Saccsiv – Weblog

SFÂNTUL NOU MUCENIC EFREM, episcop de Selenghinsk – Predicator înzestrat, a convertit COREENI și MONGOLI la Ortodoxie. În 1918 a fost executat de BOLȘEVICI

Posted in Uncategorized by saccsiv on Noiembrie 3, 2017

Episcopul Efrem, cunoscut în lume cu numele Epifanie Andreievici Kuznețov, s-a născut în 1876 într-o familie de cazaci trans-baikalieni (zona lacului Baikal, Rusia). A rămas orfan încă din fragedă copilarie. Un preot din zona aceea a remarcat tânărul cioban orfan și l-a făcut citeț în biserică, apoi l-a trimis la școala de teologie Cita și apoi la Seminarul Teologic din Irkuțk.

În anul 1898, a terminat studiile la Seminarul Irkuțk, fiind hirotonit preot. În 1899 intră la Academia Teologică din Kazan, absolvind în 1903 cu gradul de candidat în teologie, după ce a rămas văduv. Apoi a participat în misiunea spirituală trans-baikaliană situată în Cita în 1904. A convertit mulți mongoli, buriați și în special coreeni la Dreapta Credință. A readus coreeni în Cita și a facut o parohie pentru ei. În 1907 a fost ridicat la rangul de protoiereu, iar în 1909 a fost tuns în monahism, fiind ridicat la rangul de Arhimandrit.

Predicator înfocat, Pr. Efrem a fost iubit de popor, fiind hirotonit Episcop de Selenghinsk, vicar al Eparhiei Transbaikaliene, pe data de 20 noiembrie 1916, în Catedrala Alexandr Nevski din Cita de către Episcopul Meletie (Zaborski) de Trans-Baikal și alți episcopi.

La începutul revoluției, a fost arestat, însă apoi a fost eliberat, luând parte la Sinodul Local al Bisericii Ruse în funcția de adjunct al Episcopului Meletie. La sfârșitul anului 1917 a fost arestat și apoi eliberat.

Pe 30 mai 1918, a fost arestat din nou la Moscova în apartamentul preotului Ivan Vostorgov și încarcerat în închisoarea Butârka.

Pe data de 23 august/5 septembrie 1918 (conform altei surse, 4 septembrie), a fost executat pe câmpul Hodânka din Moscova împreună cu preotul Ivan Vostorgov și alți prizonieri. A fost înmormântat în cimitirul Brațkoe din Moscova, care a fost distrus la sfârșitul anilor 1920.

– Vladimir Moss, 2010, The Holy New Martyrs and confessors of the Urals, Siberia and Central Asia. (Sfinții noi martiri și mărturisitori din Urali, Siberia și Asia Centrală)

NOTĂ OrtodoxINFO:
Anunțuri

Mai mergem la Sfanta Parascheva? CATEGORIC DA!

Posted in moaşte by saccsiv on Octombrie 13, 2017

Image result for saccsiv Sfanta Parascheva

Dupa cum stiti:

A început pelerinajul la Sfânta Parascheva

Bantuie un curent schismatic printre cativa nepomenitori, o invatatura venita din dreapta, de la draci. Iar unul dintre indemnurile lor e:

 

“NU MAI MEGETI LA SFANTA PARASCHEVA”

 

(more…)

Rusia anti bolsevica – SFÂNTUL NOU MUCENIC SILVESTRU, ARHIEPISCOP DE OMSK și cei dimpreună cu el / A explicat ESENȚA ANTI-CREȘTINĂ A BOLȘEVISMULUI și a fost arestat și torturat

Posted in Uncategorized by saccsiv on Iunie 2, 2017

Spre disperarea intrusilor cu mintea intunericita de draci, care promoveaza neobositi teoria conform careia neamul rusesc a inventat comunismul pe care mai apoi l-a exportat in restul lumii, iata un nou text despre rezistenta ortodoxa rusa anti bolsevica.

(more…)

Troita si ispititorul Amfilohie

Posted in Uncategorized by saccsiv on Aprilie 26, 2017

Preotul Amfilohie Branza, primul din dreapta. De ce-o fi asa de fericit?

In februarie, fostul vorbitor anti masonerie identifica cu totul alti dusmani:

AUDIO: Preotul AMFILOHIE BRANZA ataca SACCSIV si blogurile real anti ecumeniste

Si zicea el la un moment dat in conferinta:

“Aaaa … saitul „saccsiv” spune asa si asa si asa. Cine sunt acestia? Deci, noi le vorbim pe fata in teme de masonerie, de ortodoxie, de trend, de miscari generale. Cine-i saccsiv? Sa se ridice in picioare!”

„Sa vad si eu o troita ridicata de Saccsiv, sa vad si eu o gradinita facuta de Saccsiv, sa vad o carte scrisa de Saccsiv.” 

O carte am scris. E in partea dreapta a blogului. Mai mult n-am avut timp, caci de zece ani ma ocup de acest urias blog care a influentat enorm intregul internet de limba romana.

Si nici troita sau gradinita n-am facut, caci sunt sarac.

Din anumite puncte de vedere insa, saccsiv nu sunt doar eu, administratorul blogului, ci si o mare multime de cititori. Care multime deseori a strans sume importante de bani pentru spitalizari, operatii, saraci, parinti disperati carora le-a rapit SISTEMUL copiii si alte din astea ce tin de milostenia anonima crestina netrambitata de pe case, caci scris este:

  1. Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
  2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
  3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
  4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
  5. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
  6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6

Ultimele doua sunt bune si pentru Razvan Codrescu, care stie el ca ortodocsii antiecumenisti si anti cip au o “Ortodoxie pretins „trăitoare”, mai presus de orice probe concrete”:

RAZVAN CODRESCU izbeste din nou

Iar cititorii n-au facut doar milostenii:

(more…)

BOTEZUL DOMNULUI (Boboteaza)

Posted in Uncategorized by saccsiv on Ianuarie 6, 2017

HRISTOS SE NASTE! Craciun fericit, fratii mei dragi

Posted in Uncategorized by saccsiv on Decembrie 24, 2016

Ce sarbatorim de CRACIUN?

Posted in Uncategorized by saccsiv on Decembrie 23, 2016

CATACOMBELE in timpul PRIGOANEI din RUSIA BOLSEVICA

Posted in Uncategorized by saccsiv on Octombrie 25, 2016

Fratele mircea.v a ales un fragment foarte interesant din „Sfintii Catacombelor Rusiei”:

http://prieteniisfantuluiefrem.ro/wp-content/uploads/2016/02/sfintii-catacombelor-rusiei.pdf

La Solovki aveam numeroase „biserici”-catacombe secrete, dar
„preferatele” noastre erau două: „Catedrala” Sfintei Treimi şi Biserica
Sfântul Nicolae făcătorul de minuni. Prima era un mic luminiş în mijlocul
unei păduri dese, în direcţia Ariei de verificare „Savvati”. Acoperişul
acestei biserici era cerul. Pereţii erau pădurea de mesteacăn. Biserica
Sfântul Nicolae se afla în pădurea adâncă, spre Aria de verificare „Muksolm”.
Era un desiş format natural din şapte molizi mari. Cel mai adesea
slujbele secrete se săvârşeau aici, în Biserica Sfântul Nicolae. În „Catedrala
Sfânta Treime”, slujbele se săvârşeau doar vara, la marile sărbători
şi, cu deosebită solemnitate, în ziua Pogorârii Duhului Sfânt. Dar
câteodată, în funcţie de circumstanţe, slujbe cu mult mai secrete se
săvârşeau şi în alte locuri. Astfel, de exemplu, în Joia Mare din 1929,
slujba citirii celor douăsprezece Evanghelii s-a ţinut în celula medicilor
din Tabăra 10. Vlădica Victor şi părintele Nicolae au venit la noi, ca
pentru dezinfecţie. Apoi, în stilul specific catacombelor, ei au ţinut
slujba cu uşa încuiată. În Vinerea Mare s-a citit un ordin în toate
taberele prin care se informa că pentru următoarele trei zile nimănui nu
i se permitea să părăsească taberele după ora 8 p.m., cu excepţia unor
circumstanţe extraordinare şi printr-un permis special, scris de
comandantul de tabără.
Vineri la 7 p.m., când noi, medicii, tocmai ne întorseserăm în celulele
noastre după ziua de muncă de 12 ore, părintele Nicolae a venit la
noi şi ne-a spus că un epitaf (un giulgiu cu imaginea lui Hristos pe el) de
mărimea unei palme fusese pictat de artistul R. Slujba – prohodul –
avea să se facă şi avea să înceapă într-o oră. „Unde?” – a întrebat Vlădica
Maxim. „În marea cutie pentru uscat peşte care se găseşte aproape de
pădure, lângă tabăra N. Parola: trei ciocănituri şi apoi două. Este mai
bine să se vină câte unul o dată”.
Într-o jumătate de oră, Vlădica Maxim şi cu mine am părăsit tabăra
şi am pornit spre „adresa” indicată. De două ori cei care patrulau
ne-au cerut permisele. Noi, ca medici, le aveam. Dar ceilalţi: Vlădica
Victor, Vlădica Ilarion, Vlădica Nectarie şi părintele Nicolae? Vlădica
Victor era contabil la fabrica de funii. Vlădica Nectarie era pescar; iar
ceilalţi ţeseau plase… Aici era capătul pădurii. Aici se afla cutia, de aproximativ
zece metri lungime, fără ferestre, uşa abia vizibilă. Lumină de
amurg, cerul acoperit cu nori negri. Ciocănim de trei ori şi apoi de două
ori. Părintele Nicolae deschide. Vlădica Victor şi Vlădica Ilarion sunt
deja aici… În câteva minute vine şi Vlădica Nectarie. Interiorul cutiei a
fost transformat în biserică. Pe podea, pe pereţi, crengi de molid. Câteva
lumânări pâlpâiau. Mici icoane de hârtie. Micul epitaf este acoperit de
crengi verzi. Zece oameni au venit să se roage. Mai târziu vin alţi patru sau cinci, dintre care doi sunt călugări. Slujba începe, în şoaptă. Părea că
nu avem trupuri, ci că eram doar suflete. Nimic nu distrăgea sau nu se
interfera cu rugăciunea… Nu îmi amintesc cum ne-am dus „acasă”, adică
la taberele noastre. Domnul ne-a acoperit!

Auzind la două dimineaţa un zgomot şi paşi jos pe scări (celula
noastră era la etajul doi), i-am pus metanie Vlădicăi Maxim (care de
asemenea nu dormea) şi i-am cerut să mă binecuvânteze şi să se roage
ca Domnul să-mi trimită putere ca să suport supărările şi suferinţele
care vor veni şi, poate, tortura şi moartea. Vlădica s-a ridicat în picioare,
s-a ridicat în toată statura sa herculeană (mi se părea că crescuse şi că
devenise enorm), m-a binecuvântat încet, m-a sărutat de trei ori şi a
spus cu emoţie: „Vei avea multe supărări şi încercări grele, dar viaţa ta
va fi păstrată, iar în cele din urmă vei merge afară, în libertate. Însă, în
ceea ce mă priveşte, în câteva luni mă vor aresta şi pe mine şi… mă vor
împuşca! Şi tu să te rogi pentru mine, cât timp mai sunt în viaţă şi,
îndeosebi, după moartea mea.”
Proorocia Vlădicăi Maxim a fost împlinită întocmai.

 

ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI

Posted in Uncategorized by saccsiv on Octombrie 1, 2016

În luna octombrie, în ziua întâia, praznuim pomenirea Acoperamântului Preasfintei noastre de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioarei Maria.

Trebuie sa stim ca acest praznic a început a se praznui pentru o pricina ca aceasta: în zilele împaratului Leon cel întelept în Constantinopol, spre o duminica, facându-se priveghere de toata noaptea în sfânta biserica Vlaherna a Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, si multimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos si-a ridicat ochii în sus împreuna cu ucenicul sau, Fericitul Epifanie, si au vazut pe Împarateasa cerului, pe ocrotitoarea a toata lumea, pe Preasfânta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, stând în vazduh si rugându-se, stralucind cu lumina si acoperind pe popor cu cinstitul sau omofor, înconjurata de osti ceresti si de multime de sfinti, care stateau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai alesi, Sfântul Ioan înaintemergatorul si Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinta graiuri ale rugaciunii ei catre iubitul sau fiu, si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: „Împarate ceresc, primeste pe tot omul cel ce Te slaveste pe Tine, si cheama în tot locul preasfânt numele Tau; si unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinteste, si preamareste pe cei ce Te preamaresc pe Tine, si pe cei ce cu dragoste ma cinstesc pe mine Maica Ta. Primeste-le toate rugaciunile si fagaduintele si-i izbaveste din toate nevoile si rautatile”. Stiind si noi pe solitoarea si acoperitoarea noastra, sa nazuim catre dânsa cu umilinta strigând:

Acopera-ne pe noi cu acoperamântul tau, Preasfânta Fecioara, în ziua rautatilor noastre; acopera-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va desparti, de fata sa ne stai întru ajutor, si sa ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vazduh, cele de sub cer, si în ziua înfricosatoarei judecati, sa ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperamântului tau„.

Preluare:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie01.htm

Cititi va rog si:

Ganduri din Ortodoxie:

Acoperământul Maicii Domnului

 

ORTODOXIA in JAPONIA. Sfantul NICOLAE al JAPONIEI / Samuraiul PAUL TAKUMA SAWABE – primul ortodox (si preot) japonez

Posted in Uncategorized by saccsiv on Septembrie 26, 2016

Iata ce putem citi la https://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_al_Japoniei

nj3

Părintele nostru dintre sfinţi Nicolae al JaponieiÎntocmai cu Apostolii (1 august, 1836 – 3 februarie, 1912), a răspândit ortodoxia în Japonia. El a fost trimis ca misionar în Japonia de către Biserica Ortodoxă Rusă. El a predicat fără odihnă printre japonezi şi a înfiinţat acolo Biserica Ortodoxă a JaponieiPrăznuirea sa se ţine în 3 februarie.

Nicolae s-a născut în oraşul Berezovsky, districtul Volsk, din provincia Smolensk şi a fost botezat Ivan Kasatkin. Acolo, tatăl său slujea ca diacon. La vârsta de cinci ani mama sa a murit. Familia diaconului era numeroasă şi foarte săracă. În ciuda acestei situaţii, tânărul Ivan a fost trimis la Şcoala Teologică din Belsk iar mai târziu la Seminarul Teologic din Smolensk.

În 1857, Ivan, unul dintre cei mai buni studenţi, a fost trimis să studieze la Academia Teologică din St. Petersburg, unde a demonstrat un talent remarcabil. Când Ivan se apropia de terminarea studiilor, misiunea sa viitoare – să predice credinţa ortodoxă în Japonia – i-a fost revelată de către Providenţa Divină.

Consulul rus în Japonia a trimis o solicitare către Sfântul Sinod (ulterior transmisă Academiei) cerând un preot „care să fie util atât ca ghid spiritual cât şi ca profesor şi a cărui viaţă particulară să dea un bun exemplu despre clerul nostru nu numai japonezilor ci şi străinilor.” El a scris o petiţie Episcopului Nectarius, rectorul, cerându-i să-l declare absolvent şi să-l repartizeze la Consulatul Rus din Japonia.

În 24 iunie 1860, Episcopul Nectarius l-a tuns în monahism pe Ivan Kasatkin cu numele de Nicolae în biserica academică a celor Doisprezece Apostoli. În 29 iunie, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavelcălugărul Nicolae a fost hirotonitierodiacon, iar în 30 iunie, când au fost sărbătorită sinaxa celor Doisprezece Apostoli, el a devenit ieromonah.

Sunt remarcabile cuvintele rostite de episcop la binecuvântarea noii misiuni a tânărului monah: „Va trebui să-ţi trăieşti viaţa monahală în afara mănăstirii. Va trebui să-ţi părăseşti patria şi să-L slujeşti pe Dumnezeu într-o ţară neprietenoasă şi necredincioasă. Odată cu crucea ascetismului trebuie să-ţi iei şi traista de călugăr, alături de valorile monastice va trebui să te înhami şi la o misiune apostolică.”

Primii ani în Japonia

În iunie 1860, ieromonahul Nicolae şi-a stabilit ca viitor sediu oraşul Hakodate, luând cu el în lunga călătorie icoana Maicii Domnului din Smolensk. În drumul său spre Japonia, el s-a întâlnit cu renumitul episcop al Bisericii Rusiei, Sfântul Innocent(Veniaminov), Arhiepiscop de Kamchatka, Kurile Insulele Aleutiane (mai târziu Mitropolit de Moscova), supranumit apostol al Americii şi Siberiei. În Nikolaevsk-on-Amur, el a învăţat din experienţele călugărilor misionari tot ceea ce era necesar pentru buna desfăşurare a activităţii sale apostolice „chiar până la capătul pământului”.

În 2 iulie 1861 Nicolae a ajuns la Hakodate. La prima vedere părea aproape imposibil să predice Evanghelia în Japonia. după spusele Părintelui Nicolae, „japonezii acelor vremuri îi considerau pe străini nişte bestii şi considerau creştinismul ca fiind o biserică viciată, de care puteau aparţine doar vrăjitorii şi criminalii dovediţi”. I-au trebuit lui însuţi opt ani pentru ca să se familiarizeze cu ţara, cu oamenii şi cu limba, şi cu obiceiurile şi cu tradiţiile celor cărora trebuia să le predice.

Nicolae a învăţat limba şi cultura japoneză cu mare râvnă. În special după întâlnirea cu Arhiepiscopul Innocent (Veniaminov) în septembrie 1861 în Hakodate, motivaţia sa pare că s-a întărit. În Japonia, tânărul Nicolae a încercat să-şi păstreze abilităţile pentru limbi vestice şi citea cărţi în limbi străine. Innocent l-a găsit citind cărţi vestice în cele din urmă şi l-a certat. După spusele lui Innocent, toate eforturile lui Nicolae trebuiau să se îndrepte spre învăţarea limbii, culturii şi istoriei japoneze astfel încât el să fie capabil să facă o traducere corectă a Scripturii în japoneză. Nicolae a fost puternic impresionat de cuvintele arhiepiscopului Innocent şi le-a urmat supus.

Ieromonahul Nicolae frecventa adunări populare cu scopul de a-i asculta pe povestitorii ambulanţi şi pe predicatorii budişti. În 1868, Părintele Nicolae era deja un maestru al vorbirii în limba japoneză. Cunoştinţele lui despre istoria Japoniei erau mai profunde decât cele ale multor japonezi. În acelaşi timp, el a învăţat, de asemenea, şi limba engleză care era pe cale să devină o limbă de circulaţie mondială. Pe vremea aceea, congregaţia părintelui Nicolae număra douăzeci de bărbaţi şi femei.

Spre sfârşitul anului 1869, ieromonahul Nicolae a mers la St. Petersburg pentru ca să raporteze Sinodului rezultatele muncii sale. S-a luat decizia de „înfiinţare a unei Misiuni Ecleziastice Ruse speciale care să predice cuvântul lui Dumnezeu printrepăgâni.” Părintele Nicolae a fost ridicat la rangul de arhimandrit şi numit şef al acestei misiuni.

