ISTORIE: Au fost terorism actiunile organizatiilor sioniste Hagana si Irgun si cele din tineretea viitorului prim ministru Menahem Beghin?
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Terorism
Organizația sionistă Hagana („Apărarea”)D
- A fost fondată în Palestina în 1920. În timpul atacurilor armate ale unor grupări paramilitare organizate și a unor grupe neorganizate arabe contra locuitorilor evrei palestinieni (1936-1939) – inspirate și sponsorizate de oficialitățile mandatare britanice cu scopul de a dezbina populația locală și a-și perpetua prezența colonialistă în zonă – conduce acțiuni de apărare, considerate de istoriografia arabă drept acte teroriste împotriva populației arabe civile.
- Deși menționată ca o grupare teroristă ilegală de către administrația britanică a Palestinei, colaborează cu forțele de securitate britanice în reprimarea revoltelor arabe („Plutoanele de Noapte”, unități evreiești de apărare de sub îndrumarea căpitanului (apoi, general) britanic Orde Wingate, decorat cu DSO – pentru activitatea sa în Palestina[3]), și ca luptători în cadrul armatei britanice în Al doilea război mondial.
- În 1941 Hagana devine oficial o forță paramilitară, participând sub comandă britanică la efortul de război[4].
- Un grup de militanți evrei s-au separat în 1930 de Hagana, formând organizația sionistă Irgun(Organizarea Militară Națională, în ebraică Irgun Țvai Leumi, EȚEL considerată de britanici teroristă (a luptat contra mandatului britanic în Palestina și a restrictivelor „Cărțile albe britanice care limitau drastic emigrarea refugiaților evrei din Europa spre Palestina) care va rămâne permanent în ilegalitate.
- Din 1945 Hagana participă alături de Irgun la lupta împotriva ocupației britanice.
- Pe data de 22 iulie 1946, Irgun-ul (condus de Menahem Begin) detonează o bombă artizanală de 350 kg de explozibil în hotelul Regele David din IerusalimE, sediul Cartierului General britanic în Palestina mandatară, unde erau cazați mulți ofițeri britanici. Anunțul telefonic prealabil nu a fost luat în considerație. Victimele atentatului au fost 91 de morți (28 britanici, 41 arabi, 17 evrei și 5 de alte naționalități) și 45 de răniți[5]. În urma acestui atentat Regatul Unitse retrage din Palestina, returnând mandatul Organizației Națiunilor Unite
- După retragerea britanică, Irgun devine un partid politic, iar Haganah e transformată în Țahal(Forțele Armate Israeliene).
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Irgun
Irgun sau Etzel (prescurtare – în ebraică ארגון sau אצ”ל), pe numele ei întreg în ebraică Hairgun Hatzvaí Haleumí be’ Eretz Israel,הארגון הצבאי הלאומי בארץ ישראל adică Organizația Militară Națională din Țara Israelului, a fost o organizație subterană evreiească de rezistență paramilitară care a acționat în Palestina mandatară între anii 1937-1948. Organizația a fost înființată în 1937 la Ierusalim de către comandanți sioniști dizidenți din organizația Hagana care au pretins o actiune mai drastica împotriva actelor de violență ale arabilor din Palestina , mai ales în timpul Marii Revolte (Intifada) a acestora în anii 1936-1939. Majoritatea membrilor ei erau tineri membri ai miscarii de tineret Betar ( Brit Yosef Trumpeldor – Uniunea Yosef Trumpeldor) a sionismului revizionist. Din motive de securitate nu obișnuiau să pronunțe numele organizației, ci o chemau Hahaganá (Apărarea) sau Hamaamad. Irgun sau Etzel era considerată de autoritățile britanice mandatare drept organizație teroristă. Această caracterizare a fost împărtășită și de o parte din adversarii ei evrei, ca si de factori precum Comisia de anchetă anglo-americană pentru Palestina, Agenția Evreiască pentru Israel și presa internațională din perioada de dinaintea proclamării Statului Israel Unii istorici văd în acțiunile Irgunului un factor decisiv în decizia Regatului Unit de a renunța la mandatul asupra Palestinei si a părăsi această regiune în mai 1948. Alți istorici consideră ca influența ei asupra acestei decizii britanice a fost secundară.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Menahem_Beghin
Menachem Begin (מנחם בגין în ebraică, n. 16 august 1913, Brest-Litovsk, Imperiul Rus – d. 9 martie 1992, Tel Aviv, Israel) a fost un politician israelian, comandant, în anii mandatului britanic, al organizației evreiești paramilitare de rezistență Etzel (Irgun Țvai Leumi), apoi lider al mișcării de dreapta „Herut”, prim-ministru al Israelului în perioada 20 iunie 1977 – 10 octombrie 1983.
Discipol al lui Zeev Jabotinski, unul din pionierii sionismului, marele merit al său îl constituie reușita acțiunii „schimburi de teritorii contra pace”, desfășurate între Israel și Egipt. Pentru aceasta, alături de președintele Egiptului, Anwar el-Sadat, în 1978, a primit Premiul Nobel pentru Pace.
[…]
La sfârșitul anului 1943, la vârsta de 30 ani, caporalul Beghin a părăsit oștirea poloneză pentru a deveni comandantul Organizației Militare Naționale – Irgun Tzvai Leumi sau Etzel. El a început reorganizarea Irgunului, l-a numit ca adjunct pe Yaakov Meridor și a restrâns comandamentul la trei persoane: Ben Eliezer, Eliahu Lankin și Shlomo Lev-Ami (Levi). Primul său nume conspirativ a fost „Ben David”. Declararea Revoltei Irgunului la 1 februarie 1944 s-a făcut printr-un manifest intitulat „Către poporul evreu din Sion” (ebraică „El haam haivrí beTzion”), în care guvernământul britanic era acuzat că în ciuda suportului dat de evreii din Palestina efortului de război cu Germania, a trădat națiunea evreiască și sionismul statal și, prin urmare, nu a rămas în fața națiunii altă cale decât să se ridice la lupta directă împotriva lui. După cuvintele proclamației:
„„Ne vom lupta, fiecare evreu din patrie se va lupta – Dumnezeul lui Israel, Domnul Oștirilor ne va ajuta. Nu există o cale de întoarcere – libertatea- sau moartea. Ridicați un zid de fier în jurul tineretului vostru luptător.””
În cei patru ani în care Beghin a stat in fruntea Irgunului, organizația a executat circa 300 operațiuni. Cele mai însemnate au fost aruncarea în aer în iulie 1946 a hotelului King David din Ierusalim, în care funcționa un centru al administrației britanice, descinderea în închisoarea de la Acra (Akko) în mai 1947 și eliberarea deținuților din Irgun și Lehi și cucerirea Jaffei în 1948.
