Preotul Ciprian Mega: Homosexualitatea a devenit criteriu de promovare în multe zone din BOR

Sursa: https://adevarul.ro/stiri-locale/oradea/preot-ortodox-oradean-cineast-premiat-atac-la-2299627.html

Cazul preotului orădean Ciprian Mega, învinuit după ce a atras atenţia Episcopiei Ortodoxe a Oradiei despre discuţiile unui alt preot cu presupusul amant, devenite subiect de amuzament printre clerici, readuce în atenţie falsa moralitate şi abaterile preoților de la canoanele pe care le predică.

Regizor şi cineast premiat internaţional, aflat în preajma lansării celui mai nou film al său, „21 de rubini”, ce critică tocmai apucături nefirești din societate și din Biserică, realizat cu actori celebri, precum Mickey Rourke, Elisabetta Pellini şi Anthony Delon, preotul Ciprian Mega vede în ancheta penală pornită împotriva sa o încercare de intimidare.

„Legătura acestor oameni cu Justiția și influența lor asupra procurorilor trebuie să ne alarmeze”, explică preotul, într-un interviu acordat pentru „Adevărul”, în care vorbeşte cu curaj despre scandal.

„Adevărul”: Aţi ajuns în centrul atenţiei ca urmare a faptului că sunteţi învinuit pentru violarea vieţii private. Ştiţi cine e reclamantul dvs?

Preot Ciprian Mega: Eu am primit, pe whatsapp, fotografii care cuprindeau conversații erotice între doi bărbați, discuții care făceau referire la relația lor homosexuală. Ele circulau printre preoții din zonă și printre teologi, care se amuzau, întrucât unul dintre cei doi este consilier eparhial, apropiatul episcopului Oradiei. Lucrul acesta se întâmpla în vara anului 2021. Întrucât, în acea perioadă, respectivul consilier era diacon și-l însoțea pe episcopul Sofronie Drincec la fiecare slujbă, iar noi urma să avem sfințirea Bisericii Sfântul Spiridon, perspectiva participării acelui domn în soborul slujitor m-a speriat. M-am adresat, respectuos și în conformitate cu procedura bisericească, forurilor ierarhice superioare, cu rugămintea ca domnul respectiv să nu fie inclus pe lista clericilor care aveau să participe la sfințire. De altfel, acea persoană nu a participat la sfințire, fapt pentru care îi mulțumesc Părintelui Patriarh, care a dat dovadă de înțelegere firească în acest sens.

Nu a participat la sfinţirea bisericii, dar v-a reclamat. Ce anume l-a deranjat, ce anume vi se impută? Consideraţi că aţi greşit cu ceva?

Spre deosebire de ceilalți preoți, eu nu am redirecționat mesajele, nu m-am amuzat pe seama lor, nu am încercat să-l ponegresc în niciun fel pe respectivul, ci am trimis respectivele capturi de ecran Episcopiei și Patriarhului. O asemenea abatere de la disciplina Bisericii, care respinge fără rest hirotonirea homosexualilor, este o chestiune de interes public, Biserica Ortodoxă fiind cult recunoscut de Stat și una dintre instituțiile de majoră importanță pentru Statul Român. Strict insitiuțional, Biserica Ortodoxă este de interes inclusiv pentru necredincioși, chiar și pentru atei.

Inițial, am fost chemat ca martor, în 2021. Mi s-a spus că domnul consilier a susținut, cum se întâmplă în astfel de cazuri, că imaginile ar fi fost trucate. Am declarat că eu le-am primit și că, personal, n-am avut nicio îndoială că sunt reale, fapt pentru care mi-am avertizat superiorii ierarhici, așa cum prevede nu doar procedura canonică, ci cum înțeleg că îndrumă chiar Codul Penal.

Având în vedere că respectivul consilier era în anturajul episcopului din vremea adolescenței sale, procuratura se putea autosesiza în cu totul altă direcție, pe care o impunea nu doar Codul Penal, ci și bunul simț.

Care e poziţia dumneavoastră despre cei care sunt atraşi de persoanele de acelaşi sex? Dar despre cei din clerul Bisericii? După părerea dumneavoastră, pot sau nu bărbaţii cu înclinaţii homosexuale să fie preoţi sau călugări?