După reîntoarcerea în Japonia, viitorul episcop şi-a lăsat congregaţia pe seama ieromonahului Anatoli, noul său ajutor şi a mutat centrul misionar la Tokyo.

În 1871, au început în Japonia persecuţiile împotriva creştinilor, care i-au afectat pe mulţi, inclusiv pe Paul Sawabe, primul japonez ortodox, care mai târziu va deveni un preot misionar vestit.

Întemeierea şi dezvoltarea misiunii

Înainte de 1873 persecuţiile s-au diminuat puţin şi a devenit posibilă propovăduirea creştinismului. În acelaşi an, arhimandritul Nicolae a început să zidească o biserică şi o şcoală pentru cincizeci de persoane în Tokyo, urmată de o şcoală teologică, care a fost transformată în seminar în 1878.

În 1874, Pre Sfinţitul Paul, Episcop de Kamchatka, a sosit în Tokyo pentru a hirotonii candidaţii locali propuşi de Arhimandritul Nicolae. În acea vreme, existau patru şcoli în Tokyo: o şcoală de catehism, un seminar, o şcoală de fete şi o şcoală de preoţi; şi două şcoli în Hakodate, una pentru băieţi şi una pentru fete.

Spre sfârşitul anului 1877, Misiunea a început să publice un magazin, „Mesagerul Bisericii” cu o apariţie periodică. În 1878, erau 4115 Creştini în Japonia. În cultul public şi educaţia comunităţii locale se folosea limba locală. Tot în limba locală a fost iniţiată publicarea de cărţi despre spiritualitate şi etică.

În 1880, Sfântul Sinod a decis să crească personalul misiunii şi să-l ridice pe păstorul ei, Arhimandritul Nicolae la rangul de episcop. În 30 Martie 1880, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcopde Tokyo în Catedrala Sfintei Treimi de la Lavra Alexander Nevsky. Episcopul scria mai târziu: „În timpul sfintei taine a hirotonirii, sentimentele îl copleşesc pe om împotriva voinţei lui, ochii i se umezesc, sufletul este stingherit. Fiinţa sa interioară se transformă pe măsură ce ierarhii îşi pun mâna dreaptă peste capul lui. Se ridică o persoană total diferită de cea care a îngenunchiat în faţa sfântului altar„.

De atunci, Episcopul Nicolae şi-a continuat munca apostolică cu şi mai mult zel. El a terminat în 1891 construirea Catedralei Sfintei Învieri, apoi a început traducerea cărţilor liturgice şi a compus un „Dicţionar Teologic Ortodox” în japoneză. El acorda o mare atenţie numeroaselor comunităţi ortodoxe.

Războiul Ruso-Japonez din 1905, totuşi, s-a dovedit a fi o perioadă de mari încercări pentru Sfântul Nicolae şi turma sa. El a rezistat acestor încercări cu multă onoare, marea surpriză a japonezilor. El a găsit o cale pentru ajutorarea prizonierilor de război ruşi care se găseau într-o situaţie dificilă. Ca recunoaştere pentru meritele sale fără precedent, el a fost ridicat la rangul de arhiepiscop.

În 1911, după cincizeci de ani de activitate misionară a Sfântului Nicolae, Biserica Ortodoxă a Japoniei număra 266 de comunităţi, formate din 33017 ortodocşi laici, un arhiepiscop, 35 de preoţi, şase diaconi, 14 profesori de muzică şi 116 catehişti.

Prin întreaga sa viaţă, Sfântul Nicolae a dat un exemplu de călăuză spirituală deplin devotată misiunii sale. El a fost un om de o inepuizabilă energie, deplin implicat şi de o remarcabilă eficienţă. El spunea o dată : „Consider că este nepotrivit pentru un misionar să se pensioneze, în afară de situaţia când el este total indisponibil lucrării sale. Nu am îmbrăcat niciodată o ‘cămaşă de interior’, nici măcar în vis. Mai bine mor acolo unde mă trimite Providenţa Divină să ar şi să semăn.”

Aceste cuvinte reflectă pe deplin natura sa umană. Viaţa lui personală a fost aceea a unui ascet. El nu a încercat niciodată să facă vreun fel de faptă vitejească specială, în schimb şi-a predat întregul suflet în mâinile Domnului. Viaţa lui a fost marcată de greutăţi şi voluntariat, uitare de sine şi extenuare şi slăbiciunile unui bătrân. Cu toate acestea, viaţa sfântului a fost o manifestare limpede a succesului în depăşirea acestor greutăţi pentru împlinirea poruncilor lui Hristos, arătate lumii întregi.

În 3 februarie 1912, Arhiepiscopul Nicolae, luminătorul Japoniei, adormit în pacea Domnului la vârsta de 75 de ani, fiind succedat de asistentul său, viitorul MitropolitSergius (Tikhomirov) de Japonia. În 10 aprilie 1970, Biserica Rusiei, păstorită dePatriarhul Alexis I al Moscovei şi al întregii Rusia a hotărât să-l glorifice pe Arhiepiscopul Nicolae numindu-l Întocmai cu Apostolii. Printre ortodocşi, în Japonia în special, Sfântul Nicolae este în prezent venerat ca om de mare sfinţenie şi un intermediar în relaţia cu Dumnezeu.

Citate

„Japonezii ne bat, toate popoarele ne urăsc, se vede că Domnul Dumnezeu îşi revarsă Mânia Sa asupra noastră. Dar cum să fie altfel? Pentru ce să fim iubiţi şi jeliţi? Nobilimea noastră s-a pervertit sute de ani cu iobăgia şi a devenit perversă până în măduva oaselor. Poporul simplu a fost apăsat sute de ani de aceeaşi stare a iobăgiei şi s-a făcut ignorant şi grosolan până în ultimul hal; clasa slujbaşilor şi funcţionărimea a trăit din luarea de mită şi prădarea banului public, încât astăzi avem pe un capăt şi pe toate treptele funcţionăreşti cea mai neruşinată prădare a banului public peste tot unde se poate fura. Clasa de sus – o colecţie de imitatori şi adoratori ba ai Franţei, ba ai Angliei, ba ai Germaniei şi a tot ceea ce este de peste hotare; preoţimea, apăsată de sărăcie abia de menţine cateheza, – îi mai arde ei de cultivarea idealurilor creştine şi de iluminarea altora prin ea însăşi?… Şi cu toate acestea noi avem cea mai bună părere despre noi înşine: doar noi suntem creştini adevăraţi, doar la noi există un învăţământ adevărat, iar alţii stau în întuneric şi putrezire; iar de puternici suntem într-atât încât ceilalţi ar încăpea într-o căciulă de-a noastră… Dar nu-i aşa, căci nu în zadar s-au prăbuşit peste Rusia nenorocirile de azi – ea însăşi şi le-a atras pe cap. Doamne Dumnezeule, fă ca acestea să fie doar toiagul pedepsitor al Iubirii Tale! Nu lăsa, Doamne, ca până la urmă să se neorânduiasă săracă Patria mea. Cruţ-o şi apăr-o, Doamne!”

„Chinuit e sufletul meu pentru Patria pe care clasa guvernantă o face să fie proastă şi fără de cinste.”

„…un slujitor al lui Hristos se cuvine a fi întotdeauna liniştit, plin de bucurie şi de viaţă…”

   Comentariu saccsiv:

Takuma Sawabe a fost samurai si ginerele unui preot shintoist.

In 1865 s-a dus peste Ieromonahul Nicolae cu gandul de a-l ucide cu sabia, inainte ca parintele sa apuce a predica ceva.

A fost botezat in 1868 impreuna cu doi prieteni. Si-a luat numele de Paul la botez.

In 1875 a fost uns intru preotie si a devenit primul preot japonez.

Fr. Paul (Takuma) Sawabe

Foto: http://journeytoorthodoxy.com/2012/09/the-conversion-of-a-samurai/

S-a mutat la Domnul in 1913.

(more…)