MILITIA “CRESTINA” “HUTAREE”, exemplu a ceea ce nu este de fapt crestinism
Citez din articolul Who are the Christian militia ‘Hutaree’ and why was the FBI targeting them?
În acest sfârşit de săptămână, FBI a desfăşurat o serie de raiduri în Michigan, Ohio, şi Indiana pentru a reţine membrii unui grup de miliţie creştină, pentru acuzaţii criminale. Aşadar, ce crede acest grup şi cum se încadrează membrii acestuia în cadrul unei drepte radicale?
Grupul în cauză îşi spune “Hutaree”; website-ul acestuia spune că termenul se traduce ca “războinic creştin”. Şi, prin păstrarea acestui nume, materialul postat online reflectă o perspectivă asupra confruntărilor religioase violente. Hutaree crede că actele de violenţă pot aduce judecata finală descrisă de profeţiile din Biblia creştină – şi, aşadar, s-au înarmat pentru a se război cu Antichrist, “evrei răi” şi musulmani. Ei şi-au documentat exerciţiile de antrenament într-o serie de videoclipuri pe YouTube. Şi prezintă motivaţia lor teologică pentru acţiunile lor pe pagina “Despre noi”, de pe site-ul lor:
Iisus a vrut să fie gata pentru a ne apăra folosind sabia şi să rămânem în viaţă folosind echipament. Singurul lucru de pe pământ pentru a salva mărturia şi pe cei care o urmează sunt membri mărturiilor, până când Hristos se va întoarce din nori. Noi, cei din Hutanee, suntem pregătiţi să-i apărăm pe toţi cei care îi aparţin Lui Hristos şi să îi salvăm pe acei care nu sunt. Încă vom mai răspândi cuvântul şi vom lupta să-l păstrăm, până la momentul marii veniri… Hutanee îşi va vedea într-o zi inamicul şi îl va întâlni pe terenul de luptă dacă Dumnezeu va voi. Vom ajunge la aceia care încă sunt orbi în ultimele zile ale împărăţiilor oamenilor şi îi vom aduce la viaţa întru Hristos.
Potrivit rechizitoriului desigilat în această dimineaţă la tribunal, cei nouă membri ai grupului – 8 bărbaţi şi o femeie – au plănuit “să înceapă războiul” împotriva guvernului SUA. Pentru a declanşa un asemenea război, grupul plănuia să omoare oficiali ai ordinii publice şi apoi să urmeze atacurilor acestora iniţiale cu un atac separat asupra ceremoniilor de înmormântare ale oficialilor, unde s-ar fi adunat cu siguranţă un mare număr de personal din domeniu.
Cu alte ştiri despre vandalism şi hărţuire de la activişti de aripă dreaptă furioşi în legătură cu trecerea reformei în sănătate, unii comentatori depistează deja arestările ca fiind încă un semn al felului în care activiştii conservatori promovează violenţa în rândurile lor. Dar chiar şi în lumea militantă a mişcării de miliţie din Michigan, cei de la Hutaree sunt văzuţi ca fiind fanatici religioşi extremişti. Michael Lackomar, un lider al Miliţiei Voluntare din Sud-Estul Michiganului, a spus către Associated Press că a primit sâmbătă noaptea un apel frenetic de la un membru Hutaree, prin care raporta o izbucnire a raidurilor din partea reprezentanţilor federali. După ce a auzit rugăminţi pentru ajutor, Lackomar a spus că grupul lui a refuzat. “Ei su spus că erau atacaţi de către ATF şi voiau un loc în care să se ascundă”, îşi aminteşte Lackomar. “Şefii mei de echipă au spus ‘Nu, mulţumesc’.”
O postare pe un forum Hutaree făcută de către cineva pe nume Anna pare să susţină spusele lui Lockomar cum că membri Hutaree au cerut ajutor de la alte grupuri de miliţie din zonă.
”Vă rugăm, avem nevoie de ajutor”, a scris aceasta. “Sunt pe traseul sudic cu copiii mei şi folosesc cum pot WiFi-ul. I-au prins pe alţii pe măsură ce au venit la punctele lor de întâlnire, ei au pătruns în case şi au luat copii şi au folosit arme cu electroşocuri pe soţii, fiul meu, care are 12 ani, şi cu mine am reuşit să ieşim târându-ne printre pârâiele din spatele casei noastre. Soţul meu şi alţii au fost reţinuţi, vă rugăm să luaţi legătura cu presa şi să le spuneţi, dacă mai este cineva din Miliţia din Michigan în libertate, vă rugăm să vă regrupaţi cu ei. Vă rog, ajutor.”
Totuşi, în timp ce lideri mai libertarieni şi secularizaţi ai mişcării miliţia s-ar putea să se distanţeze de gruparea Hutaree, cele două tulpini militante de activism de aripă dreaptă împart nişte afinităţi tactice, spune Kenneth S. Stern, directorul Comitetului Iudeo American pentru anti-semitism şi extremism. “Ceea ce începeţi să vedeţi în rândul grupurilor miliţia răspândindu-se în ultimul an este o ideologie anti-guvernamentală generalizată”, spune Stern. “Ţintirea poliţiştilor nu este inconsistentă cu acest aspect. Literatura care a glorificat acea mişcare pentru supremaţia albilor, care a ajutat mişcarea miliţia să se extindă în 1990, a promovat aceste tactici – în special în cărţi precum “Jurnalul Turner”. Şi câteva dintre aceste grupuri – precum Ordinea şi alţii – au început să întindă capcane pentru forţele de ordine şi să se ducă după cei care răspund capcanelor.”
Stern atenţionează că este prea devreme să tragem concluzii mai largi cu privire la presupusa intrigă Hutaree. Dar el adaugă că “oricând ai o combinaţie a ideologiei care spune ‘Hei, Dumnezeu vrea ca tu să faci ceva în privinţa asta’, aceasta poate fi problematică.”
Comentariu saccsiv:
Daca este reala activitatea acelui grup, este foarte grav. Acesta nu este crestinism si nu face decat sa dea apa la moara ELITELOR:
Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”
Au auzit ei ceva despre mucenicie si marturisire? Se pare ca nu. Asemenea conceptii belicoase, in categoria carora putem incadra si:
Care ar fi semnificatia mesajului explicativ lasat de autorul atacului din Austin?
permit SISTEMULUI si slugilor sale sa traga semnale de alarma asupra „pericolului” ce-l reprezinta crestinismul dar si orice atitudine critica:
Cititi va rog si:
LEGEA MARTIALA vs. RESPONSABILITATE CRESTINA
In CHINA au fost mai multe execuţii decât în tot restul lumii
Citez din articolul Execuţiile din China îngrijorează Amnesty International:
Organizaţia pentru apărarea drepturilor omului Amnesty International a cerut Chinei să facă public numărul exact al executărilor, ca urmare a aplicării pedepsei cu moartea.
În raportul anual, Amnesty notează că numărul prizionerilor executaţi în China e considerat secret de stat. De asemenea, rapoartele arată că regimul comunist de la Beijing autorizează mai multe execuţii decât în tot restul lumii.
Anul trecut, potrivit informărilor oficiale, în lume au fost executaţi 714 condamnaţi. În afară de aceştia, mii prizioneri ar fi fost omorâţi doar în China, fără să fie cunoscut numărul exact.
Autorităţile chineze susţin că ar fi omorât prin împuşcare sau administrarea unei injecţii letale mai puţini oameni decât anul trecut, dar au refuzat să ofere detalii.
Experţii Amnesty International susţin că pedeapsa cu moartea e aplicată acum pentru 68 de acte ilegale, incluzând acte neviolente. În plus, multe persoane au fost condamnate şi executate pe baza unor mărturii obţinute prin tortură. De asemenea, raportul menţionează că prizionierii nu au adesea dreptul la apărare.
Pe de altă parte, organizaţia pentru apărarea drepurilor omului salută faptul că pentru prima oară în istoria modernă în Europa nu a fost pusă în aplicare anul trecut nici o condamnare la moarte.
În lume, deşi există 58 de ţări care aplică pedeapsa cu moartea, în 2009 doar în 18 state au fost înregistrate execuţiI.
Studiul Asociatiei ProDemocratia: Romanii sustin pedeapsa cu moartea, retragerea cetateniei tiganilor infractori si pedepsirea penala a celor cu atitudini critice la adresa religiei ortodoxe
Citez din articolul Romanii sustin pedeapsa cu moartea. Vor si retragerea cetateniei romilor infractori:
Cei mai multi romani ar vota pentru pedeapsa cu moartea, pentru retragerea cetateniei romilor infractori si a celor care cer autonomia tinutului secuiesc si pentru pedepsirea penala a celor care critica religia ortodoxa. Acestea sunt concluziile unui studiu al Asociatiei ProDemocratia.
Mai mult de jumatate dintre romani, 68%, vor un referendum pentru „retragerea cetateniei tiganilor infractori”, in timp ce numai 27% s-au opus.
Studiul Asociatiei ProDemocratia (APD), realizat pe un esantion de 1.060 de persoane, arata ca cea mai mare parte dintre romani este sensibilila retoricii justitiare si ar vota pozitiv un referendum care sa incalce drepturile omului.
50% dintre repondenti ar vota pozitiv propunerea de organizare a unui referendum pentru reintroducerea pedepsei cu moartea, iar 44% ar vota negativ.
Aproape jumatate dintre romani, 47%, sustin organizarea unui referendum pentru pedepsirea penala a celor cu atitudini critice la adresa religiei ortodoxe, iar 46% se opun. 44% dintre persoanele intervievate ar fi de acord cu consultarea publica pentru retragerea cetateniei celor care cer autonomia Tinutului Secuiesc, iar 45% s-ar opune.
Romanii care sustin organizarea de astfel de referendumuri ar vota majoritar pentru decizii care ar incalca drepturile omului: 94%, pentru „retragerea cetateniei tiganilor infractori”, 91% sustin reintroducerea pedepsei cu moartea, 88% vor pedepsirea penala a celor cu atitudini critice la adresa religiei ortodoxe si 89% dintre cei care vor un referendum pentru retragerea cetateniei celor care cer autonomia Tinutului Secuiesc ar vota pozitiv aceasta masura.
„Propunerea de teme ce contravin valorilor majoritatii – romani, ortodocsi – starneste patimi justitiare in randul acestora si predispune la luarea de decizii ce pot incalca drepturi ale omului, precum acela la libera exprimare, de exemplu„, a spus liderul APD, Cristian Parvulescu, citat de Gandul.
Iata si ce scrie in articolul Eu, infractorul. Filipica lichelelor:
Am primit de la o prietenă link-ul la un articol publicat azi de “Gândul” – conţinînd date halucinante şi nu prea. Cîteva secunde am rămas trăsnit – oare chiar în halul ăsta suntem?, m-am întrebat – după care mi-am revenit şi mi-am dat seama că cifrele sunt reale şi că da, în halul ăsta suntem.