Întrebarea dumneavoastră necesită un răspuns mai nuanțat. Homosexualitatea nu este doar un păcat, ci este un atac la Creație. Este agresată ontologia ființei umane. De aceea, homosexualii nu pot deveni clerici, pentru că orientarea lor se împotrivește Evangheliei. Noi, ca preoți, suntem datori să sprijinim sufletește pe orice păcătos. Cu cât păcatul este mai adânc, nevoia de sprijinul părintesc al Bisericii este mai mare. Dar sprijinul acesta înseamnă rugăciune insistentă, discuții duhovnicești, deschiderea orizontului unei înțelegeri euharistice și lupta cu păcatul, în orice formă ar încerca el să biruiască trupul omului și, mai ales, sufletul. Dar, în niciun caz, nu înseamnă să accepți homosexualii în cler, să-i îngădui ca episcopi, așa, cum știm cu toții, sunt multe cazuri, asemenea celui binecunoscut al fostului episcop de la Huși. Nu pot fi episcopi sau preoți! Nici călugări nu pot fi decât dacă există o pocăință puternică și o despărțire permanentă de acel mod de viață.

Chestiunea aceasta nu este homofobie, ci este o dragoste puternică pe care Biserica o manifestă față de poporul lui Dumnezeu, față de sufletele omenești atât de fragile, inclusiv pentru homosexuali. Biserica, pentru a se putea îngriji, în speță, de pastorația homosexualilor, trebuie să se asigure că nu are, printre slujitori, homosexuali, pentru că un asemenea suflet chinuit dacă va merge, de pildă, să caute tămăduire sufletească la mănăstirea Izbuc, mai greu își va găsi un duhovnic care să-l ridice sufletește, ci, mai degrabă, există riscul să-și afle un partener.

Aveţi cunoştinţă, sunt mulţi preoţi homosexuali în rândul clerului ortodox din România, mă refer, în principal, la cei din Episcopia Ortodoxă Oradea, căci aici slujiţi şi dumneavoastră?

Din păcate, voi spune ceea ce preoții și foarte mulți credincioși știu, dar oamenii se feresc să vorbească. Homosexualitatea a devenit criteriu de promovare în multe zone din BOR, iar episcopia Oradiei este un exemplu evident în acest sens.

Sunt alte exemple, multe, cunoscute, ceea ce înseamnă că situația este răspândită la nivelul întregii țări și avem de-a face cu un fenomen, cu o adevărată rețea. Preoții se feresc să vorbească pentru că acești oameni se manifestă cu o autoritate efectiv diabolică, întotdeauna cu dispreț, sunt răzbunători. Or, preoții cu familii și călugării de vocație trăiesc întotdeauna cu teama de a ridica glasul. Apoi, mai este și ideea aceasta că, dacă vorbim cu voce tare despre aceste lucruri, oamenii se vor sminti. E o temere falsă, o lașitate, care s-a dovedit păguboasă pentru Biserică. Dacă s-ar fi luat o atitudine corectă la vremea ei, lucrurile n-ar fi escaladat.

Vă dau un exemplu de zilele acestea. La Alba Iulia, un preot respectabil, profesor de Teologie, ctitor al uneia dintre cele mai frumoase biserici din țară, a fost oprit de la slujire, pentru o perioadă de 30 de zile. Ierarhul locului, într-o profundă ignoranță și orbire teologică, a considerat greșit un detaliu liturgic firesc, absolut canonic, practicat în toată lumea ortodoxă. N-a contat adevărul, ierarhul a dispus, preotul s-a supus, colegii lui tac, sub presiunea unei monumentale prostii și aroganțe care vine de la Centrul Eparhial. Cândva, respectivul arhiepiscop a contribuit la apariția unei secte eshatologice desprinsă din trupul Bisericii, dar, la vremea respectivă, s-a bucurat de clemență din partea Sinodului, așa cum s-a bucurat, mai târziu, și episcopul Oradiei, când a încălcat disciplica canonico-liturgică a Bisericii și învățătura de credință.

Dar astăzi, când i se pare lui că un preot, unul dintre preoții foarte buni ai țării, a luat o decizie liturgică absolut corectă, dar pe care bietul ”stăpân” nu a avut capacitatea să o înțeleagă, se vede că măsurile disciplinare le poate lua după bunul plac, în conformitate cu propria-i ignoranță.

