Cum a fost salvata Rusia de Sfantul Mucenic Ermoghen

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/21/21359.jpg)

Iata ce putem citi la http://www.desprevremuriledinurma.ro/wp-content/uploads/Sf.-Ioan-Maximovici-Predici-si-Indrumari-Duhovnicesti1.pdf:

A fost o vreme de tulburari când Rusia a cazut atât de mult, încât dusmanii ei erau încredintati ca este lovita de moarte. In Rusia nu era tar, conducere si armata (de la moartea tarului Ivan al IV-lea Groznâi (1584), pâna la urcarea pe tron a lui Mihail Feodorovici Romanov (1613)). La Moscova, puterea era în mâinile strainilor. Oamenii s-au împutinat sufleteste, au slabit cu duhul si asteptau salvarea de la straini, în fata carora începeau sa se linguseasc . Pieirea era de neînlaturat, si Rusia ar fi pierit inevitabil daca ar fi fost pierduta complet constiinta dreptatii în fata lui Dumnezeu. Dar Rusia si poporul rus au fost izbavite de Sfântul Ermoghen. Dusmanii Rusiei îl tineau într-un beci din Kremlin, îsi bateau joc de el, îl torturau, se straduiau sa-l faca sa li se supuna, sa tradeze întelegerea teologica a dreptatii, proprie poporului sau. Sfântul Ermoghen a fost torturat pâna la moarte, dar nu s-a predat cu duhul si a chemat Rusia pe drumul ei istoric, de stat crestin cu o conducere crestina, a chemat-o sa tina minte adevarul si sa-i ramâna credincioasa.

Înalt Preasfintitul Ermoghen a renascut spiritual si moral poporul rus în credina si în marturisire si Rusia s-a azezat din nou pe calea cautarii împaratiei lui Dumnezeu si a dreptatii Lui, a dreptatii întelese ca supunere a vietii de stat pamântesti începaturii duhovnicesti. Si Rusia se ridica. Nu se poate gasi în istorie o asemenea cadere a statului si o asemenea grabnica si minunata ridicare, într-un singur an, când oamenii renascura spiritual si moral. Aceasta este istoria Rusiei, acesta este drumul ei.

   Iata si ce putem citi la Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen, patriarhul Moscovei, Rusia (17 februarie):

Slujirea sa în scaunul de patriarh fu săvârșită în vremuri tulburi. Sfântul păstor se osteni mult în lupta cu Uniația și încercarea catolicilor apuseni de a sfâșia poporul drept credincios.

Tulburările crescând tot mai mult, polonezii și trădătorii ruși dădură foc orașului, îl forțară pe sfântul patriarh să părăsească tronul patriarhal și îl închiseră în mănăstirea Ciudov.

În Lunea Săptămânii luminate din anul 1611, miliția rusească se apropie de Moscova și începu asediul Kremlinului care ținu câteva luni. Asediați în Kremlin, polonezii trimiseră mesageri sfântului Ermoghen cu cererea de a porunci miliției să părăsească orașul, amenințându-l cu moartea dacă se va împotrivi.

Sfântul păstor răspunse neînfricat:

– Ce sunt amenințările voastre către mine? Eu mă tem numai de Dumnezeu. Dacă dușmanii noștri vor părăsi Moscova, voi binecuvânta ca miliția rusească să se retraga din Moscova, iar dacă rămân, binecuvântez ca aceasta să rămână neclintită și să își dea viața pentru credința cea adevărată.

În vremea șederii sale în închisoare, sfântul Ermoghen trimise o ultimă scrisoare poporului rus în care binecuvânta biruința armatei asupra invadatorilor.

Comandanții ruși nu reușiră să ajungă la o înțelegere în preluarea Kremlinului și eliberarea sfântului Ermoghen. Din această pricină, sfântul păstor pătimi vreme de 9 luni în detenție îngrozitoare pentru ca la 17 februarie 1612, din pricina foamei, să își dea sufletul său cel râvnitor în mâinile Domnului.

În cele din urmă, ținutul rusesc fu eliberat, după cum binecuvântase sfântul Ermoghen. Trupul său fu înmormântat cu mare cinste în mănăstirea Ciudov, iar în anul 1654 fu mutat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova unde săvârși mulțime mare de minuni.

Biserica îl proslăvi cu sfinții la 12 mai 1913. Pomenirea sa se săvârșește la 17 februarie (1612, mutarea sa la odihna cea veșnică), 12 mai (1913, proslăvirea sa cu sfinții) și 5 octombrie(Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei).