Saccsiv – Weblog

Cine a produs panica de la ultimul miting al lui Ceausescu?

Posted in Uncategorized by saccsiv on Februarie 16, 2017

Nu cred in explicatia de mai sus, cum ca paza lui Ceausescu a spart mitingul in halul ala, pentru a-l proteja.

Asta nu inseamna insa ca nu exista inca de atunci tehnica necesara pentru a nauci mase de oameni.

Iata si ce putem citi la Gral. IULIAN VLAD, ultimul șef al SECURITĂȚII, spune ADEVĂRUL despre Decembrie 1989 (I). SERGIU NICOLAESCU A REGIZAT MOMENTELE DE PANICĂ ȘI EXPLOZII, URMATE DE ȚIPETE, de la mitingul de susținere a lui CEAUȘESCU. A folosit cascadori și recuzita de film  de pe EVZ:

Generalul Iulian Vlad, ultimul șef al Securității sub Nicolae Ceaușescu, s-a decis să spună o parte a adevărului despre Decembrie 1989. Într-un interviu acordat publicației Periscop, publicație trimestrială a Cadrelor în Rezervă și Retragere din Serviciul de Informații Externe a apărut prima parte, din care reproducem un fragment dedicat momentelor din 1989.

Despre Mitingul din Piața Palatului din 21 Decembrie 1989.

„Ideea organizării mitingului a avut-o, cu siguranță, Nicolae sau Elena Ceaușescu. Este o poveste cu Barbu Petrescu, care era atunci prim- secretar al Capitalei dar, în niciun caz, ideea nu i-a aparținut. Niciunul dintre cei care îl precedaseră în fruntea Capitalei nu a fost mai slab decât el. A început mitingul, cu participarea oamenilor muncii din Capitală. La intrarea în piață a participanților la miting, nu se făcea controlul documentelor de identitate. Oamenii veneau în coloană. Important era ca piața să fie plină, iar în coloane, pe lângă cei de la întreprinderile și instituțiile stabilite, puteau să mai intre cu ușurință și alte persoane.

Ulterior, s-a aflat că au venit mulți de la Timișoara, cu trenurile din timpul nopții, care, chiar dacă nu se făcea mitingul, aveau de gând să organizeze demonstrații în București. Au venit și din alte părți ale țării. Cu siguranță că au participat la miting și o parte dintre cei 16.000 „turiști” sovietici, despre care se știa că sunt atunci în țară. Au mai fost, de asemenea, și diplomați de la mai multe ambasade acreditate în țara noastră, în primul rând de la cele ale Olandei și Marii Britanii. Când s-a spart mitingul, unii dintre diplomații care incitau la violență au fost scoși din mulțime și conduși la Miliția Capitalei. Am ordonat să îi identifice pe baza legitimației oficiale, după care să le dea drumul, să nu-i rețină. Organizarea momentelor de panică și explozii urmate de țipete i-a aparținut lui Sergiu Nicolaescu. El a fost cel care a regizat acele provocări, pentru care a folosit recuzita și o parte din cascadorii utilizați la scenele pe care le turna la filmări.

De altfel, Sergiu Nicolaescu a făcut de ani de zile obiectul Direcțiilor a III-a și a IV-a, care au documentat destul de bine contactele intense și dubioase ce le avea la diferite nivele cu cadre de conducere din armată și, îndeosebi, pe timpul lungilor deplasări efectuate în străinătate, mai ales în Germania. Din păcate, la nivelul cel mai înalt nu s-a dispus nicio măsură în consecință.

Și, după evenimentele din decembrie 1989, Sergiu Nicolaescu, dintr- o dată, s-a pus în capul bucatelor și a ajuns ceea ce a ajuns. Cine l-a numit pe Sergiu Nicolaescu președinte al Comisiei Senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989? Evident că Ion Iliescu! Adică, pui lupul paznic la turma de oi? Chiar n-a știut Iliescu pe cine pune acolo? Este drept că, mai apoi, au intervenit țărăniștii și liberalii, care au simțit și ei că este ceva în neregulă, și l-au pus președinte pe senatorul Valentin Gabrielescu de la PNȚ. Acesta a stat o noapte întreagă lângă mine, când m-am aflat la CC și mi-a făcut o impresie bună. La fel și atunci când am fost audiat la Comisia senatorială, când Sergiu Nicolaescu credea că dacă îmi pune niște întrebări mai înțepate, eu mă prăbușesc. Bineînțeles că nu s-a întâmplat asta.

