ISTORIE: Au fost terorism actiunile organizatiilor sioniste Hagana si Irgun si cele din tineretea viitorului prim ministru Menahem Beghin?

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Terorism

Organizația sionistă Hagana („Apărarea”)^D

• A fost fondată în Palestina în 1920. În timpul atacurilor armate ale unor grupări paramilitare organizate și a unor grupe neorganizate arabe contra locuitorilor evrei palestinieni (1936-1939) – inspirate și sponsorizate de oficialitățile mandatare britanice cu scopul de a dezbina populația locală și a-și perpetua prezența colonialistă în zonă – conduce acțiuni de apărare, considerate de istoriografia arabă drept acte teroriste împotriva populației arabe civile.
• Deși menționată ca o grupare teroristă ilegală de către administrația britanică a Palestinei, colaborează cu forțele de securitate britanice în reprimarea revoltelor arabe („Plutoanele de Noapte”, unități evreiești de apărare de sub îndrumarea căpitanului (apoi, general) britanic Orde Wingate, decorat cu DSO – pentru activitatea sa în Palestina^[3]), și ca luptători în cadrul armatei britanice în Al doilea război mondial.
• În 1941 Hagana devine oficial o forță paramilitară, participând sub comandă britanică la efortul de război^[4].
• Un grup de militanți evrei s-au separat în 1930 de Hagana, formând organizația sionistă Irgun(Organizarea Militară Națională, în ebraică Irgun Țvai Leumi, EȚEL considerată de britanici teroristă (a luptat contra mandatului britanic în Palestina și a restrictivelor „Cărțile albe britanice care limitau drastic emigrarea refugiaților evrei din Europa spre Palestina) care va rămâne permanent în ilegalitate.
• Din 1945 Hagana participă alături de Irgun la lupta împotriva ocupației britanice.
• Pe data de 22 iulie 1946, Irgun-ul (condus de Menahem Begin) detonează o bombă artizanală de 350 kg de explozibil în hotelul Regele David din Ierusalim^E, sediul Cartierului General britanic în Palestina mandatară, unde erau cazați mulți ofițeri britanici. Anunțul telefonic prealabil nu a fost luat în considerație. Victimele atentatului au fost 91 de morți (28 britanici, 41 arabi, 17 evrei și 5 de alte naționalități) și 45 de răniți^[5]. În urma acestui atentat Regatul Unitse retrage din Palestina, returnând mandatul Organizației Națiunilor Unite
• După retragerea britanică, Irgun devine un partid politic, iar Haganah e transformată în Țahal(Forțele Armate Israeliene).

 

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Irgun

Irgun sau Etzel (prescurtare – în ebraică ארגון sau אצ”ל), pe numele ei întreg în ebraică Hairgun Hatzvaí Haleumí be’ Eretz Israel,הארגון הצבאי הלאומי בארץ ישראל adică Organizația Militară Națională din Țara Israelului, a fost o organizație subterană evreiească de rezistență paramilitară care a acționat în Palestina mandatară între anii 1937-1948. Organizația a fost înființată în 1937 la Ierusalim de către comandanți sioniști dizidenți din organizația Hagana care au pretins o actiune mai drastica împotriva actelor de violență ale arabilor din Palestina , mai ales în timpul Marii Revolte (Intifada) a acestora în anii 1936-1939. Majoritatea membrilor ei erau tineri membri ai miscarii de tineret Betar ( Brit Yosef Trumpeldor – Uniunea Yosef Trumpeldor) a sionismului revizionist. Din motive de securitate nu obișnuiau să pronunțe numele organizației, ci o chemau Hahaganá (Apărarea) sau Hamaamad. Irgun sau Etzel era considerată de autoritățile britanice mandatare drept organizație teroristă. Această caracterizare a fost împărtășită și de o parte din adversarii ei evrei, ca si de factori precum Comisia de anchetă anglo-americană pentru Palestina, Agenția Evreiască pentru Israel și presa internațională din perioada de dinaintea proclamării Statului Israel Unii istorici văd în acțiunile Irgunului un factor decisiv în decizia Regatului Unit de a renunța la mandatul asupra Palestinei si a părăsi această regiune în mai 1948. Alți istorici consideră ca influența ei asupra acestei decizii britanice a fost secundară.

 

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Menahem_Beghin

Menachem Begin (מנחם בגין în ebraică, n. 16 august 1913, Brest-Litovsk, Imperiul Rus – d. 9 martie 1992, Tel Aviv, Israel) a fost un politician israelian, comandant, în anii mandatului britanic, al organizației evreiești paramilitare de rezistență Etzel (Irgun Țvai Leumi), apoi lider al mișcării de dreapta „Herut”, prim-ministru al Israelului în perioada 20 iunie 1977 – 10 octombrie 1983.

Discipol al lui Zeev Jabotinski, unul din pionierii sionismului, marele merit al său îl constituie reușita acțiunii „schimburi de teritorii contra pace”, desfășurate între Israel și Egipt. Pentru aceasta, alături de președintele Egiptului, Anwar el-Sadat, în 1978, a primit Premiul Nobel pentru Pace.

[…]

La sfârșitul anului 1943, la vârsta de 30 ani, caporalul Beghin a părăsit oștirea poloneză pentru a deveni comandantul Organizației Militare Naționale – Irgun Tzvai Leumi sau Etzel. El a început reorganizarea Irgunului, l-a numit ca adjunct pe Yaakov Meridor și a restrâns comandamentul la trei persoane: Ben Eliezer, Eliahu Lankin și Shlomo Lev-Ami (Levi). Primul său nume conspirativ a fost „Ben David”. Declararea Revoltei Irgunului la 1 februarie 1944 s-a făcut printr-un manifest intitulat „Către poporul evreu din Sion” (ebraică „El haam haivrí beTzion”), în care guvernământul britanic era acuzat că în ciuda suportului dat de evreii din Palestina efortului de război cu Germania, a trădat națiunea evreiască și sionismul statal și, prin urmare, nu a rămas în fața națiunii altă cale decât să se ridice la lupta directă împotriva lui. După cuvintele proclamației:

„„Ne vom lupta, fiecare evreu din patrie se va lupta – Dumnezeul lui Israel, Domnul Oștirilor ne va ajuta. Nu există o cale de întoarcere – libertatea- sau moartea. Ridicați un zid de fier în jurul tineretului vostru luptător.””

În cei patru ani în care Beghin a stat in fruntea Irgunului, organizația a executat circa 300 operațiuni. Cele mai însemnate au fost aruncarea în aer în iulie 1946 a hotelului King David din Ierusalim, în care funcționa un centru al administrației britanice, descinderea în închisoarea de la Acra (Akko) în mai 1947 și eliberarea deținuților din Irgun și Lehi și cucerirea Jaffei în 1948.

Britanicii nu au izbutit să-l prindă pe Beghin. La începutul revoltei, el s-a ascuns vreme de două luni la Hotelul Savoy din Ierusalim, unde au fost aduși și soția și fiul său. După ce a văzut pe fereastră o razie a britanicilor, Beghin a decis să se mute într-un alt adăpost în cartierul Mahane Yehuda din Petah Tikva, unde a locuit o vreme într-o casă periferică și izolată apoi, deoarece se deosebea prea mult la înfățișare de localnicii evrei yemeniți a fost transferat intr-un alt loc secret tot in Petah Tikva, în cartierul Hassidof. Acolo a locuit vreme de 9 luni împreună cu soția și copilul și a purtat numele conspirativ de Israel Halperin. Vecinilor li s-a explicat ca acest tată de familie, care trăiește din ajutoarele unei asociații pentru refugiați, este un avocat ,care învață jurisdicția palestiniană și de aceea stă mai tot timpul acasă până la examenele baroului de avocați. Ulterior el s-a mutat în nordul Tel Avivului, pe strada Bashan colț cu Yehoshua Ben Nun, unde s-a travestit în elev de ieșivă cu numele „Israel Sassover”. La începutul anului 1947 s-a mutat într-locuință la parter pe strada Rosenbaum 1 colț cu Yossef Eliyahu, luându-și numele de dr. Yona Koenigshofer. Aici Beghin a locuit cu familia până la alegerea sa ca prim ministru al Israelului în 1977.

