E bine sa fim multi, dar si daca suntem putini, nu suntem degeaba
Spre sfârșitul filmării de mai sus (de pe la min. 1:34:00), Pompiliu Diplan face niște afirmații referitoare la afisul din imaginea de sub acest text, „SI NU VEI PUTEA CUMPĂRA SAU VINDE…”, text ce a fost propus pe blogul Saccsiv. Afirmațiile sunt din aceeași categorie, de tip ecumenist, la fel ca cele pe care le făcea Dan Grăjdeanu, colegul de „frăție” din trecut al lui Diplan, atunci când cenzura la unele proteste vorbitorii care pomeneau, numai, câte ceva de sinodul din Creta și de trădarea ierarhilor ecumeniști.
Mai precis, Pompiliu Diplan, are o problemă cu ultima afirmație din afiș – „BISERICA TACE. DE CE?”
Și zice: „Părerea noastră… nu e că este treaba Bisericii să se ocupe neapărat de treburile lumești ale cetății. Vrem să păstrăm pace cu Biserica noastră și nu deschidem fronturi așa… cu nemiluita. …. Noi nu punem pumnul în gură la nimeni, poate să se observe toată lumea, dar nu era un banner reprezentativ pentru organizator sau pentru mine, cu atât mai puțin.”
Probabil că în viziunea lui de creditare necondiționată a ierarhiei (căci prin Biserică asta cred că înțelege) nici când a fost vorba de pașapoartele cu cip, de cardurile de sănătate sau de certificatele de vaccinare nu a fost treaba „Bisericii”. Așa și acum, când încercările autorităților trădătoare de a limita tranzacțiile cu numerar, treptat, până la dispariția banilor, ignoranța acestor lideri de proteste este atât de mare încît nu reușesc sau nu îndrăznesc să facă legătura, pe față, cu semnul fiarei, cu pecetea despre care vorbește Sfântul Ioan Evanghelistul în Apocalipsă.
Adevărul e că ESTE și treaba Bisericii (a ierarhiei BOR și a Bisericii universale în general) problema dispariției banilor, care vor duce inevitabil la controlul total al statelor asupra popoarelor lor, supuse în cele din urmă unui conducător mondial și la impunerea pecetii acestuia asupra omenirii. Deci, ESTE ȘI O PROBLEMĂ TEOLOGICĂ!
Comentariu saccsiv:
Cu bannerul a venit chiar fratele Mircea, tocmai din provincie.
Adevarul e ca n-am fost vigilenti, nici eu, nici el si nici cititorii. Nu trebuia scris “Biserica tace”. Biserica nu a tacut, nu tace si nici nu va tace. Caci daca ar tace, n-ar mai fi, iar asa ceva, din fericire, nu se poate, caci scris este:
„Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.”
Poate pe banner trebuia scris “Patriarhia tace”.
Pe de alta parte, nu doar Patriarhia tace, ci si majoritatea preotilor si calugarilor. Dar pe un banner nu este bine sa apara prea multe cuvinte…
In sfarsit, daca va vine vreo idee, comentati.
Referitor la titlul acestui articol, postez mai jos un material primit pe e-mail tot de la fratele Mircea:
Voi incerca sa dau niste raspunsuri pt cei framantati de faptul ca la unele proteste sant 10, 20, 50, 200 de oameni, adica, in viziunea lor dezamagitori de putini.
La fel, sant unii care spun ca daca e proorocit ca vom ajunge la insemnare/cipuire, de ce sa ne mai opunem, de ce sa ma protestam, de ce sa mai informam…
In situatii limita, in vremuri critice asa cum sant si cele de acum, Dumnezeu lucreaza cu numere mici. Si avem exemplul cu Sodoma si Gomora. A venit Dumnezeu sa le distruga si Avraam I-a spus: “Doamne, daca sant 50 de drepti in cetate, vei distruge cetatea?” Si Dumnezeu i-a spus ca daca va gasi 50 de drepti, pt ei nu o va distruge. Si a negociat Avraam tot asa pana la 10 drepti. Dar de fapt, spune Sf Ioan Gura de Aur ca pt un singur drept – Lot, nu a distrus Dumnezeu cetatea. A asteptat sa plece Lot, si abia pe urma a distrus-o.
Cade Constantinopolul si sultanului i se arata in vis o mana cu 5 degete. Acesta il cheama pe patriarh sa ii talcuiasa visul. Patriarhul se roaga si primeste raspunsul: daca in cetate ar fi fost 5 drepti, Dumnezeu ar fi salvat cetatea.
Asa si acum cu aceste proteste, pentru cei 10, 20, 50, 200 care sant la protest, Dumnezeu nu va lasa tot neamul. Deci, sa nu fim dezamagiti, demoralizati cand santem putini. Chiar daca ar fi unul singur, spune Parintele Justin:
,,Cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său nu va fi învins niciodată! Câteodată, pe acestă linie a neamului se ridică numai indivizi izolaţi, părăsiţi de generaţiile lor. În momentul acela, ei sunt neamul. Ei vorbesc în numele lui. Cu ei sunt toate milioanele de morţi şi de martiri ai trecutului şi viaţa de mâine a neamului. Aici nu interesează majoritatea fie ea şi de 99%, cu părerile ei.
Nu părerile majorităţii determină această linie de viaţă a neamului! Ele, majorităţile, se pot numai apropia sau îndepărta de ea, după starea lor de conştiinţă şi virtute, sau de inconştienţă şi decădere.
Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care şi-au pus gâtul în jugul străinilor. Ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toţi haiducii care, în faţa jugului străin, nu s-au supus, ci şi-au pus fiinţa-n spate şi s-au ridicat pe potecile munţilor, ducând cu ei onoarea şi scânteia libertăţii. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin “majorităţile” laşe şi “cuminţi”. Ei înving şi mor; indiferent. Pentru că atunci când mor, neamul trăieşte întreg din moartea lor şi se onorează din onoarea lor. Ei strălucesc în istorie ca nişte chipuri de aur care, fiind pe înălţimi, sunt bătute în amurg de lumina soarelui, în timp ce peste întinderile cele de jos, fie ele cât de mari şi de numeroase, se aşterne întunericul uitării şi al morţii. Aparţine istoriei naţionale, nu acela ca va trăi sau va învinge – cu sacrificarea liniei vieţii neamului – ci acela care, indiferent dacă va învinge sau nu, se va menţine pe această linie!”
Iar la limita limitei, cand nu ar mai fi niciunul – Doamne fereste!, spune Parintel Daniil (Sandu Tudor) de la Rarau:
“Sufletul unei tari parasite de cei in viata se lasa in voia mortilor, marilor morti, si se reface prin ei.”
Referitor la aspectul ca daca tot e proorocit, de ce sa mai luptam, un raspuns ar fi urmatorul.
Da, ce este proorocit, aceea se va intampla, dar acolo unde este opozitie, acolo omul va intra mai intarit duhovniceste in ultima si cea mai grea si importanta lupta – refuzul insemnarii. Acolo nu va mai fi alternativa. Dar pana atunci, toate alternativele castigate prin opunere, sau implementarea doar partiala a unor anumiti pasi spre insemnare inseamna compromisuri mai putine, compromisuri care daca le-ai face te-ar slabanogi duhovniceste. A se vedea exemplul cu pasaportul biometric, la noi a fost opozitie, am avut alternativa 14 ani, pana acum. O sa vedem si de acum incolo ce va fi. Cert este ca pt actele de identitate electronice deocamdata este alternativa, ei au spus-o. Cu limitarile de rigoare, dar nu ne intereseaza ca nu vom mai putea merge in excursii afara, sau ca nu vom interactiona digital cu sistemul. La rusi a fost opozitie chiar din faza de cnp, si nu au cnp obligatoriu. La noi opozitia a fost zero pe tema asta, si atunci avem cnp obligatoriu, si nu exista cale de a renunta la el. Chiar si cine nu are, mai sant cazuri de persoane in varsta, primesc in actele de deces.
In legatura cu slabirea duhovniceasca in urma compromisurilor facute, spunea parintele Justin referitor la cei ce accepta acte electronice:
„Când am spus că se pierde Harul lui Dumnezeu, nu m-am gândit la o părăsire a noastră, ființială. Ci este mai mult o răcire în raporturile noastre cu Dumnezeu. Răcirea aceasta, într-adevăr, dacă se perpetuează în viața omului, poate duce la o pierdere mai mare a Harului. Cu cât sunt mai învechiți în răutăți și în compromisuri nepocăite, cu atât și posibilitatea ridicării este mai anevoioasă, și uneori aproape imposibilă.”
Plus, spun Sfintii Inchisorilor importanta e lupta, chiar daca nu intotdeauna se castiga. Importanta e informarea aproapelui, ca poate asa se mai castiga un suflet. Iar un suflet e mai valoros decat tot universul, decat toata materia din univers. Poate se castiga un om care va lupta si el, si asa vom fi mai multi.
Iar a lupta inseamna, de fapt, a marturisi.
Parintele Justin:
„Marturisirea face parte din datoriile crestinului, mai ales in vremuri grele. Ca putem face noi toate rugaciunile si toate pravilele, dar daca noi nu marturisim atunci cand trebuie, ni se socoteste un fel de lepadare, tradare. Eu socotesc ca tocmai aceasta marturisire este o baie de spalare a pacatelor noastre.”
„Singurele noastre arme sunt numai cele duhovnicesti: rugaciunea, smerenia, dragostea, dar si marturisirea. Nu se poate dragoste fara marturisire. Dragostea este jertfitoare, iar noi daca ne temem sa marturisim adevarul, ce jertfa mai avem? Sau daca nu ne pasa de aproapele nostru care este in nestiinta si noi nu il informam si il lasam sa cada prada acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai lupta astazi sa trezeasca pe fratele lor, care nu au ramas nepasatori fata de viitorul unei natii si al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care isi pun viata pentru fratii lor”
Video: Dr. Răzvan Constantinescu, Pompiliu Diplan, si Mircea Pușcașu despre Covid-19
Inca nu l-am vizionat, insa il postez, deoarece vorbesc fratele Mircea Puscasu (pe care multi dintre voi deja il cunoasteti) si Dr. Răzvan Constantinescu, despre care am postat doua articole in acest an:
Un doctor, despre coronavirus: „Mă ofer voluntar să mă infectez. Gripa pentru proştii isterizaţi”
Dr. Răzvan Constantinescu: De ce TAC medicii din România?!
UPDATE
Deja l-au sters de acolo. Il pun din alta parte (dati click unde scrie Watch this video on YouTube.):
Iata-l si pe facebook:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
13 comments