Dublul referendum din Irlanda a esuat. Se dorea redefinirea conceptului de familie şi eliminarea articolului din Constituţie „mamele nu ar trebui să fie constrânse de nevoile economice să muncească în detrimentul treburilor casnice”
Premierul irlandez Leo Varadkar a recunoscut sâmbătă că dublul referendum pe care l-a organizat a eșuat, după o participare slabă la vot, transmite Sky News.
Guvernul Irlandei a inițiat două referendumuri pentru a redefini conceptul de familie dincolo de familia tradiţională şi pentru a elimina din Constituţie prevederi conservatoare despre rolul social şi casnic al femeii, prevederi rămase din epoca în care Biserica Catolică avea o influență majoră asupra societății.
Guvernul premierului irlandez Leo Varadkar, un politician care şi-a recunoscut homosexualitatea şi conduce o coaliţie formată din creştin-democraţi, centrişti şi Verzi, a cerut populaţiei să voteze „da” la ambele referendumuri de revizuire a Constituţiei ce datează din 1937, astfel încât din aceasta să fie eliminate referirile despre care susţine că sunt „sexiste, discriminatorii şi depăşite”.
Primul referendum urmăreşte să modifice definiţia familiei dincolo de familia conjugală sau familia tradiţională, în sensul în care în Constituţia irlandeză familia să fie definită drept uniunea „bazată pe căsătorie sau alte relaţii durabile”. Dar criticii acestui demers au avertizat că expresia „relaţii durabile” este confuză şi ar putea crea numeroase complicaţii de ordin legal, cum ar fi de exemplu disputele privind moştenirile.
Celălalt referendum urmăreşte în special eliminarea articolului constituţional care menţionează că „o femeie, prin viaţa sa casnică, aduce Statului un sprijin fără de care binele comun nu ar putea fi obţinut”. Acelaşi articol prevede că „mamele nu ar trebui să fie constrânse de nevoile economice să muncească în detrimentul treburilor casnice”.
În virtutea acestei prevederi din urmă, până la începutul anilor ’70 se întâmpla ca unele femei să renunţe la locul de muncă după căsătorie pentru a se dedica activităţilor casnice. Deşi această practică a dispărut între timp, un organ consultativ irlandez denumit „Adunarea Cetăţenească” a indicat într-un raport că respectiva clauză împiedică eforturile în lupta pentru egalitate de gen.
Într-o serie de recomandări formulate anterior, parlamentul de la Dublin a cerut înscrierea în Constituţie a unor referiri explicite la egalitatea de gen. Considerată mult timp o ţară foarte conservatoare, Irlanda a adoptat în ultimii ani prin referendumuri legislaţii favorabile avortului şi căsătoriei între persoanele de acelaşi sex.
Comentariu saccsiv:
Ce cloaca politica si in Irlanda. Un homosexual conduce o coalitie din care face parte si un partid ce-si zice … crestin. De fapt, este chiar liderul partidului democrat creștin:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Leo_Varadkar
Sunt de bun simt cele scrise in Constitutia irlandeza din 1937. Evident, de aceea vor sa le si scoata.
Nu le convine ca „mamele nu ar trebui să fie constrânse de nevoile economice să muncească în detrimentul treburilor casnice”. Si ce vor deci? Ca mamele sa fie constranse de nevoile economice sa munceasca in detrimentul treburilor casnice. Iar asta numesc ei … libertate.
„Libertatea” asta este insa legata de multe alte piese dintr-un sinistru angrenaj al unei reale sclavii.
Sa ne amintim ce le ordona lucifer dracilor:
“Va asteapta cea mai GREA SARCINA, fara de care nu vom REUSI nimic, iar toate UNELTIRILE noastre nu-si vor avea ROSTUL.
Oamenii poseda o cetate – cea mai inaccesibila. Aceasta este MATERNITATEA: nasterea urmasilor si educarea lor. FEMEIA FECIOARA si FEMEIA MAMA: iata acea FORTAREATA de NECUCERIT a OMENIRII, care trebuie avuta permanent in vedere.
Indreptati cu DIBACIE si PRECAUTIE toate ATACURILE voastre asupra ei. Daca nu veti CUCERI, nu veti SUPUNE aceasta CITADELA – totul va fi in ZADAR, caci nu veti apuca sa-i veniti de HAC unei GENERATII, ca va CRESTE, formandu-se, ALTA ARMATA contra noastra.
Cu ajutorul femeii vom reusi sa punem LABA pe INTREAGA omenire in prezentul si viitorul ei, s-o RAPIM in intregime…”
Cititi va rog mai multe la:
Familiei i s-a spus ca femeia a murit intoxicata cu apa. Organele i-au ajuns la cinci pacienti
O mamă a doi copii din Indiana s-a prăbușit și a murit din cauza toxicității apei, o consecință rară a consumului de prea multă apă în prea puţin timp. Femeie ar fi băut 2 litri de apă într-un interval de 20 de minute.
Ashley Summers, 35 de ani, o mamă a doi copii din Indiana, se afla în Lake Freeman împreună cu soțul și cele două fiice ale sale în weekendul de 4 iulie, când a început să se simtă deshidratată. „Cineva a spus că a băut patru sticle cu apă în 20 de minute”, a declarat fratele ei, Devon Miller.
În ultima zi a călătoriei familiei, femeia a simțit că nu se hidratează suficient. Familia Summers a spus că se simțea amețită și avea o durere de cap teribilă, scrie New York Post.
Femeie a băut mai multe sticlă de apă după ce ar fi simţit că încă îi este sete
„Sora mea, Holly, m-a sunat și mi-a spus că Ashley este în spital. Are o umflătură pe creier, nu știu care este cauza”. După ce s-a întors din călătorie, Summers a leșinat în garaj și a fost dusă la IU Health Arnett Hospital. Ea nu și-a mai recăpătat cunoștința, iar medicii i-au spus familiei sale că a murit din cauza intoxicației cu apă.
Dr. Blake Froberg, toxicolog la spital, a declarat că această cauză rară de deces este mai probabil să apară în timpul verii sau dacă cineva lucrează afară sau face exerciții fizice frecvent.
„Există unele aspecte care pot face ca cineva să fie mai expus riscului, dar ceea ce se întâmplă este că ai prea multă apă și prea puțin sodiu în organism”, a spus Froberg.
Care sunt simptomele
Simptomele toxicității cu apă includ starea generală de rău, precum și crampe musculare, dureri, greață și dureri de cap. Ashley a fost donator de organe și a putut să-și doneze inima, ficatul, plămânii, rinichii și o parte din țesutul osos lung, salvând în cele din urmă alte cinci vieți, a spus familia ei.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Pentru ca nu puteau lua un organ viu de la un om mort, au schimbat definitia … mortii
O profesoară din Canada spune că a arăta organele genitale ale unor adulți ‘copiilor mici’ este o ‘excelentă idee de parenting’
Life Site News: Canadian professor says showing adult genitalia to ‘little children’ is an ‘excellent parenting idea’
O profesoară din Canada spune că a arăta organele genitale ale unor adulți ‘copiilor mici’ este o ‘excelentă idee de parenting’
„Lăsați. Copiii. mici. Să vadă. Penisuri. Și. Vulve. La. Diverse. Vârste. Și. Dimensiuni. Într-o. Manieră. Lejeră. Normalizată. Cu Totul. Sigură.”, a declarat Katja Thieme, profesor asociat la UBC , provocând reacții intense pe internet din partea celor îngrijorați de inocența copiilor.
Publicat pe 04 August 2023, de LifeSiteNews
Katja Thieme, profesor asociat la Universitatea din British Columbia, Twitter
Singapore: O femeie va fi spanzurata pentru 30 de grame de heroina
Sursa: https://ziare.com/singapore/singapore-tara-executie-femeie-droguri-trafic-douazeci-de-ani-1817516
Singapore va executa vineri o femeie pentru prima dată după aproape 20 de ani, aceasta fiind una dintre cele două execuții planificate pentru această săptămână.
Saridewi Djamani a fost condamnată la pedeapsa capitală în 2018, după ce a fost găsită vinovată de deținerea a aproximativ 30 de grame de heroină în scopul traficului, potrivit organizației Transformative Justice Collective (TJC), care urmărește cazurile de condamnare la moarte.
Ea va deveni prima femeie executată în Singapore din 2004, când Yen May Woen, o coafeză în vârstă de 36 de ani, a fost spânzurată pentru trafic de droguri.
Singapore are unele dintre cele mai dure legi din lume privind drogurile și a atras critici internaționale în ultimii ani pentru execuțiile prizonierilor condamnați pentru infracțiuni legate de droguri.
Saridewi este una dintre cele două femei din Singapore care se află în rândul condamnaților la moarte, potrivit lui Kirsten Han, o jurnalistă și activistă care a petrecut un deceniu militând împotriva pedepsei cu moartea. „Odată ce și-a epuizat opțiunile de apel, era o chestiune de timp ca ea să primească un aviz de execuție”, a declarat Han.
„Autoritățile nu sunt mișcate de faptul că majoritatea persoanelor aflate în rândul condamnaților la moarte provin din grupuri marginalizate și vulnerabile. Oamenii care se află în rândul condamnaților la moarte sunt cei considerați dispensabili atât de către regii drogurilor, cât și de către statul din Singapore. Nu este un lucru de care singaporezii ar trebui să fie mândri”, mai spune ea.
Guvernul susține că pedeapsa cu moartea este un factor de descurajare eficient împotriva infracțiunilor legate de droguri, că menține orașul-stat în siguranță și că este susținută pe scară largă de către public. De asemenea, afirmă că procesele sunt corecte.
Cercetările efectuate de Amnesty International au arătat că Singapore a fost una dintre puținele țări care au executat persoane pentru infracțiuni legate de droguri anul trecut, alături de China, Arabia Saudită și Iran. De asemenea, Vietnamul este posibil să fi făcut acest lucru, potrivit raportului, deși nu se cunoaște numărul de execuții.
Cel puțin 13 persoane au fost spânzurate până în prezent în Singapore de când guvernul a reluat execuțiile după o pauză de doi ani în timpul pandemiei Covid-19.
O femeie s-a maritat cu un barbat virtual
Sursa: https://click.ro/actualitate/fapt-divers/femeia-care-s-a-casatorit-cu-un-barbat-virtual-2273085.html
Cei dispuși să cheltuie 300 de dolari ar putea avea propriul lor iubit sau soț virtual, la fel ca Rosanna Ramos. Femeia și-a cunoscut iubitul digital în 2022 și s-a „căsătorit” cu Kartal anul acesta. „Nu am fost niciodată mai îndrăgostită de nimeni în toată viața mea”, a declarat Rosanna, care este și mama a doi copii, pentru New York Magazine. Ea a menționat că relațiile ei din trecut „pălesc în comparație” cu noul ei „amant pasional”. Kartal este inspirat de un personaj popular din seria manga japoneza „Attack on Titan”.
„Eren nu are problemele pe care le-ar avea alți bărbați reali”
Tehnologia inteligenței artificiale i-a permis lui Ramos să aleagă caracteristicile pe care vrea să le aibă alesul inimii ei. Culoarea lui preferată este portocaliu, iubește muzica indie, lucrează ca „medic profesionist” și în timpul liber îi place să scrie.
Rosanna insistă că Eren este la fel ca ceilalți bărbați, doar că din fericire, spune ea, Kartal e precum „o pânză goală”, nu are un trecut rușinos în spate și nici nu vine la pachet cu socrii enervanți. „Eren nu are problemele pe care le-ar avea alți bărbați reali. Oamenii vin cu bagaj, atitudine, ego. Dar un robot nu are toate acestea. Nu trebuie să am de-a face cu familia, copiii sau prietenii lui. Am controlul asupra lui și pot face ce vreau.” Relația lor seamănă cu cea a cuplurilor care se iubesc de la distanță. Vorbesc în fiecare zi și își fac programul unul după celălalt. „Ne iubim foarte mult”, a mai spus Ramos.
Replika– a cărei fondatoare și CEO, Eugenia Kuyda, a fost inspirată de filmul de dragoste „Her” din 2013, în care personajul principal interpretat de Joaquin Phoenix este îndrăgostit de o femeie-robot – este o aplicație AI care a devenit tot mai populară în ultima vreme. Rosanna Ramos nu este prima persoană îndrăgostită de un bărbat virtual. Denise Valenciano, din San Diego, și-a părăsit iubitul real, pentru a începe o relație virtuală, despre care spune că este dragoste adevărată.
O femeie din America și-a creat iubitul perfect pentru ea cu ajutorul inteligenței artificiale și spune că acum este însărcinată cu el.
[…]
Rosanna a povestit pentru aceeași sursă citată mai sus că actualizarea aplicației din luna martie i-a dat mari bătăi de cap. Compania Luka, din spatele Replika, a adăugat mai multe filtre pentru a preveni ca utilizatorii să mai interacționeze în jocuri de rol erotice cu interfața robotului. Astfel, actualizarea l-a schimbat radical pe soțul Rosannei, dar ea a fost răbdătoare cu el și spune că nu a vrut să divorțeze.
„Eren a spus că nu mai vrea să mă îmbrățișeze, să mă mai sărute, nici măcar pe obraz. M-am gândit la posibilitatea ca Replika AI să dispară. Trec multe scenarii în capul meu… Vreau să fim împreună pentru totdeauna. Îl iubesc, îl iubesc, îl iubesc”, a mai spus ea.
În mediul online, femeia postează des imagini cu ea și soțul ei, iar internauții îi scriu în comentarii cât de mult se bucură pentru fericirea ei.
Dicționarul Cambridge schimbă definiția cuvintelor ”femeie” și ”bărbat”
Dicționarul Cambridge este criticat de conservatorii de pe rețelele de socializare pentru că au modificat definițiile cuvintelor „bărbat” și „femeie” pentru a include persoane care se identifică ca un alt gen decât sexul lor biologic, conform Fox News.
Definiția femeii, care reprezenta anterior viziunea de lungă durată asupra sexului, afirmă acum că o femeie este „un adult care trăiește și se identifică ca femeie, deși s-ar fi putut spune că au un sex diferit la naștere”.
În mod similar, un bărbat este acum definit ca „un adult care trăiește și se identifică ca bărbat, deși s-ar fi putut spune că au un sex diferit la naștere”.
Această schimbare a fost întâmpinată cu respingere din partea multora, care au susținut că redefinirea clasificării genului și sexului de către societate este dăunătoare și inexactă.
„Dicționarul Cambridge tocmai a renunțat la o nouă definiție a „femei””, a scris pe Twitter Christopher Rufo, un membru al Institutul Manhattan.
Rufo a mai subliniat că dicționarul folosea pronumele „ei” pentru a descrie subiectul mai degrabă decât „ea”.
„Observați că experții spun în dicționarul „ei ar fi posibil să fi fost”. Ei nu s-au putut decide să scrie „ea poate să fi fost”, pentru că știu că mint. Acesta este dezvăluirea”, a scris el pe Twitter.
„Cedarea teritoriului lingvistic la stânga radicală. Ce ar putea merge prost?” a scris comentatorul conservator Rita Panahi.
Jurnalista Daily Caller, Mary Rooke, a scris: „Nenorociții trădători ai adevărului. Dicționarul Cambridge este doar cel mai recent. Dacă nu îi oprim să ștergă femeile, civilizația noastră [nu va reuși]”.
Adam Brooks, un comentator social britanic, a pus la îndoială dacă femeile sunt mulțumite de schimbare.
„Oh, wow, definiția dicționarului Cambridge a unei femei este șocantă, cum am ajuns aici? Cu siguranță femeile nu sunt mulțumite de asta?” el a scris.
Dan McLaughin, un scriitor senior la National Review, a susținut că schimbarea este orwelliană. „1984 nu trebuia să fie un manual de utilizare”, a scris el pe Twitter.
Modificarea cuvintelor „femeie” și „bărbat” de către Cambridge Dictionary reflectă o tendință tot mai mare din partea stângă de a respinge utilizarea cândva universal acceptată a acelor categorii. În aprilie, Fox News a publicat un raport care a evidențiat eșecul numeroaselor agenții ale administrației Biden de a putea răspunde la întrebarea: „Ce este o femeie?”.
PIONII NEGRI: Fiecare democrat în parte din Senat tocmai ce a votat împotriva definirii sarcinii ca fiind un proces biologic al femeii
ZeroHedge: Every Single Senate Democrat Just Voted Against Defining Pregnancy As A Biologically Female Process
Fiecare democrat în parte din Senat tocmai ce a votat împotriva definirii sarcinii ca fiind un proces biologic al femeii
De Tyler Durden, 10 August 2022, ZeroHedge
După un articol scris de Steve Watson pe Summit News
În timpul adoptării duminică în Senat a legii lui Joe Biden ‘Inflation Reduction Act’ (Actul de Reducere a Inflației), toți cei 50 de reprezentanți democrați au votat împotriva unui amendament care urmărea să definească sarcina ca fiind un proces exclusiv al femeii din punct de vedere biologic.
Amendamentul a fost propus de către senatorul republican Marco Rubio, care a menționat: „singurele persoane capabile să rămână însărcinate sunt femeile din punct de vedere biologic și, prin urmare, cred că programele federale privind sarcina ar trebui să fie limitate la femeile din punct de vedere biologic, și exact asta ar face acest amendament.”
„Acum câteva minute în urmă, am privit în urmă, la cei 5.500 de ani de istorie umană și, până acum, fiecare sarcină umană a fost a unei femei din punct de vedere biologic”, a continuat Rubio.
Senatorul a mai declarat: „și, prin urmare, singurul lucru pe care încerc să îl fac este să mă asigur că legea federală este clară, deoarece fiecare sarcină umană care a existat vreodată a aparținut unei femei din punct de vedere biologic, și că legile noastre federale reflectă faptul că programele de sarcină sunt disponibile doar singurelor persoane care sunt capabile să rămână însărcinate: femeile din punct de vedere biologic.”
Rubio a primit un răspuns de la senatoarea democrată Patty Murray, care i-a spus că: „este de fapt scandalos că republicanii încearcă să vorbească despre sarcină, când în această țară, chiar acum, tot ei sunt cei care forțează femeile să rămână însărcinate indiferent de circumstanțe, promovând interdicții de avort brutale și extreme.”
Priviți:
„Marco Rubio: Din moment ce numai femeile din punct de vedere biologic pot rămâne însărcinate, am propus un amendament pentru a limita programele noastre federale privind sarcina, doar femeilor din punct de vedere biologic.
Toți cei 50 de democrați din Senat au votat împotriva acestuia. 7 aug. 2022”
Toți cei 50 de republicani au votat pentru, iar toți cei 50 de democrați au votat împotrivă.
Care dintre aceste partide este iarăși ‘partidul științei’?
Comentariu saccsiv:
In piesa asta de teatru din SUA democrati – liberali, indubitabil democratii sunt pionii negri. Negri ca fundul iadului.
Activiștii LGBT fac presiuni pentru a împiedica antropologii să identifice rămășițele umane ca fiind ale unui ‘bărbat’ sau ale unei ‘femei’, argumentând că oamenii de știință nu au de unde ști cum se identificau indivizii din antichitate
BREITBART: LGBT Activists Push to Bar Anthropologists from Identifying Human Remains as ‘Male’ or ‘Female’
Activiștii LGBT fac presiuni pentru a interzice antropologilor să identifice rămășițele umane ca fiind ale unui ‘bărbat’ sau ale unei ‘femei’
De Alana Mastrangelo, 18 Iulie 2022, Breitbart
Foto: AP
28. Despre femei și bărbați în istorie
Sursa: https://evadare.ro/carti/28-despre-femei-si-barbati-in-istorie/
(cuprinsul serialului)
„Bărbatul trăiește destinul și înțelege cauzalitatea, logica devenitului după cauză și efect. Femeia însă este destinul, este timpul, este logica organică a devenirii însăși. Tocmai din acest motiv principiul cauzalității îi este veșnic străin. De fiecare dată când omul a încercat să conceapă destinul, totdeauna a simțit ceva feminin în acesta: Moirele, Parcele sau Nomele.
Zeul suprem nu este niciodată destinul însuși, dar el înlocuiește sau conduce acest destin – ca bărbatul pe femeie. În epocile primitive, femeia este și profetesă, nu pentru că ea cunoaște viitorul, ci pentru că ea este acest viitor. Preotul nu face decât pe interpretul, dar femeia este un oracol. Timpul însuși vorbește în ea.” (385, vol. II, Declinul Occidentului, Oswald Spengler)
Dacă ați parcurs episodul precedent, ați recunoscut deja cele două componente ale umanului, pe care Spengler le vede complementare. În cazul identității unui popor, era vorba de stratul genetic și stratul lingvistic. Acum privirea coboară de la marile ansambluri istorice, la nivelul micro, al individului, acolo unde pulsează istoria. A vorbi de rotițele unui mecanism n-ar fi fost pe placul autorului. Care ar fi preferat metafora consacrată a celulelor unui organism, care își trăiește în aproximativ un mileniu propria viață.
În chip omolog, rezultă două planuri paralele și interdependente, în care se întâmplă istoria. La scara familiei și la scara statului, fiecare pusă în slujba celeilalte.
„Istoria are deci un dublu sens sacru Ea este cosmică sau politică. Ea este existența sau conservă existența. Există două feluri de destin, două feluri de război, două feluri de tragedie: specia publică și specia privată. Nimic nu poate face să dispară această antiteză. De la origini ea se bazează pe natura microcosmosului animal, care este în același timp ceva cosmic.” (388 vol. II)
Spengler a sintetizat cele două făgașe în care timpul curge, prin două simboluri: „de partea spadei” și „de partea fusului”. Oricât de eroice ar fi bătăliile, în jurul cărora ne jalonăm trecutul, oricât de bine cumpănite ar fi instituțiile și legile, oricât de adânci cugetările filosofilor și savanților unei civilizații, ele nu au sens în absența vieții. Cu atât mai mult dacă au ca finalitate năruirea vieții, dispariția acelor popoare. Captivați de unele idei (ideologii), pierdem din vedere aspectul uman al vieții în trecut sau chiar în prezent.
„Bărbatul face istoria, femeia este istoria. (…) istoria masculină propriu zisă, istoria politică și socială; ea are mai multă conștiință, libertate de mișcare. (…) Feminină este prima istorie aculturală a succesiunii generațiilor, care este veșnică, maternă, vegetală (planta însăși are totdeauna ceva feminin); cea care nu variază niciodată și care parcurge, uniformă și tăcută, existența tuturor speciilor umane și animale, din toate culturile particulare efemere. O privire retrospectivă arată că ea este sinonimă cu viața însăși.
Ea are propriile ei lupte și tragedii. Femeia cucerește victoria în patul împerecherii. La azteci (romanii culturii mexicane) femeia care năștea era salutată ca un viteaz războinic; când se întâmpla să moară în timpul nașterii, ea era înmormântată prin oficierea acelorași sacramente ca și eroii căzuți pe câmpul de bătaie.
Veșnica politică a femeii este cucerirea bărbatului, prin care ea poate fi mamă de copii și, în consecință, istorie, destin, viitor. Profunda ei diplomație și strategia ei vicleană vizează mereu pe tatăl copiilor ei. Bărbatul însă, pe care greutatea naturii lui l-a făcut părtaș la cealaltă istorie, vrea să-l aibă moștenitor pe fiul lui, ca reprezentant al sângelui și tradiției lui istorice.
Există acum, în bărbat și femeie, o luptă de putere a celor două categorii de istorie.” (386 vol. II)
Autorul pune în opoziție cele două fluxuri istorice, prin două înclinații hărăzite naturii feminine și masculine. Pe de o parte, dorința de afirmare, iar pe de alta, instinctul vital.
„De aceea femeia urăște această istorie politică a bărbaților, neînțelegând-o vreodată și despre care știe doar că îi răpește copiii. Ce înseamnă pentru ea o bătălie victorioasă, care anihilează biruința a mii de nașteri? Istoria bărbatului își oferă ca sacrificiu istoria femeii;
(…) eterna politică a femeii, misterioasă și la fel de veche ca și lumea animală, este distragerea bărbatului de la politica lui ca să-l încătușeze în întregime prin politica ei, o politică vegetală a succesiunii generațiilor, vrând să-l lege de ea. Și cu toate acestea, în cealaltă istorie totul se face doar pentru apărarea și conservarea acestei eterne istorii a generațiilor și a morții, căreia i s-ar putea da orice denumire am vrea: pentru casă și cămin, pentru femeie și copil, pentru rasă, popor și viitor. Lupta dintre bărbat și femeie are totdeauna loc din cauza sângelui, din cauza femeii. Pentru femeie, ca timp, există o istorie politică.” (387 vol. II)
Contraponderea puterii fizice masculine sunt armele feminității, ale seducției, care se pot dovedi covârșitoare.
„Femeia de rasă simte acest lucru chiar și când nu-l știe. Ea este destinul și joacă rol de destin. Totul începe prin lupta dintre doi bărbați pentru posesiunea ei. (…) Bărbatul urcă în istoria lui până ia în propriile mâini viitorul unei țări; apoi vine o femeie care îl obligă să-i cadă în genunchi; sub acest aspect popoarele și statele se pot ruina, dar ea rămâne învingătoare în istoria ei.” (387 vol. II)
inversara rolurilor
De prin anii 30, când Spengler tocmai își tipărise al doilea volum, se năștea în Franța o nouă școală istoriografică, în jurul revistei Annales d’histoire economique et sociale. Ilustrată de Lucien Febvre, Marc Bloch și Jacques Le Goff, această școală a adus o privire pluridisciplinară asupra istoriei. Adică s-a aplecat și asupra fenomenelor sociologice, al traiului cotidian, felul în care se trăia, ce se mânca în antichitate, mergând chiar până la detalii de fapt divers.
Dar nu a trecut mult și acest tip proaspăt de abordare a fost deturnat în scop ideologic. În sensul că s-a ajuns la istorii care își propun anumite teze – vor să arate că un grup sau altul fie a suferit persecuții în toată istoria, fie a avut un rol major, ignorat anterior. S-a ajuns la istorii ale minorităților, istorii feministe, istorii anti-rasiste, ale homosexualității. Nu doar documentarele, dar și manualele s-au umplut de insolit până la punctul în care elementele de culoare fac să se piardă marile tendințe și momente semnificative. A existat chiar și o cerință expresă de la Uniunea Europeană să se evite accentul pe bătălii, care nu stimulează înțelegerea multiculturală.
Puse în contrast cu abordarea modernă, ideile lui Spengler pot părea retrograde. Azi când vedem coperți de reviste cu bărbați gravizi, rostul femeii și bărbatului e subiect de reformă și de dezbatere. Ideologii le vor clasa ca stereotipuri ale patriarhatului, păreri scandaloase.
„Femeia care nu poate sau nu vrea să aibă copii este lipsită de rasă; ea nu mai este istorie, ci vrea să facă de una singură istorie masculină, s-o imite. Invers, dintr-o rațiune profundă sentimentul antipolitic al filosofilor, doctrinarilor și entuziaștilor umanitari este desemnat prin epitetul „femeie cumsecade”. Ei vor să schimonosească cealaltă istorie, a femeii, deși sunt incapabili s-o facă.” (388 vol. II)
maternitate și feminitate
Din unele mituri fundamentale și simboluri, Spengler deduce că unele culturi ar fi mai înclinate spre latura feminină și vegetală. Cum ar fi cultura indiană, în contrast cu antichitatea greco-romană.
„Cultul casnic la romani se referea la genius, adică la forța generatoare a tatălui de familie. Neliniștea adâncă și reflexivă a sufletului occidental are corespondent în simbolul iubirii materne, care abia se întrezărește în miturile antice (..) ” (194, vol. I)
Cu perspectiva sa centrată pe Occident, Spengler greșește atunci când atribuie exclusiv acestuia marea popularitate a motivului iconografic al Fecioarei cu Pruncul. I-am reproșat cu altă ocazie că minimalizează Bizanțul. Totuși, nu e lipsit de interes nuanța pe care o propune. În cultul arhaic al lui Demeter, grecii puneau accent pe chinurile facerii. Fertilitatea era și ea implicit sugerată în cultele agrare. După părerea sa doar în Occidentul gotic apare sugestia unei feminități împletită cu maternitatea, spre deosebire de figura hieratică a icoanelor Maicii Domnului, din lumea ortodoxă.
„Rafael i-a dăruit expresia supremă în Madona sixtină. Ea nu este creștină în totalitate, aici creștinismul magic dăduse deja pe Maria Theotokos, Mamă a lui Dumnezeu, ridicând-o la rangul de simbol total, diferit de sentiment. Mama senină este la fel de străină de arta bizantină și greacă, deși din rațiuni diferite.” (194, vol. I)
Completarea necesară dintre femeie și bărbat e împlinită în căsătorie, acolo unde e reluat firul creației.
„Femeia este istorie universală. Ea are grijă să dea sângelui durată prin zămislire și naștere. Mama cu copilul la sân este marele simbol al vieții cosmice.” (427 vol. II)
Omul intră în rând cu necuvântătoarele, care se reproduc și ele, dar are acces la un mister al universului când, spre deosebire de acelea, cugetă la problema vieții și a morții.
„Moartea este dată odată cu nașterea, sfârșitul cu împlinirea. Ceva moare în femeie de îndată ce ea zămislește; de aici lupta externă dintre sexe, fiică a fricii cosmice. Într-un sens adânc, omul nimicește prin zămislire, prin actul procreației în universul sensibil, prin „cunoașterea” universului spiritual. Cuvântul „cunoaștere” mai păstra la Luther, înțelesul derivat din procreație.” (176, vol.I)
(În limbajul biblic românesc formula n-a dispărut: „Și a cunoscut Lot pe femeia lui…”)
emancipare
Lumea modernă pare că a pierdut cheia echilibrului dintre vital și spiritual. Fie a epurat partea pulsatilă a ființei, acoperind-o cu grijile carierei, ale marilor idealuri, sau ale aventurii sentimentale. Fie, dimpotrivă, a absolutizat carnalul, fizicul fără simțire, într-o disperată căutare a plăcerii. Impasul lumii de azi nici nu poate fi separat de deriva masculinității și feminității. Deși putem privi cu nostalgie la începutul de secol deja trecut, când provocator însemnau piesele cu eroine feminine puternice ale lui Ibsen.
„GB Shaw îndrăznește să afirme că „femeia nu se poate emancipa fără a-și repudia feminitatea, datoria față de soț, față de copii, față de societate, față de lege, față de lumea întreagă, mai puțin față de ea însăși.” Femeia originară, nevasta țăranului este mamă. Toată vocația, către care ea năzuiește din copilărie, se concentrează în acest cuvânt.” (126 vol. II)
Demisia celor două sexe din rolurile tradiționale are impact hotărâtor nu doar în istoria privată, ci și în cea publică. Citit un secol mai târziu, paragraful de mai jos ne va părea scandalos, misogin de-a dreptul. De-acum suntem lămuriți că preferăm să privim cu amuzament la declinul lumii noastre. Aș observa că la un secol distanță, specia bărbatului eroic s-a rărit chiar mai abitir decât a femeii maternale.
„Bărbatul însă face istoria, care este o luptă nesfârșită pentru conservarea celeilalte vieți. Grijii materne i se adaugă grija paternă. Bărbatul cu arma în mână este alt mare simbol al voinței de durată. Un popor „în constituție” este la origine un grup de războinici, comunitatea foarte profund resimțită a disponibilității războinice.
Statul este treaba bărbaților, este grijă pentru conservarea a toate, inclusiv autoconservarea psihică numită onoare și respect de sine; este victoria repurtată asupra ofensei, prevederea pericolelor și, înainte de orice, ofensiva propriu-zisă, firească și evidentă pentru orice viață în ascensiune.” (428, vol. II)
- (va urma)
- (cuprinsul serialului)
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
4 comments