SURPRINZĂTOR: Un cercetător israelian vorbește despre sprijinul dat de gigantul chimiei DuPont (împreună cu alte mega companii) Germaniei naziste. ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALE (evitate de cercetător): De ce păpușarii au finanțat național-socialismul? De ce au avut nevoie de Al Doilea Război Mondial?
Nadan Feldman: “Fără mobilizarea Americii corporatiste pentru Germania nazistă, e foarte îndoielnic dacă Hitler ar fi putut începe războiul, sau dacă ar fi reuşit să reabiliteze economia germană, cu siguranţă nu la viteza şi amploarea pe care el a atins-o în anii 30.”
Cercetător israelian pretinde că gigantul chimiei DuPont a complotat cu Germania nazistă pentru a crea un program de eugenie
(Natural News) Un doctorand de la The Hebrew University of Jerusalem spune că cercetările sale l-au condus la concluzia că gigantul din industria chimica DuPont avea o relaţie bine stabilită cu naziştii din Germania atât înainte cât şi în timpul celui de-al doilea război mondial, şi că lucra cu regimul lui Hitler la dezvoltarea unui program de Eugenie împotriva duşmanilor ţintiţi.
CRACIUN 1944: 4 soldati nemti si 3 soldati americani la aceeasi masa intr-o cabana izolata
Antena 3: Cea mai frumoasă masă de Crăciun: 24.12.1944, nemţi şi americani
Pe 24 decembrie 1944, în Belgia, în plin război mondial, doi americani şi patru nemţi au împărţit masa de Crăciun pentru cîteva ore, întruna dintre cele mai frumoase poveşti posibile…
Pe 16 decembrie 1944, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, Hitler a ordonat ceea ce s-a numit Ofensiva din Ardeni, una dintre ultimile încercări, disperate, de a opri înaintarea armatelor aliate. 800.000 de yankei şi englezi s-au adunat pentru a dat piept cu 250.000 de germani. Pe 24 decembrie, seara, în haosul luptelor, doi soldaţi americani se pierdeau de restul colegilor în apropierea localităţii Hurtgen, la graniţa dintre Belgia şi Germania. Unul dintre ei era grav rănit, abia putea merge. Ca în basme, au găsit o casa solitară, primind, imediat, adăpost.
Peste numai trei ore, când deja se înserase, o patrulă germană, compusă din trei soldaţi şi un sergent a bătut la uşă întrebând dacă în casă se afla duşmani ai Fuhrerului, deoarece văzuseră urme de sînge pe zăpadă. „Da, sunt americani”, a răspuns femeia. Friţii au răsucit armele, dar tot gazda a continuat. „Voi, cei care îndreptaţi ţeava spre mine, mi-aţi putea fi copii. La fel şi cei doi americani. Unul dintre ei e grav rănit. Să ne oprim pentru câteva ore şi să uităm de război. Da, ştiu că e greu, dar Naşterea Mântuitorului trebuie să ne facă mai buni pe toţi!” Germanii au bătut pingelele, au salutat, şi-au scos căciulile şi au cerut permisiunea de a se aşeza la masă. Atunci au apărut şi cei doi yankei…
S-a mâncat friptură, s-a băut vin roşu. Totul ca şi cum la nici şase kilometri nu ar fi fost urgie. A doua zi, de dimineaţă, nemţii le-au arătat americanilor cum să ajungă la ai lor…
Cititi va rog mai multe la:
About World War 2: A Small Christmas Truce
Asta imi aminteste de o istorie din Primul Razboi Mondial. După câteva luni în care au avut loc bătălii sângeroase, în decembrie 1914, ignorand ordinele superiorilor, circa 100 000 de soldati francezi, britanici şi nemţi de pe frontul de vest au luat decizia de a înceta focul şi a sărbători impreuna Crăciuniul:
Craciun 1914: Soldații ambelor părți au încetat focul pentru a sărbători Crăciunul
Rolul „Bisericii” Catolice in genocidul impotriva sarbilor din Croatia
Traducerea OrtodoxInfo:
Situl memorial Jasenovac
În perioada 22-23 mai 2018, a avut loc la Banja Luka a șaptea Conferință internațională privind lagărul de concentrare Jasenovac. Acesta a fost dedicat memoriei sârbilor, evreilor și țiganilor (romilor) care au devenit victime ale genocidului Ustașei (Ustasha) între 1941 și 1944. A fost organizată de Asociația Jasenovac-Donja Gradina. Președintele său este Srboljub Zivanovic, un expert renumit în lumea celui de-al doilea război mondial și a genocidului croat. Pentru el, genocidul sârbilor din Croația este o tragedie personală: Ustașa i-a ucis părinții înaintea ochilor săi. Sub dictatorul iugoslav Josip Tito, profesorul Zivanovic a fost persecutat pentru că a dezvăluit adevărul îngrozitor despre masacrarea a 700 000 de sârbi, 80 000 de țigani și 20 000 de evrei în lagărele de concentrare din Croația în timpul celui de-al doilea război mondial. Conferința a adunat peste șaizeci de participanți din Serbia, Rusia, Anglia, Franța și SUA. Primul vorbitor la conferință a fost președintele Republicii Srpska, Milorad Dodik, care a chemat pe toată lumea să studieze mai mult tragedia din Jasenovac, ca să nu se mai repete. Unul dintre participanți a fost un contribuitor periodic la Pravoslavie.ru, Protopop Vladimir Vasilik, Doctor în Istorie, Student al Teologiei, lector senior la Universitatea de Stat din St. Petersburg. Mai jos oferim cititorilor referatul său.
DIN POVESTILE PARINTILOR MEI (partea 2): Alte chestii din al doilea razboi mondial ce nu apar in manuale sau nu apar pe nicaieri
Acum un an postam:
Din povestile parintilor mei (partea 1)
Iata partea a doua:
Este vorba despre tata. Moldovean. Nimic special in copilaria si adolescenta sa. Apoi a venit razboiul si a intrat in aviatie. A facut ambele fronturi, atat cel din rasarit cat si cel de dupa 23 august 1944.
Data trecuta v-am povestist despre acele fotografii ciudate. Iata si alte cateva povesti interesante din acea vreme:
Romanii care nu stiau ca sunt romani
Frontul de est. Deci dusmanii erau sovieticii, aliatii erau germanii. Teatrul de operatiuni: adanc in teritoriul Rusiei, dar nu mai tin minte exact pe unde.
Nu era ora de ora si zi de zi batalie si misiune. Mai erau si momente de acalmie, cand interactionau cu localnicii. Astfel, fiind ei cu unitatea langa un satuc, spre uluirea lor afla ca toti cei de acolo vorbeau … romaneste. Arhaic, dar romaneste. Tatal meu cauta sa le afle istoria, cum, de ce, de cand, ce-i cu aceia pe acolo. Credea ca i-a deportat Stalin nu cu foarte multa vreme in urma. Insa respectivii nici nu stiau ca sunt romani sau moldoveni sau ceva de genul. Isi spuneau nu mai stiu cum si povesteau ceva despre un anume Tar care le mutase in vechime satul cu totul dar nu mai stiau de unde anume plecasera. Evident, acei localnici au fost si mai uluiti afland ca exista o tara unde cu totii vorbesc limba lor …
Ciobanasul rus matematician
Tot frontul de est, tot Rusia, tot un moment de acalmie. Profita si bantuie impreuna cu cativa camarazi imprejurimile. Gasesc un loc parca rupt de realitatea cruda a razboiului, natura, frumos, relaxare. Pe acolo, un ciobanas rus cu niste animalute. Mai povestesc cu el una ala, apoi, ca sa-si omoare timpul, se apuca sa faca oarece probleme de matematica, caci oricum, ca aviatori, trebuiau sa cunoasca anumite parti din aceasta stiinta. Si rezolva ei acolo ce rezolva pana cand dau de o problema careia nu puteau deloc sa-i dea de cap. O intorc ei pe toate fetele si isi incalzesc creierii, dar degeaba. In timpul asta, ciobanasul, un copilandru descult si saracacios, isi vedea de ale ciobaniei. Dar vazandu-i cum se muncesc cu cartulia aceea, se aproprie sfios si ii intreaba care-i treaba. Asa, oleaca de rusa, cat sa se inteleaga cat de cat, mai stiau si soldatii romani, deci ii spun ca-i vorba despre matematica. Tanarul se lumineaza la fata si ii roaga sa-l lase si pe el sa incercere. Astia insa, se uita la el precum academicienii la un trib bantu, adica, ceva de genul: de unde pana unde matematica la un copil rus, sovietic, descult, murdar si imbracat vai de mama lui?
Si cand colo, uluire totala: tac pac, ciobanasul o rezolva. Astia, cu intrebarile: cum de stie, de unde stie? Tanarul raspunde firesc: de la scoala.
Asa i-a ramas tatalui meu in cap ca fac rusii o scoala net superioara restului Europei. Eu nu stiu ce scoala faceau sovieticii la vremea aia sau daca nu cumva micul rus era geniu.
O blonda politruk
Frontul de vest. Adica viceversa, aliatii erau sovieticii iar dusmanii erau germanii. Teatrul de operatiuni, pe undeva prin Ardeal. Prietena tatalui meu ramane insarcinata. Planuri de viitor, chestii, iubire, doreau sa se casatoreasca. Sarcina avanseaza, bucurie, vise. El mai pleca in misiune, mai venea, ca aviatorii. Femeia nu locuia departe, deci totul parea o insula de fericire intr-un ocean de lacrimi.
Dar insula s-a scufundat, caci conflagratiile scot fiara din om. Iar unii oameni chiar s-au nascut fiare si razboiul li se pare oportunitatea de a se manifesta in voie. O chestie sigur mai putin stiuta de catre majoritatea din voi este ca Armata Rosie la acel moment al razboiului era formata din doua valuri. Primul ducea greul razboiului de cucerire al teritoriilor stapanite de germani si era format preponderent din rusi destul de educati. Pe masura ce primul val avansa, venea in urma sa cel de al doilea val. Adica dezastrul. Un soi de trupe de nationalitate incerta dar sigur si cu sange mongoloid in vene, cruzi, needucati, nascuti parca cu placerea de a ucide, viola si jefui. Mai erau si rusi printre ei, dar repet, acestia nu reprezentau majoritatea.
Pleaca deci tatal meu nu stiu pe unde, femeia ramane acasa, iar un grup de specimene din astea intra peste ea. Vor s-o violeze, ea se lupta, o lovesc in burta, se declanseaza avortul. Revine tatal meu si se declanseaza iuresul. Toti militari, toti inarmati, taraboi mare. Femeia moare in bratele sale, el e decis sa moara cu ei de gat, urlete ca la razboinici, deja de tambalau stia intreg cartierul. Si cand totul ajunsese la punctul care pe care, brusc intra pe usa un soldat sovietic ce zbiara ingrozit ca vine cutareasca. Moment in care din hiene insetate de viol si sange cum erau, respectivii soldati ai Armatei Rosii ajung instant stane de piatra, incapabile de a mai schita macar un gest, putand doar repeta cate unul: nu ea, nu ea.
Dar intr-adevar ea era cea care a intrat pe usa. O frumoasa tanara blonda, pe al carei chip nu puteai citi nimic dar prin ai carei ochii albastri, parca de metal, transmitea tot ceea ce avea de transmis. Era intruchiparea mortii reci si tacute. Iar intreaga sa prezenta era cu atat mai terifianta cu cat era de o frumusete rara. Violatorii o stiau. Era singura fiinta umana de care se temeau pe acest Pamant. Cand a vazut-o unul dintre ei, a facut pe el. Dar asa, din picioare si din pozitia de stana de piatra. De fapt toti soldatii sovietici din acea parte a frontului o stiau si tuturor le era groaza de ea. De la cel mai mic si pana la cel mai mare in grad. Ea nu avea grad. Era peste grade. Ea era totul: judecator, procuror, pluton de executie. Si daca avea chef, putea schimba orice ordin de lupta si putea destitui pe absolut oricine.
Intrata in casa, n-a intrebat nimic. A radiografiat scena cu acei ochi incredibili, apoi atat le-a spus: “Urmati-ma!”. I-a dus in spatele casei si i-a impuscat. Singura s-a dus cu ei, nu i-a dezarmat si i-a executat pe rand cu cate un glonte in cap. Iar aia n-au piuit nimic, n-au incercat sa riposteze sau sa fuga sau sa se tavaleasca pe jos cerand indurare. Era ziua platii pentru toate grozaviile pe care le facusera pe acest Pamant iar zeita razboiului venise sa-si ia plata.
Nu-mi amintesc ce zicea tatal meu ca era acea femeie, caci eram inca un copil si au trecut decenii de atunci. Dar cred ca era politruk.
Daca stiti si voi astfel de istorii de la parintii sau bunicii vostri, scrieti si le voi publica. Astfel de amintiri nu trebuie sa se piarda.
2 comments