Evident, erau și lucruri necunoscute…nu aveam cum să le știm pe toate. Sergiu Nicolaescu a fost destul de dibaci ca să intre în bune raporturi cu o serie de inși sus puși și să aburească pe mai toată lumea. Și, în mare măsură, a reușit! Acum, dacă toți au fost numai din grupul lui Nicolaescu sau au mai fost și din alte formațiuni, cine mai știe?

Păi, am mai avut noi posibilitatea să mai verificăm? Miliția a mai avut această oportunitate? Pe cei pe care îi reținuse și îi dusese la Jilava, a fost nevoită să le dea drumul. A urmat condamnarea multor cadre din conducerea Miliției Capitalei și nu numai… Și ministrul de Interne, Tudor Postelnicu și subsemnatul și adjunctul ministrului, generalul Gheorghe Dănescu, cu toții am fost arestați și condamnați pentru așa-zisele rețineri ilegale!

Sigur, s-a produs debandadă, femeile au fost înțepate în spate, aceasta a fost o chestiune cu adevărat barbară. Au venit pregătiți cu lozinci puse pe o furcă cu trei coarne. Nu putea ști nimeni că pancarta se putea transforma rapid într-o armă barbară!!! Au împins-o în spatele unor femei, care au început să țipe și chiar să urle de durere. Toate acestea pentru a provoca panică și a sparge mitingul.

Și aceste lucruri au fost făcute nu de niște inși care au avut inspirații de moment. Cu siguranță că au știut ce-au vrut să facă și, pentru aceasta, s- au pregătit din vreme cu tot ce trebuie. Iar scopul a fost atins: mitingul a fost spart. Miliția, împreună cu armata, că și armata era prezentă în piață, au prins câteva sute de indivizi, i-au îmbarcat în mașini și i-au dus la Jilava. A doua zi, însă, sub presiunea străzii, li s-a dat drumul. Nici măcar nu au fost identificați. Dar toți au reclamat că au fost bătuți.

De subliniat că Sergiu Nicolaescu și-a continuat „opera” și după spargerea mitingului. Ca să manipulezi o parte însemnată a populației nu este un lucru ușor… Lucrurile au fost mult mai complicate, îndeosebi dacă le punem într-o ecuație și vrem să le analizăm așa cum trebuie. Ideea este că el nu a lucrat singur: s-a bazat pe un grup bine structurat. Apoi, nu cei care au preluat puterea au transmis personal ordine și dispoziții… Ca să ajungă la urechile fiecărui cetățean, s-au folosit de mijloacele media pe care le-au avut în totalitate la dispoziție. Postul național de televiziune mai cu seamă, dar și postul de radio s-au pus integral la dispoziție… aduceți-vă aminte de crainicii care au spus verzi și uscate, cele mai multe lucruri pur și simplu inventate, numai ca să incite populația, să scoată oamenii în stradă ș.a.m.d. Apoi, nu trebuie uitate miile de „turiști” care au intrat în țară și care au avut rolul de a incita populația și de a contacta legăturile acolo unde le aveau. Și asta s-a întâmplat în timp de ore și chiar zile. Așa se și explică faptul că evenimentele s-au întins pe atâtea zile. În sfârșit, să nu uităm că frontierele au fost deschise. În mod normal, când se produc asemenea evenimente, frontierele se închid.

Ordinul de deschidere a granițelor a fost dat de Iliescu și CFSN, la insistențele lui Nicolae Militaru, care comanda Armata și toate celelalte instituții de forță ale statului. El, acest trădător ordinar, trebuia să se ducă și să propună închiderea frontierelor. Ori a procedat dimpotrivă…

…Mai departe, influența extraordinar de puternică pe care au avut-o posturile de radio și televiziune străine, îndeosebi din unele țări vecine. Faptul că zeci de mii de sovietici veniți atunci pe teritoriul României s-au implicat direct în acțiune, că au dat buzna peste frontiere ungurii, care au făcut enorm de mult rău, sârbii, pe care i-am considerat de-a lungul timpului ca pe cei mai buni prieteni ai României și s-au dovedit atunci a ne fi fost dușmani, toți laolaltă au făcut ca România să fie pusă într-o situație dintre cele mai grele cu putință, să determine dezmembrarea ei. Asta s-a urmărit!”