Britanicii nu au izbutit să-l prindă pe Beghin. La începutul revoltei, el s-a ascuns vreme de două luni la Hotelul Savoy din Ierusalim, unde au fost aduși și soția și fiul său. După ce a văzut pe fereastră o razie a britanicilor, Beghin a decis să se mute într-un alt adăpost în cartierul Mahane Yehuda din Petah Tikva, unde a locuit o vreme într-o casă periferică și izolată apoi, deoarece se deosebea prea mult la înfățișare de localnicii evrei yemeniți a fost transferat intr-un alt loc secret tot in Petah Tikva, în cartierul Hassidof. Acolo a locuit vreme de 9 luni împreună cu soția și copilul și a purtat numele conspirativ de Israel Halperin. Vecinilor li s-a explicat ca acest tată de familie, care trăiește din ajutoarele unei asociații pentru refugiați, este un avocat ,care învață jurisdicția palestiniană și de aceea stă mai tot timpul acasă până la examenele baroului de avocați. Ulterior el s-a mutat în nordul Tel Avivului, pe strada Bashan colț cu Yehoshua Ben Nun, unde s-a travestit în elev de ieșivă cu numele „Israel Sassover”. La începutul anului 1947 s-a mutat într-locuință la parter pe strada Rosenbaum 1 colț cu Yossef Eliyahu, luându-și numele de dr. Yona Koenigshofer. Aici Beghin a locuit cu familia până la alegerea sa ca prim ministru al Israelului în 1977.
Beghin a stabilit restricții severe luptei contra autorității britanice în Palestina: revolta trebuia îndreptată strict împotriva armatei, a militarilor și a instituțiilor regimului de ocupație și nu a populației civile. {n.c.|Cu toate acestea, acțiuni ale Irgunului au costat și viețile unor civili britanici, arabi și evrei.} Ben Gurion și conducerea de stânga a evreilor din Palestina, în primul rând, prin organizația paramilitară Hagana au dezlănțuit așa numita operație a „Sezonului” – o prigoană împotriva membrilor Irgunului. Beghin a impus linia „reținerii” și a interzis reacții violente la arestările și detențiile provocate de colaborarea conducerii Ben-Gurioniste cu britanicii: „Nu va fi război între frați!”
Execuția de membri ai Irgunului de către britanici a fost privită de Beghin cu gravitate. În iulie 1947 după citirea sentinței de condamnare la moarte a trei luptători din Etzel, organizația a răpit doi sergenți britanici (care erau, de fapt, informatori ai Haganei) și a anunțat că aceștia vor fi și ei spânzurați, dacă britanicii îi vor spânzura pe cei trei membri capturați. La 31 iulie 1947 după ce autoritățile mandatare i-au spânzurat pe Yaakov Weiss, Avshalom Haviv și pe Meir Nakar, șeful statului major al Irgunului ,Haim Landau, a ordonat spânzurarea celor doi sergenți. Ca urmare a acestui fapt, britanicii au încetat execuțiile în Palestina până la retragerea lor în mai 1948.
La 3 septembrie 1947, la câteva zile după publicarea raportului Comitetului Special al ONU pentru Palestina, Beghin a luat poziție într-un discurs radiodifuzat contra planului de împărțire a Palestinei între un stat evreiesc și unul arab, spunând:
„Pentru oricine nu este dispus să-și vândă patria pentru un prezent mizerabil și să-și abandoneze poporul pentru o liniște trecătoare este limpede că „soluția” împărțirii, dacă se va aplica, va fi nu altceva decât o catastrofă națională istorică. Poporul evreu va fi chemat să împiedice această catastrofă”
În mai 1948 s-a încheiat Mandatul britanic asupra Palestinei. Există o dispută între istorici în ce măsură au contribuit acțiunile militare ale Irgunului la accelerarea ieșirii britanicilor din Palestina și la așezarea luptei evreiești pentru independență pe ordinea zilei a politicii internaționale.
În ziua de după proclamarea Statului Israel, la 15 mai 1948 Beghin a rostit ultima sa chemare către partizanii săi la stația ei de radio a Irgunului Kol Tzion Halohemet (Vocea Sionului Luptător):
„„A luat ființă Statul Israel. Și el a luat ființă „doar așa”: prin sânge, prin foc, cu mâna tare și cu brațul sus, prin chinuri și jertfe. Altfel nu putea să ia ființă. Organizația Militară Națională părăsește activitatea subterană înăuntrul granițelor statului evreiesc independent. Nu mei este necesară o rezistență subterană evreiască. În Statul Israel vom fi soldați și constructori. Vom asculta de legile lui, pentru că ele sunt legile noastre. Vom cinsti guvernul său, pentru că este guvernul nostru. Adevărata noastră răsplată va fi când ne vom învrednici – de ne vom întoarce în viață de pe front – să străbatem orașele țării noastre, munții și văile ei, și să vedem copiii evrei jucându-se fără teamă, iar deasupra micilor lor capete, cele mai dragi, vom vedea zburând un avion evreiesc, iar în fața lor se va ivi un oștean evreu, iar de departe vom auzi zgomotul roților unui tren evreiesc, ah, fraților, ce fericire poate fi mai mare ca aceasta?””
La 11 iunie 1948 Beghin a semnat cu Israel Galili, reprezentantul Guvernului provizoriu al Israelului) acordul de dizolvare al Irgunului și de integrare a sa în Zahal (Armata de apărare a Israelului) nou creat. Acordul a stabilit încetarea acțiunilor Irgunului ca formațiune militară în Statul Israel și în domeniul sub controlul Guvernului Israelului. În Ierusalimul asediat Irgunul și-a putut păstra statutul independent.
Menachem Begin flancat de viitorul prim-ministru Ariel Sharon și de generalul Avraham Yoffe în 1969. Foto: https://forward.com/culture/199424/searching-for-the-soul-of-menachem-begin/
Razboiul Kievului impotriva culturii ruse, numit proces de derusificare pentru a proteja Ucraina fata de „influenta distructiva a lumii ruse”
Cu 30 de ani in urma, în Ucraina multe manuale școlare au inceput a fi scrise scrise de ONG-urile lui George Soros și publicate de acestea în Canada.