Beghin a stabilit restricții severe luptei contra autorității britanice în Palestina: revolta trebuia îndreptată strict împotriva armatei, a militarilor și a instituțiilor regimului de ocupație și nu a populației civile. {n.c.|Cu toate acestea, acțiuni ale Irgunului au costat și viețile unor civili britanici, arabi și evrei.} Ben Gurion și conducerea de stânga a evreilor din Palestina, în primul rând, prin organizația paramilitară Hagana au dezlănțuit așa numita operație a „Sezonului” – o prigoană împotriva membrilor Irgunului. Beghin a impus linia „reținerii” și a interzis reacții violente la arestările și detențiile provocate de colaborarea conducerii Ben-Gurioniste cu britanicii: „Nu va fi război între frați!”

Execuția de membri ai Irgunului de către britanici a fost privită de Beghin cu gravitate. În iulie 1947 după citirea sentinței de condamnare la moarte a trei luptători din Etzel, organizația a răpit doi sergenți britanici (care erau, de fapt, informatori ai Haganei) și a anunțat că aceștia vor fi și ei spânzurați, dacă britanicii îi vor spânzura pe cei trei membri capturați. La 31 iulie 1947 după ce autoritățile mandatare i-au spânzurat pe Yaakov Weiss, Avshalom Haviv și pe Meir Nakar, șeful statului major al Irgunului ,Haim Landau, a ordonat spânzurarea celor doi sergenți. Ca urmare a acestui fapt, britanicii au încetat execuțiile în Palestina până la retragerea lor în mai 1948.

La 3 septembrie 1947, la câteva zile după publicarea raportului Comitetului Special al ONU pentru Palestina, Beghin a luat poziție într-un discurs radiodifuzat contra planului de împărțire a Palestinei între un stat evreiesc și unul arab, spunând:

„Pentru oricine nu este dispus să-și vândă patria pentru un prezent mizerabil și să-și abandoneze poporul pentru o liniște trecătoare este limpede că „soluția” împărțirii, dacă se va aplica, va fi nu altceva decât o catastrofă națională istorică. Poporul evreu va fi chemat să împiedice această catastrofă”

În mai 1948 s-a încheiat Mandatul britanic asupra Palestinei. Există o dispută între istorici în ce măsură au contribuit acțiunile militare ale Irgunului la accelerarea ieșirii britanicilor din Palestina și la așezarea luptei evreiești pentru independență pe ordinea zilei a politicii internaționale.

În ziua de după proclamarea Statului Israel, la 15 mai 1948 Beghin a rostit ultima sa chemare către partizanii săi la stația ei de radio a Irgunului Kol Tzion Halohemet (Vocea Sionului Luptător):

„„A luat ființă Statul Israel. Și el a luat ființă „doar așa”: prin sânge, prin foc, cu mâna tare și cu brațul sus, prin chinuri și jertfe. Altfel nu putea să ia ființă. Organizația Militară Națională părăsește activitatea subterană înăuntrul granițelor statului evreiesc independent. Nu mei este necesară o rezistență subterană evreiască. În Statul Israel vom fi soldați și constructori. Vom asculta de legile lui, pentru că ele sunt legile noastre. Vom cinsti guvernul său, pentru că este guvernul nostru. Adevărata noastră răsplată va fi când ne vom învrednici – de ne vom întoarce în viață de pe front – să străbatem orașele țării noastre, munții și văile ei, și să vedem copiii evrei jucându-se fără teamă, iar deasupra micilor lor capete, cele mai dragi, vom vedea zburând un avion evreiesc, iar în fața lor se va ivi un oștean evreu, iar de departe vom auzi zgomotul roților unui tren evreiesc, ah, fraților, ce fericire poate fi mai mare ca aceasta?””

La 11 iunie 1948 Beghin a semnat cu Israel Galili, reprezentantul Guvernului provizoriu al Israelului) acordul de dizolvare al Irgunului și de integrare a sa în Zahal (Armata de apărare a Israelului) nou creat. Acordul a stabilit încetarea acțiunilor Irgunului ca formațiune militară în Statul Israel și în domeniul sub controlul Guvernului Israelului. În Ierusalimul asediat Irgunul și-a putut păstra statutul independent.

Menachem Begin flancat de viitorul prim-ministru Ariel Sharon și de generalul Avraham Yoffe în 1969. Foto: https://forward.com/culture/199424/searching-for-the-soul-of-menachem-begin/