Aşadar, potrivit acestui sondaj, eu şi cei ca mine împărţim ţara aproape în două. 47%, adică aproape jumătate, vor un referendum care să mă bage la închisoare, 46% nu. Din cei 47%, 88%, adică aproape toţi (adică undeva între o treime şi jumătate din locuitorii acestei minunate ţări) vor ca eu să fiu pedepsit penal pentru că exprim atitudini critice la adresa bisericii ortodoxe, a ortodoxiei, a românilor ortodocşi şi a prezenţei dogmei religioase în mileniul III, în ansamblu.
Mai mult, mă fac vinovat de multiple infracţiuni. Critic religia ortodoxă cu contraargumente împrumutate din filosofia politică şi din simţul comun? 3 ani la răcoare, cu spovedanii săptămînale la duhovnicul din penitenciar, de 10 ori tatăl nostru şi de 5 ori crezul pe zi, sub supravegherea gardianului. Apăr ţiganii, homosexualii, secuii şi toate celelalte minorităţi de care românii ar scăpa la prima ocazie ? 10 ani de răcoare la izolator, cu rugăciuni pînă fac scurtă la limbă. Trimit în derizoriu discursul extremist, obtuz şi adesea agramat al pravoslavnicului de serviciu ? Execuţie în piaţa publică, precedată de un flit între ochi de la fiecare dreptcredincios jignit de spusele mele. Am luat în răspăr sfînta Biserică naţională şi aproape de stat, care e mai egală ca celelalte instituţii din stat şi-şi revendică impunităţi ? Blasfemie! Recluziune pe viaţă în altar, cu bătăi zilnice cu cădelniţa-n cap! Fac apologia statului de drept, a drepturilor omului şi a europenităţii ca apartenenţă identitară ? Exil cu şuturi în cur pe ultimii 10 km pînă la graniţă – cară-te şi lasă-ne în credinţa noastră strămoşească, noi ne apărăm sărăcia şi nevoile şi neamu’ nostru atît de întreg la cap! Aproape că mă văd judecat de un complet condus de Jiji-Vodă, cu barda lui Mihai Viteazul într-o mînă şi Biblia în cealaltă, cu blogger-ul acela foarte vocal, “lucid” pe post de procuror şi cu Vadim, aprodu’ minune. Doar sunt infractor în opinia a cam jumătate din români, pentru varii delicte de opinie!
Sondajul comanda de Asociaţia ProDemocraţia este trist de relevant, şi asta dintr-o dublă perspectivă.
Pe de o parte, evidenţiază cît de ataşată este societatea românească, obtuză şi închistată cum e, de justiţia feudală – de dreptatea lui Vodă, în zilele noastre Vodă fiind personificat fie de preşedintele statului, fie de televizor şi tabloide. Judecăţile categorice, procesele de intenţie şi verdictele rapide par să fi sedus iremediabil această societate dominată de pravoslavnici. Dacă vine sondaju’ şi-ţi propune întrebări despre referendumuri aberante, tu, române, degrabă dai curs impulsurilor tale xenofobe, homofobe, de fast-justiţie. E mai uşor decît să fii responsabil şi să judeci niţel înainte să debitezi o inepţie împotriva timpului. La fel ai făcut în 2000, cînd l-ai adus pe Vadim în turul doi la prezidenţiale cu argumente de genul “îmi place că-i nebun, dă m*ie la bozgori şi ţigani”. Dă socoteală pentru asta la Judecata de Apoi, dacă tot crezi în ea. Văzînd sondajul, ajung să mulţumesc că nu suntem Elveţia, pentru că acolo dezideratele societăţii civile chiar sunt supuse plebiscitului. În al doilea rînd, sondajul e relevant pentru că ne repune în rînd cu habotnicii planetei. Mă uitam ieri la sondajul Gallup, publicat anul trecut, despre importanţa religiei în viaţa oamenilor. Suntem vecini cu Iran, Grecia, Filipine, Brazilia, Somaliland. Sunt mîndru că ţara mea se află pe această listă! Bombe la minorităţi – în Iran , atac permanent la statul “ostil” – în Grecia, exhibiţionism religios dincolo de masochism în Filipine sau lapidări pentru adulter la somalezi. Românilor poţi să le propui să voteze orice – important pentru ei e să-şi exprime o opinie, să fie auziţi de mai mult decît de ei înşişi – la asta se limitează înţelegerea noastră asupra democraţiei.
De cînd scriu pe Voxpublica am primit nenumărate comentarii care-mi cer să fac o distincţie mai clară între religie şi credinţă. Nu voi face asta, pentru că toţi cei care cauţionează, prin tăcere cel puţin, această disfuncţie majoră – aş spune chiar axiomatică – a societăţii în care trăim nu-şi merită vreun piedestal al respectului. Vă grăbiţi ba să luaţi în răspăr astfel de preocupări, pe care le consideraţi marginale (“ce, bă, n-are ce pune lumea pe masă şi ţie-ţi arde de statul de drept şi de poponari?”), ba să demonetizaţi în trei vorbe critica (“n-ai înţeles nimic din poporul român, noi suntem creştini de 2000 de ani şi aşa vom fi mereu, nu-ţi convine, pleacă!”), fără să încercaţi să înţelegeţi că tocmai astfel de percepţii deficitare asupra propriei condiţii ca societate ne transformă şi în hoţi, şi în ţepari, şi în muncitori degeaba, şi în submediocri, şi în retarzii Europei. Cît timp creştinii “literaţi” din societate nu vor face eforturi publice de educare a majorităţii ignorante, nu merită puşi în altă oală. Degeaba spuneţi aici că, într-adevăr, credinţa este un aspect intim al vieţii. Dacă nu vă potoliţi turma exhibiţionistă făcînd-o să înţeleagă că trăieşte în era toleranţei şi a multiculturalismului, dacă nu cîrtiţi împotriva obstinaţiei cu care Biserica îşi revendică această societate aruncînd vălul obscurantist, al “duşmanilor” de tot felul asupra minţii pravoslavnicului, nu sunteţi cu nimic mai buni decît ei. Iată aici doi reprezentanţi de fală care se scuipă. În loc să mîncaţi căcat cotidian preaslăvind românismul, mai bine v-aţi face autocritica de anacronici extremişti care trageţi societatea înapoi în evul mediu. Huo!
Comentariu saccsiv:
Pe autorul ultimului articol il regasim printre cei ce aduc:
OSANALE: Marea Lojă Naţională din România aniversează 130 de ani de la înfiinţare
Asadar, Romania se afla intr-un mare pericol, generat in principal de ORTODOXIE. Dar oare studiul Asociatiei ProDemocratia o fi credibil? Anume, ca aproximativ jumatate dintre romani doresc „pedepsirea penala a celor cu atitudini critice la adresa religiei ortodoxe”? Nu conteaza si nici nu trebuie, important este mesajul …
VIDEO (si transcriptul): IOAN VLADUCA despre chestiunea CALENDAR VECHI – CALENDAR NOU
Reiau din Scopul schimbarii calendarului: SCINDAREA BISERICII, al fratelui Apologeticum
Iata si transcriptul:
L-am intrebat pe parintele Iustin ce parere are despre schimbarea calendarului. Si parintele Iustin mi-a spus ca a fost un eveniment rau. De ce ? Dupa roadele lor ii vom cunoaste. A fost un eveniment rau deoarece a produs desbinarea ortodoxiei, impartirea in ortodocsi de stil vechi si ortodocsi de stil nou. Deci schimbarea in sine a fost rea. Acum, cat timp duhovnicul meu, parintele Iustin ramane pe nou, in ciuda faptului ca stie ca momentul respectiv a fost rau in sine, daca ramane pe nou si daca eu vad cu ochii mei ca aghiazma pe care o face parintele Iustin este valabila, este aghiazma adevarata, este nestricacioasa, daca eu simt puterea harului care lucreaza prin parintele Iustin , prin duhovnicul meu, si daca sfintia sa ramane pe nou , eu nu am nici un motiv sa trec pe vechi. Deci asta inseamna ca prin aceasta trecere nu s-a pierdut harul. Va dati seama ce ar insemna sa spuna un mare duhovnic ca parintele Iustin , sa spuna acuma, trecem pe vechi? O parte din ucenici il vor urma, o parte din ucenici vor ramane pe nou si se va mai face inca o desbinare. Si intre ucenicii dansului, ca n-o sa-l urmeze toti. Acuma fiecare ia informatii de pe net, unuia o sa-i convina, altuia n-o sa-i convina hotararea parintelui; desbinare peste desbinare. Si atunci eu n-am nici o motivatie sa trec pe vechi daca vad ca parintele Iustin ramane pe nou si ca sunt valabile Sfintele Taine. Apropo de Sfinte Taine nu exista ierurgii. Am fost invatati iar gresit in facultate: ierurgii si taine. Sfantul Iustin Popovici spune ca nu este valabila aceasta impartire papistaseasca, scolastica intre ierurgii si taine. Sfantul Iustin Popovici spune ca tot ceea ce se lucreaza in Biserica toate sunt taine. Deci si sfintirea apei, aghiazma mare este tot o slujba, tot o sfanta taina. Am auzit urmatoarea idee ciudata la facultate: zice, tainele impartasesc har, iar ierurgiile dau numai binecuvantarea. Dar atunci intreb, nu invoca preotul harul Sfantului Duh ca sa sfinteasca apa aceasta? Si atunci daca doar este binecuvantata si n-are har la ce-mi foloseste? Asa pot sa spun si eu binecuvantata adica vorbit de bine; vorbesc si eu ceva de bine si aia e binecuvantare. Nu. Deci a binecuvantat cu harul lui Dumnezeu, ca prin insasi rugaciunea de sfintire a apei se vede ca se transmite har. Si atunci de unde impartirea asta? De la scolasticismul papistasilor nu? De la ei a venit impartirea asta in taine si ierurgii
Comentariu saccsiv:
Transcriptul l-a facut un cititor, lucru pentru care ii multumesc. Nu-l pot insa verifica, deoarece o perioada nu pot viziona sau asculta materiale video sau audio. Sper ca e bine.
Cititi va rog si:
DANION VASILE: Un răspuns la atacurile legate de aşa-zisa „propagandă stilistă”
ORTODOXIA si MASONERIA. Ierarhi masoni
Parintele JUSTIN ESTE IAR BOLNAV. Sa ne rugam pentru el
Am primit pe e-mail:
Doamne, ajută!
Părintele Iustin s-a simţit foarte rău şi a fost luat în seara aceasta cu salvarea şi dus la spital la Cluj, pentru că ieri nu a mîncat nimic, iar medicamentele pe care le ia nu au voie să fie luate pe stomacul gol.
Am o mare rugăminte la frăţiile voastre: Ştiţi aceasta de la mine, o spuneţi mai departe, însă NU pe bloguri şi forumuri.
Părintele are nevoie de rugăciunile noastre şi cred că dacă nu-l vom pîrî internetului rugăciunile noastre vor fi mai bine primite, întărindu-ne părtăşia frăţească întru Hristos, pe Care lumea nu poate să-L primească.
Părerea mea este că şi pentru necazurile din ultimele zile (despre unele s-a vorbit în ultimele zile pe internet) şi-a luat acest canon.
Cum va vrea Dumnezeu va fi, şi dacă ne vom ruga cu umilinţă, îl vom avea din nou acasă, în mijlocul nostru, în următoarele zile.
Mulţumesc, pentru Domnul.
m. Filotheu
Comentariu saccsiv:
Consideram ca trebuie sa afle totusi poporul credincios, pentru a se ruga pentru marele nostru duhovnic, dar am facut ascultare si n-am postat nimic. Cum insa fratii de la RAZBOI INTRU CUVANT au facut deja un apel la rugaciune (SA NE RUGAM PENTRU SANATATEA PARINTELUI JUSTIN SI PENTRU UNITATEA BISERICII NOASTRE!), am revenit asupra deciziei initiale si am postat acest material.
Rog sa ma ierte fratii de la manastirea Petru Voda. Stiu ca parintele are multi dusmani, ce in ticalosia lor se bucura de boala sa. Ar fi in stare unii dintre ei sa ridice focuri precum cele de tabara, de bucurie daca s-ar muta la Domnul (si nu pentru ca s-ar duce la El, caci ei sunt atei si inchinatori la draci, ci pentru ca ar mai pleca de pe pamant un stalp al ORTODOXIEI, unul dintre cei foarte curajosi). Pe multi i-a deranjat atitudinea sa anti cip sau mesaje precum:
Dar si mai multi suntem cei care il iubim. Iar datoria noastra este sa ne rugam pentru parinte. Bunul Dumnezeu stie daca il va muta la El sau va mai sta printre noi, noi insa sa ne facem datoria. Ceilalti pot sa se tot bucure, isi vor lua pedeapsa binemeritata la JUDECATA, daca nu se vor trezi.
DANION VASILE: Un răspuns la atacurile legate de aşa-zisa „propagandă stilistă”
„Toate inovaţiile sau adăugirile făcute pe lângă învăţătura formulată de pururea pomeniţii Părinţi ai Bisericii, să fie anatema!”
Din hotărârile Sinodului VII Ecumenic
Pentru că în ultimele zile au început să circule o sumedenie de minciuni despre mine şi despre lucrarea mea, la sfatul duhovnicului, am întocmit acest răspuns. Sunt uimit de nonşalanţa cu care acuzatorii mei mint; cel mai tare mă uimeşte că sunt atacat nu de către cei pe care i-am combătut în cuvintele mele, ci de către cei cu care mă consideram de aceeaşi parte a baricadei.
Cred însă că Dumnezeu va face dreptate, mai devreme sau mai târziu.
Întrucât am ajuns în Bucureşti abia în ziua de luni din Săptămâna Patimilor, nu am apucat să răspund mai devreme, în scris, acestor atacuri. Îl iau martor pe Dumnezeu în ceea ce spun. Dacă eu mint, Dumnezeu să vădească aceasta, spre ruşinarea mea. Dacă nu mint, Dumnezeu să vădească minciunile celor ce mă prigonesc invocând în chip mincinos învăţătura ortodoxă.
Atacurile împotriva mea au avut două momente mai importante. Unul a fost cu mai mult de două săptămâni în urmă. Anunţasem că voi veni la Mănăstirea Petru Vodă – voiam să iau binecuvântare de la părintele Iustin înaintea conferinţelor pe care urma să le ţin în ţară. Dar, din cauza unor schimbări de program în Basarabia, am intrat în ţară abia duminică, chiar înaintea conferinţei de la Adjud.
Sâmbătă am primit un telefon de la maica Fotini, de la Petru Vodă: „De ce nu aţi ajuns? Vă aşteaptă părintele să predicaţi mâine…” Am explicat că nu am putut ajunge.
Venind însă în ţară, deschizându-mi telefonul, am primit câteva informaţii ciudate, printre care şi cea că „părintele Iustin spune că sunteţi eretic”. Aşteptam să vin la Petru Vodă, să discut cu părintele direct, dar, întrucât mă invitase să predic, era clar că nu mă consideră eretic, şi nici nu avea motive să o facă.
Joi, pe 18 martie 2010, aveam programată o conferinţă la Piatra Neamţ, împreună cu părintele Hrisostom Manolescu. Datorită intervenţiei protopopului, conferinţa a fost anulată, afişele rupte, organizatorul ameninţat că rămâne fără post de cântăreţ etc.
Fiind foarte trist că nu pot vorbi în Piatra Neamţ, am rugat să fiu sunat de părintele Iustin pentru a discuta despre această temă. Părintele m-a sunat pe 18, seara, şi mi-a spus aşa: „Nu te întrista că nu ai putut vorbi la Piatra, dar mâine vei vorbi la Iaşi, şi se va duce vestea despre ce mărturiseşti peste marginile Iaşului” (sau şi în afara Iaşului, nu îmi aduc aminte formularea exactă, reproduc însă fidel ideea).
Părintele a avut dreptate – a doua zi a avut loc conferinţa de la Iaşi, de pe 19 martie, când din racla cu sfinte moaşte ale mărturisitorilor de la Aiud a izvorât mir (văzându-se clar cum mirul ieşea ca un mic izvoraş din bucata de craniu de mărturisitor – pe care o primisem cu vreme în urmă de la părintele Iustin, ca binecuvântare).
După această conferinţă, am pornit spre Petru Vodă. Am ajuns sâmbătă noaptea, între orele 1 şi 2, şi părintele se culcase deja.
Duminică am ţinut o predică în care am repetat temele prezentate în anul 2009 în conferinţa de la Iaşi: apostazia contemporană, ecumenismul, masoneria, schimbarea calendarului, globalizarea, teme care se regăseau şi în conferinţa din 2010.
La sfârşitul predicii, ducându-mă la părintele Iustin, acesta mi-a spus:
„- Ai grijă cum vorbeşti, că nu or să te mai lase să mărturiseşti.
– Am greşit cu ceva, părinte?
– Nu, nu ai greşit cu nimic, dar fii atent pe viitor. Ce bine ar fi dacă România ar avea zece ca tine…
– Zece ce, părinte? Mireni sau…
– Mireni, că nu mai avem călugări care să mărturisească. Ai mare grijă, să poţi propovădui cuvântul mai departe.
La plecare, i-am cerut părintelui o cruce, să o am ca binecuvântare de la sfinţia sa. Când am văzut că mi-a dăruit chiar crucea cu care binecuvânta credincioşii, emoţionat l-am întrebat:
– Părinte, îmi daţi binecuvântare să o ţin în mâini la conferinţe, în timp ce vorbesc?
– Da, cu crucea înainte”, a spus, şi mi-a dat binecuvântare de drum.
Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit din gura părintelui Iustin, duminica trecută, duminica Sfintei Maria Egipteanca. De atunci, mi s-au „transmis” tot felul de afirmaţii ale părintelui împotriva mea.
Mă simt cu inima împăcată şi aştept să ajung la Petru Vodă pentru a vedea în ce măsură părintele a fost dezinformat de către prigonitorii mei. Îi rămân oricum îndatorat pentru tot ce a făcut pentru mine în aceşti ani.
Acum, trec la partea a doua a atacului împotriva mea. Rezumatul acuzelor se află comprimat într-un articol difuzat cu mare repeziciune pe net, intitulat „Propaganda stilista sub numele unei conferinte”. Mărturisesc cu tristeţe că oameni cunoscuţi mie au preluat şi difuzat materialul fără să îmi dea vreun telefon, fără să audă şi ce am eu de spus.
În continuare, analizez materialul punct cu punct:
1. În seara zilei de Buna Vestire, in cadrul unei conferinte organizata de ASTRADROM, conferinta cu tema „Semnele vremurilor de pe urma” sustinute la Oradea, teologul Danion Vasile a vorbit despre semnele vremurilor apocaliptice. Printre aceste semne spune ca ar fi si calendarul nou acceptat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1923.
Nu am afirmat că schimbarea calendarului ar fi un semn apocaliptic. Am spus doar că Sfântul Kukşa al Odessei numea noul calendar „calendarul Antihristului”. Părinţii cu viaţă sfântă din Patriarhia Rusă au protestat împotriva schimbării calendarului. De aceea Sfântul Patriarh Tihon a readus Biserica Rusă pe stil vechi, după ce tot el impusese noul calendar. Despre acest lucru nu se învaţă la nicio facultate de teologie din ţară (detalii se găsesc în cartea Elder Michael, The Last Mystic from Valaam, tipărită de părintele Serafim Rose; varianta românească a cărţii, inclusă în „Tebaida Nordului”, a fost cenzurată de traducător). Eu cred că principala problemă legată de schimbarea calendarului este schimbarea modului de raportare la Tradiţie.
2. Aducand argumente din canoanele Bisericii Ortodoxe si ale unor Sfinti Parinti, Danion a afirmat ca in Biserica Ortodoxa Romana nu exista har.
Nu am făcut o astfel de afirmaţie.
3. In aceeasi conferinta invitatul a spus ca parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria „a mintit credinciosii in problema calendarului”
În volumul „Călăuză în credinţa ortodoxă”, apărută la Editura Mănăstirea Sihăstria, la paginile 413-427, părintele Cleopa analizează într-un capitol problema schimbării calendarului. Pe viitor voi analiza mai detaliat acest capitol, deocamdată voi menţiona doar câteva greşeli:
a) INVATACELUL: Dar cum si cand s-a facut aceasta indreptare? (a calendarului – n.n.)
PREOTUL: Iata cum. In anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, intr-un sinod, reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe.