VA URMA.

 

Anunțuri

9 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Calator Astral said, on Februarie 16, 2017 at 12:00 pm

    Gral. IULIAN VLAD, ultimul șef al SECURITĂȚII, spune ADEVĂRUL despre Decembrie 1989 (I). SERGIU NICOLAESCU A REGIZAT MOMENTELE DE PANICĂ ȘI EXPLOZII, URMATE DE ȚIPETE, de la mitingul de susținere a lui CEAUȘESCU. A folosit cascadori și recuzita de film http://bit.ly/2ksBL0n

    Apreciază

  2. Roman said, on Februarie 16, 2017 at 4:03 pm

    Asta spunea cineva acu vreo 5,7 ani pe net (pacat ca nu mai am si denumirea sursei):

    POVESTEA UNEI STRĂLUCITE LOVITURI DE STAT, CELEBRATĂ ANUAL ÎN ROMÂNIA CA “REVOLUŢIE”
    1 – Istoric background:
    După vizita din China şi convorbirea purtată cu Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceauşescu a început o campanie susţinută de “îndepărtare” de parazitul mamă U.R.S.S., care a supt din averea ţării mai bine de 20 de ani şi a ciopârţit teritoriul României(Basarabia, Bucovina). O schimbare de politică nu era deloc uşoară, având în vedere că marea majoritate a generalilor de securitate şi armată făcuseră “studii” în U.R.S.S. şi vorbeau curent limba rusă.
    Nu trebuie uitat că R.S.R. avea cel mai ridicat procentaj de spioni sovietici, în special militari (G.R.U.), pe cap de locuitor în paradisul socialist…
    Noua politica a fost însă foarte persistentă şi în anii 1980, toate posturile de comandă erau în mâna unor generali de încredere, loiali “tovarăşului şi tovarăşei”.
    „Economia socialistă” mergea ca pe roţi dinţate şi atunci a început o campanie de vânzare masivă pe valută către Occident pentru retehnologizarea mastodonţilor industriali neperformanţi. Se vindeau în special tractoare, autocamioane, tehnică militară, în special către Irak, oţel, îmbrăcăminte, carne de porc şi pasăre…
    La un moment dat, lui Marin Ceauşescu i-a venit ideea că ar fi bine să vândă sisteme de armament moderne sovietice unor părţi interesate ca Statele Unite fără a se consulta în prealabil cu fratele său. Problema principală era că România nu mai primea de mult ultimele tipuri de armament sovietic, iar pentru cel existent în dotare aveau restricţii de înstrăinare.
    Excelenta carte a lui Liviu Vălenaş “Fabrica de spioni” relatează pe larg dificultăţile unei tentative de vânzare a unui tanc T72 aflat în dotarea armatei R.S.România. Tratativele au continuat şi au fost terminate cu succes pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol şi sol-aer, care le-au fost livrate pe coasta de Est în schimbul a câtorva zeci de milioane de dolari depuşi de C.I.A. într-un cont cifrat la o bancă elveţiană.
    Ghinionul lui Ceauşescu a fost că bancherii l-au turnat la G.R.U. şi aceştia l-au fotografiat pe fratele său, Marin Ceauşescu, ajuns consilier la Ambasada RSR din Austria, într-o întâlnire secretă cu şeful de staţie C.I.A. din Viena în vara anului 1987,întâlnire făcută fără ca acesta să aibă acordul explicit a fratelui său. Atunci a fost pecetluită soarta familiei Ceauşescu şi s-a dat curs proiectul de lovitură de stat care ar fi trebuit să se suprapună cu mişcările populare anti-comuniste din Europa Orientală şi Centrală în anul 1989 în conformitate cu planurile sioniştilor de a instaura Noua Ordine Mondială. O trecere rapidă ar fi însemnat preluarea imediată a puterii de către agentul K.G.B. Ion Iliescu fără a mai fi necesară convocarea unei sesiuni extraordinare a Congresului P.C.R. şi a Marii Adunări Naţionale.
    Soţii Ceauşescu şi Marin Ceauşescu au fot condamnaţi la moarte de către N.O.M. şi G.R.U. pentru că aceştia reuşiseră să desprindă ţara din lanţul datoriilor externe ne-plătind tributul aferent reprezentat de dobânzi către F.M.I. şi B.M.;o taxă pe care mai toate statele lumii o plătesc anual, cu acordul implicit a lui Gorbaciov. Una din principalele acuzaţii la simulacrul penibil de proces judiciar al soţilor Ceauşescu din 23-25 Decembrie 1989 a fost că au vândut sisteme avansate de armament Statelor Unite, care i-a plătit prin intermediul unei bănci elveţiene. Guvernul american a încercat să salveze viaţa lui Marin Ceauşescu, dar echipa operativă C.I.A. a sosit la ambasada română din Viena în momentul în care echipa GRU-Spetsnaz care îl spânzurase pe Marin Ceauşescu în subsolul ambasadei tocmai părăsea clădirea…
    Înţelepţii Sionului au făcut o investiţie masivă de bani şi Gorbaciov de resurse umane pentru înlăturarea lui Ceauşescu. A început cu reactivarea “celulelor adormite” ale spionajului sovietic din generaţia lui Brucan, Iliescu şi Walter Roman (fost agent NKVD în Spania în 1936 , devenit “profesor de marxism-leninism” la Politehnica din Bucureşti unde am studiat între 1965 şi 1970, după ce am ieşit din închisoare în 1964), precum şi a “generaţiei tinere” a lui Petre Roman şi Gelu Voican-Voiculescu.
    Problema esenţiala a lui Gorbaciov era că “adormiţii” nu aveau acces la generaţia curenta de comandanţi ai securităţii şi armatei, care erau loiali încă familiei Ceauşescu. Pe de altă parte, “bascularea” securităţii şi armatei de partea guvernului sovietic era absolut esenţială, întrucât în RSR nu exista nici o societate civilă sau o cultură capitalistă, totul fiind distrus de tembelismul naţional tradiţional.

    Faza I – Operaţiunea “Troika”
    La sfârşitul lui Iulie 1989 a fost înfiinţat un comandament central la Kishinev (fost Chişinău) şi au fot selectaţi aproape 15000 de ofiţeri şi subofiţeri aparţinând la trei servicii diferite:
    1 – Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) – Committee for State Security – Comitetul pentru Securitatea de Stat,
    2- Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) – Main Intelligence Directorate of the General Staff – Direcțiunea Generala de Informații a Marelui Stat Major,
    3 – Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) – Force for Special Purposes – Forţa Militară pentru Scopuri Speciale, unităţi subordonate fie la G.R.U., fie la K.G.B. în 1989, iar actualmente subordonate G.R.U. sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) – Federal Security Service of the Russian Federation – Serviciul Federal de Securitate al Federaţiei Ruse.
    Au fost formate circa 5000 de echipe de către trei ofiţeri sau subofiţeri reprezentând cele trei servicii, iar fiecare echipă a fost dotată cu un autoturism (marea majoritate Lada) special prevăzute cu compartimente pentru ascunderea armamentului, muniţiei şi a explozivelor.
    Participanţii au luat la Chişinău lecţii speciale de limba română şi geografia României cu o durată de trei luni, în diverse cazărmi ale oraşului.
    Începând cu a doua jumătate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au fot introduse ca “turişti” în România , în ritmul de circa 150 maşini pe zi. Au fost trimise în majoritatea judeţelor, dar destinaţiile prioritare au fost Timişoara şi Bucureşti.
    Timişoara fot aleasă ca o buna candidată pentru “demonstraţii populare anti-Ceauşescu”, datorită apropierii relative de Europa de Vest şi datorită prezentei unui agent activ al Serviciilor Secrete Ungare, CIA şi KGB, pastorul protestant Tokes. Curios cum religia se îmbină cu spionajul…Un om a lui Dumnezeu cu o Diavolească meserie.
    Am citit câteva rapoarte trimise de un căpitan KGB, care fusese recrutat mai înainte şi lucra pentru noi ca agent triplu.
    El descrie în detaliu acţiunile din Calea Girocului şi de la reşedinţa lui Tokes. La un moment dat în seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul KGB care era comandant operativ al “operaţiei Tokes” a cerut să se facă “numărul”, adică identificarea tuturor protestatarilor din jurul locuinţei lui Tokes. “Şi ne-am alarmat, fiindcă noi (echipele Troika) eram peste 80% din participanţi. Noroc că a doua zi a venit ordinul să ne deplasăm la Bucureşti…”
    Acţiunea importantă era acum la Bucureşti unde 2 generali sovietici şi un număr de ofiţeri superiori KGB ori GRU care toţi vorbeau “moldovenește” au dus tratative timp de aproape două săptămâni cu diverşi generali români de securitate şi armată pentru a asigura “bascularea” …
    Echipa sovietică de negociatori era în contact radio quasi-permanent cu comandamentul operaţiei Troika din România, Ion Iliescu. Ei au prezentat ultima propunere a lui Gorbaciov pe 17 Decembrie 1989, care promitea în mod solemn că nici un salariat al Ministerului de Interne sau al Ministerului Forţelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat, şi că toţi aceşti salariaţi vor fi promovaţi în masă şi salariile le vor fi mărite corespunzător… Pentru cei mai activi s-a stabilit un bonus între 100.000$ si 1.000.000$!!!!
    Propunerea a fost acceptată de aproape toţi conducătorii securităţii şi armatei la 20 Decembrie 1989.
    Singura excepţie a fost un general de armată care era ministru adjunct; el a refuzat şi a fost imediat “sinucis” de “negociatori”. Generalii care acceptaseră propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceauşescu să organizeze faimoasa “adunare populara” din 22 Decembrie 1989.
    Mi s-a părut deosebit de interesant faptul că toate aceste negocieri cu conducătorii securităţii şi armatei au fost purtate exclusiv de către spionii străini care nu au implicat, evident din motive de securitate, echipa de spioni civili destinaţi fazei următoare, operaţia “Flanela”.
    E foarte probabil că marea majoritate a securiştilor care au executat lovitura de stat sovietică nu au ştiut cine sunt noii conducători politici ai României până când i-au văzut pe “flanelişti” defilând pe ecranele televizoarelor… Ion Iliescu era capul şarpelui!!!! „Salvatorul” României era capul asasinilor, distrugătorul românilor!!!!

