doar acolo se va putea manca, hrana disparand din alimentare si piete. Ba mai rau, ca se va manca ce se va da. Adica prost, din moment ce deja de ani de zile multe alimente disparusera aproape cu totul din comertul socialist. Ca atare, lumea le-a si denumit “circurile foamei”…
Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Circ_al_foamei
Circul foamei sau circurile foamei este o sintagmă cu care a rămas în memoria colectivă o serie de clădiri din Bucureşti care făceau parte din proiectul regimului comunist de sistematizare a capitalei României. Numele oficial, afisat pe fatada cladirilor, era însă de complex comercial agroindustrial si nu complex agroalimentar, cum apare in vorbirea curenta. Conform planurilor urbanistice, aici trebuiau să funcţioneze pieţe publice şi un sector care oferea mâncare preparată pentru acasă, un fel de supermarket imaginat de conducătorii regimului socialist pentru a centraliza distribuţia de alimente.
Dar cele de mai sus le-au aflat cetatenii doar dupa Revolutia din 1989. Nu erau chiar ce si-au inchipuit ca ar fi fost, insa nici motiv de fericire. Amintirea cuvantului sistematizare inca producea fiori: era treaba cu demolarea caselor (inclusiv de la sate) si mutarea populatiei in blocuri. Atunci s-au demolat si multe biserici…
Toate acestea au fost blamate de Occident in anii 80. Iata, de exemplu, un fragment din transcriptul unei emisiuni Radio Europa Libera din 7 septembrie 1988:
În ultimele zile, au fost exprimate noi proteste împotriva programului de așa-zisă sistematizare a satelor. Începem cu o relatare a agenției franceze de presă.
Anișoara Negulescu: „Președintele Consiliului Internațional al Monumentelor și Locurilor Istorice a apelat, marți, să se oprească programul guvernului român de distrugerea a satelor și de dislocare a populațiilor. Roberto Di Stefano a cerut Națiunilor Unite și organizațiilor ei aferente ca și organizațiilor statelor membre să facă tot ce pot spre a împiedica o crimă de natură a cauza pierderi incalculabile poporului român și omenirii”.
Neculai Constantin Munteanu: După care, agenția franceză de presă dă următoarele detalii asupra planului de așa-zisă sistematizare:
Anișoara Negulescu: „In baza unui plan care a primit binecuvântarea conducătorului Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu, circa 7.000 de sate urmează a fi rase de pe suprafața pământului, populația lor urmând a fi reașezată în așa-numite centre industriale, în cadrul unui program de reformă și modernizare agrară până în anul 2000. Proiectul afectează și sute de colectivități ungurești. El a fost intens atacat, în special, de Ungaria vecină, având în vedere că circa un milion 700 de mii de maghiari trăiesc în România”.
Evident, din 1990, poporul a crezut ca a scapat de ceea ce si Occidentul numea a fi “o crima de natura a cauza pierderi omenirii”. Din pacate insa, la nici doua generatii distanta, acelasi Occident (si Romania) implementeaza in forta acelasi concept. Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat marți, 30 mai 2023, printre altele:
- Decret pentru promulgarea Legii privind mobilitatea urbană durabilă (PL-x 47/08.02.2023);
- Decret pentru promulgarea Legii privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie (PL-x 145/13.03.2023);
Pentru cei mai incepatori, pentru intelegerea primei legi, a se citi:
Face parte din:
Orasele de 15 minute – visul de aur al pionilor negri
Si nu doar ca va fi mai rau din acest punct de vedere, va fi o grozavie per ansamblu, daca luam in calcul si a doua lege. Pentru ca pe vremea lui Ceausescu, familia inca era “celula de baza a societatii”:
La propunerea directorului SRI, a fost declasificat dosarul aferent implicării cadrelor Departamentului Securității Statului în evenimentele din 1989
Dosarul declasificat a făcut parte din investigațiile Comisiei “Decembrie 1989”, instituită în anul 1991 la nivelul Senatului României cu scopul de a cerceta evenimentele din Bucureşti şi din ţară din perioada 1- 31 decembrie 1989.
Declasificarea dosarului face parte din proiectul anunţat anterior de conducerea SRI de a aduce la lumină întregul set de documente cu privire la evenimentele din 1989, în spiritul unei depline transparenţe, cu scopul de a oferi cercetătorilor şi istoricilor instrumente de cunoaştere asupra perioadei în cauză.
Dosarul poate fi accesat şi descărcat aici.
Hellvig:
În 2015, primul an al mandatului meu, le transmiteam ofițerilor SRI faptul că este obligatoriu ca cei care vin să slujească această națiune trebuie să înțeleagă cât de greu s-au câștigat libertatea și democrația.
Pentru noi ca organizație și pentru mine ca director al ei în ultimii aproape opt ani, căutarea nu s-a oprit nicio clipă. Pentru că eu cred în continuare, cu tărie, în valoarea memoriei colective, peste generații.
Înțelegerea prețului pe care unii oameni l-au plătit pentru aceste idealuri nu se poate realiza însă complet în absența unui concept-cheie: adevărul! Și mă refer aici, în primul rând, la adevărul privitor la evenimentele sângeroase din 1989.
Din păcate, sute de familii încă așteaptă răspunsuri, sute de victime încă își așteaptă liniștea, iar milioane de români încă așteaptă acest adevăr pentru a închide o dată pentru totdeauna unul din capitolele cele mai criminale ale comunismului românesc.
Adevărul nu are un început sau un final. Tot așa cum el nu aparține cuiva anume. Noi toți, însă, suntem responsabili pentru rezultatul lui deplin, iar acela va fi istorie. Avem, astfel, obligația de a-l căuta continuu, cu toată energia.
Astăzi, SRI face încă un pas pentru a sprijini sau pentru a impulsiona acest demers național.
Am desecretizat și publicat pe site-ul SRI toate documentele pe care instituția noastră le mai avea în păstrare cu privire la Revoluția din 1989.
Sper că prin acest demers orice frântură suplimentară de informație adusă la lumină va putea contribui la scrierea istoriei. Un semn că statul român trebuie să se scuture și să condamne cu adevărat, în sens juridic deplin, comunismul. Și nu doar comunismul, pentru că și fosta Securitate a avut o contribuție importantă la reprimarea sângeroasă a manifestanților anticomuniști din decembrie 1989. Acel aparat represiv al statului român de atunci este condamnabil pentru că avea ca prioritate apărarea Partidului Comunist și a conducătorilor săi, nu era un serviciu de informații dedicat apărării cetățenilor.
Eroii pe care îi comemorăm astăzi, 22 decembrie, merită adevărul. Pentru că ei nu au luptat pentru idei abstracte sau pentru diferitele linii politice.
În fapt, eroii nu au ideologie. Dar au avut idealuri, iar unul dintre ele era adevărul. Tineri, civili sau militari, oameni nevinovați care au pierit în sângeroasele zile ale lui Decembrie 1989 sunt sigur că s-au regăsit în același rai al oamenilor buni.
Pentru familiile celor care au pierdut atunci un om drag este în continuare crucial ca responsabilitățile să fie partajate clar și asumate fără echivoc.
Comentariu saccsiv:
Hm…
Cititi va rog si:
Timisoara, 15 – 20 decembrie 1989
Inregistrarea si transcriptul teleconferinţei conduse de Nicolae Ceusescu în 17 decembrie 1989
Cine a produs panica de la ultimul miting al lui Ceausescu?
Timisoara, 15 – 20 decembrie 1989
Varianta oficiala, conform Hot News:
Pe 9 noiembrie 1989 cădea zidul Berlinului, câteva zile mai târziu avea loc Revoluția de catifea în Cehoslovacia. Pe 24 noiembrie, Nicolae Ceaușescu închidea Congresul al XIV-lea al PCR, probabil fără a-și imagina că în mai puțin de o lună, unda de șoc din Europa va ajunge în România, iar regimul pe care-l patrona se va prăbuși.
Protestul din 15 decembrie 1989 care a schimbat istoria României
La Timișoara, pe 15 decembrie 1989 a început Revoluția. Scânteia s-a aprins la parohia episcopului reformat Laslo Tokes a cărui evacuare era programată pentru acea zi.
În ultima predică, pe 10 decembrie, Laszlo Tokes îi anunțase pe enoriași de evacuarea sa forțată din vinerea ce urma. „În jurul orei 8:00 dimineaţa au început să se adune oamenii, membrii bisericii mele reformate din Timişoara. Au înconjurat locuinţa, s-au adunat în faţă ferestrelor mele şi au exprimat solidaritatea şi susţinerea”, rememora acea zi episcopul reformat într-un interviu.
La Timișoara sosește Denis Currie, secretar al ambasadei SUA pentru a discuta cu pastorul. Laszlo Tokes spune că acesta fusese adus de securiști, însă presiunea oamenilor i-a făcut pe aceștia să plece. Erau aproape 100 de oameni după amiaza la reședința lui Tokes.
Seara, sosesc acolo primarul Petre Moț și Ion Rotărescu secretarul cu probleme organizatorice al Comitetului municipal. Cei doi îl asigură pe pastor că nu va fi evacuat, scrie Europa Liberă. Sunt huiduiți de mulțimea care cântă „Deșteaptă-te române” și scandează anti-Ceaușescu. Pe seară, pastorul le spune să meargă acasă pentru că s-a ajuns la o înțelegere.
Momentul este unul controversat, însă Tokes are o explicație: „Da, m-am speriat. M-am speriat că nu aveam perspectiva unei finalităţi pozitive ale unui astfel de proces. Credeam că securitatea şi organele de forţă sunt invincibile. Nimeni nu se aştepta la o revoltă care l-ar putea detrona pe Ceauşescu şi care ar putea contribui la căderea comunismului. La aşa ceva nu ne-am gândit. Eu am fost un oponent paşnic al regimului Ceauşescu şi prin voia lui Dumnezeu am devenit un fel de catalizator al evenimentelor, cu sprijinul întregii comunităţi care spre ziua a doua, sâmbătă, era absolut majoritară românească. Era mişcătoare acea solidaritate care ne-a înconjurat. Era mişcătoare acea solidaritate inter-confesională şi inter-etnică”, a declarat Laszlo Tokes, într-un interviu în urmă cu câțiva ani pentru Gândul. Protestele au continuat. Revoluția din 1989 începuse la Timișoara.
Cine era Laszlo Tokes la momentul decembrie 1989
Laszlo Tokes s-a născut în 1952 la Cluj. A fost pastor între 1977 și 1984 la Dej. În 1984 a fost dat afară întrucât a scris un articol într-o publicație de samizdat (Ellenpontok), scrie Europa Liberă. În 1986 a făcut greva foamei să fie reprimit la parohie ceea ce s-a și întâmplat pe 1 iunie același an. La începutul lui ianuarie 1987 a fost numit pastor secund al bisericii reformate din Timișoara. Episcopul a încercat să-l trimită undeva, în provincie, iar în martie 1989, Laszlo a cerut sprijin autorităților bisericești. În cele din urmă însă episcopul a reușit să obțină detașarea lui Laszlo Tokes în satul Mineu din Sălaj, dar pastorul nu a vrut să plece. În iulie un reportaj despre episcop a apărut la televiziunea maghiară. Conflictul între Laszlo Tokes și autorități a escaladat rapid.
Securitatea a început să-i interogheze familia, rudele, prietenii și enoriașii, radio Kossuth a transmis săptămânal reportaje despre el. În septembrie un apropiat al său Erno Ujvarossy a dispărut pentru a fi descoperit câteva zile mai târziu mort. László Tőkés a spus că a fost cu siguranță un asasinat politic. Scandalul a explodat pe 15 decembrie, iar ceea ce părea o situație izolată a cuprins în următoarele zile toată țara.
16 decembrie 1989 – protestele continuă, tot mai mulți oameni ies în stradă
Ziua de 16 decembrie 1989 rămâne în istorie ca reprezentând începutul sfârşitului pentru regimul condus de Nicolae Ceauşescu.
Pe 16 decembrie 1989, mai mulţi credincioşi din oraş demonstrau paşnic, în jurul Catedralei reformate din Piaţa Maria, faţă de decizia prin care pastorul reformat Laszlo Tokes urma să fie evacuat şi mutat în altă localitate. Mişcarea avea să se extindă, la aceasta aderând studenţi, muncitori şi alţi locuitori ai Timişoarei. Se formează coloane de timişoreni care se îndreaptă către centrul oraşului.
În scurt timp, Piaţa Maria este ocupată de câteva sute de persoane, care scandează „Libertate”, „Dreptate” şi care cântă „Deşteaptă-te, române!”. Coloanele de manifestanţi se îndreaptă spre Comitetul judeţean al Partidului Comunist Român (PCR). Sunt mobilizate forţele de ordine ale Ministerului de Interne, ale Miliţiei, armata, gărzile patriotice, pompierii. Manifestanţii sunt întâmpinaţi cu jeturi de apă, gaze lacrimogene. Au loc ciocniri violente între demonstranţi şi forţele de ordine.
Nicolae Ceausescu a salvat in 1976 Schitul romanescu Prodromu, trimitand bani, alimente si tineri calugari
[…]
Cartea Ajutoarele româneşti la mănăstirile din Sfîntul Athos, publicată de Teodor Bodogae în 1940, conchide fără drept de apel:
„Sfîntul Munte n-a avut alt patron mai mărinimos decît voievozii şi strămoşii noştri”.
E o teză peste care am dat în mai toate scrierile româneşti despre Athos. Mai vechi sau mai noi.
Voievozii au fost urmați de statul român în diferitele sale perioade de destin.
Sub semnul adevărului că prezența românească la Sfîntul Munte ține de Istorie și nu de Religie.
Că e vorba de un adevăr și-a dat seama Nicolae Ceaușescu în 1976. Drept pentru care ateul comunist Nicolae Ceaușescu s-a implicat în salvarea Schitului Prodromu. Despre acest moment am mai scris. Se cuvine a reproduce părți substanțiale din eseul publicat de mine cîndva pentru a înțelege că liderii USRPLUS, în frunte cu Dan Barna, au votat împotriva subvenționării nu pentru că sînt atei, ci pentru că sînt săraci cu duhul.
Cu prilejul vizitei lui Nicolae Ceaușescu în Grecia (martie 1976) doi monahi de la Schit i-au trimis o scrisoare prin care-i cereau ajutorul. Pe căi ce le-am putea numi, în orice clipă, ale Domnului, aşa de neştiute sînt, scrisoarea a ajuns în mîinile Destinatarului.
În chip aproape inexplicabil pentru ateistul Ceauşescu, problema s-a rezolvat. Întors în ţară, Comunistul numărul unu al patriei a dispus ca mai mulţi călugări să plece de la schiturile din România pentru a repopula Prodromu.
Video: Discursul lui Nicolae Ceausescu din 21 decembrie 1989 / Filmari de la Universitate, seara aceleiasi zile / Fuga dictatorului cu elicopterul, a doua zi
Inregistrarea si transcriptul teleconferinţei conduse de Nicolae Ceusescu în 17 decembrie 1989
Aceasta este postarea lui Marius Mioc, din 17 decembrie 2010:
Astăzi, cu prilejul aniversării zilei de naştere a lui Nicolae Ceauşescu (pentru amatorii de cîntece omagiale – vedeţi acest linc) prezint înregistrarea teleconferinţei condusă de fostul conducător în 17 decembrie 1989, imediat după isprăvirea şedinţei C.P.Ex. Am mai prezentat pe acest blog această teleconferinţă, pe baza unor fragmente dintr-un film al Luciei Hosu-Longin (linc). Acum dau înregistrarea aproape completă (îmi lipseşte un mic fragment de la început), cu transcriere. Pentru identificarea persoanelor care vorbesc am folosit stenograma teleconferinţei publicată în revista 22 (linc), dar am corectat stenograma conform înregistrării audio atunci cînd am găsit diferenţe. Explicaţiile mele în text sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.
Fă clic pentru a asculta înregistrarea audio a teleconferinţei (20 minute 53 secunde)
Linc de rezervă (pentru cei din afara României)
Teleconferinţa a fost prezidată de Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România.
La teleconferinţă au participat membri şi membri supleanţi ai Comitetului Politic Executiv, secretari ai CC al PCR.
Fragment de început al teleconferinţei, care nu se aude bine în înregistrarea pe care am avut-o la dispoziţie, reconstituit după stenogramă:
14 comments