La Constantinopol, în 1923, nu a fost Sinod. A fost o întrunire ortodoxă, la care au refuzat să participe Patriarhia Alexandriei, a Antiohiei, a Ierusalimului, Arhiepiscopia Sinaiului, Biserica Ortodoxă Bulgară (bulgarii erau consideraţi schismatici, şi pentru a reintra în comuniune cu Patriarhia de Constantinopol li s-a cerut să accepte schimbarea calendarului, în 1968). Patriarhia Rusă nu a avut delegaţi.
b). Acolo, cercetand cu frica lui Dumnezeu si cu amanuntime chestiunea calendarului iulian si vazand ca prin indreptarea lui nu se aduce nici o stirbire dogmelor, canoanelor Bisericii si randuielilor sfintilor parinti (notă – trebuie precizat că şi aici părintele Cleopa vorbeşte în necunoştinţă de cauză. În realitate calendarul bisericesc a fost schimbat după vestita Enciclică a Patriarhiei Ecumenice din 1920 – cu trei ani înainte de Constantinopol. În această Enciclică se precizează că: „După părerea noastră, o asemenea prietenie şi o dispoziţie primitoare a Bisericilor [este vorba de Biserica Ortodoxă şi pseudo-bisericile eretice – n.n.] între ele, poate fi arătată şi demonstrată în particular în următoarele moduri: I) prin acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile”; celelalte puncte ale documentului se pot citi pe http://www.danionvasile.ro/blog/2009/05/20/apostazia-patriarhiei-ecumenice-%E2%80%93-enciclica-din-1920/ . Schimbarea calendarului a fost un pas spre dezbinarea Ortodoxiei şi apropierea de celelalte confesiuni. Documentul din 1920 o vădeşte cu prisosinţă.) si ca prin ramanerea in urma a calendarului de la 21 la 8 martie, se calca randuiala stabilita de Sfantul si Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotarat cu totii sa indrepte calendarul iulian si sa aduca echinoctiul de la 8 martie la 21 martie, asa cum il asezasera cei 318 sfinti si dumnezeiesti parinti de la Niceea, pe vremea sfantului si marelui imparat Constantin.
Sinodul respectiv nu a fost sinod pan-ortodox, a fost o adunare bisericească, deoarece au lipsit mai multe Biserici locale. Din vechea pentarhie, Roma era în erezie, iar din celelalte patru patriarhii vechi au lipsit trei, fiind prezentă doar Patriarhia de Constantinopol. După cum putem citi şi în volumul de Îndrumări misionare, volum elaborat de un colectiv de autori de la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, apărut la Editura Institutul Biblic în 1986, „la consfătuirea inter-ortodoxă [iată termenul corect, “consfătuire”, nu “sinod” – n.n.] din Constantinopol (1923), n-au participat însă toate Bisericile Ortodoxe Autocefale sau naţionale”. De fapt, la şedinţe au participat doar nouă membri: şase episcopi, un arhimandrit (acesta fiind din partea Bisericii Române) şi doi laici. Iată marele sinod „panortodox” care a schimbat calendarul!
c) Hotararea a fost primita de catre toate Bisericile Ortodoxe, care au luat parte la sinod, prin mitropoliti, episcopi si delegatii lor, urmand ca fiecare Biserica sa faca indreptarea calendarului cand va gasi vreme potrivita.
Hotărârea nu a fost primită de toate Bisericile Ortodoxe. Mitropolitul Anastasie Gribanovki, din partea Sinodului rus din exil, a părăsit întrunirea, declarând că „nu are instrucţiuni precise din partea ierarhilor ruşi”. Ulterior, un ierarh din acelaşi sinod, Mitropolitul Antonie Hrapoviţki (pe care Sfântul Ioan Maximovici îl considera sfânt), afirma că „reforma calendarului nu poate fi acceptată de către Biserica Rusă, deoarece contrazice sfintele canoane şi vechea tradiţie a practicii Bisericii consfinţită de către Sinoadele Ecumenice”.
Pe 25 iunie 1923, Patriarhul Fotie al Alexandriei a numit reforma calendarului „fără rost, necanonică şi dăunătoare”, iar despre rezoluţii spunea că „duhnesc a erezie şi schismă”.
Pe 7 octombrie 1923, Patriarhul Grigorie al Antiohiei a numit reforma „nepotrivită şi dubioasă”
d) Astfel, in anul 1924, la 10 martie, a indreptat calendarul Patriarhia ecumenica de Constantinopol si Biserica Greciei. Apoi, pe rand, Patriarhia Alexandriei, Biserica Serbiei, Patriarhia Antiohiei si in anul 1924, in octombrie, a indreptat calendarul si Biserica noastra Ortodoxa Romana, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sarind peste cele 13 zile cu care ramasese in urma calendarul iulian.”
Şi aici, datele sunt eronate. Dacă la tipărirea ediţiilor din 1981 şi 1985 ale volumului „Călăuză ortodoxă” părintele Cleopa nu ştia cum stau lucrurile – deşi a fost în Serbia şi s-a putut lămuri că sârbii nu au schimbat calendarul şi nici nu au de gând să o facă -, totuşi, în ediţia din 1991 a cărţii sale ar fi fost potrivit ca părintele Cleopa să retracteze toate afirmaţiile inexacte.
Revin la analiza materialului „Propaganda stilistă”.
4. In aceeasi conferinta invitatul a spus ca parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria „a mintit credinciosii in problema calendarului, iar parintele Arsenie Boca dadea credinciosilor „invataturi in contradictie cu traditia Bisericii” si a sfintilor parinti, Ioanichie Moroi a fost un depravat etc.
În Dicţionarul explicativ al limbii române, cuvântul „depravat” înseamnă „descompus din punct de vedere moral, corupt, decăzut, desfrânat”. Pentru părintele Ioanichie mă rog aproape în fiecare seară (ca şi pentru părintele Cleopa şi părintele Arsenie). Nu am spus că este depravat, pentru că nu a fost. Am spus că am rezerve faţă de vedenia pe care a avut-o privitoare la schimbarea calendarului şi am cerut celor din sală să judece vedenia acestuia după criteriile expuse de părintele Cleopa în cartea sa „Despre vise şi vedenii”. Câtă vreme o vedenie se contrazice cu o hotărâre a unui sinod din vechime – cum este cazul acestei vedenii –, Sfinţii Părinţi recomandă prudenţă şi reţinere.
Cât priveşte cazul părintelui Arsenie Boca, afirm că învăţătura sa privitoare la catolici este eronată, străină duhului Bisericii Ortodoxe. El învăţa că cele două Biserici sunt cei doi plămâni ai Bisericii. Învăţătura greşită a părintelui privitoare la catolici se regăseşte şi în vestita pictură de la Biserica Drăgănescu. Pictură cunoscută, lăudată, dar – necanonică.
În albumul „Biserica Drăgănescu – Capela Sixtină a Ortodoxiei româneşti”, tipărit la Deva în 2005, la pagina 168 apare Francisc din Asissi zugrăvit între sfinţii ortodocşi, având aură în jurul capului, şi stă scris: „Sfântul Francisc de Asissi”… În timp ce sfinţii canonizaţi ai Bisericii Ortodoxe ne spun că sfinţii catolici nu sunt sfinţi, iar despre Francisc, Sfântul Ignatie Brianceaninov scria că a ajuns în „cea mai vârtoasă înşelare demonică”.
Părintele Arsenie Boca spunea chiar că putem să îi cinstim pe sfinţii catolici, important fiind însă să nu îi uităm pe ai noştri.
La Drăgănescu, părintele Arsenie a zugrăvit apostata unire dintre Biserica Ortodoxă – reprezentată de Biserica Sfânta Sofia – şi Catedrala Sfântul Petru, care a fost ridicată în secolul al XVI-lea, la multă vreme după schismă (pagina 187, în albumul mai sus menţionat).
5. In opinia lui Danion Vasile doar sfintii de la Optina (care indeamna la necomuniune cu cei de pe stil nou) detin Adevarul de credinta.
Nu cred şi nu am afirmat aşa ceva.
6. Tot in cadrul aceleiasi conferinte, Danion a spus ca „Muntele Athos a cazut” si singura manastire care s-a mentinut este Esfigmenu, o manastire zelotista.
Am afirmat că singura mănăstire care a ţinut cu stricteţe tradiţia ortodoxă este Mănăstirea Esfigmenu –pe care, de altfel, nu am vizitat-o niciodată. Este foarte important de cunoscut adevărata istorie a Muntelui Athos în secolul XX. După ce patriarhul Athenagoras a ridicat anatemele contra catolicilor, stareţii athoniţi au încetat pomenirea lui. În România istoria Athosului nu este cunoscută şi foarte puţini ştiu faptul că, în timp ce asupra altor mănăstiri se făceau mari presiuni pentru schimbarea calendarului, şi au rezistat, mănăstirea Vatopedu a schimbat calendarul, izolându-se de celelalte mănăstiri. Şi abia după zeci de ani a revenit la calendarul vechi. O dovadă că Vatopedu a trecut la calendarul nou se găseşte menţionată chiar în cartea Îndrumări misionare, amintită mai sus, tipărită la Editura Institutului Biblic, p. 703.
7. In cele din urma conferinta lui Danion Vasile s-a transformat intr-o propaganda stilista condamnand totodata oameni de valoare ai Bisericii Ortodoxe Romane.
Singurele persoane care s-ar putea regăsi în descrierea de mai sus, deşi termenul „condamnat” mi se pare total nepotrivit întrucât oricine se poate pocăi, sunt mitropolitul Corneanu şi episcopul Sofronie. Despre părintele Cleopa am spus că a ţinut Moldova în spate.
8. Atat Danion cat si duhovnicul sau, ieroschimonahul Hrisostom Manolescu, au sustinut ca parintele Iustin Parvu de la manastirea Petru Voda apreciaza gestul de „curaj” al celor doi „eroi” care au raspandit acelasi mesaj in mai multe orase din tara.
a) Părintele Hrisostom nu este duhovnicul meu.
b) Cât priveste susţinerea părintelui Iustin, da, părintele mi-a dat binecuvântare să ţin conferinţe în toată ţara, mărturisind adevărul Sfinţilor Părinţi împotriva ereziilor. Ultima dată m-a binecuvântat chiar în duminica de dinaintea conferinţei de la Oradea.
9. Organizatorii conferintei ASTRADROM, se dezic de unele afirmatii la adresa duhovnicilor sus amintiti: „Danion ne-a contactat cerandu-ne sa il invitam la o conferinta in Oradea si eventual in alte orase unde avem filiale. Nu stiam ce ganduri are. Fiecare e responsabil pentru afirmatiile facute” spune Ancuta Avram, presedinte interimar a asociatiei organizatoare.
Nu aveam niciun motiv să contactez o asociaţie pentru a ţine conferinţe într-un oraş. În cazul Oradei, lucrurile stau simplu: după ultima mea conferinţă ţinută la Cluj – pe 16 decembrie 2008, părintele Eftimie m-a întrebat dacă aş putea ţine o conferinţă la Oradea. Anul acesta, ţinând conferinţe în zonă, l-am contactat pe părintele Eftimie şi s-a bucurat că pot veni. Am fost rugat să ţin şi o conferinţă în Beiuş. Nu numai că nu am cerut să mi se organizeze o conferinţă acolo, ci, fiind un oraş mic, nici nu mă gândeam să ajung acolo. Dar am mers doar pentru că fusesem invitat de părintele Eftimie.
Îi rog pe cei care îl cunosc să îl întrebe direct pe părintele Eftimie: am fost invitat sau am rugat să fiu invitat de ASTRADROM – pe care nu îi cunoşteam – la Oradea?
10. In ziua de Buna Vestire, Danion Vasile si parintele Hrisostom au asistat la
Liturghie la Schitul Huta unde si-au manifestat nemultumirea fata de faptul ca a auzit pomenindu-se numele episcopului Sofronie (din a carui subordine canonica se afla schitul). Staretul schitului de la Huta, ieromonahul Visarion, a spus ca intr-o discutie ce a purtat-o la masa in prezenta a aproximativ 20 persoane Danion i-a propus sa iasa de sub ascultarea canonica a Bisericii Ortodoxe Romane. Mijlocitor intre Danion si ASTRADROM a fost parintele Eftimie de la Huta care regreta ca s-a ajuns aici. L-am contactat telefonic si ne-a spus ca: „afirmatiile dure la adresa marilor duhovnici m-a surprins ca venind din partea unui om ca Danion,
a) pe mine mă suprinde că pe părintele Eftimie l-a surprins critica mea, justificată, faţă de unele greşeli ale celor doi părinţi, Cleopa şi Arsenie Boca, în loc să-l fi surprins greşelile sesizate. E puţin lucru să amesteci un catolic înşelat cu sfinţii Bisericii?
la fel si problema calendarului care nu vad ce rost are sa o agitam acum dupa atatea decenii.
b) problema calendarului este o problemă actuală. Liderii Consiliului Mondial al Bisericilor au hotărât în anul 1997 la Aleppo, în Siria, reschimbarea calendarului, mai exact ca Paştele să fie sărbătorit de toate confesiunile în aceeaşi zi. Documentele – în engleză – pot fi consultate la adresa http://www.oikoumene.org/en/documentacion/documents/comisiones-del-cmi/comision-de-fe-y-constitucion/i-unidad-la-iglesia-y-su-mision/towards-a-common-date-for-easter-version-en-ingles/towards-a-common-date-for-easter.html.
Ne-a intrebat daca vrem sa trecem sub ascultarea canonica a unui episcop Antonie, pe stil vechi, al unei biserici numite de sub catacombe.Mi s-a parut dubioasa propunerea dar pe moment nu am realizat. Abia dupa conferinta de la Oradea m-am dezmeticit despre ce e vorba.
Părintele dă afirmaţii inexacte. Nu i-am sugerat să treacă la niciun episcop Antonie din Biserica de catacombe – chiar şi numai pentru faptul că un astfel de episcop nu există, sau nu ştiu să existe. Nu i-am indicat niciun nume de ierarh. El mi-a spus că, împreună cu 20 sau 30 de preoţi din zonă, nu l-au mai pomenit pe PS Sofronie, până ce a fost judecat de sinod. Apoi l-au pomenit din nou, sfătuiţi de mitropolitul Bartolomeu.
Apoi a căutat, împreună cu grupul de preoţi din zonă, să intre sub un mitropolit grec, dar că nici unul nu a vrut să îi primească. Mi-a spus că mai încearcă să intre sub o jurisdicţie grecească din Constanţa, de care eu nu am auzit până acum.
Eu i-am spus că degeaba încearcă să fie primit de Biserica Greacă, întrucât nimeni nu va avea curajul de a-i primi, şi i-am recomandat să cerceteze Sinodul ROCOR – partea care nu s-a unit cu Moscova, sau chiar Biserica din catacombe.
Tare ma tem ca cineva profita de zelul lui Danion si vrea sa faca o dezbinare in Biserica, ceea ce nu foloseste nimanui. Nu cred ca trebuie condamnat ci mai degraba sa il ajutam sa se linisteasca.
Mulţumesc pentru grijă, dar sunt foarte liniştit. Nu ştiu cât de liniştiţi sunt cei care mă acuză pe nedrept. Oare chiar nu le e teamă de Dumnezeu?
A facut multe lucruri bune si ar fi pacat ca acum sa dea cu piciorul in tot.
Eu nu dau cu piciorul în nimic, apăr aceleaşi lucruri de ani de zile.
Extremele acestea nu sunt bune, nici ecumenismul dar nici stilismul”.
A pomeni un episcop pe care îl consideri eretic e o dovadă de ecumenism, aşa că nu înţeleg delimitarea de ecumenism. Cât priveşte faptul că apăr vechiul calendar, în timp ce noul calendar se află sub anatema mai multor sinoade, iată un pasaj din hotărârea Sinodului din 1583, de la Constantinopol.
„VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii pe care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei. (…)
Semnăturile ierarhilor:
† Ieremia al Constantinopolului
† Silvestru al Alexandriei
† Sofronie al Ierusalimului
dimpreună cu tot soborul episcopilor prezenţi în Sfântul Sinod.” (Documentul, numit Sigilion, a apărut prima dată tipărit la Bucureşti, în anul 1881, în revista „Biserica Ortodoxă Română” nr.12, de arhimandritul rus Porfirie Uspenski, care l-a copiat dintr-un manuscris al bibliotecii Mănăstirii Sinai – Codexul 772 din biblioteca Mănăstirii Sf. Pantelimon şi în mss. Codex 285 în chilia “Imnul Acatist” din Schitul Kapsocalivia din Sfântul Munte Athos. Se poate citi pe integral la adresa: http://209.85.135.132/search?q=cache:Qq7PvkGp4bsJ:logos.md/2007/12/21/istoria-schimbarii-calendarului-bisericesc-ii/+sigilion,+1593&cd=1&hl=ro&ct=clnk&client=firefox-a)
Documentul osândeşte precis nu doar schimbarea Pascaliei, ci şi a calendarului.
E important de menţionat că, în 1903, Biserica Ortodoxă a României a decis: „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale a României este de părere şi propune că trebuie să rămânem unde ne găsim astăzi, pentru că este imposibil să nu încălcăm rânduielile canoanelor dacă am dori să schimbăm sau să reformăm calendarul iulian, pe care Biserica Ortodoxă îl foloseşte de atât de mult timp. Pe lângă aceasta, nu ne este permis să atingem nici chiar cu un deget hotărârile străvechi care însemnează slava Bisericii noastre.”
Pentru a afla pozitia parintelui Iustin Parvu ne-am deplasat pana la manastirea Petru Voda. Aici am aflat ca ieroschimonahul Hrisostom care pretindea ca e trimis de parintele Iustin sa marturiseasca nu a mai fost prin aceasta manastire de cativa ani. „A fost mai demult pe aici – spune un monah – dar nu a rezistat sa stea mult. Tot il vorbea de rau pe parinte”.
Părintele Hrisostom nu a pretins că e trimis de părintele Iustin, ci chiar s-a mirat că a fost întrebat dacă vorbeşte cu binecuvântare de la părintele Iustin, precizând că a luat binecuvântare de la duhovnicul său.
Intrebandu-l pe parintele Iustin despre sustinerea celor doi „misionari” ne-a spus ca: Nu am nici o partasie cu oamenii Satanei care vor sa dezbine Biserica. Niciodata nu mi-am amestecat limba si neamul, nici cu rusii si nici cu americanii. Cleopa, Arsenie si toti ceilalti au luptat pentru unitatea Bisericii, pentru apararea si pastrarea traditiilor neamului si a bisericii noastre, cum sa ii vorbesti in halul acesta! Ce interese se ascund in spatele acestor vorbe? Fiecare sa ramana in Biserica, asa cum a fost botezat”.
Ultima dată când m-am văzut cu părintele Iustin, m-a încurajat să lupt în continuare. Voi încerca să ajung la părintele Iustin, să vorbesc cu el faţă către faţă. Dacă a fost minţit de intermediari, spunându-i-se lucruri neadevărate, nădăjduiesc că le va retracta cât mai curând. Faptul că anumite persoane au răstălmăcit cuvintele mele nu mă priveşte pe mine, ci îi priveşte pe ei. Au produs, oricum, multă sminteală. Aştept, oricum, ca părintele Iustin să lămurească lucrurile.
ASTRADROM si-a propus sa nu il mai invite pe Danion la nici o conferinta in orasele unde are filiale si nici sa nu ii mai distribuie carti pana ce nu isi va revizui greselile morale fata de atitudinea sa.
Prima parte a formulării este exactă: „Şi-a propus să nu îl mai invite…” Se arată clar că am fost invitat, şi nu m-am autoinvitat. Deci, acuzatorii se contrazic. Cât priveşte expresia „pana ce nu isi va revizui greselile morale fata de atitudinea sa” – arată nivelul intelectual, îndoielnic, al celui care scrie…
Parintele Eftimie considera ca orice farmitare duce la tulburare „iar acum, cand vremurile sunt tot mai tulburi, numai de asa ceva nu avem nevoie. Nu suntem ecumenisti dar nici nu trebuie sa parasim Biserica. Daca un episcop a cazut in erezia ecumenista nu inseamna ca am cazut si noi. Sa ramanem in Biserica si sa ne ducem crucea cu demnitate”.
L-am auzit pe părintele Eftimie spunând acelaşi lucru. Totuşi, dacă un episcop este eretic, preoţii nu îl pot pomeni la Sfânta Liturghie. I-am cerut părintelui Eftimie să îmi aducă un singur canon în favoarea faptului că preotul poate pomeni un episcop eretic la slujbă, şi mi-a răspuns: „Cred că, dacă citim scrierile Sfinţilor Părinţi, vom găsi.”
Afirmaţia este foarte gravă – şi mă mir că cei care au fost de faţă la discuţie păreau de acord cu părintele. Nu găsim în nici un loc la Sfinţii Părinţi o astfel de aberaţie, ci toţi învaţă acelaşi lucru, rezumat de mărturia Sfântului Teodor Studitul: „Dar dacă [preotul] pomeneşte vreun episcop eretic, chiar dacă [preotul] are vieţuire fericită, chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumnezeiasca împărtăşanie; dar când e vorba de masa de obşte – de vreme ce doar acolo [la liturghie], din frică, îl pomeneşte [pe episcopul eretic] –, ar putea fi acceptat [acel preot] să binecuvânteze şi să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conştient părtăşie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vreun altul [de acest fel]. Scrisoarea 49, Fiului Naucratie.
„Dacă un preot îl pomeneşte pe un eretic în public, dar, fiind chemat în particular de către un ortodox într‑o casă de rugăciune, evită să‑l pomenească pe eretic, cel ce ţine cu acrivie [ortodoxia] trebuie să se roage într‑o asemenea casă de rugăciune? – Nicidecum”. Scrisoarea 384, Fiului Naucratie.
Textul „Propaganda stilistă…” este semnat:
Viorel Nistor,
Oradea, 28 martie 2010.
Nu ştiu cine este acest Viorel Nistor. Poate l-am cunoscut, dar numele nu îmi spune absolut nimic. Îi transmit atât – în cazul în care acest mesaj va ajunge şi la el. Poate să mă clevetească cât vrea şi cum vrea, dar, dacă vrea să se împărtăşească cu Sfintele Taine la acest sfârşit de post, să nu uite că o spovedanie mincinoasă îi este spre osândă…
Eu cred că e nevoie ca ortodocşii să înţeleagă că nu există Ortodoxie adevărată decât în duhul Sfinţilor Părinţi. Dacă ne lepădăm de tradiţie, chiar şi de o mică parte, ne lepădăm de Adevăr şi ne pierdem mântuirea.
Episcopi seniori cer încetarea persecuţiei creştinilor în Marea Britanie
Citez din articolul Senior bishops call for end to persecution of Christians in Britain:
Creştinii din Marea Britanie sunt persecutaţi şi “trataţi cu lipsă de respect”, au declarat episcopi seniori.
Şase episcopi proeminenţi şi Lordul Carey, fostul arhiepiscop de Canterbury, descriu “discriminarea” împotriva celor care merg la biserică drept “inacceptabilă într-o societate civilizată.
Într-un atac fără ascunzişuri asupra Laburiştilor, ei susţin că credinţele tradiţionale în privinţe precum căsătoria nu mai sunt admise şi cer partidelor mari să adreseze problema la alegerile generale.
Într-o scrisoare adresată publicaţiei The Sunday Telegraph, episcopii îşi mărturisesc profunda nelinişte asupra standardelor duble ale angajaţilor din sectorul public, aceştia susţinând că creştinii sunt pedepsiţi, în timp ce adepţii altor religii sunt trataţi cu mai multă sensibilitate.
Intervenţia lor vine ca urmare a unei serii de cazuri în care creştini au fost concediaţi după ce au căutat să-şi exprime credinţa. Ei aduc în atenţie situaţia critică în care s-a aflat Shirley Chaplin, o asistentă medicală căreia i-a fost interzis să lucreze în saloanele spitalului pe motiv că purta o cruce la gât. Săptămâna aceasta ea va începe o bătălie legală împotriva deciziei.
Creştinii sunt, de asemenea, tot mai îngrijoraţi din cauză că guvernul le ignoră punctele de vedere în probleme precum educaţia sexuală şi homosexualitatea atunci când impune noi legi.
Un grup de 640 de profesori titulari, directori de şcoli şi lideri spirituali au semnat o scrisoare distinctă către acest ziar, avertizând că educaţia sexuală obligatorie în şcoala primară va eroda standardele morale şi va încuraja experimentarea sexuală.
Ei cer anularea legislaţiei care va implica predarea lecţiilor despre sex şi relaţii copiilor de şapte ani.
În scrisoarea lor, episcopii cer guvernului să oprească persecutarea creştinilor.
“Suntem profund îngrijoraţi în ce priveşte aparenta discriminare arătată împotriva creştinilor şi cerem să fie luate măsuri din partea guvernului în privinţa acestei evoluţii serioase.”
“Într-un număr de cazuri, convingerile creştinilor despre căsătorie, conştiinţă şi cult pur şi simplu nu sunt susţinute.”
“Au fost numeroase concedieri de la locul de muncă ale creştinilor practicanţi pentru motive care sunt inacceptabile într-o ţară civilizată.”
În afara Lordului Carey, scrisoarea a mai fost semnată de către reverendul de drept Michael Scott-Joynt (engl. Right Reverend), episcopul pentru Winchester; reverendul Michael Nazir-Ali, fostul episcop al Rochester; reverendul Peter Forster, episcopul pentru Chester; reverendul Anthony Priddis, episcop pentru Hereford; reverendul Nicholas Reade, epsicopul pentru Blackburn; şi reverendul Jonathan Gledhill, episcopul pentru Lichfield.
Doamna Chaplin va chema la judecată săptămână aceasta spitalul Royal Devon şi Exeter NHS Trust într-un tribunal pentru legislaţia muncii după ce i-a fost spus că trebuie să ascundă sau să îndepărteze de la gât o cruciuliţă, dacă vrea să-şi continue munca în saloanele spitalului.
În timp ce trustul spitalului refuză să îi permită această excepţie, face concesii pentru alte religii, inclusiv permiţând asistentelor medicale musulmane să poarte văluri pe cap în timpul serviciului.
Doamna Chaplin, în vârstă de 54 de ani, şi-a petrecut toată cariera la spitalul Exeter şi nu i s-a cerut niciodată socoteală cu privire la lănţicul cu cruce, pe care l-a purtat de la angajarea în spital, acum 38 de ani.
Episcopii au criticat felul în care doamna Chaplin a fost tratată şi au declarat că ea nu ar fi trebuit să fie împiedicată să-şi exprime credinţa prin purtarea crucii la gât.
“Acesta este încă un caz în care drepturile religioase ale comunităţii creştine sunt tratate cu lipsă de respect,” spun episcopii.
“Să îţi fie cerut de către un angajator să îndepărtezi sau să ‘ascunzi’ crucea înseamnă a-i cere creştinului să-şi ascundă credinţa.”
Episocopii au spus că este “foarte îngrijorător” că politica în ce priveşte uniforma impusă de trustul NHS premite excepţii pentru haine în funcţie de religie, dar pare să considere crucea ca fiind “doar o bijuterie”.
Ei şi-au manifestat, de asemenea, surpinderea că tribunalul a cerut dovezi care să demonstreze că cei de religie creştină poartă crucea în jurul gâtului în mod vizibil.
Doamna Chaplin este reprezentata de către un avocat de frunte în apărarea drepturilor omului, Paul Diamond, care a oferit consultanţă şi Carolinei Petrie, asistenta medicală care a fost suspendată pentru că s-a oferit să se roage pentru un pacient. Mai târziu a fost reangajată.
Andrea Minichiello Williams, fondatoarea şi directorul Centrului Legal Creştin, a descris tratamentul doamnei Chaplin ca fiind “scandalos”.
“Acesta este încă un caz de standarde duble aplicate creştinilor”, a spus ea.
“S-ar părea că spitalul Exeter ar prefera să-şi folosească banii pentru negarea drepturilor creştinilor, în detrimentul folosirii puţinelor resurse financiare de care dispune pentru a-şi trata pacienţii.”
“Este ridicol ca în ţara noastră, cu o asemenea moştenire creştină, tribunalul să
ceară probe care să ateste faptul că crucea este un simbol creştin, în timp ce nu aplică aceleaşi standarde şi altor religii”.
Lynn Lane, directorul de resurse umane al trustului Royal Devon and Exeter NHS, a declarat că “trustul este pe deplin conştient că acest aspect a devenit o problemă importantă pentru doamna Chaplin şi de aceea i-am oferit mai multe opţiuni diferite în speranţa că o soluţie acceptată mutual ar putea fi agreată”.
“Pentru trust aceasta a fost întotdeauna despre conformarea cu politica vestimentară pentru uniforme şi siguranţa angajaţilor şi pacienţilor”.
Shami Chakrabarti, directorul grupului pentru drepturile omului, a spus: “Dacă credinţa personală motivează purtarea unei cruci, unui turban, unui văl sau a unei stele a lui David, este fundamental neliberal să le ceri oamenilor să lase la uşă, la locul de muncă, o parte atât de importantă din ei pentru motive nejustificate”.
“Libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei ar trebui să-i protejeze pe oamenii din toate religiile sau pe cei care nu aparţin niciuneia”.
“Aşteptăm cu nerăbdare ca Curtea Supremă să demonstreze aceasta prin răsturnarea deciziei Curţii de Apel în cazul Nadiei Ewenia împotriva BA.”
Cititi va rog si:
O asistenta britanica risca sa fie CONCEDIATA din cauza unei „PERICULOASE” CRUCIULITE de la gat …
ARTICOLUL ANULUI: Crestinii reprezinta grupul cel mai persecutat din lume
VIDEO (si trascriptul): Tata arestat pentru ca si-a botezat fiica
VIDEO: Cum se promoveaza homosexualitatea in scoli …
Indemn UNESCO: copiii vor invata despre MASTURBARE la 5 ani si despre AVORT la 12 ani
UE: GUVERNUL ECONOMIC UNIC, este solutia pentru a nu se mai repeta episodul Grecia
Citez din articolul EU draws up plans for single ‘economic government’ to prevent crisis:
Germania şi Franţa au prezentat controversatele planuri pentru crearea unui “guvern economic al Uniunii Europene” de pazire a politicilor financiare pe întregul continent.
Ei l-au pus pe Herman Van Rompuy, Preşedintele UE, responsabil al unui grup de lucru special pentru a examina „toate opţiunile posibile” pentru a preveni o nouă criză, precum cea cauzată de caderea financiara greceasca.
Misiunea lui va fi să elaboreze un plan principal cu cel mai bun mod de a supraveghea şi de a aplica obiectivele economice stabilite la Bruxelles ca un element cheie al pachetului de redresare pentru Grecia.
Opţiunile pe care le va lua în considerare includ crearea unui “guvern economic” până la sfârşitul anului.
„Ne angajam să promovam o bună coordonare a politicilor economice în Europa”, a fost declarat intr-un proiect de text ce se aşteapta să fie aprobat noaptea trecută de catre liderii UE.
„Noi considerăm că Consiliul European ar trebui să devină guvernul economic al UE şi ne propunem să crestem rolul său în supravegherea economică şi definirea strategiei UE de creştere economică.”
Gordon Brown a examinat noaptea trecuta modul de formulare a declaraţiei pentru a vedea dacă a fost limitată la membrii din zona euro sau are posibile implicaţii pentru suveranitatea economica Britanica.
Funcţionarii sunt îngrijorati de faptul că limbajul folosit pentru crearea unui “guvern economic” ar putea fi o altă încercare de a pune mana pe putere, în urma Tratatului de la Lisabona.
Ea apare într-un moment în care un guvern conservator a promis britanicilor votul lor cu privire la orice nou tratat al UE, în cazul în care câştigă alegerile generale.
Limbajul discutabil a fost cuprinse într-un document franco-german pregătit pentru o reuniune de urgenţă a celor 16 ţări din „zona euro”, ca parte a unui summit din Bruxelles.
Discuţiile, tinute in timpul unui aperitiv dinaintea cinei, au decis la un „mecanism” condus de UE pentru salvarea crizei economiei elene, si cu ajutorul FMI, dacă este necesar.
Combinat cu acest ajutor este si un plan german care sancţioneaza mai aspru ţările, cum ar fi Grecia, care ajung la masive datorii publice, fara a-si reforma economiile necompetitive.
Domnul Van Rompuy, fostul prim-ministru al Belgiei, este un susţinător entuziast al „la gouvernement économique”, iar in ultima lună a suparat multe din capitalele naţionale cu incercarea de a impune „de sus în jos”, obiectivele economice.
Angela Merkel, cancelarul german, a făcut apel la Tratatul de la Lisabona care să fie modificat în scopul prevenirii oricarei repetari a curentei crizei elene, care a ameninţat să devalorizeze puternic euro.
„Eu voi insista pentru schimbările necesare ale Tratatului, astfel încât să putem acţiona mai repede şi mai eficient atunci când lucrurile nu merg bine, incluzind sancţiuni specifice,” a spus ea.
În cazul în care ideea cancelarului Merkel prinde avant, Croaţia, care probabil va adera la UE anul viitor, ar avea nevoie „de o modificare a Tratatului”, care sa ofere o oportunitate mai usoara pe care sa se sprijine propunerile pentru guvernul economic.
Cand Tratatul de la Lisabona a fost acceptat, liderii europeni, printre care si dl Brown, au spus că ar fi o ultimă încercare de a schimba regulile de bază ale UE cel puţin până în 2020.
Marea Britanie nu este membra euro, dar este semnatară a tratatelor de la Maastricht şi de la Lisabona, care cer deja ca Londra să prezinte rapoarte bugetare. De asemenea, Marea Britanie trebuie, în conformitate cu propunerile recente ale domnului Van Rompuy, sa respecte obiectivele UE privind ocuparea forţei de muncă, cheltuielile pentru cercetare, tehnologie verde, de educaţie şi reducerea sărăciei.
Cititi va rog si:
30 martie: pomenirea parintelui NICOLAE STEINHARDT
Citez din articolul Nicolae Steinhardt:
Nicolae Steinhardt (n. 29 iulie 1912 – d. 30 martie 1989) a fost un scriitor, publicist, critic literar şi jurist român, originar din Pantelimon, judeţul Ilfov. De origine evreiască, s-a convertit la religia creştină ortodoxă în închisoarea de la Jilava, îşi va lua numele de fratele Nicolae, şi se va călugări după punerea sa în libertate. Este autorul unei opere unice în literatura română, Jurnalul fericirii. A fost doctor în drept constituţional.
Viaţa
La 29 iulie 1912 se naşte în comuna Pantelimon de lângă Bucureşti, Nicu-Aurelian Steinhardt, într-o familie evreiască. Tatăl său, inginerul şi arhitectul Oscar Steinhardt, era directorul fabricii de mobilă şi cherestea. Oscar Steinhardt a participat activ la Primul Război Mondial, fiind rănit la Mărăşti şi decorat cu ordinul Virtutea Militară.
Studiile
Între anii 1919–1929 urmează cursurile şcolii primare (în particular şi la şcoala „Clementa”), şi ale liceului Spiru Haret. Printre colegii de aici se numără Constantin Noica, Mircea Eliade, Arşavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu ş.a. Singurul elev de confesiune mozaică, urmează alături de colegii săi cursurile de religie creştină, cu preotul Georgescu-Silvestru, care, de mai multe ori, spunea clasei: „decât să văd ministru al Cultelor pe un papistaş ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, băiat de treabă cum e” (Primejdia mărturisirii, pp. 171-172) Nicu Steinhardt. Îşi ia bacalaureatul în 1929.
După 1929 frecventează cenaclul literar „Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se în el germenii viitorului literat.
Îşi ia licenţa în Drept şi Litere la Universitatea din Bucureşti în 1934, iar în 1936 îşi susţine la Bucureşti doctoratul în drept constituţional, cu lucrarea Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Léon Duguit, publicată în acelaşi an.
Din această perioadă datează începutul prieteniei cu Emanuel Neuman (Manole), pe care o consideră „până la botez, evenimentul cel mai de seamă” (Jurnalul fericirii, p. 121).
Începutul activităţii literare
Antisthius este pseudonimul, – inspirat de numele unui personaj din Caracterele lui Jean de La Bruyère – sub care Nicolae Steinhardt a publicat primele sale apariţii editoriale:
- în 1934 – „În genul … tinerilor„, volum parodic, Editura Cultura Poporului, Bucureşti, 1934, reeditare Editura PAN, 1993, ISBN 973-95708-6-0, reeditare Bucureşti, Ed. Humanitas, 1996;
- în 1935 – „Essai sur la conception catholique du Judaisme„, editura Cultura româneascã din Bucureşti,
- în 1937 – „Illusion et réalités juives„, Librairie Lipschutz din Paris.
Cartea „În genul… tinerilor” a fost volumul de debut al lui N. Steinhardt, apărut în 1934 şi reeditat în 1993 şi 1996. Volumul conţine pastişe şi parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran şi Constantin Noica, dar şi după avangarda interbelică ori literatura stângistă de tip Petre Bellu sau Panait Istrati [1], repudiate mai târziu de autor. [2]
Între 1934-1935, Steinhardt a mai folosit episodic pseudonimul „Antisthius”, în „Revista burgheză”, unde a publicat pentru a parodia stilul revistelor Criterion şi Vremea, precum şi pe Eugen Ionescu. [3]
Ultimele două lucrări, publicate în limba franceză, în care încerca să-şi asume ca experienţă spirituală religia iudaică a părinţilor săi, sunt realizate în colaborare şi sub influenţa prietenului său, Emanuel Neuman.
Cartea „Illusion et réalités juives” (Iluzii şi realităţi evreieşti) se încheie cu concluzia că „problema evreiască (subiect actual în 1937) nu poate exista într-un regim economic normal”, ci numai într-unul dominat de tirania Statului, de orice tip. [4]
Între anii 1937-1939 călătoreşte în Elveţia, în Austria (familia sa avea ceva legături de rudenie cu cea a lui Freud), în Franţa şi în Anglia, întregindu-şi bagajul de cunoştinţe.
În 1939 revine în ţară şi începe să lucreze ca redactor la Revista Fundaţiilor Regale, la recomandarea lui Camil Petrescu, de unde este înlăturat (împreună cu Vladimir Streinu) în anul 1940, în cadrul acţiunii de „purificare etnică” declanşată sub guvernarea Antonescu-Sima. Urmează o perioadă de privaţiuni pe motive etnice (1940-1944).
Din 1944 revine la „Revista Fundaţiilor Regale” depunând o intensă activitate publicistică şi critică. Dar este din nou înlăturat în 1947, se pare în urma unui denunţ al lui George Călinescu. În acelaşi timp, mai colaborează la Universul literar, Libertatea şi Viaţa românească. Printre scriitorii săi favoriţi se numărau Marcel Proust, André Gide, Aldous Huxley, Simone Weil.
După 1947 este dat afară din barou, i se refuză publicarea textelor şi execută câteva slujbe mărunte, adesea necalificate. Între 1948 şi 1959 suferă o nouă perioadă de privaţiuni, alături de pleiada intelectualităţii româneşti interbelice.
Arestarea
În 1958 este arestat Constantin Noica şi grupul său de prieteni din care făceau parte şi Nicu Steinhardt, alături de Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Păstorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Rădulescu, Theodor Enescu, Marieta Sadova ş.a. La 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării, punându-i-se în vedere că dacă refuză să fie martor al acuzării, va fi arestat şi implicat în „lotul intelectualilor mistico-legionari”. Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, este condamnat în „lotul Pillat-Noica” la 13 ani de muncă silnică, sub acuzaţia de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”.
Botezul
Acest eveniment înlătură „orice dubiu, şovăială, teamă, lene, descumpănire” (Primejdia mărturisirii, p. 178) şi grăbeşte luarea deciziei de a se boteza. La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl boteazã întru Iisus Hristos, naş de botez fiindu-i Emanuel Vidraşcu (coleg de lot, fost şef de cabinet al mareşalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoţi romano-catolici, unul fiind chiar Monseniorul Ghica, doi preoţi uniţi şi unul protestant, „spre a da botezului un caracter ecumenic” (cf. Jurnalul fericirii).
Jurnalul fericirii
Episodul dă naştere cărţii Jurnalul fericirii, care reprezintă, după propria-i mărturie, testamentul lui literar. Redactat la începutul anilor ’70, această primă variantă – circa 570 de pagini dactilografiate – este confiscată de Securitate în 1972 şi îi va fi restituită în 1975, după numeroase intervenţii pe lângă Uniunea Scriitorilor. Între timp, autorul finalizează a doua variantă, mai amplă, de 760 pagini dactilografiate. „Jurnalul fericirii” este confiscat a doua oară în 1984. Redactând în tot acest timp mai multe versiuni, acestea au fost scoase pe ascuns din ţară, două dintre ele ajungând în posesia Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca, la Paris. Cartea circulase în samizdat printre intelectualii epocii. Monica Lovinescu o difuzează în serial la microfonul postului de radio Europa Liberă între anii 1988 şi 1989.
Temându-se de noi intervenţii din partea Securităţii, N. Steinhardt face apel la prietenul său mai tânăr Virgil Ciomoş pentru a-i salva manuscrisele. Acesta publică Jurnalul în 1991, iar în 1992 cartea primeşte premiul pentru cea mai bună carte a anului.
Nicolae Steinhardt si rasismul
Câteva fragmente din Jurnalul fericirii lasă loc pentru interpretări în ceea ce priveşte aderenţa autorului la ideile legionare ale intelectualităţii perioadelor interbelică şi a deportărilor in Transnistria: „Printre ţigani. Rasismul este o demenţă, dar – cum să spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însuşirile ei, este o nerozie.
Sunt mai ales certăreţi, rostul vieţii lor e gâlceavă, harţă: gălăgioşi; fără de larmă şi tărăboi se asfixiază şi pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoşi, minţim cu toţii, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. Şi găsesc de cuviinţă să-şi întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun.
Şi nu le poţi intra în voie. Oricât de frumos le vorbeşti: orice umilinţă, orice făţărnicie: deopotrivă de inutile. Leneşi, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă ca instinctul de conservare. Şi nu pot bea în cârciumi, numai afară pe stradă, cu sticlele înşirate alături şi puradeii roată; o maidanofilie, un exhibiţionism, o nostalgie a bâlciului; şi un jind al ocării, ţipetelor, poalelor date peste cap. Spurcăciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul ţopăitor. Cărora Coşbuc le-a găsit nume atât de potrivite şi care-n infern îşi fac din cur o goarnă.”
Eliberarea
Este supus rigorilor detenţiei din închisorile comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud etc. până în august 1964, când este eliberat, în urma graţierii generale a deţinuţilor politici. Îndată după eliberarea din detenţie, la schitul bucureştean Dărvari, îşi desăvârşeste taina botezului prin mirungere şi primirea sfintei împărtăşanii.
Reluarea activităţii literare
După 1964, la insistenţele prietenilor săi C. Noica şi Al. Paleologu, reintră în viaţa literară prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate în Secolul 20, Viaţa Românească, Steaua, Familia, Vatra, Orizont, Echinox, Opinia studenţească etc. În urma acestor colaborări, vor rezulta mai multe volume de eseuri şi critică literară: „Între viaţă şi cărţi” (1976), „Incertitudini literare” (1980, care primeşte Marele Premiu al Criticii literare).
Perioada de mănăstire
După moartea tatălui său (1967) începe să-şi caute o mănăstire. În 1975 vine la mănăstirea unde se afla ieromonahul Mina Dobzeu, însă episcopul Partenie refuză să-i permită şederea, aşa încât părintele Mina îl trimte la arhiepiscopul Teofil Herineanu de la Cluj-Napoca şi la episcopul Iustinian Chira de la Maramureş. Întâmplarea a făcut însă ca în 1976 Constantin Noica să îl întâlnească, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru şi al scriitorilor în general. Invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia unde zăboveşte 3 zile. Cadrul natural şi biblioteca vastă îl impresionează deopotrivă pe marele filosof care nu ezită să îi povestească lui Steinhardt despre cele văzute la Rohia, mai ales că îi ştia gândul de a se retrage într-o mănăstire.
În 1978, Steinhardt stă vara la Rohia pentru ca în anul următor să se stabilească definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august 1980 este tuns în monahism la mănăstirea Rohia de către episcopul Iustinian Chira şi arhiepiscopul Teofil Herineanu, care îl iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul Serafim Man, stareţul mănăstirii Rohia, îl integrează în obştea mănăstirii. La mănăstire pune în ordine cele peste 23.000 de volume ale mănăstirii, se integrează în viaţa mănăstirii (participă la slujbe, povăţuieşte pelerinii, predică), iar, în paralel, îşi intensifică activitatea literară. Volume publicate în această perioadă: Geo Bogza – un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnităţii, Exuberanţei şi Patetismului (1982), Critică la persoana întâi (1983), Escale în timp şi spaţiu (1987) şi Prin alţii spre sine (1988). Aceste volume îl impun ca un eseist de marcă al literaturii române.
Moartea
În martie 1989 angina pectorală de care suferea se agravează şi N. Steinhardt se decide să plece la Bucureşti pentru a vedea un medic specialist. Face drumul spre Baia Mare împreună cu Părintele Mina Dobzeu, căruia îi mărturiseşte: „Tare mă supără nişte gânduri, că nu m-a iertat Dumnezeu de păcatele tinereţii mele”. Iar Părintele Mina îi răspunde: „Satana care vede că nu mai te poate duce la păcat, te tulbură cu trecutul. Deci, matale care ai trecut la creştinism şi te-ai botezat, ţi-a iertat păcatele personale şi păcatul originar. Te-ai spovedit, te-ai mărturisit, ai intrat în monahism, care este iarăşi un botez prin care ţi-a iertat toate păcatele. Fii liniştit că aceasta este o provocare de la cel rău, care îţi aduce tulburare ca să n-ai linişte nici acum”.
Boala se agravează şi este obligat să-şi întrerupă călătoria şi să se interneze la spitalul din Baia Mare, unde moare câteva zile mai târziu, joi, 30 martie 1989.
În ajunul morţii sale, Ioan Pintea şi Virgil Ciomoş au trecut pe la mănăstire şi au recuperat din chilia călugărului-scriitor o bună parte a textelor sale. Acestea şi alte texte, recuperate de prin edituri sau de la prieteni, au fost publicate postum.
La înmormântarea sa, riguros supravegheată de Securitate, s-au strâns cei mai buni prieteni, alături de care a suferit nedreptăţile regimului comunist.
Cititi va rog si:
Se solicita INREGISTRAREA conferintei lui DANION VASILE de la Oradea
Citez din articolul Solicitam inregistrarea conferintei lui Danion Vasile de la Oradea postat pe blogul fratelui Apologeticum:
Ca urmare a unui mail ce l-am primit de la foarte multe persoane, in care sunt anumite acuze la adresa fratelui Danion Vasile, considerand ca sunt exagerate, solicitam o inregistrare a conferintei de la Oradea. Mai adaugam rugamintea catre toti fratii nostri ortodocsi sa nu cadem in capcanele puse de dusmanii din-afara Bisericii, care seamana dezbinarea si dezinformarea intre noi, pentru ca nu suporta a fi desconspirati si invinuiti de ereziile si blasfemiile facute. Sa fim alaturi de cei care inca mai marturisesc Adevarul si sa nu ne asemanam tortionarilor din inchisorile comuniste. Dar ca sa nu gresim, sa fim mereu in sfat cu marii nostri duhovnici, care sa ne acopere lucrarea cu sfintele lor rugaciuni.
Va rugam pe toti cei care ne puteti ajuta cu inregistrarea sa o puneti pe transfer.ro si sa postati apoi linkul la comentariile acestui articol.
Comentariu saccsiv:
Iata si despre ce e-mail este vorba:
Propaganda stilista sub numele unei conferinte
In seara zilei de Buna Vestire, in cadrul unei conferinte organizata de ASTRADROM, conferinta cu tema „Semnele vremurilor de pe urma” sustinute la Oradea, teologul Danion Vasile a vorbit despre semnele vremurilor apocaliptice. Printre aceste semne spune ca ar fi si calendarul nou acceptat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1923.
Aducand argumente din canoanele Bisericii Ortodoxe si ale unor Sfinti Parinti, Danion a afirmat ca in Biserica Ortodoxa Romana nu exista har. In aceeasi conferinta invitatul a spus ca parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria „a mintit credinciosii in problema calendarului” iar parintele Arsenie Boca dadea credinciosilor „invataturi in contradictie cu traditia Bisericii” si a sfintilor parinti, Ioanichie Moroi a fost un depravat etc. In opinia lui Danion Vasile doar sfintii de la Optina (care indeamna la necomuniune cu cei de pe stil nou) detin Adevarul de credinta.
Tot in cadrul aceleiasi conferinte, Danion a spus ca „Muntele Athos a cazut” si singura manastire care s-a mentinut este Esfigmenu, o manastire zelotista.
In cele din urma conferinta lui Danion Vasile s-a transformat intr-o propaganda stilista condamnand totodata oameni de valoare ai Bisericii Ortodoxe Romane. Atat Danion cat si duhovnicul sau, ieroschimonahul Hrisostom Manolescu, au sustinut ca parintele Iustin Parvu de la manastirea Petru Voda apreciaza gestul de „curaj” al celor doi „eroi” care au raspandit acelasi mesaj in mai multe orase din tara.
Organizatorii conferintei ASTRADROM, se dezic de unele afirmatii la adresa duhovnicilor sus amintiti: „Danion ne-a contactat cerandu-ne sa il invitam la o conferinta in Oradea si eventual in alte orase unde avem filiale. Nu stiam ce ganduri are. Fiecare e responsabil pentru afirmatiile facute” spune Ancuta Avram, presedinte interimar a asociatiei organizatoare.
In ziua de Buna Vestire, Danion Vasile si parintele Hrisostom au asistat la Liturghie la Schitul Huta unde si-au manifestat nemultumirea fata de faptul ca a auzit pomenindu-se numele episcopului Sofronie (din a carui subordine canonica se afla schitul). Staretul schitului de la Huta, ieromonahul Visarion, a spus ca intr-o discutie ce a purtat-o la masa in prezenta a aproximativ 20 persoane Danion i-a propus sa iasa de sub ascultarea canonica a Bisericii Ortodoxe Romane.
Mijlocitor intre Danion si ASTRADROM a fost parintele Eftimie de la Huta care regreta ca s-a ajuns aici. L-am contactat telefonic si ne-a spus ca: „afirmatiile dure la adresa marilor duhovnici m-a surprins ca venind din partea unui om ca Danion, la fel si problema calendarului care nu vad ce rost are sa o agitam acum dupa atatea decenii. Ne-a intrebat daca vrem sa trecem sub ascultarea canonica a unui episcop Antonie, pe stil vechi, al unei biserici numite de sub catacombe. Mi s-a parut dubioasa propunerea dar pe moment nu am realizat. Abia dupa conferinta de la Oradea m-am dezmeticit despre ce e vorba. Tare ma tem ca cineva profita de zelul lui Danion si vrea sa faca o dezbinare in Biserica, ceea ce nu foloseste nimanui. Nu cred ca trebuie condamnat ci mai degraba sa il ajutam sa se linisteasca. A facut multe lucruri bune si ar fi pacat ca acum sa dea cu piciorul in tot. Extremele acestea nu sunt bune, nici ecumenismul dar nici stilismul”.
Pentru a afla pozitia parintelui Iustin Parvu ne-am deplasat pana la manastirea Petru Voda. Aici am aflat ca ieroschimonahul Hrisostom care pretindea ca e trimis de parintele Iustin sa marturiseasca nu a mai fost prin aceasta manastire de cativa ani. „A fost mai demult pe aici – spune un monah – dar nu a rezistat sa stea mult. Tot il vorbea de rau pe parinte”.
Intrebandu-l pe parintele Iustin despre sustinerea celor doi „misionari” ne-a spus ca: „Nu am nici o partasie cu oamenii Satanei care vor sa dezbine Biserica. Niciodata nu mi-am amestecat limba si neamul, nici cu rusii si nici cu americanii. Cleopa, Arsenie si toti ceilalti au luptat pentru unitatea Bisericii, pentru apararea si pastrarea traditiilor neamului si a bisericii noastre, cum sa ii vorbesti in halul acesta! Ce interese se ascund in spatele acestor vorbe? Fiecare sa ramana in Biserica, asa cum a fost botezat”.
ASTRADROM si-a propus sa nu il mai invite pe Danion la nici o conferinta in orasele unde are filiale si nici sa nu ii mai distribuie carti pana ce nu isi va revizui greselile morale fata de atitudinea sa.
Parintele Eftimie considera ca orice farmitare duce la tulburare „iar acum, cand vremurile sunt tot mai tulburi, numai de asa ceva nu avem nevoie. Nu suntem ecumenisti dar nici nu trebuie sa parasim Biserica. Daca un episcop a cazut in erezia ecumenista nu inseamna ca am cazut si noi. Sa ramanem in Biserica si sa ne ducem crucea cu demnitate”.
Viorel Nistor,
Oradea, 28 martie 2010.
O parte a conferintei o gasiti inregistrata la:
http://dl.transfer.ro/transfer_ro-29mar-880d72bc9c4ff.zip
In momentul in care voi primi replica fratelui Danion Vasile la e-mailul de mai sus, il voi posta.
Cand primesc si alte inregistrari de la acea conferinta, le voi posta si pe acelea.
Parerea mea referitoare la chestiunea masonerie – calendar – ORTODOXIE, o puteti citi la:
ORTODOXIA si MASONERIA. Ierarhi masoni
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
11 comments