    Faza a II-a – Operaţiunea “Flanela”
    Ziua de 21 Decembrie 1989 a început înainte de ora 7 dimineaţa pentru trei agenţi operativi CIA care lucrau în cadrul Ambasadei Americane la Bucureşti. Erau îmbrăcaţi “româneşte” şi au ajuns devreme în Piaţa Palatului, aşa că au asistat la toate fazele faimosului Meeting.
    Au văzut cum s-a construit “dreptunghiul” şi “razele”, care erau o procedură standard la toate demonstraţiile publice a lui Ceauşescu. “Dreptunghiul” era constituit din circa 200 de securişti masaţi sub balconul de la care urma să vorbească Ceauşescu. De la “dreptunghi” plecau “razele” constituite din câte doi (uneori trei) securişti umăr la umăr, mergând spre exterior. Între aceste “raze” erau apoi plasate grupurile de muncitori şi alţi membri de partid aduşi cu autobuzele.
    Această descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veţi vedea că este foarte importantă pentru meetingul din 21 Decembrie 1989.
    Când Ceauşescu a ajuns la punctul în care a făcut o pauză, securitatea a pus la difuzoare o înregistrare a unor rafale de mitralieră. Am văzut filmul meetingului şi văd şi acum privirea speriată a lui Ceauşescu care nu înţelegea ce se întâmplă. Emil Bobu intră pe balcon în spatele lui şi-i spune: ” E SECU !”. În momentul acela Ceauşescu a înţeles că securitatea a trecut de partea sovieticilor şi că partida era pierdută.
    Acesta este momentul în care nişte “tineri curajoşi” au început să alerge prin mulţime strigând: “Jos Ceauşescu! Jos cu dictatorul”.
    Oamenii noştri de la Ambasada Americană au remarcat imediat ca aceşti “tineri curajoşi”nu alergau de la periferia masei de oameni către centru. Ei alergau întotdeauna dinspre “dreptunghi” spre periferie, şi ALERGAU NUMAI PRIN “RAZELE” DE SECURIŞTI, unde evident se simţeau în siguranţă. Era clar că erau toţi securişti…
    Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta, aşa că n-am să insist asupra ei…
    Vreau însă să relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator din Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era în Delta Dunării la vânătoare de mistreţi. Începând de la 10 dimineaţa toţi cei care lucrau la comitetul judeţean de partid din Tulcea au fot mobilizaşi să-l găsească pe Petre Roman pe care-l caută la telefon cu insistenţă “cineva” de la Bucureşti. L-au găsit în fine în jurul prânzului şi convorbirea telefonică a fost foarte scurtă:
    – “Da, tovarăşu!
    – “BĂI PETRICĂ, FLANELA E MÂINE!”
    – “Am înţeles, tovarăşu!”…
    După care “Petrică” se dădea de ceasul morţii să ajungă în Bucureşti în aceeaşi seară, fiindcă altfel se făcea “revoluţia” fără el…
    A doua zi după masă a început defilarea la televizor a “flaneliştilor”, tovarăşi cu pulovere şi flanele, dar fără sacouri sau costume de haine, care a durat mai bine de două săptămâni.
    Securitatea lor personala era asigurată de echipele Troika care s-au ocupat de asemenea de organizarea fazei următoare a loviturii de stat împreună cu Ion Iliecu.

    Faza a III-a – Operaţiunea “Teroriştii”
    De îndată ce căderea lui Ceauşescu a devenit cunoscută, o mulţime de oameni de bună credinţă, informaţi asupra evenimentelor din celelalte ţări din Europa de Est, au crezut că totul s-a schimbat şi că au devenit peste noapte “LIBERI”.
    Aceasta era o problemă majoră pentru securitatea care trecuse de partea sovieticilor cu condiţia de a-şi menţine puterea intactă şi în schimbul unei mite substanţiale de câte 100.000 USD de căciulă.
    Ei trebuiau să arate “prostimii” că nu s-a schimbat nimic şi că FRICA,mânia, teroarea, ura, nu libertatea sunt bazele noii societăţi democratice. Manipularea emoţională a maselor populare fiind una dintre tehnicile de control folosite în lovitura de stat.
    S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumită “Teroriştii” care a început chiar în seara de 22 Decembrie 1989. Agenţii ruşi împreună cu „partenerii” din alte agenţii; CIA, MOSSAD şi Serviciile Secrete Ungare au început să tragă în populaţia adunată pe străzi şi chiar asupra unor unităţi militare. În unele locuri au fost instalate simulatore de foc de ultimă generaţie. Unităţile USLA au început să joace rolul de “anti-terorişti”. Asasinii agenţiilor străine erau o noapte “terorişti” şi noaptea următoare demonstraţi înflăcăraţi cu baionete în vârf de steag. Sânge trebuia să curgă, şi nu puţin. Psihoza colectivă trebuia să ajungă cote maxime pentru a putea justifica procesul fantomă pentru eliminarea, asasinarea soţilor Ceauşescu. Unul dintre paradoxurile acuzaţiilor făcute în timpul procesului find acela de a fi acuzat că de genocid de către cei care l-a comis într-adevăr! Troica criminală: Gorbaciov, Iliescu, Tokes…
    Această fază a durat câteva săptămâni şi s-a soldat cu sute chiar mii de morţi, oameni nevinovaţi, copii, bătrâni împuşcaţi în stradă. De multe ori morţii erau transportaţi de la o strada la alta, ca să se propage teroare în toate cartierele.
    Dacă fazele anterioare, Troika şi Flanela, au fost executate ireproşabil, faza Teroriştii a dat mai mult decât efectele scontate. O mulţime de oameni au fost afectaţi de psihoza colectivă(frică,ură,nemulţumire) amplificată prin intermediul Televiziunii Române. Credeau că sunt într-adevăr liberi şi se comportau ca atare, sărbătorind în urale asasinarea lui Ceauşescu pe care-l considerau vinovat de victimele făcute de spionii KGB, CIA, MOSSAD, SSU. Ca urmare poporul l-a considerat pe Ion Iliescu(capul operaţiunii Troika din România) ca pe un adevărat salvator, deşi acesta în timpul evenimentelor ţinea legătura telefonică cu ambasada URSS şi primea instrucţiuni din oră în oră, unde şi când avea să se tragă asupra populaţiei. Cei care purtau pulover de lână trebuiau să nu intre în obiectivul asasinilor străini, aflaţi sub îndrumarea indirectă a lui Ion Iliescu.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mihai said, on Februarie 16, 2017 at 8:58 pm

      O alta chestie ce a trecut neobservată, cum de se trăgea in prostime, pardon mulțime și nu se trăgea asupra lor ce erau la balcon?! Adică a tripletei Ilici, roman Brucan s.a

      Apreciat de 1 persoană

  3. sica said, on Februarie 16, 2017 at 10:29 pm

    Apreciat de 1 persoană

  4. sica said, on Februarie 16, 2017 at 11:16 pm

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: