OPINIE pe tema controlului la granița cu Texas: Război civil planificat, lege marțială? Suspendarea alegerilor prezidențiale americane din noiembrie 2024?
Global Research: Texas Border Conflict: Programmed Civil War, Martial Law? Suspended November 2024 US Presidential Elections?
Conflictul pe tema controlului la granița cu Texas: Război civil planificat, lege marțială? Suspendarea alegerilor prezidențiale americane din noiembrie 2024?
De Peter Koenig, 31 Ianuarie 2024, Global Research
Amintiți-vă că un comentator de la WEF Davos24, în urmă cu vreo zece zile, a întrebat ceva de genul:
„Cum putem evita ca cineva nedorit să fie ales președinte?”
Nu au fost date nume, însă era evident că vorbea despre acel cineva nedorit pentru mulțimea globalistă, naționalistul, non-globalistul ‘Make America Great Again’ (MAGA), fostul președinte Donald Trump.
Toată lumea știe că el ar fi elefantul antiglobalist din camera cabalei globaliste. Poate că răspunsul la întrebare a fost pregătit într-o ședință cu ușile închise – și se desfășoară destul de repede, pe măsură ce urmărim evenimentele de la granița dintre Texas și Mexic.
Se pregătește un steag fals?
Originile întunecate ale Marii Resetări de la Davos
Global Research: The Dark Origins of the Davos Great Reset
Originile întunecate ale Marii Resetări de la Davos
De F. William Engdahl, 31 Octombrie 2022, Global Research
Important este să înțelegem că nu există nici măcar o singură idee nouă sau originală în agenda lui Klaus Schwab, așa-numita ‘Marea Resetare’ a lumii. Nici agenda sa privind cea de-a patra revoluție industrială nu este un produs al lui Schwab și nici pretenția sa de a fi inventat noțiunea de capitalism al părților interesate.
Klaus Schwab este ceva mai mult decât un agent de relații publice șmecher pentru o agendă tehnocrată globală, o uniune corporatistă a puterii corporatiste cu autoritățile guvernamentale, inclusiv cu ONU, o agendă ale cărei origini datează de la începutul anilor ’70, și chiar mai devreme. Marea resetare de la Davos nu este decât un proiect actualizat pentru o dictatură distopică globală sub controlul ONU, care a fost dezvoltată timp de zeci de ani. Actorii principali fiind David Rockefeller și protejatul său, Maurice Strong.
La începutul anilor 1970, fără îndoială, nu exista o persoană mai influentă în politica mondială decât răposatul David Rockefeller, pe atunci cunoscut în mare parte ca președinte al Chase Manhattan Bank.
Crearea unei noi paradigme
Pe la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, cercurile internaționale care aveau legături directe cu David Rockefeller, au lansat o serie impresionantă de organizații de elită și grupuri de reflecție. Printre acestea se numărau Clubul de la Roma; 1001: Nature Trust, asociat cu World Wildlife Fund (WWF); Conferința de la Stockholm de Ziua Pământului a Organizației Națiunilor Unite; studiul ‘Limits to Growth’ (Limitele dezvoltării), scris de MIT; și Comisia Trilaterală a lui David Rockefeller.
Clubul de la Roma
În 1968, David Rockefeller a fondat un grup de reflecție neo-malthusian numit Clubul de la Roma, în colaborare cu Aurelio Peccei și Alexander King. Aurelio Peccei era un director principal al companiei auto Fiat, deținută de puternica familie italiană Agnelli. Gianni Agnelli de la Fiat, era un prieten apropiat al lui David Rockefeller și membru al Comitetului consultativ internațional al Chase Manhattan Bank a lui Rockefeller. Agnelli și David Rockefeller erau prieteni apropiați încă din 1957. Agnelli a devenit membru fondator al Comisiei Trilaterale a lui David Rockefeller în 1973. Alexander King, șeful programului științific al OCDE, a fost, de asemenea, consultant al NATO. [i] Acesta a fost începutul a ceea ce avea să devină mișcarea neo-malthusiană ‘oamenii poluează’.
În 1971, Clubul de la Roma a publicat un raport profund eronat, Limits to Growth (Limitele dezvoltării), care prezicea sfârșitul civilizației așa cum o cunoșteam, din cauza creșterii rapide a populației, combinată cu resurse fixe, cum ar fi petrolul. Raportul a concluzionat că fără schimbări semnificative în ceea ce privește consumul de resurse, ‘rezultatul cel mai probabil va fi un declin destul de brusc și incontrolabil atât al populației, cât și al capacității industriale’.
Raportul se baza pe simulări computerizate false, realizate de un grup de informaticieni de la MIT. Raportul conținea o predicție îndrăzneață: „Dacă tendințele actuale de creștere a populației mondiale, industrializarea, poluarea, producția de alimente și epuizarea resurselor continuă neschimbate, limitele creșterii pe această planetă vor fi atinse cândva în următorii o sută de ani.” Asta se întâmpla în 1971. În 1973, Klaus Schwab, în cadrul celei de-a treia întâlniri anuale a liderilor de afaceri de la Davos, l-a invitat pe Peccei la Davos pentru a prezenta ‘Limitele dezvoltării’ în fața directorilor executivi ai companiilor reunite. [ii]
În 1974, Clubul de la Roma a declarat cu îndrăzneală: ‘Pământul are cancer, iar cancerul este omul’. Apoi: „lumea se confruntă cu un set fără precedent de probleme globale interconectate, cum ar fi: suprapopularea, penuria de alimente, epuizarea resurselor neregenerabile [cum ar fi petrolul], degradarea mediului și proasta guvernare”. [iii] Aceștia au mai susținut că,
este necesară o restructurare ‘pe orizontală’ a sistemului mondial… sunt necesare schimbări drastice în stratul de norme – adică în sistemul de valori și în obiectivele omului – pentru a rezolva criza energetică, alimentară și alte crize, adică sunt necesare schimbări sociale și schimbări în atitudinile individuale pentru ca tranziția către o creștere ecologică să aibă loc. [iv]
În raportul lor din 1974, Mankind at the Turning Point, Clubul de la Roma a mai argumentat următoarele:
„Creșterea interdependenței între națiuni și regiuni trebuie să se traducă apoi printr-o scădere a independenței. Națiunile nu pot fi interdependente fără ca fiecare dintre ele să renunțe la o parte din propria independență, sau cel puțin să recunoască limitele acesteia. Acum este momentul să se elaboreze un plan general pentru o creștere sustenabilă ecologică și o dezvoltare mondială bazată pe alocarea globală a tuturor resurselor finite și pe un nou sistem economic global.” [v]
Aceasta a fost formularea timpurie a Agendei 21 a ONU, a Agendei 2030 și a Marii Resetări de la Davos din 2020.
David Rockefeller și Maurice Strong
Pe la începutul anilor 1970, de departe cel mai influent organizator al agendei de ‘zero dezvoltare’ a lui Rockefeller a fost prietenul de mult timp al lui David Rockefeller, un petrolist miliardar pe nume Maurice Strong.
Canadianul Maurice Strong a fost unul dintre principalii promotori timpurii ai teoriei, eronată din punct de vedere științific, conform căreia emisiile de CO2 produse de om, de la vehiculele de transport, de la centralele pe cărbune și din agricultură, au provocat o creștere dramatică și accelerată a temperaturii globale care amenință ‘planeta’, așa-zisa Încălzire Globală.
În calitate de președinte al Conferinței ONU de la Stockholm din 1972, dedicată Zilei Pământului, Strong a promovat o agendă de reducere a populației și de scădere a nivelului de trai în întreaga lume, pentru a ‘salva mediul’.
Strong și-a prezentat agenda sa ecologistă radicală:
„Nu este singura speranță pentru planetă prăbușirea civilizațiilor industrializate? Nu este responsabilitatea noastră să provocăm acest lucru?” [vi]
Exact asta se întâmplă acum, sub acoperirea unei pandemii globale exagerate.
Strong a fost o alegere curioasă pentru a conduce o inițiativă majoră a ONU, de mobilizare a acțiunilor în domeniul mediului, deoarece cariera sa și averea sa considerabilă au fost construite pe exploatarea petrolului, la fel ca un număr neobișnuit de noi susținători ai ‘purității ecologice’, cum ar fi David Rockefeller sau Robert O. Anderson de la Institutul Aspen sau John Loudon de la Shell.
Strong îl întâlnise pe David Rockefeller în 1947, pe când era un tânăr canadian de 18 ani și, din acel moment, cariera sa a devenit legată de rețeaua familiei Rockefeller [vii]. Prin noua sa prietenie cu David Rockefeller, Strong, la vârsta de 18 ani, a primit un post cheie la ONU, sub conducerea trezorierului ONU, Noah Monod. Fondurile ONU erau gestionate destul de convenabil de Chase Bank a lui Rockefeller. Acest lucru era tipic pentru modelul de ‘parteneriat public-privat’ care urma să fie implementat de Strong – câștig privat de pe urma guvernului public. [viii]
În anii 1960, Strong devenise președinte al uriașului conglomerat energetic și al companiei petroliere din Montreal, cunoscut sub numele de Power Corporation, deținut pe atunci de influentul Paul Desmarais. Se pare că Power Corporation a fost, de asemenea, folosită ca fond politic pentru a finanța campaniile unor politicieni canadieni selecți, cum ar fi Pierre Trudeau, tatăl lui Justin Trudeau, protejatul de la Davos, potrivit cercetătoarei canadiene Elaine Dewar. [ix]
Summitul Pământului I și Summitul Pământului de la Rio
În 1971, Strong a fost numit subsecretar al Organizației Națiunilor Unite la New York și Secretar General al viitoarei conferințe dedicate Zilei Pământului, Conferința Națiunilor Unite privind Mediul Uman (Summitul Pământului I) de la Stockholm, Suedia. De asemenea, în acel an a fost numit administrator al Fundației Rockefeller – care i-a finanțat lansarea proiectului Ziua Pământului la Stockholm [x] La Stockholm a fost creat Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), cu Strong în fruntea acestuia.
În 1989, Strong a fost numit de către Secretarul General al ONU pentru a conduce Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare din 1992, sau UNCED (Summitul Pământului II de la Rio). În cadrul acestei conferințe, Strong a supervizat elaborarea obiectivelor ONU privind ‘Mediul Sustenabil’, Agenda 21 pentru Dezvoltare Sustenabilă, care stă la baza Marii Resetări a lui Klaus Schwab, precum și crearea Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) al ONU. Strong, care a fost, de asemenea, membru al consiliului de administrație al WEF de la Davos, a aranjat ca Schwab să fie un consilier cheie al Summitului Pământului de la Rio.
În calitate de secretar general al Conferinței ONU de la Rio, Strong a comandat, de asemenea, un raport al Clubului de la Roma, ‘Prima Revoluție Mondială’, întocmit de Alexander King, care recunoștea că afirmația privind încălzirea globală cu CO2 nu era decât un șiretlic inventat pentru a forța schimbarea:
„Dușmanul comun al umanității este omul. În căutarea unui nou inamic care să ne unească, am ajuns la ideea că poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și altele asemenea s-ar potrivi. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenția omului și numai prin schimbarea atitudinii și a comportamentului pot fi depășite.
Adevăratul inamic este, așadar, umanitatea însăși.” [xi]
Delegatul președintelui Clinton la Rio, Tim Wirth, a recunoscut același lucru, declarând:
„Trebuie să ne ocupăm de problema încălzirii globale. Chiar dacă teoria încălzirii globale este greșită, vom face ceea ce trebuie în ceea ce privește politica economică și politica de mediu.” [xii]
La Rio, Strong a introdus pentru prima dată ideea manipulatoare de ‘societate sustenabilă’, definită în raport cu acest obiectiv arbitrar de eliminare a CO2 și a altor așa-numite gaze cu efect de seră. Agenda 21 a devenit Agenda 2030 în septembrie 2015 la Roma, cu binecuvântarea Papei, având 17 obiective ‘sustenabile’. Aceasta susține, printre altele:
„Terenul, din cauza naturii sale unice și a rolului crucial pe care îl joacă în așezarea umană, nu poate fi tratat ca un activ obișnuit, controlat de indivizi și supus presiunilor și ineficienței pieței. De asemenea, proprietatea privată asupra terenurilor este un instrument principal de acumulare și concentrare a bogăției și, prin urmare, contribuie la nedreptatea socială… Dreptatea socială, reînnoirea și dezvoltarea urbană, asigurarea unor locuințe decente și a unor condiții sănătoase pentru populație pot fi ‘realizate doar dacă terenurile sunt utilizate în interesul societății în ansamblu’.”
Pe scurt, proprietatea privată asupra terenurilor trebuie să devină socializată pentru o ‘societate ca întreg’, o idee larg răspândită pe vremea Uniunii Sovietice, și o parte esențială a Marii Resetări de la Davos.
La Rio, în 1992, unde a fost președinte și Secretar General, Strong a declarat:
„Este clar că actualele stiluri de viață și modele de consum ale clasei de mijloc bogate – care implică un aport ridicat de carne, consumul de cantități mari de alimente congelate și de produse alimentare de larg consum, utilizarea combustibililor fosili, a aparatelor electrocasnice, a aerului condiționat la domiciliu și la locul de muncă și a locuințelor suburbane – nu sunt sustenabile.” [xiii] (cu sublinierea noastră)
În acel moment, Strong se afla în centrul transformării ONU în vehiculul de impunere pe furiș a unei noi ‘paradigme’ tehnocratice globale, folosind avertismente cumplite privind dispariția planetei și încălzirea globală, fuzionând agențiile guvernamentale cu puterea corporatistă într-un control, fără să fi fost votat, al aproape totul, sub acoperirea ‘sustenabilității’. În 1997, Strong a supervizat crearea planului de acțiune care a urmat Summitului Pământului, ‘The Global Diversity Assessment’, un proiect pentru desfășurarea celei de-a patra revoluții industriale, un inventar al fiecărei resurse de pe planetă, modul în care va fi controlată, și cum va fi realizată această revoluție [xiv].
În acea perioadă, Strong a fost copreședinte al Forumului Economic Mondial de la Davos, al lui Klaus Schwab. În 2015, la moartea lui Strong, fondatorul Davos, Klaus Schwab, a scris:
„A fost mentorul meu încă de la înființarea Forumului: un mare prieten, un consilier indispensabil și, timp de mulți ani, membru al Consiliului Fundației noastre.” [xv]
Înainte de a părăsi ONU, din cauza scandalului de corupție ‘Alimente contra petrol’ din Irak, Strong a fost membru al Clubului de la Roma, administrator al Institutului Aspen, administrator al Fundației Rockefeller și al Fundației Rothschild. Strong a fost, de asemenea, director al Templului Înțelegerii al Trustului Lucifer (cunoscut și ca Lucis Trust), găzduit de Catedrala Sfântul Ioan cel Divin din New York,
„unde ritualurile păgâne includ escortarea oilor și a vitelor la altar pentru a fi binecuvântate. Aici, vicepreședintele Al Gore a ținut o predică, în timp ce credincioșii mărșăluiau spre altar ținând în mâini boluri în care erau compost și viermi…” [xvi]
Aceasta este originea întunecată a agendei lui Schwab privind Marea Resetare, conform căreia ar trebui să mâncăm viermi și să nu mai avem proprietate privată, pentru a ‘salva planeta’. Agenda este întunecată, distopică și are menirea de a elimina miliarde dintre noi, ‘oamenii de rând’.
Note:
[i] Biographies of 1001 Nature Trust members, Gianni Agnelli, accessed in http://www.bibliotecapleyades.net/sociopolitica/sociopol_1001club02.htm
[ii] Klaus Schwab, The World Economic Forum: A Partner in Shaping History–The First 40 Years: 1971 – 2010, 2009, World Economic Forum, p. 15, https://www3.weforum.org/docs/WEF_First40Years_Book_2010.pdf
[iii] Quoted from Club of Rome Report, Mankind at the Turning Point, 1974, cited in http://www.greenagenda.com/turningpoint.html
[iv] Ibid.
[v] The Club of Rome, Mankind at the Turning Point, 1974, quoted in Brent Jessop, Mankind at the Turning Point – Part 2 – Creating A One World Consciousness, accessed in http://www.wiseupjournal.com/?p=154
[vi] Maurice Strong, Opening Speech to UN Rio Earth Summit, Rio de Janeiro, 1992, accessed in http://www.infowars.com/maurice-strong-in-1972-isnt-it-our-responsibility-to-collapse-industrial-societies/
[vii] Elaine Dewar, Cloak of Green: The Links between key environmental groups, government and big business, Toronto, James Lorimer & Co., 1995, pp. 259-265.
[viii] Brian Akira, LUCIFER’S UNITED NATIONS, http://www.fourwinds10.com/siterun_data/religion_cults/news.php?q=1249755048
[ix] Elaine Dewar, op cit. p. 269-271.
[x] Ibid., p. 277.
[xi] What is Agenda 21/2030 Who’s behind it ? Introduction, https://sandiadams.net/what-is-agenda-21-introduction-history/
[xii] Larry Bell, Agenda 21: The U.N.’s Earth Summit Has Its Head In The Clouds, Forbes, June 14, 2011, https://www.forbes.com/sites/larrybell/2011/06/14/the-u-n-s-earth-summit-has-its-head-in-the-clouds/?sh=5af856a687ca
[xiii] John Izzard, Maurice Strong , Climate Crook, 2 December, 2015, https://quadrant.org.au/opinion/doomed-planet/2015/12/discovering-maurice-strong/
[xiv] What is Agenda 21/2030 Who’s behind it ? Introduction, https://sandiadams.net/what-is-agenda-21-introduction-history/
[xv] Maurice Strong An Appreciation by Klaus Schwab, 2015, https://www.weforum.org/agenda/2015/11/maurice-strong-an-appreciation
[xvi] Dr. Eric T. Karlstrom, The UN, Maurice Strong, Crestone/Baca, CO, and the “New World Religion”, September 2017, https://naturalclimatechange.org/new-world-religion/part-i/
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
ENCICLOPEDIE: Gheorghe Piperea despre David Rockefeller. Si completarile mele
Alice Bailey (1880–1949, initiatoarea amplei miscari new age, continuatoarea Theosophical Society ale carei baze au fost puse de catre Madame Blavatsky) este intemeietoarea Lucifer Publishing Company redenumita mai apoi Lucis Trust.
La indicatia Lucis Trust, in cladirea ONU se afla o camera de rugaciune cu insemnele acesteia:
Cuvinte de lauda adresate camerei, precum unui templu, i-a adus si misticul Dag Hammarskjöld (1905–1961), al doilea Secretar General al Natiunilor Unite. Individul avea planuri marete cu ONU dar a murit intr-un accident neelucidat nici pana in zilele noastre.
Alt greu al Natiunilor Unite, mare iubitor de draci, a fost Robert Muller (1923 -2010, despre care puteti citi mai multe la finalul materialului). Asistent al Secretarilor Generali peste 40 de ani. Poreclit “filosoful“ Natiunilor Unite pentru liniile directoare pe care le trasa. Era plin de idei despre guvernarea mondiala. Recunoastea ca este influentat de Alice Bailey pe care o admira caci a fost contactata de “maestri ai intelepciunii“ (care de fapt erau draci, in adevaratul sens al cuvantului)…
Cititi va rog mai multe la:
Radio LUCIFER Publishing Company…
Semnat în 1992 de către multiple naţiuni, printre care şi Statele Unite, programul de dezvoltare sustenabilă al naţiunilor unite numit Agenda 21 este un plan de urbanism (un plan de acţiune) care cere, ca în cele din urmă, guvernul să preia controlul total al utilizării terenurilor, fără a mai lăsa nici o putere de decizie în mîinile proprietarilor terenurilor.
Intenţia generală a agendei 21, care poate fi descrisă cel mai bine ca neo-feudalism, este să extindă puterea guvernului în detrimentul libertăţilor individuale, făcînd ca populaţia să devină mai dependentă de infrastructura oraşului, infrastructură controlată de guvern.
Unele din trendurile curente ale planificărilor urbanistice ale Agendei 21 includ următoarele, fără însă a se rezuma doar la acestea:
-Eliminarea utilizării publice a terenurilor din zonele rurale şi erodarea dreptului de proprietate asupra terenurilor din mediul rural.
-Dezvoltarea unor clădiri de apartamente cu multiple întrebuinţări, clădiri în care primul etaj este rezervat pentru firmele la care vor lucra chiriaşii de la etajele superioare, în acest fel încurajînd locatarii să rămînă mai tot timpul aproape de casă precum şerbii sau iobagii din evul mediu.
-Lipsa intenţionată a accesului facil la drumuri rapide în marile oraşe, ceea ce, în mod similar paragrafului anterior va asigura faptul că locatarii nu se vor aventura niciodată prea departe de cartierul în care locuiesc.
-Construirea unor sisteme costisitoare şi ineficiente de transport public feroviar în marile oraşe pentru a spori şi mai mult controlul centralizat al guvernului în timp ce se va reduce sau chiar se va interzice utilizarea formelor private de transport cum ar fi maşinile.
-Implementarea accelerată a drumurilor cu taxă, îndeosebi a drumurilor cu taxă care să descurajeze conducerea unui automobil prin creşterea preţurilor în situaţiile în care călătoreşti singur sau în zonele foarte aglomerate.
-Utilităţile monitorizate de „contoare inteligente” care să poată fi citite şi chiar oprite de la distanţă de furnizorii publici de utilităţi.
Iata acum si ce putem citi la http://www.green-agenda.com/earthcharter.html:
Cine va deține totul până la urmă, inclusiv pe tine? BlackRock și Vanguard Group
Sursa: https://www.globalresearch.ca/who-will-eventually-own-everything-including-you/5778563
Cine va deține totul până la urmă, inclusiv pe tine?
De Dr. Joseph Mercola, 27 Aprilie 2022, Global Research
Marea majoritate a activelor din lume sunt deținute de doar două firme de investiții – BlackRock și Vanguard Group. Împreună, acestea dețin aproape 90% din toate firmele incluse în S&P 500, iar prin intermediul participațiilor de investiții pe care le au, acestea exercită în secret un control monopolist asupra tuturor industriilor.
Probabil că v-ați familiarizat deja cu sloganul Forumului Economic Mondial: ‘Până în 2030, nu veți deține nimic’. În acest scop, BlackRock și alte firme de investiții cumpără toate casele de o singură familie pe care le pot găsi, făcând oferte în numerar cu 20% până la 50% peste prețul cerut.
A cumpăra o casă face parte din visul american încă de la fondarea acestei țări. A reprezentat o parte importantă a succesului financiar, a siguranței și a libertății. George Washington a declarat că „proprietatea privată și libertatea sunt inseparabile”. Acum, americanii din clasa de jos și de mijloc sunt intenționat plasați în poziția de a deveni chiriași permanenți, iar asta înseamnă că nu își vor putea construi un capital propriu.
Aceasta este o redistribuire a bogăției de la clasa mică și mijlocie la cea superioară, și este în concordanță cu planurile de reorganizare a societății descrise sub sloganuri precum Marea Resetare, Reconstruim Mai Bine, Agenda 21 și Agenda 2030 pentru o Dezvoltare Durabilă.
Toate aceste agende conlucrează în vederea atingerii aceluiași obiectiv, și anume un monopol global asupra proprietății și bunăstării, cu o separare clară între cei care au și cei care nu au; cei care dețin și cei care sunt deținuți; cei care conduc și cei care sunt conduși; elita și sclavii.
*
26 comments