Istoria Ucrainei a fost definită în școli prin aceste manuale, care îi învața pe copiii ucraineni ceva complet diferit față de ceea ce a fost întotdeauna acceptat de istorici, atât în Rusia, cât și în Ucraina. Uneori această istorie este neplauzibilă. De exemplu, există noțiunea de trib străvechi numit Ukros, presupușii strămoși ai ucrainenilor de astăzi – o noțiune care are drept scop formarea convingerii că rușii și ucrainenii sunt două rase diferite – o presupunere total neîntemeiată. Cuvântul „Ucraina” înseamnă, de fapt, ”zonă de graniță”. Nu a fost niciodată folosită de ucrainieni sau ruși înșiși înainte de secolul al XX-lea – numai de către domnitorii polonezi-lituanieni care au condus ceea ce este acum Ucraina de Vest timp de mai multe secole înainte de asta. O astfel de înțelegere falsă încuraja intenționat o ură împotriva rușilor, ca ”ocupanți” ai Ucrainei:
In 2019, deci cu mult inaintea invaziei ruse, ministrul educaţiei de la Kiev, Anna Novosad, anunţa că, începând cu septembrie 2020, şcolile de limbă rusă din Ucraina vor trece la forma de învăţământ în limba ucraineană. Iata ce mai putem citi in articolul Ucraina. Şcolile de limbă rusă şi cele în limbile minorităţilor vor trece la forma de învăţământ în limba ucraineană din 04.10.2019 de pe Adevarul:
Kievul a adoptat în 2017 o lege a educaţiei care reduce drastic învăţământul în limbile minorităţilor în gimnaziu şi liceu, ceea ce a tensionat raporturile dintre Kiev şi Budapesta, Ungaria ameninţând să blocheze orice progres pe calea integrării Ucrainei în UE şi NATO.
Etnicii români din Ucraina au protestat în repetate rânduri împotriva acestor legi, în special a Legii educaţiei, care, potrivit comunităţii române, reprezintă o ‘catastrofă’ pentru învăţământul în limba maternă în Ucraina.
Românii din Ucraina şi-au legat multe speranţe de noua conducere a statului ucrainean, în frunte cu Volodimir Zelenski, care i-a criticat pe predecesorii săi pentru încercările de a diviza ţara în plan lingvistic şi confesional. „Din păcate, declaraţiile noului ministru al educaţiei par a fi o dovadă a faptului că politica statului ucrainean, condamnată atât de dur de minorităţile naţionale şi statele vecine, nu va fi anulată”, nota BucPress din Cernăuţi.
Potrivit BucPress, tot mai mulţi reprezentanţi ai minorităţii române din Ucraina susţin că fără o anulare a legislaţiei respective (care poate fi realizată, luând în calcul majoritatea proprezidenţială din parlamentul ucrainean), minorităţile naţionale, în special românii din Ucraina, riscă să dispară în câţiva ani în urma aceste asimilări brutale.
În opinia liderilor comunităţii române din Ucraina, este necesar ca Bucureştiul să reacţioneze prompt şi să iniţieze discuţii cu Kievul pe această temă pentru identificarea unor soluţii viabile.
Iar anul trecut, viceministrul Educației Andrei Vitrenko declara:
„Din literatura străină vor fi excluse în totalitate toate aceste… De exemplu, „Război și pace”. Așa ceva nu se mai preda în Ucraina. Adică tot ceea ce educă „orcii*”, toate vor dispărea din programul literaturii universale”
Cititi va rog mai multe la:
Romanul „Război şi pace”, de Lev Tolstoi, interzis în școlile din Ucraina
Iata si ce intamplat ieri, conform https://ziare.com/razboi-rusia-ucraina/volodimir-zelenski-promulgare-lege-interzicere-importuri-carti-rusia-1811647
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a semnat joi, 22 iunie, legea care interzice importul comercial de cărţi din Rusia, cea mai recentă măsură ce vizează reducerea legăturilor culturale dintre cele două ţări în urma invaziei Moscovei, transmite Reuters.
”Cred că legea este bună”, a scris Zelenski pe Telegram, anunţând că a semnat textul care interzice, de asemenea, importul comercial de cărţi tipărite în Belarus sau în teritoriul ucrainean ocupat.
Legea, adoptată de parlament în urmă cu un an, mai impune obţinerea unei autorizaţii speciale pentru importul de cărţi în limba rusă din ţări terţe.
Biroul lui Zelenski a scris pe Twitter că legea va ”întări protejarea culturii ucrainene şi a spaţiului informaţional de propaganda rusă anti-ucraineană”.
Ucraina desfăşoară ceea ce descrie a fi un proces de ”derusificare”, spunând că acesta este necesar pentru a anula secolele de politici pe care Kievul le consideră destinate să strivească identitatea ucraineană.
Ministrul Culturii, Oleksandr Tkacenko, i-a mulţumit preşedintelui pentru promulgarea legii.
”Adoptarea acestui proiect de lege va proteja sectorul ucrainean de editare şi distribuţie de cărţi faţă de influenţa distructivă a ‘lumii ruse’”, a scris el pe aplicaţia Telegram.
A invatat omenirea ceva din lectia Covid?
George Bernard Shaw:
“Hegel a avut dreptate cand a spus ca invatam din istorie ca omul nu poate invata niciodata nimic din istorie.”
Din actiunea “Covid” a invatat oare omenirea ceva? A inteles ce s-a intamplat?
Se va mai lasa pacalita? Bine ar fi sa nu. Pentru asta este insa nevoie sa nu uite. Multe sa nu uite…
Azi voi aminti un aspect: propaganda.
Mai jos, cateva repere, cred eu, edificatoare:
La inceputul lui 2020, la Antena 3, Radu Tudor si Bogdan Chirieac cereau imperativ populatiei: “Stati acasa!”. Se intampla inainte ca autoritatile sa interzica iesirea din case.
Dupa instaurarea dictaturii Covid, opinia publica afla de existenta unui plan oribil:
Bolsevism total: „Programul VACANTA MARE de prevenire a imbolnavirilor cu SARS-CoV-2/COVID 19”
Nu se stie cum a ajuns in presa si inca se dezbate motivul pentru care presa l-a si publicat. Intr-o varianta oleaca mai respirabila si redenumita “Stop joc” a fost multa vreme promovata intens pe aceeasi Antena 3 de catre Adrian Streinu-Cercel, mai ales in emisiunile lui Mihai Gadea.
Oricum, variante mai mult sau mai putin dure ale acestuia s-au implementat in toata lumea asa zis … civilizata. Acesta este unul dintre motivele crizei in care de la o vreme, cu viteza, se adanceste aceeasi parte de lume.
La scurta vreme dupa instituirea starii de urgenta in Romania, in “lupta impotriva Covidului” au fost scoase tancurile pe strazile capitalei:
Au avut rolul de a inspaimanta, aidoma ambulantelor ce circulau cu sirenele la maxim indiferent de situatie.
La multa vreme dupa ce starea de urgenta a incetat, la Romania tv, in mod repetat, Traian Basescu cerea prezenta armatei cu tancurile la sate si nu doar cu rol de bau bau. Motivul invocat de fostul presedinte era ca taranii sunt indisciplinati.
Iata si indemnul lui Lucian Mîndruță:
Iata si indemnul lui Lucian Mîndruță:
Oamenii insa incepusera sa se cam sature, asa ca, la finalul anului 2021 Marius Pieleanu cerea prezenta activa a armatei si pe strazile marilor orase. Aveau planuri mari, cu certificate obligatorii si vaccinare cu japca…
La scurta vreme insa, Vladimir Putin a invadat Ucraina si s-a ales praful si cu pulberea de intreaga lor dictatura Covid si nu doar in Romania. Sau e doar o pauza? Ce vor face oamenii daca se va dovedi ca este doar o pauza?
Imbecilizarea prin scoala
Una dintre modalitatile de imbecilizare a maselor a fost si este televiziunea:
Mai jos puteti citi cateva paragrafe dintr-un articol ce l-am postat cu cinci ani in urma care arata o alta modalitate de imbecilizare: scoala.
[…]
Cu o sută de ani în urmă, fundațiile Rockefeller, Ford și J.P. Morgan au lansat un program de lungă durată pentru transformarea școlarizării în masă în America și în întreaga lume într-o mașină bine lubrifiată pentru producția de minți standardizate programate pentru producția și consumul în masă.
[…]
Educația este cheia pentru orice, ea formează fiecare ființă umană. Acest lucru este fundamental pentru viitorul oricărei națiuni. Oamenii care, după prăbușirea Uniunii Sovietice au avut o mare influență asupra sistemului educațional al fostelor republici, au înțeles-o destul de bine. De exemplu, în Ucraina în ultimii douăzeci și cinci de ani, multe manuale școlare au fost scrise de ONG-urile lui George Soros și publicate de acestea în Canada. Rezultatul este destul de grav și ireversibil.
(Istoria actuală a Ucrainei a fost definită în școlile lor prin aceste manuale, care îi învață pe copiii ucraineni ceva complet diferit față de ceea ce a fost întotdeauna acceptat de istorici, atât în Rusia, cât și în Ucraina. Uneori această istorie este neplauzibilă. De exemplu, există noțiunea de trib străvechi numit Ukros, presupușii strămoși ai ucrainenilor de astăzi – o noțiune care are drept scop formarea convingerii că rușii și ucrainenii sunt două rase diferite – o presupunere total neîntemeiată. Cuvântul „Ucraina” înseamnă, de fapt, ”zonă de graniță”. Nu a fost niciodată folosită de ucrainieni sau ruși înșiși înainte de secolul al XX-lea – numai de către domnitorii polonezi-lituanieni care au condus ceea ce este acum Ucraina de Vest timp de mai multe secole înainte de asta. O astfel de înțelegere falsă încurajează intenționat o ură împotriva rușilor, ca ”ocupanți” ai Ucrainei. – O.C.)
[…]
Școlile publice din Statele Unite nu sunt decât fabrici de propagandă ideologică pentru stânga. Nu știu dacă vor ”oameni proști”, dar cu siguranță vor să-i facă radicali, din punct de vedere ideologic. Și acest lucru se întâmplă acum abundent pe problema LGBT și cea gender. Acestea îndeasă pură otravă în capetele acestor copii săraci. În același timp, nu îi educăm. Sistemul nostru public de școală este un dezastru total.
[…]
Procesul educațional american este foarte mult dominat de anumite fundații, în special Fundația Gates finanțează toate cercetările realizate în domeniul educației la nivelurile inferioare – și acest lucru a creat probleme.
Rezultatul final este o masă pasivă ușor dirijabilă, de consumatori standard, care nu pune întrebări profunde și inconfortabile și nu poate realiza progrese majore în domeniul științei și al culturii.
[…]
În întreaga perioadă a ultimilor 30 de ani, școlile publice au devenit din ce în ce mai stridente și din ce în ce mai puțin eficiente în încercarea de a învăța de fapt copiii cum să învețe. Chiar și abilitățile de bază în lectură și matematică nu sunt la un nivel bun în Statele Unite, privind în ansamblu.
[…]
În unele țări, sistemul educațional se transformă treptat într-o dictatură represivă. De exemplu, în Germania sau Suedia părinții nu au dreptul să-și țină copiii departe de așa-numita ”educație sexuală comprehensivă”. Au existat cazuri de detenție a acestor părinți. Și acest lucru se întâmplă în democrațiile occidentale consacrate.
[…]
Din fericire, după prăbușirea Uniunii Sovietice, învățământul la domiciliu a devenit legal în Rusia. Astfel a fost reintrodusă o practică de secole a nobilimii ruse și a claselor educate. Aproape întreaga aristocrație rusească până la cel puțin doisprezece ani (ca Pușkin sau Kutuzov) și chiar până la vârsta universitară (Tolstoi, Borodin), a studiat acasă. Evident, acest lucru nu s-a datorat faptului că școlile nu erau disponibile pentru acești copii.
[…]
Cititi va rog mai multe la:
28. Despre femei și bărbați în istorie
Sursa: https://evadare.ro/carti/28-despre-femei-si-barbati-in-istorie/
(cuprinsul serialului)
„Bărbatul trăiește destinul și înțelege cauzalitatea, logica devenitului după cauză și efect. Femeia însă este destinul, este timpul, este logica organică a devenirii însăși. Tocmai din acest motiv principiul cauzalității îi este veșnic străin. De fiecare dată când omul a încercat să conceapă destinul, totdeauna a simțit ceva feminin în acesta: Moirele, Parcele sau Nomele.
Zeul suprem nu este niciodată destinul însuși, dar el înlocuiește sau conduce acest destin – ca bărbatul pe femeie. În epocile primitive, femeia este și profetesă, nu pentru că ea cunoaște viitorul, ci pentru că ea este acest viitor. Preotul nu face decât pe interpretul, dar femeia este un oracol. Timpul însuși vorbește în ea.” (385, vol. II, Declinul Occidentului, Oswald Spengler)
Dacă ați parcurs episodul precedent, ați recunoscut deja cele două componente ale umanului, pe care Spengler le vede complementare. În cazul identității unui popor, era vorba de stratul genetic și stratul lingvistic. Acum privirea coboară de la marile ansambluri istorice, la nivelul micro, al individului, acolo unde pulsează istoria. A vorbi de rotițele unui mecanism n-ar fi fost pe placul autorului. Care ar fi preferat metafora consacrată a celulelor unui organism, care își trăiește în aproximativ un mileniu propria viață.
În chip omolog, rezultă două planuri paralele și interdependente, în care se întâmplă istoria. La scara familiei și la scara statului, fiecare pusă în slujba celeilalte.
„Istoria are deci un dublu sens sacru Ea este cosmică sau politică. Ea este existența sau conservă existența. Există două feluri de destin, două feluri de război, două feluri de tragedie: specia publică și specia privată. Nimic nu poate face să dispară această antiteză. De la origini ea se bazează pe natura microcosmosului animal, care este în același timp ceva cosmic.” (388 vol. II)
Spengler a sintetizat cele două făgașe în care timpul curge, prin două simboluri: „de partea spadei” și „de partea fusului”. Oricât de eroice ar fi bătăliile, în jurul cărora ne jalonăm trecutul, oricât de bine cumpănite ar fi instituțiile și legile, oricât de adânci cugetările filosofilor și savanților unei civilizații, ele nu au sens în absența vieții. Cu atât mai mult dacă au ca finalitate năruirea vieții, dispariția acelor popoare. Captivați de unele idei (ideologii), pierdem din vedere aspectul uman al vieții în trecut sau chiar în prezent.
„Bărbatul face istoria, femeia este istoria. (…) istoria masculină propriu zisă, istoria politică și socială; ea are mai multă conștiință, libertate de mișcare. (…) Feminină este prima istorie aculturală a succesiunii generațiilor, care este veșnică, maternă, vegetală (planta însăși are totdeauna ceva feminin); cea care nu variază niciodată și care parcurge, uniformă și tăcută, existența tuturor speciilor umane și animale, din toate culturile particulare efemere. O privire retrospectivă arată că ea este sinonimă cu viața însăși.
Ea are propriile ei lupte și tragedii. Femeia cucerește victoria în patul împerecherii. La azteci (romanii culturii mexicane) femeia care năștea era salutată ca un viteaz războinic; când se întâmpla să moară în timpul nașterii, ea era înmormântată prin oficierea acelorași sacramente ca și eroii căzuți pe câmpul de bătaie.
Veșnica politică a femeii este cucerirea bărbatului, prin care ea poate fi mamă de copii și, în consecință, istorie, destin, viitor. Profunda ei diplomație și strategia ei vicleană vizează mereu pe tatăl copiilor ei. Bărbatul însă, pe care greutatea naturii lui l-a făcut părtaș la cealaltă istorie, vrea să-l aibă moștenitor pe fiul lui, ca reprezentant al sângelui și tradiției lui istorice.
Există acum, în bărbat și femeie, o luptă de putere a celor două categorii de istorie.” (386 vol. II)
Autorul pune în opoziție cele două fluxuri istorice, prin două înclinații hărăzite naturii feminine și masculine. Pe de o parte, dorința de afirmare, iar pe de alta, instinctul vital.
„De aceea femeia urăște această istorie politică a bărbaților, neînțelegând-o vreodată și despre care știe doar că îi răpește copiii. Ce înseamnă pentru ea o bătălie victorioasă, care anihilează biruința a mii de nașteri? Istoria bărbatului își oferă ca sacrificiu istoria femeii;
(…) eterna politică a femeii, misterioasă și la fel de veche ca și lumea animală, este distragerea bărbatului de la politica lui ca să-l încătușeze în întregime prin politica ei, o politică vegetală a succesiunii generațiilor, vrând să-l lege de ea. Și cu toate acestea, în cealaltă istorie totul se face doar pentru apărarea și conservarea acestei eterne istorii a generațiilor și a morții, căreia i s-ar putea da orice denumire am vrea: pentru casă și cămin, pentru femeie și copil, pentru rasă, popor și viitor. Lupta dintre bărbat și femeie are totdeauna loc din cauza sângelui, din cauza femeii. Pentru femeie, ca timp, există o istorie politică.” (387 vol. II)
Contraponderea puterii fizice masculine sunt armele feminității, ale seducției, care se pot dovedi covârșitoare.
„Femeia de rasă simte acest lucru chiar și când nu-l știe. Ea este destinul și joacă rol de destin. Totul începe prin lupta dintre doi bărbați pentru posesiunea ei. (…) Bărbatul urcă în istoria lui până ia în propriile mâini viitorul unei țări; apoi vine o femeie care îl obligă să-i cadă în genunchi; sub acest aspect popoarele și statele se pot ruina, dar ea rămâne învingătoare în istoria ei.” (387 vol. II)
inversara rolurilor
De prin anii 30, când Spengler tocmai își tipărise al doilea volum, se năștea în Franța o nouă școală istoriografică, în jurul revistei Annales d’histoire economique et sociale. Ilustrată de Lucien Febvre, Marc Bloch și Jacques Le Goff, această școală a adus o privire pluridisciplinară asupra istoriei. Adică s-a aplecat și asupra fenomenelor sociologice, al traiului cotidian, felul în care se trăia, ce se mânca în antichitate, mergând chiar până la detalii de fapt divers.
Dar nu a trecut mult și acest tip proaspăt de abordare a fost deturnat în scop ideologic. În sensul că s-a ajuns la istorii care își propun anumite teze – vor să arate că un grup sau altul fie a suferit persecuții în toată istoria, fie a avut un rol major, ignorat anterior. S-a ajuns la istorii ale minorităților, istorii feministe, istorii anti-rasiste, ale homosexualității. Nu doar documentarele, dar și manualele s-au umplut de insolit până la punctul în care elementele de culoare fac să se piardă marile tendințe și momente semnificative. A existat chiar și o cerință expresă de la Uniunea Europeană să se evite accentul pe bătălii, care nu stimulează înțelegerea multiculturală.
Puse în contrast cu abordarea modernă, ideile lui Spengler pot părea retrograde. Azi când vedem coperți de reviste cu bărbați gravizi, rostul femeii și bărbatului e subiect de reformă și de dezbatere. Ideologii le vor clasa ca stereotipuri ale patriarhatului, păreri scandaloase.
„Femeia care nu poate sau nu vrea să aibă copii este lipsită de rasă; ea nu mai este istorie, ci vrea să facă de una singură istorie masculină, s-o imite. Invers, dintr-o rațiune profundă sentimentul antipolitic al filosofilor, doctrinarilor și entuziaștilor umanitari este desemnat prin epitetul „femeie cumsecade”. Ei vor să schimonosească cealaltă istorie, a femeii, deși sunt incapabili s-o facă.” (388 vol. II)
maternitate și feminitate
Din unele mituri fundamentale și simboluri, Spengler deduce că unele culturi ar fi mai înclinate spre latura feminină și vegetală. Cum ar fi cultura indiană, în contrast cu antichitatea greco-romană.
„Cultul casnic la romani se referea la genius, adică la forța generatoare a tatălui de familie. Neliniștea adâncă și reflexivă a sufletului occidental are corespondent în simbolul iubirii materne, care abia se întrezărește în miturile antice (..) ” (194, vol. I)
Cu perspectiva sa centrată pe Occident, Spengler greșește atunci când atribuie exclusiv acestuia marea popularitate a motivului iconografic al Fecioarei cu Pruncul. I-am reproșat cu altă ocazie că minimalizează Bizanțul. Totuși, nu e lipsit de interes nuanța pe care o propune. În cultul arhaic al lui Demeter, grecii puneau accent pe chinurile facerii. Fertilitatea era și ea implicit sugerată în cultele agrare. După părerea sa doar în Occidentul gotic apare sugestia unei feminități împletită cu maternitatea, spre deosebire de figura hieratică a icoanelor Maicii Domnului, din lumea ortodoxă.
„Rafael i-a dăruit expresia supremă în Madona sixtină. Ea nu este creștină în totalitate, aici creștinismul magic dăduse deja pe Maria Theotokos, Mamă a lui Dumnezeu, ridicând-o la rangul de simbol total, diferit de sentiment. Mama senină este la fel de străină de arta bizantină și greacă, deși din rațiuni diferite.” (194, vol. I)
Completarea necesară dintre femeie și bărbat e împlinită în căsătorie, acolo unde e reluat firul creației.
„Femeia este istorie universală. Ea are grijă să dea sângelui durată prin zămislire și naștere. Mama cu copilul la sân este marele simbol al vieții cosmice.” (427 vol. II)
Omul intră în rând cu necuvântătoarele, care se reproduc și ele, dar are acces la un mister al universului când, spre deosebire de acelea, cugetă la problema vieții și a morții.
„Moartea este dată odată cu nașterea, sfârșitul cu împlinirea. Ceva moare în femeie de îndată ce ea zămislește; de aici lupta externă dintre sexe, fiică a fricii cosmice. Într-un sens adânc, omul nimicește prin zămislire, prin actul procreației în universul sensibil, prin „cunoașterea” universului spiritual. Cuvântul „cunoaștere” mai păstra la Luther, înțelesul derivat din procreație.” (176, vol.I)
(În limbajul biblic românesc formula n-a dispărut: „Și a cunoscut Lot pe femeia lui…”)
emancipare
Lumea modernă pare că a pierdut cheia echilibrului dintre vital și spiritual. Fie a epurat partea pulsatilă a ființei, acoperind-o cu grijile carierei, ale marilor idealuri, sau ale aventurii sentimentale. Fie, dimpotrivă, a absolutizat carnalul, fizicul fără simțire, într-o disperată căutare a plăcerii. Impasul lumii de azi nici nu poate fi separat de deriva masculinității și feminității. Deși putem privi cu nostalgie la începutul de secol deja trecut, când provocator însemnau piesele cu eroine feminine puternice ale lui Ibsen.
„GB Shaw îndrăznește să afirme că „femeia nu se poate emancipa fără a-și repudia feminitatea, datoria față de soț, față de copii, față de societate, față de lege, față de lumea întreagă, mai puțin față de ea însăși.” Femeia originară, nevasta țăranului este mamă. Toată vocația, către care ea năzuiește din copilărie, se concentrează în acest cuvânt.” (126 vol. II)
Demisia celor două sexe din rolurile tradiționale are impact hotărâtor nu doar în istoria privată, ci și în cea publică. Citit un secol mai târziu, paragraful de mai jos ne va părea scandalos, misogin de-a dreptul. De-acum suntem lămuriți că preferăm să privim cu amuzament la declinul lumii noastre. Aș observa că la un secol distanță, specia bărbatului eroic s-a rărit chiar mai abitir decât a femeii maternale.
„Bărbatul însă face istoria, care este o luptă nesfârșită pentru conservarea celeilalte vieți. Grijii materne i se adaugă grija paternă. Bărbatul cu arma în mână este alt mare simbol al voinței de durată. Un popor „în constituție” este la origine un grup de războinici, comunitatea foarte profund resimțită a disponibilității războinice.
Statul este treaba bărbaților, este grijă pentru conservarea a toate, inclusiv autoconservarea psihică numită onoare și respect de sine; este victoria repurtată asupra ofensei, prevederea pericolelor și, înainte de orice, ofensiva propriu-zisă, firească și evidentă pentru orice viață în ascensiune.” (428, vol. II)
- (va urma)
- (cuprinsul serialului)
Dispar Istoria și Geografia, ca discipline de sine stătătoare, din învățământul din România, incepand cu anul școlar 2021-2022
EVZ: Schimbare istorică în învățământul din România. Dispar Istoria și Geografia
Un dascăl care predă Istorie este foarte supărat din cauza modificărilor ce vor intra în vigoare în anul școlar 2021-2022.
Florinel Agafiței, profesor de istorie și scriitor, din Focșani, a atras atenția asupra unei situații bizare ce va fi pusă în practică începând cu anul școlar viitor (2021-2022). Astfel, Istoria şi Geografia vor dispărea ca discipline de sine stătătoare și vor fi contopite sub denumirea de Studii Sociale.
Profesorul este foarte supărat și afirmă că ani de zile s-a încercat reducere orelor acestor două materii de bază, pentru ca acum să survină această schimbare profundă. Asta va însemna că un profesor va preda mai multe discipline, iar efectul va fi legat de reducerea inevitabilă a numărului de dascăli specializați ori în Istorie, ori în Geografie.
„Observi cum Istoria Românilor se topeşte”
„Ce te faci când, în plină bulversare socială, anumiţi oameni scot din disciplinele şcolare denumirea milenarei ştiinţe: Istoria? Şi o îngrămădesc lângă altele, numite, laolaltă, Ştiinţe Sociale?
Mai mult: ce te faci când observi cum alţii, mai puţini la număr, îşi păstrează acest drept, disciplina studiată de copiii lor numindu-se, să zicem, Istoria Minorităţilor şi Tradiţiilor acelei minorităţi? Observi cum Istoria Românilor se topeşte în larga aglomerare a Ştiinţelor Sociale şi te întrebi de ce… La fel te întrebi când vine vorba despre geografie, dar nu numai”, a afirmat profesorul Florinel Agafiței.
Dezechilibru de cunoștințe
El mai atrage atenția că se doreşte reducerea semnificativă a zestrei cunoaşterii individuale, prin „crearea omului nou”, axat pe anumite nişe precum informatica, domeniul bancar, sportul în dauna artelor, literaturii, istoriei, geografiei.
„A fost aprobată în şedinţa de Guvern o Ordonanţă de urgenţă prin care am prorogat aplicarea modificării numărului de ore la clasă pentru toate clasele şi vom începe anul acesta şcolar cu clasa pregătitoare. Deci, începând cu clasa pregătitoare vom reduce numărul de ore la clasă şi vom prezenta noile planuri-cadru pentru învăţământul primar.
În curând, specialiştii din cadrul Ministerului Educaţiei vor prezenta aceste noi planuri-cadru, le vom pune în dezbatere publică”, a afirmat Anisie, la Parlament”, declara Monica Anisie, ministrul Educației, în luna august.
Comentariu saccsiv:
Si iata cum se mai bifeaza un punct din SUPER MEMORANDUM, anume, articolul 6: Se renunţă la predarea lecţiei de Istorie.
Cititi va rog si:
Trecutul ticalosit al regelui Carol al II-lea
Carol al II-lea și Elena Lupescu la Paris (1936). Foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_al_II-lea_al_Rom%C3%A2niei
Cu prilejul ceremoniei de reînhumare, azi s-a vorbit mult la tv despre Regele Carol al II-lea. Si s-a vorbit de bine…
Masonul Razvan Teodorescu, fost ministru al Culturii in perioada 2000-2004, este unul dintre cei responsabili pentru repatrierea regelui Carol al II-lea al Romaniei in urma cu 16 ani.
Iata insa ce nu s-a spus la tv:
Angela Merkel la Marrakech: „Răspunsul la naţionalismul pur a fost crearea Naţiunilor Unite” / Si asa va fi si dupa Al Treilea Razboi Mondial, completam noi
Ïntr-un discurs aplaudat, cancelara Merkel a pledat, cu pasiune, pentru multilateralism – vorbind despre istoria Germaniei, marcate de nazism. „Răspunsul la naţionalismul pur a fost crearea Naţiunilor Unite şi angajamentul de a găsi, împreună, răspunsul la problemele comune”, a declarat Angela Merkel.
Cititi va rugam mai multe la:
ONU: Pactul mondial asupra migranţilor a fost adoptat la Marrakech
Trebuie sa invatam din istorie, daca vrem sa pricepem ceva din cele ce se petrec actualmente in jurul nostru. Si mai ales pentru a stii ce ni se pregateste.
Schema pe care papusarii au aplicat-o inainte, in timpul si dupa cel de al doilea raboi mondial, se va repeta cat de curand.
Atunci a fost o mare criza, declansata de cine trebuie:
Remember: ROCKEFELLER – principalii declansatori ai MARII CRIZE economice din secolul 20
Si o finantare a “nationalismului” de care aveau nevoie. Spre exemplificare, iata ce spunea, chiar in acea vreme. Louis Thomas McFadden (1876-1936):
“Dupa primul razboi mondial Germania a cazut in mainile bancherilor internationali care acum o conduc si o aprovizioneaza dar o si imobilizeaza. I-au cumparat industria, i-au luat resursele, ii controleaza industria si utilitatile publice.
Bancherii internationali subventioneaza actualul guvern al Germaniei si de asemenea aprovizioneaza fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit in campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompati spre Germania. Cu totii ati auzit de cheltuielile ce au loc in Germania: locuinte moderniste, marele ei planetarium, salile ei de gimnastica, bazinele de inot, autostrazile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost facute cu banii nostri. Toate acestea au fost daruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board.
Federal Reserve Board a pompat atat de multe miliarde de dolari spre Germania, incat nici nu indraznesc sa spuna suma totala.”
Cititi va rugam mai multe la:
Louis Thomas McFadden a platit cu viata pentru lupta sa impotriva FEDERAL RESERVE
Iar familia Rockefeller o gasim din nou si pe lista principalilor finantatori:
NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului
De ce? Pai, unul dintre principalele motive a fost tocmai cel spus de cancelarul Germaniei: crearea ONU.
Iar cladirea Natiunilor Unite se afla pe un teren donat de … familia Rockefeller.
Adica ei au creat problema si tot ei au venit mai apoi si cu solutia.
Intre timp, numele grele ale unor familii precum Rockefeller sau Rothschild au iesit din luminile rampei, caci prea ar fi batut la ochi. Dar schema ce a dat rezultate atunci, o vor aplica si in viitor.
De fapt au si inceput. Si ne amintim de criza declansata voit de ei in 2007 si care nu se va termina decat cu un razboi mondial, ca si cea din secolul trecut. Iar in aceeasi schema intra si nationalismul ce a inflorit peste noapte de relativ putina vreme. Va urma conflagratia si mai apoi solutia: “Din cauza nationalismului s-a declansat al treilea razboi mondial, deci trebuie sa ne unim, sa renuntam la el si sa ne alegem un imparat peste intreg Pamantul”.
Care imparat va fi evreu. Profetiile Sfintilor Parinti il numesc ANTIHRIST. Iata, de exemplu ce ne avertiza Sfantul Lavrentie de Cernigov:
In acest război se vor distruge atâtea state încât până la urmă vor mai rămâne doar două sau trei. Atunci ei se vor hotărî să-şi aleagă un singur împărat peste tot pământul.
Cititi va rugam mai multe la:
20 ianuarie: Sfântul Lavrentie de Cernigov. PROFEȚIA sa despre ANTIHRIST
Iar rabinii il numesc MESIA:
A nu se intelege ca nationalistii care ies in strada sunt cu totii platiti de oculta. Majoritatea sunt sinceri si multe dintre lozincile lor sunt chiar corecte. Necazul e ca nu vor reusi nici o schimbare reala. Se vor bucura daca probabil va cadea Macron. Se vor bucura si mai tare daca probabil se va destrama chiar si Uniunea Europeana. Aceste “victorii” insa, vor face parte din planul papusarilor.
Unii vor zice ca Dumnezeu ii va ajuta pe nationalisti sa demoleze edificiul contruit de oculta de peste 200 de ani. Dar oare acesti nationalisti se inchina la Dumnezeu?
Pe de alta parte insa, nu inseamna ca trebuie renuntat la nationalism deoarece majoritatea miscarilor nationaliste sunt atent controlate si vor fi utile planurilor ocultei. Mesajul nationalist trebuie in continuare sa se auda. Dar un nationalism real crestin, nu de tip ucrainean sau nazist:
Care este folosul unui mesaj fara baricade si cauciucuri arzand? Poate fi acelasi ca la Ninive, cand toti locuitorii cetatii, de la imparat si pana la ultima sluga, s-au imbracat in sac și au postit nu numai oamenii, ci și dobitoacele, și nici apă nu au băut. Și s-a milostivit Dumnezeu de ei.
Caci nu revolutiile ii plac lui Dumnezeu. Lucifer a fost revolutionar. Lui Dumnezeu ii place pocainta. Daca masele s-ar intoarce la Dumnezeu, automat oculta ar ramane fara nici o putere. Cu toti banii lor si cu toate slugile lor, nimic n-ar mai putea face. Cateva exemple din acest scenariu:
- Tradeaza Ierarhii Ortodoxia? Preotii sa nu-i mai pomeneasca. Tradeaza si ei? Enoriasii sa nu mai intre in biserici. Si li s-a taiat maioneza.
- Vor sa impuna documente cu cip? Nici un cetatean sa nu le accepte. Ce-or sa faca?
- Vor preda homosexualitatea si avorturile in orele de educatie sexuala? Niciun parinte sa nu-si mai lase copiii la scoala.
Altfel spus, daca masele nu accepta directivele Noii Ordini Mondiale, nici antihristul nu va fi instaurat, caci acesta nu vrea sa ia puterea cu forta, ci doreste ca omenirea sa-l aleaga, sa-l iubeasca, sa i se inchine din convingere si nu prin constrangere si sa-l considere dumnezeu. Abia dupa aceea va incepe prigoana impotriva putinilor care i se opun.
Dar acest scenariu nu se va realiza. Sa intram in deznadejde pe chestia asta? Nicidecum, caci, pana la urma, nu antihristul este marele final:
Asadar, cum necum antihristul oricum vine. De ce atunci sa mai marturisim si sa mai promovam mesajul nationalist? Simplu. Pentru ca trebuie sa trezim pe cati mai mult, chiar daca per total cei treziti vor fi putini comparativ cu gloatele ce se vor buluci sa-l primeasca pe antihrist ca salvator. Dar fiecare suflet real salvat conteaza. Pentru el dar si pentru marturisitor.
Arhimandritul Lazar (Abashidze): “ANTIHRIST vine in GEORGIA” / In Romania a venit?
Iata ce putem citi la “ANTICHRIST IS COMING INTO GEORGIA”:
Asezata în muntii Caucaz, Georgia este creștin ortodoxă inca din secolul al patrulea. O națiune de oameni vigurosi, puternici; și căderea comunismului a adus inviere in credință, revigorarea fiind condusă de sfintitul Patriarh Ilia al II-lea. Căderea comunismului a adus de asemenea si un nou interes în a găsi un mod mai european de viață în rândul poporului georgian. Mulți au privit spre integrarea în Uniunea Europeană. Acest lucru a adus noi tendințe, și presiuni pentru a aduce legi noi care intră în conflict cu tradițiile străvechi izvorate din creștinismul ortodox.
În luna februarie 2016, site-ul georgian Zneoba a publicat o scrisoare de la arhimandritul Lazăr (Abashidze), cu un avertisment pentru această națiune străveche care populează una dintre cele mai „porțiuni pământești” ale Maicii Domnului. De asemenea, este un avertisment pentru toți creștinii din întreaga lume.
Comentariul zilei (27.06.2014): IMPERIALISM RUS sau REACTIE la imperialismul altora? CE SPUNE ISTORIA?
Iata comentariul fratelui nikodim postat la articolul Video: NAUCEALA UCRAINEANA nazisto – europeano – anti rusa. DE CE ORGANIZATIILE EVREIESTI TAC? De ce cancelariile europene par a nu observa? De ce analistii nu analizeaza?:
Se pare ca noul front confrontational Vest-Rusia s-a recristalizat. Vestul va lupta cu Rusia pana la ultimul ucrainean (din cei zombati de felul celor din clip), dupa care, daca Rusia nu va cadea, va continua lupta pana la ultimul roman, bulgar, polonez, german s.a.m.d….Ce mai,pot sa zic: Stalingrad reloaded! Zicea cineva mai sus ca sa citim mai bine din istorie. Bun, citim toata lumea si observam referitor la Rusia ca de fiecare data Rusia ameninta lumea civilizata, DAR aceasta de cele mai multe ori ca urmare a incercarii lumii civilizate de a cuceri Rusia. In secolul XVII, mai precis in 1612, polonezii au ocupat Moscova incercad sa impuna catolicismul, dar a urmat reculul Rusiei si Polonia s-a trezit dupa ceva vreme “evaporata” de pe harta lumii. Napoleon a cucerit Moscova in 1812 iar in 1814 cazacii patrulau prin Paris si parizienii se straduiau sa invete limba rusa ( de aici a luat nastere si acea denumire de restaurant “bistro”- care insemana in rusa “rapid”). Prin 1878 dupa ciocnirile din Balcani, rusii au ajuns in cartierele marginase ale Constantinopolului si doar Albionul si Hexagonul au amanat caderea Imperiului Otoman atunci. Hitler doar s-a apropiat de Moscova si a fost fortat sa se impuste in Berlin cu rusii misunand la usa bunkerului sau. Acum USA-UE incearca ceva si unde se va ajunge nu se stie, dar noi suntem si vom fi in valtoarea asta. Si cu toate aceste reculuri rusesti in Europa…pentru ca majoritatea au fost reculuri clare, provocate de puterile europene dupa cum arata momentele istorice de mai sus, tarile prin care au trecut rusii nu au disparut si nici popoarele cu limbile lor nationale nu au disparut, chiar si cele foarte mici, pentru ca dupa o vreme de ocupatie rusii mereu s-au retras in Rusia lor, de cele mai multe ori de bunavoie. Hmmm, ciudat imperialism, pentru ca pana si tarile baltice si-au pastrat neintrerupt limba si nationalitatea chiar si sub regimul comunist. Si daca verificam harta Rusiei actuale si alte surse de informatie, vedem ca toate entitatile etnice pana la cele mai umile si putin numeroase, sunt reprezentate in teritoriu prin tot felul de republici si regiuni autonome in care isi duc existenta neamurile respective cu limba si identitatea lor religioasa si culturala. Nu spun ca este belsug material acolo, cum dealtfel nu este in majoritatea caselor din Rusia, dar natiile acelea exista si se pastreaza. Oare triburile indiene de acum 100 si ceva de ani din teritoriul actual USA au supravietuit ofensivei “democratice” spre Far West? Dar aborigenii din simpatica Australie, in special din Tasmania unde au fost nimiciti pana la unul tot de ofensiva “civilizationala” anglo-saxona?
Deci ce am scris sunt simple constatari si comparatii din istoria citita “mai bine”. Si de aici ce concluzii tragem, despre ce vorbim? Poate ca totusi ar trebui sa ne intrebam ce origine are acest fenomen atat de diferit legat de comportamentul celor doua lumi raportat la ce ii inconjoara, lumea occidentala si lumea rusa, amandoua provenite din lumea crestina dar devenite atat de diferite la un moment istoric dat. Oare nu este trairea a doua lumi formate fiecare in duhul sau, in doua duhuri antagoniste, occidentul in duhul gnosticismului si materialismului acaparator si Rusia in duhul ortodox. Bineinteles ca nu idealizam, dar la dimensiuni macro este evidenta diferenta comportamentala a celor doua lumi. N-a ca m-am transformat si in pro-rus acum incercand doar sa exprim obiectiv realitati… citite mai bine din istorie, dupa cum ne recomanda stimatul coleg de blog, CITITI CITITI SI IAR CITITI. Trebuie sa ma vindec!
Gandindu-ma totusi la cat de perfid e sufletul rusesc care, dupa cum spunea si ilustrul conducator de osti NATO, pe nume Rasmussen, si in momentul de fata agita gloatele de la Pungesti impotriva binefacerilor democratice ale extragerii gazelor de sist, m-am vindecat de pro-rusismul de acum un minut. Doamne ajuta!
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Cum a fost salvata Rusia de Sfantul Mucenic Ermoghen
CONSPIRATIA RUSA. Seful NATO: RUSIA e in spatele campaniei ANTI FRACTURARE HIDRAULICA
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
3 comments