Societatea se află în fața unor provocări greu de intuit. Avem nevoie de Biserică, de lucrarea ei sfințitoare și de vocea ei profetică! Cândva, imediat după Revoluție, a existat așa-numitul Grup de reflecție pentru înnoirea Bisericii, care nu a avut nicio reținere în a-i cere imperativ demisia Patriarhului Teoctist. Actualul patriarh era unul dintre membrii vocali ai acelui grup. Dumnealui ar trebui să-nțeleagă cel mai bine că e momentul unei revigorări spirituale, căreia m-aș bucura să-i dea tonul și să o susțină cu entuziasmul pe care-l avea acum treizeci și trei de ani.

De ce credeţi că, până acum, conducătorii Episcopiei Ortodoxe Oradea nu au luat nicio măsură pentru a face curăţenie în eparhie? Ba dimpotrivă, din câte înţeleg, se promovează în conducere preoți cu astfel de înclinaţii, ba chiar sunt susţinuţi?

Probabil că ați tras singură concluzia firească. Pentru a face o demonstrație de putere și de solidaritate, Episcopul a hotărât astăzi (luni – n.red.), să organizeze conferința semestrială de toamnă la biserica unde slujește respectivul. Din păcate, noi, preoții, observăm această atitudine în Biserică.

Ei ne urăsc. Oamenii măcinați de asemenea porniri, urăsc preoții cu familii și călugării de vocație. De când a început povestea asta, mă sună preoți din toată țara să-mi mulțumescă și să mă încurajeze.

Aţi semnalat problema Episcopiei, aţi scris: „Am dreptul de a nu-mi reprima o trăire pur omenească, aceea de a mă îngrețoșa de prezența clericilor homosexuali la slujbele Bisericii”. Care a fost răspunsul?

Nu am primit niciun răspuns. Consider, în continuare, că avem măcar acest drept, această reacție somatică, până la urmă, de a ne îngrețoșa. Chestiunea aceasta nu poate fi reprimată de nicio ideologie din lumea aceasta și de niciun program politic. Numeni nu ne poate reseta într-atât!

După acea cerere din 2021, ca în sobor să nu fie „vreun membru al rețelei homosexuale, care a subjugat Biserica Ortodoxă Română”, aţi avut vreo reacţie?

Da. Respectivului consilier i-a fost interzis să vină la sfințirea bisericii noastre, deși episcopul Oradiei a ajuns, la un moment dat, chiar să refuze participarea la sfințire fără acel individ. Pentru acest lucru, se cuvine să-i mulțumesc tot Patriarhului.

Credeţi că această anchetă penală este un act de presiune asupra dumneavoastră pentru că urmează, în noiembrie, lansarea filmului „21 de rubini”? Consideraţi că a deranjat faptul că episcopul Oradiei a inspirat în film personajul negativ, reprezentativ pentru criza care macină Biserica Ortodoxă Română? Este posibil ca această anchetă să fie, vă citez, comandat politic și ideologic de oameni din Justiție și Biserică, speriați de apariția filmului?

Este fără nicio îndoială o încercare de intimidare, iar legătura acestor oameni cu Justiția și influența lor asupra procurorilor trebuie să ne alarmeze. După ce am anunțat că, în această toamnă, vom lansa filmul „21 de rubini”, în care episcopul Sofronie a inspirat un personaj… Nu un personaj negativ, pentru că nici în lume, nici în filmul de artă, nu există personaje negative sau pozitive, ci doar oameni, cu lumini și umbre, cu momente de înălțare sau cădere… Să zicem că a inspirat un personaj reprezentativ pentru aceste vremuri. Mi-au transmis, prin diferite persoane, inclusiv din zona serviciilor, să renunț la acest film. Au sperat, probabil, că mă voi speria de această anchetă penală și că voi fi deschis negocierilor.

Dar nu s-a întâmplat acest lucru…

Și-au făcut calcule greșite. Filmul meu spune o poveste necesară pentru România și mă bucur că Dumnezeu mi-a oferit această șansă!

„21 de rubini” va avea o premieră de gală în București, pe 19 octombrie. Ulterior, din 3 noiembrie, va rula în cinematografele din țară. Și eu, și echipa, sperăm ca acest film, profund și asumat, să fie un moment de revoluție spirituală după 33 de ani de așa-zisă democrație.

Îi sunt recunoscător prietenului meu Silviu Ciobanu că a crezut în acest film și, cu aceeași naivitate ca și mine, crede în România.

