Proverbul complet: “Dacă te faci frate cu dracu treci puntea, dar la celălalt capăt vei fi și tu drac”

Foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_A._Zanne

Mugur Vasiliu:

[…]

Și după cum știm, pentru a înșela mai ușor, diavolul se preface a fi frate – în folclorul românesc, nu prea este numit diavolul cu numele de “diavol”, ci cu cuvinte care trimit spre acest înțeles – de exemplu se spune: “cel rău”, “cel urât” și, de foarte multe ori, “nefratele”. Este spectaculos cum apare în proverbul, pe care toată lumea îl citează ciunt, incomplet – îndeobște se spune: “fă-te frate cu dracu până treci puntea”; numai că, această formă nu este completă, conform cu Proverbele românilor…, de Iuliu A Zanne, în care apare: “dacă te faci frate cu dracu treci puntea, dar la celălalt capăt vei fi și tu drac”; este evident sensul opus celui cu care se vehiculează în mod greșit și incomplet acest proverb – ni se spune, cu alte cuvinte, că dacă facem compromisul de a ne înfrăți cu dracu, devenim noi înșine draci, chiar dacă ajungem să trecem puntea.

[…]

Cititi va rog mai multe la:

MUGUR VASILIU: „Frate si nefrate”

Iata si ce putem citi la http://arhiva.formula-as.ro/2004/602/cultura-9/de-dorul-lui-dragan-muntean-4758

Eveniment editorial
Proverbele romanilor
Cartea de capatai pe care Ionel Bratianu a folosit-o ca „arma”,
la incheierea pacii din 1919
In ciuda saraciei, a lipsurilor de tot felul, ne putem bucura – inca – de o bogatie culturala, uneori demna de invidiat.
Printre lucrarile nepretuite ale culturii noastre se numara, la loc de cinste, colectia de zece volume „Proverbele romanilor din Romania, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria si Macedonia” a lui Iuliu A. Zanne. De la aparitia lor s-a scurs mai bine de un secol, fara ca cineva sa se incumete sa le reediteze integral. Ce-i drept, incercari au fost, dar fragmentare. O asemenea lucrare n-ar fi putut aparea nicidecum integral, intr-o perioada in care cuvantul era masurat si bine cenzurat, cand gandirea trebuia incatusata.
Si nici acum, o asemenea intreprindere n-ar fi putut aparea intr-o editura oarecare. Asociatia Romana pentru Cultura si Ortodoxie – Editura „Scara” (binecunoscuta pentru editarea frumoasei reviste „Scara”, ce i-a si dat numele) si-au asumat cu entuziasm, profesionalism si daruire publicarea acestei importante lucrari.
Primul volum, elegant, aparut sub ingrijirea lui Mugur Vasiliu (redactor Rafael Udriste), cu o prefata de prof. Nicolae Constantinescu, are pagini fotocopiate dupa volumul princeps si pastreaza alcatuirea acestuia: de la „Precuvantarea” celebrului etnograf G. Dem. Teodorescu, la cuvantul „Catre cititor” al autorului, Bibliografie, pana la cele trei glosare: romano-francez, macedo-francez, istrio-francez si Errata.
Importanta acestui eveniment editorial este de necontestat. Este greu sa cunosti un popor, fie el chiar propriul tau popor, fara sa stii cum gandeste, ce simte si la ce viseaza. Or, proverbele, maximele, sentintele, zicatorile si cimiliturile adunate in cele zece volume cuprind in ele intreg sufletul romanului, intelepciunea, viata si mentalitatea lui. Lectura unei astfel de lucrari devine captivanta, te imbogateste si innobileaza spiritual.
Dincolo insa de valoarea lor culturala, cele zece volume ale lui Iuliu A. Zanne, roman din sudul Dunarii, au fost in 1919, la incheierea pacii de la Versaille, arma redutabila a lui Ionel Bratianu. Omul politic a demonstrat cu aceasta monumentala lucrare ca Romania nu era o tara fara identitate spirituala si culturala, dupa cum sustineau galagiosii nostri neprieteni de-atunci. Nici una dintre tarile „europene” ce revendicau teritorii nu se putea lauda cu o asemenea lucrare.
In timp, din pacate, efectul urias pe care l-a avut atunci lucrarea lui Iuliu A. Zanne a fost uitat pana si de romani. Iar noi, romanii de astazi, suntem din nou constransi sa ne demonstram „europenismul”.
Numai ca politicienii ca Ionel Bratianu au disparut, nivelul economiei romanesti este azi mult mai scazut decat cel de acum o suta de ani…
Nu ne mai ramane decat sa ne citim „biografia” cuprinsa in paginile acestui volum de inceput, sa le multumim realizatorilor lui si sa le dorim sa-si continue migaloasa munca de reeditare a celorlaltor volume.
Macar asa, vom avea sa aflam cum si de ce bunicii nostri se simteau mandri ca sunt romani…
Sanda Anghelescu