„Filmul încheie o trilogie cu același nume, „21 de rubini” care mai cuprinde peliculele „Dimineața care nu se va sfârși”, despre drama femeilor emigrante, și „Glasul care strigă în pustie”, despre viața părintelui Calciu Dumitreasa. La ce se referă titlul?

Orice film are mai multe straturi, pe care fiecare spectator îl pătrunde cu nivelul lui de înțelegere.

Titlul ”21 de rubini” face referire la un ceas vechi, elvețian, o moștenire de familie, care se transmite pe linie bărbătească. Într-o cheie duhovnicească, pentru mine, dincolo de straturile imediat sociale sau de poveștile personajelor, foarte multe, care se întrepătrund, filmul vorbește despre o Tradiție, în care suntem chemați permanent să revenim, într-o moștenire, pe care nu e cazul să o înțelegem intelectual, ci, mai degrabă, empiric. O poveste despre o Românie pe care, oricât ar fi de greu, ca o operație pe cord deschis, va trebui să o redescoperim.

Mi-aţi spus că doriţi să faceţi public dosarul penal, atunci când va fi posibil. Vă mai menţineţi afirmaţia?

Nu mi-a fost îngăduit accesul la dosar, deși dosarul respectiv trebuie să fie o chestiune absolut banală. Prieteni care lucrează în mediul juridic m-au asigurat că trebuia să-l primesc imediat, dacă nu ar fi fost vorba de un abuz. Polițistul a tot insistat că nu am dreptul să fac public dosarul, deși este dreptul meu legal să mă apăr cum doresc, inclusiv prin presă. Când m-a chemat la audiere, m-a asigurat că nu e nevoie să vin cu avocat, a amânat înregistrarea cererii de studiere a dosarului și tot așa. Am ajuns în situația că, deși au obligația să-mi pună dosarul la dispoziție într-un termen rezonabil, cererea mea a rămas fără răspuns. Domnul polițist nu poate fi contactat pe numărul de la birou, procurorul a intrat în concediu. Am aflat numărul de mobil al polițistului, dar, după ce l-am sunat, mi-a blocat numărul.

Cum comentaţi reacţia Patriarhiei? Purtătorul de cuvânt al BOR a transmis că Mitropolia Ardealului are datoria să se autosesizeze și să ancheteze cazul. Credeţi că se va întâmpla ceva?

E o declarație politicoasă. Procedural, într-adevăr, Mitropolia Ardealului ar trebui să se autosesizeze. De altfel, Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu a slujit duminică în Băile Felix, la o sfințire de biserică, unde s-a creat o situație inedită. Episcopul Oradiei a participat însoțit de doi colaboratori, consilierul iubit, autorul plângerii penale, și protopopul Oradiei, care are calitatea de suspect în dosar. Cred că realizați penibilul situației, delator și învinuit slujind împreună, în timp ce au o tensiune penală. Cine ar putea explica această atitudine de-a dreptul schizoidă? Doar episcopul Oradiei, probabil, pentru care, ca să-l citez pe Mitropolitul Bartolomeu, ultima personalitate de anvergură a Bisericii, ”nu s-a inventat încă detectorul de minciuni”.

Cum credeţi că se va termina acest scandal?

Cum se va termina? Să ne uităm cum s-a încheiat scandalul episcopului demonizat de la Huși. Trăiește într-un palat, la Mănăstirea Văratec, fără a i se fi aplicat vreodată pedeapsa caterisirii. Are salariu uriaș, șofer, secretar, bucătari, cheltuieli suportate de preoții din țară. Cine este atât de solidar cu acel individ? Dacă vom intui răspunsul la această întrebare, vom înțelege că episcopul Oradiei își va apăra apropiatul, ca pe propriul trup. Eu îmi asum tot, consider că ipocrizia aceasta trebuie taxată. Altfel, lumea va arăta din ce în ce mai urât. Am, însă, toată convingerea că Dumnezeu va ridica demnitatea Bisericii și o va reda poporului credincios. Hristos este viu în Biserică, harul Său lucrează cu noi, iar acest lucru îmi dă o puternică nădejde și o imensă bucurie!

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si Pântecul desfrânatei:

Dă clic pentru a accesa Ciprian-Mega-Pantecul-Desfranatei-Cronika.pdf