Originile întunecate ale Marii Resetări de la Davos

Global Research: The Dark Origins of the Davos Great Reset

Originile întunecate ale Marii Resetări de la Davos

De F. William Engdahl, 31 Octombrie 2022, Global Research

Important este să înțelegem că nu există nici măcar o singură idee nouă sau originală în agenda lui Klaus Schwab, așa-numita ‘Marea Resetare’ a lumii. Nici agenda sa privind cea de-a patra revoluție industrială nu este un produs al lui Schwab și nici pretenția sa de a fi inventat noțiunea de capitalism al părților interesate.

Klaus Schwab este ceva mai mult decât un agent de relații publice șmecher pentru o agendă tehnocrată globală, o uniune corporatistă a puterii corporatiste cu autoritățile guvernamentale, inclusiv cu ONU, o agendă ale cărei origini datează de la începutul anilor ’70, și chiar mai devreme. Marea resetare de la Davos nu este decât un proiect actualizat pentru o dictatură distopică globală sub controlul ONU, care a fost dezvoltată timp de zeci de ani. Actorii principali fiind David Rockefeller și protejatul său, Maurice Strong.

La începutul anilor 1970, fără îndoială, nu exista o persoană mai influentă în politica mondială decât răposatul David Rockefeller, pe atunci cunoscut în mare parte ca președinte al Chase Manhattan Bank.

Crearea unei noi paradigme

Pe la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, cercurile internaționale care aveau legături directe cu David Rockefeller, au lansat o serie impresionantă de organizații de elită și grupuri de reflecție. Printre acestea se numărau Clubul de la Roma; 1001: Nature Trust, asociat cu World Wildlife Fund (WWF); Conferința de la Stockholm de Ziua Pământului a Organizației Națiunilor Unite; studiul ‘Limits to Growth’ (Limitele dezvoltării), scris de MIT; și Comisia Trilaterală a lui David Rockefeller.

Clubul de la Roma

În 1968, David Rockefeller a fondat un grup de reflecție neo-malthusian numit Clubul de la Roma, în colaborare cu Aurelio Peccei și Alexander King. Aurelio Peccei era un director principal al companiei auto Fiat, deținută de puternica familie italiană Agnelli. Gianni Agnelli de la Fiat, era un prieten apropiat al lui David Rockefeller și membru al Comitetului consultativ internațional al Chase Manhattan Bank a lui Rockefeller. Agnelli și David Rockefeller erau prieteni apropiați încă din 1957. Agnelli a devenit membru fondator al Comisiei Trilaterale a lui David Rockefeller în 1973. Alexander King, șeful programului științific al OCDE, a fost, de asemenea, consultant al NATO. [i] Acesta a fost începutul a ceea ce avea să devină mișcarea neo-malthusiană ‘oamenii poluează’.

În 1971, Clubul de la Roma a publicat un raport profund eronat, Limits to Growth (Limitele dezvoltării), care prezicea sfârșitul civilizației așa cum o cunoșteam, din cauza creșterii rapide a populației, combinată cu resurse fixe, cum ar fi petrolul. Raportul a concluzionat că fără schimbări semnificative în ceea ce privește consumul de resurse, ‘rezultatul cel mai probabil va fi un declin destul de brusc și incontrolabil atât al populației, cât și al capacității industriale’.

Raportul se baza pe simulări computerizate false, realizate de un grup de informaticieni de la MIT. Raportul conținea o predicție îndrăzneață: „Dacă tendințele actuale de creștere a populației mondiale, industrializarea, poluarea, producția de alimente și epuizarea resurselor continuă neschimbate, limitele creșterii pe această planetă vor fi atinse cândva în următorii o sută de ani.” Asta se întâmpla în 1971. În 1973, Klaus Schwab, în cadrul celei de-a treia întâlniri anuale a liderilor de afaceri de la Davos, l-a invitat pe Peccei la Davos pentru a prezenta ‘Limitele dezvoltării’ în fața directorilor executivi ai companiilor reunite. [ii]

În 1974, Clubul de la Roma a declarat cu îndrăzneală: ‘Pământul are cancer, iar cancerul este omul’. Apoi: „lumea se confruntă cu un set fără precedent de probleme globale interconectate, cum ar fi: suprapopularea, penuria de alimente, epuizarea resurselor neregenerabile [cum ar fi petrolul], degradarea mediului și proasta guvernare”. [iii] Aceștia au mai susținut că,

este necesară o restructurare ‘pe orizontală’ a sistemului mondial… sunt necesare schimbări drastice în stratul de norme – adică în sistemul de valori și în obiectivele omului – pentru a rezolva criza energetică, alimentară și alte crize, adică sunt necesare schimbări sociale și schimbări în atitudinile individuale pentru ca tranziția către o creștere ecologică să aibă loc. [iv]

În raportul lor din 1974, Mankind at the Turning Point, Clubul de la Roma a mai argumentat următoarele:

„Creșterea interdependenței între națiuni și regiuni trebuie să se traducă apoi printr-o scădere a independenței. Națiunile nu pot fi interdependente fără ca fiecare dintre ele să renunțe la o parte din propria independență, sau cel puțin să recunoască limitele acesteia. Acum este momentul să se elaboreze un plan general pentru o creștere sustenabilă ecologică și o dezvoltare mondială bazată pe alocarea globală a tuturor resurselor finite și pe un nou sistem economic global.” [v]

Aceasta a fost formularea timpurie a Agendei 21 a ONU, a Agendei 2030 și a Marii Resetări de la Davos din 2020.

David Rockefeller și Maurice Strong

Pe la începutul anilor 1970, de departe cel mai influent organizator al agendei de ‘zero dezvoltare’ a lui Rockefeller a fost prietenul de mult timp al lui David Rockefeller, un petrolist miliardar pe nume Maurice Strong.

Canadianul Maurice Strong a fost unul dintre principalii promotori timpurii ai teoriei, eronată din punct de vedere științific, conform căreia emisiile de CO2 produse de om, de la vehiculele de transport, de la centralele pe cărbune și din agricultură, au provocat o creștere dramatică și accelerată a temperaturii globale care amenință ‘planeta’, așa-zisa Încălzire Globală.

În calitate de președinte al Conferinței ONU de la Stockholm din 1972, dedicată Zilei Pământului, Strong a promovat o agendă de reducere a populației și de scădere a nivelului de trai în întreaga lume, pentru a ‘salva mediul’.

Strong și-a prezentat agenda sa ecologistă radicală:

„Nu este singura speranță pentru planetă prăbușirea civilizațiilor industrializate? Nu este responsabilitatea noastră să provocăm acest lucru?” [vi]

Exact asta se întâmplă acum, sub acoperirea unei pandemii globale exagerate.

Strong a fost o alegere curioasă pentru a conduce o inițiativă majoră a ONU, de mobilizare a acțiunilor în domeniul mediului, deoarece cariera sa și averea sa considerabilă au fost construite pe exploatarea petrolului, la fel ca un număr neobișnuit de noi susținători ai ‘purității ecologice’, cum ar fi David Rockefeller sau Robert O. Anderson de la Institutul Aspen sau John Loudon de la Shell.

Strong îl întâlnise pe David Rockefeller în 1947, pe când era un tânăr canadian de 18 ani și, din acel moment, cariera sa a devenit legată de rețeaua familiei Rockefeller [vii]. Prin noua sa prietenie cu David Rockefeller, Strong, la vârsta de 18 ani, a primit un post cheie la ONU, sub conducerea trezorierului ONU, Noah Monod. Fondurile ONU erau gestionate destul de convenabil de Chase Bank a lui Rockefeller. Acest lucru era tipic pentru modelul de ‘parteneriat public-privat’ care urma să fie implementat de Strong – câștig privat de pe urma guvernului public. [viii]

În anii 1960, Strong devenise președinte al uriașului conglomerat energetic și al companiei petroliere din Montreal, cunoscut sub numele de Power Corporation, deținut pe atunci de influentul Paul Desmarais. Se pare că Power Corporation a fost, de asemenea, folosită ca fond politic pentru a finanța campaniile unor politicieni canadieni selecți, cum ar fi Pierre Trudeau, tatăl lui Justin Trudeau, protejatul de la Davos, potrivit cercetătoarei canadiene Elaine Dewar. [ix]

Summitul Pământului I și Summitul Pământului de la Rio

În 1971, Strong a fost numit subsecretar al Organizației Națiunilor Unite la New York și Secretar General al viitoarei conferințe dedicate Zilei Pământului, Conferința Națiunilor Unite privind Mediul Uman (Summitul Pământului I) de la Stockholm, Suedia. De asemenea, în acel an a fost numit administrator al Fundației Rockefeller – care i-a finanțat lansarea proiectului Ziua Pământului la Stockholm [x] La Stockholm a fost creat Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), cu Strong în fruntea acestuia.

În 1989, Strong a fost numit de către Secretarul General al ONU pentru a conduce Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare din 1992, sau UNCED (Summitul Pământului II de la Rio). În cadrul acestei conferințe, Strong a supervizat elaborarea obiectivelor ONU privind ‘Mediul Sustenabil’, Agenda 21 pentru Dezvoltare Sustenabilă, care stă la baza Marii Resetări a lui Klaus Schwab, precum și crearea Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) al ONU. Strong, care a fost, de asemenea, membru al consiliului de administrație al WEF de la Davos, a aranjat ca Schwab să fie un consilier cheie al Summitului Pământului de la Rio.

În calitate de secretar general al Conferinței ONU de la Rio, Strong a comandat, de asemenea, un raport al Clubului de la Roma, ‘Prima Revoluție Mondială’, întocmit de Alexander King, care recunoștea că afirmația privind încălzirea globală cu CO2 nu era decât un șiretlic inventat pentru a forța schimbarea:

„Dușmanul comun al umanității este omul. În căutarea unui nou inamic care să ne unească, am ajuns la ideea că poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și altele asemenea s-ar potrivi. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenția omului și numai prin schimbarea atitudinii și a comportamentului pot fi depășite.
Adevăratul inamic este, așadar, umanitatea însăși.” [xi]

Delegatul președintelui Clinton la Rio, Tim Wirth, a recunoscut același lucru, declarând:

„Trebuie să ne ocupăm de problema încălzirii globale. Chiar dacă teoria încălzirii globale este greșită, vom face ceea ce trebuie în ceea ce privește politica economică și politica de mediu.” [xii]

La Rio, Strong a introdus pentru prima dată ideea manipulatoare de ‘societate sustenabilă’, definită în raport cu acest obiectiv arbitrar de eliminare a CO2 și a altor așa-numite gaze cu efect de seră. Agenda 21 a devenit Agenda 2030 în septembrie 2015 la Roma, cu binecuvântarea Papei, având 17 obiective ‘sustenabile’. Aceasta susține, printre altele:

„Terenul, din cauza naturii sale unice și a rolului crucial pe care îl joacă în așezarea umană, nu poate fi tratat ca un activ obișnuit, controlat de indivizi și supus presiunilor și ineficienței pieței. De asemenea, proprietatea privată asupra terenurilor este un instrument principal de acumulare și concentrare a bogăției și, prin urmare, contribuie la nedreptatea socială… Dreptatea socială, reînnoirea și dezvoltarea urbană, asigurarea unor locuințe decente și a unor condiții sănătoase pentru populație pot fi ‘realizate doar dacă terenurile sunt utilizate în interesul societății în ansamblu’.”

Pe scurt, proprietatea privată asupra terenurilor trebuie să devină socializată pentru o ‘societate ca întreg’, o idee larg răspândită pe vremea Uniunii Sovietice, și o parte esențială a Marii Resetări de la Davos.

La Rio, în 1992, unde a fost președinte și Secretar General, Strong a declarat:

„Este clar că actualele stiluri de viață și modele de consum ale clasei de mijloc bogate – care implică un aport ridicat de carne, consumul de cantități mari de alimente congelate și de produse alimentare de larg consum, utilizarea combustibililor fosili, a aparatelor electrocasnice, a aerului condiționat la domiciliu și la locul de muncă și a locuințelor suburbane – nu sunt sustenabile.” [xiii] (cu sublinierea noastră)

În acel moment, Strong se afla în centrul transformării ONU în vehiculul de impunere pe furiș a unei noi ‘paradigme’ tehnocratice globale, folosind avertismente cumplite privind dispariția planetei și încălzirea globală, fuzionând agențiile guvernamentale cu puterea corporatistă într-un control, fără să fi fost votat, al aproape totul, sub acoperirea ‘sustenabilității’. În 1997, Strong a supervizat crearea planului de acțiune care a urmat Summitului Pământului, ‘The Global Diversity Assessment’, un proiect pentru desfășurarea celei de-a patra revoluții industriale, un inventar al fiecărei resurse de pe planetă, modul în care va fi controlată, și cum va fi realizată această revoluție [xiv].

În acea perioadă, Strong a fost copreședinte al Forumului Economic Mondial de la Davos, al lui Klaus Schwab. În 2015, la moartea lui Strong, fondatorul Davos, Klaus Schwab, a scris:

„A fost mentorul meu încă de la înființarea Forumului: un mare prieten, un consilier indispensabil și, timp de mulți ani, membru al Consiliului Fundației noastre.” [xv]

Înainte de a părăsi ONU, din cauza scandalului de corupție ‘Alimente contra petrol’ din Irak, Strong a fost membru al Clubului de la Roma, administrator al Institutului Aspen, administrator al Fundației Rockefeller și al Fundației Rothschild. Strong a fost, de asemenea, director al Templului Înțelegerii al Trustului Lucifer (cunoscut și ca Lucis Trust), găzduit de Catedrala Sfântul Ioan cel Divin din New York,

„unde ritualurile păgâne includ escortarea oilor și a vitelor la altar pentru a fi binecuvântate. Aici, vicepreședintele Al Gore a ținut o predică, în timp ce credincioșii mărșăluiau spre altar ținând în mâini boluri în care erau compost și viermi…” [xvi]

Aceasta este originea întunecată a agendei lui Schwab privind Marea Resetare, conform căreia ar trebui să mâncăm viermi și să nu mai avem proprietate privată, pentru a ‘salva planeta’. Agenda este întunecată, distopică și are menirea de a elimina miliarde dintre noi, ‘oamenii de rând’.

Note:

[i] Biographies of 1001 Nature Trust members, Gianni Agnelli, accessed in http://www.bibliotecapleyades.net/sociopolitica/sociopol_1001club02.htm

[ii] Klaus Schwab, The World Economic Forum: A Partner in Shaping History–The First 40 Years: 1971 – 2010, 2009, World Economic Forum, p. 15, https://www3.weforum.org/docs/WEF_First40Years_Book_2010.pdf

[iii] Quoted from Club of Rome Report, Mankind at the Turning Point, 1974, cited in http://www.greenagenda.com/turningpoint.html

[iv] Ibid.

[v] The Club of Rome, Mankind at the Turning Point, 1974, quoted in Brent Jessop,  Mankind at the Turning Point – Part 2 – Creating A One World Consciousness, accessed in http://www.wiseupjournal.com/?p=154

[vi] Maurice Strong, Opening Speech to UN Rio Earth Summit, Rio de Janeiro, 1992, accessed in http://www.infowars.com/maurice-strong-in-1972-isnt-it-our-responsibility-to-collapse-industrial-societies/

[vii] Elaine Dewar, Cloak of Green: The Links between key environmental groups, government and big business, Toronto, James Lorimer & Co., 1995, pp. 259-265.

[viii] Brian Akira, LUCIFER’S UNITED NATIONS, http://www.fourwinds10.com/siterun_data/religion_cults/news.php?q=1249755048

[ix] Elaine Dewar, op cit. p. 269-271.

[x] Ibid., p. 277.

[xi] What is Agenda 21/2030 Who’s behind it ? Introduction, https://sandiadams.net/what-is-agenda-21-introduction-history/

[xii] Larry Bell, Agenda 21: The U.N.’s Earth Summit Has Its Head In The Clouds, Forbes, June 14, 2011, https://www.forbes.com/sites/larrybell/2011/06/14/the-u-n-s-earth-summit-has-its-head-in-the-clouds/?sh=5af856a687ca

[xiii] John Izzard, Maurice Strong , Climate Crook, 2 December, 2015, https://quadrant.org.au/opinion/doomed-planet/2015/12/discovering-maurice-strong/

[xiv] What is Agenda 21/2030 Who’s behind it ? Introduction, https://sandiadams.net/what-is-agenda-21-introduction-history/

[xv] Maurice Strong An Appreciation by Klaus Schwab, 2015, https://www.weforum.org/agenda/2015/11/maurice-strong-an-appreciation

[xvi] Dr. Eric T. Karlstrom, The UN, Maurice Strong, Crestone/Baca, CO, and the “New World Religion”, September 2017, https://naturalclimatechange.org/new-world-religion/part-i/

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

ENCICLOPEDIE: Gheorghe Piperea despre David Rockefeller. Si completarile mele

Știința constipată de idei sub tratament (I): Teoria lui Malthus sau teoretizarea nimicirii populației pentru a salva resursele

Alice Bailey (1880–1949, initiatoarea amplei miscari new age, continuatoarea Theosophical Society ale carei baze au fost puse de catre Madame Blavatsky) este intemeietoarea Lucifer Publishing Company redenumita mai apoi Lucis Trust.

La indicatia Lucis Trust, in cladirea ONU se afla o camera de rugaciune cu insemnele acesteia:

Cuvinte de lauda adresate camerei, precum unui templu, i-a adus si misticul Dag Hammarskjöld (1905–1961), al doilea Secretar General al Natiunilor Unite. Individul avea planuri marete cu ONU dar a murit intr-un accident neelucidat nici pana in zilele noastre.

Alt greu al Natiunilor Unite, mare iubitor de draci, a fost Robert Muller (1923 -2010, despre care puteti citi mai multe la finalul materialului). Asistent al  Secretarilor Generali peste 40 de ani. Poreclit “filosoful“ Natiunilor Unite pentru liniile directoare pe care le trasa. Era plin de idei despre guvernarea mondiala. Recunoastea ca este influentat de Alice Bailey pe care o admira caci a fost contactata de “maestri ai intelepciunii“ (care de fapt erau draci, in adevaratul sens al cuvantului)…

Cititi va rog mai multe la:

Radio LUCIFER Publishing Company…

Semnat în 1992 de către multiple naţiuni, printre care şi Statele Unite, programul de dezvoltare sustenabilă al naţiunilor unite numit Agenda 21 este un plan de urbanism (un plan de acţiune) care cere, ca în cele din urmă, guvernul să preia controlul total al utilizării terenurilor, fără a mai lăsa nici o putere de decizie în mîinile proprietarilor terenurilor.

Intenţia generală a agendei 21, care poate fi descrisă cel mai bine ca neo-feudalism, este să extindă puterea guvernului în detrimentul libertăţilor individuale, făcînd ca populaţia să devină mai dependentă de infrastructura oraşului, infrastructură controlată de guvern.

Unele din trendurile curente ale planificărilor urbanistice ale Agendei 21 includ următoarele, fără însă a se rezuma doar la acestea:

-Eliminarea utilizării publice a terenurilor din zonele rurale şi erodarea dreptului de proprietate asupra terenurilor din mediul rural.

-Dezvoltarea unor clădiri de apartamente cu multiple întrebuinţări, clădiri în care primul etaj este rezervat pentru firmele la care vor lucra chiriaşii de la etajele superioare, în acest fel încurajînd locatarii să rămînă mai tot timpul aproape de casă precum şerbii sau iobagii din evul mediu.

-Lipsa intenţionată a accesului facil la drumuri rapide în marile oraşe, ceea ce, în mod similar paragrafului anterior va asigura faptul că locatarii nu se vor aventura niciodată prea departe de cartierul în care locuiesc.

-Construirea unor sisteme costisitoare şi ineficiente de transport public feroviar în marile oraşe pentru a spori şi mai mult controlul centralizat al guvernului în timp ce se va reduce sau chiar se va interzice utilizarea formelor private de transport cum ar fi maşinile.

-Implementarea accelerată a drumurilor cu taxă, îndeosebi a drumurilor cu taxă care să descurajeze conducerea unui automobil prin creşterea preţurilor în situaţiile în care călătoreşti singur sau în zonele foarte aglomerate.

-Utilităţile monitorizate de „contoare inteligente” care să poată fi citite şi chiar oprite de la distanţă de furnizorii publici de utilităţi.

 

Iata acum si ce putem citi la http://www.green-agenda.com/earthcharter.html:

Agenda verde

„Scopul real al Cartei Pămîntului este acela ca aceasta să devină precum cele 10 porunci”

Maurice Strong

În 1992 Maurice Strong era secretarul general al summitului Naţiunilor Unite ale Pămîntului, ediţie istorică ce a avut loc la Rio. Pentru a asigura succesul summit-ului soţia lui Strong, Hanne a avut o întrevedere cu „Păzitorii înţelepciunii”, o grupare de „transformalişti globali”. Cu ajutorul cercului sacru de foc, al bătăilor de tobă şi al meditaţiei, gruparea a menţinut „tiparul energetic” pe durata adunării. Aşa cum am menţionat şi în articolul meu anterior, Agenda 21 a fost principalul subiect al summitului. S-a spus la acel moment de timp că „această schiţă pentru secolul 21” va aşterne fundaţia necesara pentru o următoare „nouă convenţie globală între pămînt şi umanitate”.

La scurt timp după încheierea summitului, Strong a format „Consiliul Pămîntului” un grup de „enviromentalişti vizionari şi filosofi” şi a început crearea acestei „noi convenţii globale”. Diverse versiuni de proiecte au fost formulate, dar natura radicală şi complet transformatoare a documentului a fost întîmpinată cu rezistenţă din partea membrilor mai conservatori ai birocraţiei Naţiunilor Unite. În 1997 „Consiliul Pămîntului” şi „Crucea Verde Internaţională” fondată de Mihail Gorbaciov şi-au unit forţele pentru a forma „Comisia Cartei Pămîntului”. Comisia, condusă în parteneriat de către Strong şi Gorbaciov, pretinde că a consultat 100.000 de „cetăţeni îngrijoraţi” de pe tot globul. Cei 23 de membri ai comisiei, printre care şi nouă membri ai „Clubului de la Roma” pretind că au „meditat ca la rugăciune asupra fiecărui cuvînt şi asupra fiecărei virgule”. Mă întreb oare cui se roagă ei?

Comisia cartei Pămîntului a aprobat textul final al Cartei Pămîntului în 2000 şi de atunci a fost îmbrăţişată de către Naţiunile Unite, de către mulţi lideri religioşi de pe tot globul, de către marea majoritate a guvernelor lumii şi de către nenumărate organizaţii non-guvernamentale (ONG) şi grupuri de activişti. Urmînd lansării cartei, o serie de forumuri internaţionale numite „Dialogurile Pămîntului” au fost ţinute la Naţiunile Unite pentru a discuta cum va putea fi convins publicul general să adopte „convenţia cu pămîntul” într-un mod cît se poate de real şi personal.

Probabil cel mai elocvent a fost forumul pentru grupurile Inter-religioase şi liderii spirituali. Aşa cum s-a menţionat în primele minute oficiale ale întîlnirii, intenţia a fost aceea de a se ocupa de „etica dreptăţii intolerante şi lăcomia cîştigurilor pe termen scurt deoarece acestea nu pot duce la o dezvoltare sustenabilă. Este clar că instituţiile noastre religioase abia au început să articuleze valorile de bază ale dezvoltării sustenabile. În formele lor fundamentaliste şi fanatice, religiile de-a lungul istoriei au justificat terorismul, jihadul şi cruciadele împotriva unor oameni care deţineau credinţe diferite şi împotriva pămîntului însuşi.” Deci putem vedea clar cine consideră aceştia a fi inamicul lor.

Cu toate că adepţii Cartei Pămîntului consideră religiile moneteiste tradiţionale a fi principalul obstacol în calea coexistenţei în pace şi în mod sustenabil a vieţii pe pămînt, aceştia nu propun eliminarea completă a spiritualităţii. Carta Pămîntului intră în detalii privind nevoia pentru credinţă şi spiritualitate a omenirii. În introducerea Cartei Pămîntului susţine: „Spiritul de solidaritate umană şi bunătate faţă de toate formele de viaţă este consolidat atunci cînd trăim cu veneraţie faţă de misterul de a exista, recunoştinţă pentru minunatul dar al vieţii şi umilinţă privind locul omului în natură”

Deci, mai exact ce conţine Carta Pămîntului? Comparată cu cele mai multe publicaţii ale Naţiunilor Unite este foarte scurtă, are doar patru pagini, directă şi la obiect. Aşterne în mod clar Constituţia pentru un Nou Ordin Verde. „Alegerea este a noastră” susţine; „Formaţi un parteneriat global pentru a avea grija de Pămînt şi unii de alţii, sau riscaţi distrugerea umanităţii şi a diversităţii formelor de viaţă. Sînt necesare schimbari fundamentale în valorile noastre, în instituţii şi în modul nostru de viaţă”

Carta poate fi citită pe website-ul oficial al Cartei Pămîntului. Site-ul descrie Carta ca „o declaraţie a valorilor fundamentale şi principiilor pentru a clădi o societate globală corectă, sustenabilă şi pacifistă a secolului 21. Creată de către cel mai mare proces global de consultare asociat cu o declaraţie internaţională, sprijinită de mii de organizaţii care reprezintă milioane de indivizi, Carta Pămîntului caută să insufle în toţi oamenii un sentiment de interdependenţă globală şi responsabilitate comună pentru binele marii familii umane şi al mai marii lumi a vieţuitoarelor. Este o expresie a speranţei şi totodată un apel pentru a ajuta la crearea unui perteneriat global într-un punct critic al istoriei.”

Documentul începe cu o introducere care sumarizează problemele prin „situaţia globală”, de ce o Cartă a Pămîntului este necesară pentru a aborda aceste probleme şi soluţiile pe care Carta le va oferi. Apoi enumeră 16 principii generale care susţine că ar trebui să guverneze viaţa pe această planetă. Carta se încheie apoi cu o serie de concluzii intitulate: „Drumul către înainte”. În loc de a trece prin tot documentul rînd cu rînd voi furniza cititorului doar introducerea şi încheierea, care de fapt sumarizează celelalte părţi ale Cartei. Ţineţi minte în timp ce veţi citi următorul text că acestea nu sînt aiurelile vreunei grupări ecologiste idealiste. Este o convenţie care a fost oficial susţinută de UNCED, UNESCO, UNEP, multe guverne şi mii de organizaţii mai mici.

INTRODUCERE

Ne aflăm într-un moment critic al istoriei Pămîntului, un moment în care umanitatea trebuie să îşi aleagă viitorul. Pe măsură ce lumea devine din ce în ce mai fragilă şi mai interdependentă, viitorul ne rezervă totodată mari pericole dar şi mari promisiuni. Pentru a merge înainte trebuie să recunoaştem că deşi aflîndu-ne în mijlocul unei diversităţi magnifice de culturi şi forme de viaţă sîntem o singură familie umană şi o singură comunitate pămîntească cu un destin comun. Trebuie să ne unim forţele pentru a aduce în faţă o societate globală sustenabilă, fondată pe baza respectului faţă de natură, drepturile universale ale omului, echitate economică şi o cultură a păcii. În acest scop este absolut necesar ca noi, oamenii de pe Pămînt, să ne declarăm responsabilitatea unii faţă de alţii, faţă de mai marea comunitate a vieţii şi faţă de generaţiile viitoare.

Pămîntul, casa noastră

Umanitatea este parte dintr-un vast univers aflat în proces de evoluţie. Pămîntul, casa noastră, este viu prin faptul că deţine o comunitate unică de forme de viaţă. Forţele naturii fac ca existenţa să fie o aventură solicitantă şi nesigură, dar Pămîntul a asigurat condiţiile esenţiale pentru evoluţia vieţii. Capacitatea de rezistenţă a formelor de viaţă şi bunăstarea omenirii depind de păstrarea unei biosfere sănătoase, împreună cu toate sistemele sale ecologice, o bogată varietate de plante şi animale, soluri fertile, ape pure şi sol curat. Mediul, la nivel global, cu sursele sale limitate, este o preocupare comună a tuturor oamenilor. Protecţia vitalităţii Pămîntului, a diversităţii sale şi a frumuseţii este o sarcină sacră.

Situaţia globală

Tiparele dominante ale producţiei şi consumului produc devastarea mediului înconjurător, epuizarea resurselor şi o extincţie masivă a speciilor. Comunităţile sînt compromise. Beneficiile dezvoltării nu sînt împărţite în mod echitabil şi prăpastia dintre săraci şi bogaţi se măreşte. Nedreptatea, sărăcia, ignoranţa şi conflictele violente sînt răspîndite pe tot globul şi produc mari suferinţe. O creştere fără precedent a populaţiei umane a suprasolicitat sistemele ecologice şi sociale. Sistemele de bază ale securităţii globale sînt ameninţate. Aceste tendinţe sînt periculoase dar nu inevitabile.

Provocările viitoare

Alegerea ne aparţine: Formăm un parteneriat global pentru a avea grijă de Pămînt şi unii de alţii sau riscăm distrugerea noastră ca specie şi a diversităţii vieţii. Sînt necesare schimbări fundamentale în sistemul nostru de valori, în instituţiile noastre şi în modul nostru de viaţă. Trebuie să realizăm că atunci cînd necesităţile primare au fost asigurate, dezvoltarea umană înseamnă a fi mai mult nu a avea mai mult. Deţinem cunoştinţele şi tehnologia pentru a asigura cele necesare tuturor şi pentru a reduce impactul nostru asupra mediului înconjurător. Apariţia unei societăţi civile globale crează noi oportunităţi de a construi o lume democratică şi umană. Provocările noastre referitoare la mediu, politice, sociale şi spirituale sînt interconectate şi împreună putem crea soluţii complete.

Responsabilitatea universală

Pentru a realiza aceste aspiraţii trebuie să trăim cu un simţ al responsabilităţii universale, identificîndu-ne pe noi înşine cu întreaga comunitate globală precum şi cu comunităţile locale. Sîntem totodată cetăţeni ai diferitelor naţiuni precum şi ai unei lumi în care localul şi globalul sînt interconectate. Toată lumea împărtăşeşte responsabilitatea pentru prezentul şi viitorul bunăstării marii familii umane precum şi a mai marii comunităţi a vieţuitoarelor. Spiritul de solidaritate umană şi bunătate faţă de toate formele de viaţă este consolidat atunci cînd trăim cu veneraţie faţă de misterul de a exista, recunoştinţă pentru minunatul dar al vieţii şi umilinţă privind locul omului în natură. Avem nevoie urgentă de o viziune comună a valorilor de bază pentru a asigura o fundaţie etică pentru noua comunitate mondială. Prin urmare, uniţi în speranţă afirmăm următoarele principii interdependente pentru un mod de viata sustenabil, ca standard comun după care conduita tuturor cetăţenilor, organizaţiilor, afacerilor, guvernelor şi instituţiilor transnaţionale trebuie să se ghideze şi să fie evaluată.

CALEA CĂTRE ÎNAINTE

Ca niciodată în istorie destinul comun ne îndeamnă să găsim un nou început. O astfel de reînnoire este promisiunea acestor principii ale Cartei Pămîntului. Pentru a împlini această promisiune trebuie să ne angajam să adoptăm şi să promovăm valorile şi obiectivele Cartei. Aceasta necesită o schimbare a minţii şi a inimii. Necesită un nou simţ al interdependenţei globale şi al responsabilităţii universale. În mod imaginativ trebuie să dezvoltăm şi să aplicăm viziunea unui mod de viaţă sustenabil local, naţional, regional şi global. Diversitatea noastră culturală este o moştenire preţioasă şi diferitele culturi vor găsi căile lor distincte de a realiza această viziune. Trebuie să aprofundăm şi să extindem dialogul mondial care a generat Carta Pămîntului pentru că avem multe de învăţat din căutarea colaborativă a adevărului şi înţelepciunii care este în curs de desfăşurare.

Viaţa de multe ori implică tensiuni între valorile importante. Această înseamnă alegeri dificile. Cu toate acestea trebuie să găsim moduri de a armoniza diversitatea cu unitatea, exercitarea libertăţii cu binele comun, obiectivele pe termen scurt cu ţelurile pe termen lung. Fiecare individ, familie, organizaţie şi comunitate au de jucat un rol vital. Artele, ştiinţele, religiile, instituţiile educaţionale, media, afacerile, organizaţiile non-guvernametale şi guvernele sînt toate chemate să ofere o conducere creativă. Parteneriatul guvernului, societăţii civile şi al mediului de afaceri este esenţial pentru guvernarea eficientă.

Pentru a construi o comunitate globală sustenabilă, naţiunile lumii trebuie să îşi reînnoiască angajamentul faţă de Naţiunile Unite, să îşi îndeplinească obligaţiile în conformitate cu acordurile internaţionale în vigoare şi să sprijine implementarea principiilor Cartei Pamîntului cu un instrument juridic internaţional în materie de mediu şi dezvoltare. Fie ca timpurile noastre să fie amintite pentru trezirea unui nou respect pentru viaţă, pentru rezolvarea fermă a obţinerii sustenabilităţii, pentru accelerarea luptei pentru dreptate şi pace şi pentru celebrarea cu bucurie a vieţii.

Acum s-ar putea să vă gîndiţi că toate acestea sună foarte frumos şi rezonabil. De ce să nu ne unim împreună într-o celebrare a vieţii plină de bucurie? Dar adevăratele intenţii din spatele Cartei Pămîntului şi al Agendei globale verzi în general sînt eliminarea suveranităţii naţionale şi plasarea întregii umanităţi sub controlul unui singur „Guvern al Pămîntului”. Ei specifică în mod clar şi explicit că acesta este ţelul lor:

„În viziunea mea, după 50 de ani în serviciul sistemului Naţiunilor Unite, eu percep cea mai mare urgenţă şi necesitate absolută pentru guvernarea adecvată a Pămîntului…nu există nici o umbră de îndoială asupra faptului că actualele sisteme politice şi economice – asta dacă acestea pot fi numite sisteme – nu mai sînt adecvate şi vor conduce la sfîrşitul evoluţiei vieţii pe această planetă. Prin urmare noi trebuie în mod urgent şi absolut să căutăm noi modalităţi. Cu cît pierdem mai puţin timp cu atît mai puţine specii şi mai puţină natură va fi distrusă.

Din moment ce Naţiunile Unite este unica organizaţie mondială universală care este disponibilă în prezent, din moment ce deţine 50 de ani de experienţă valoroasă şi multe succese, din moment ce a pavat drumul către guvernarea corespunzătoare a pămîntului, în loc să fie pusă în defensivă sub atacuri şi critici nejustificate, reducerea resurselor şi neplata contribuţiilor obligatorii, guvernele lumii ar trebui cu onestitate să se întrebe dacă o cale mai bună nu ar fi o a doua generaţie a Naţiunilor Unite, modernizată printr-un adevărat salt în timp într-o organizaţie cu adevărat adecvată conservării pămîntului, bunăstării umane şi asigurării justiţiei necesare planetei noastre.

Abordarea continetală rămîne o cale importantă către o uniune mondială. Cineva ar putea concepe cinci uniuni continentale: Uniunea Europeană, una Americană, una Africană, una Asiatică şi una Australiană. O uniune mondială ar putea fi construită ca o super structură şi apoi instrumente politice economice şi de mediu pentru a atinge aceste obiective”

Din  – Carta Pămîntului în acţiune

Spre deosebire de Agenda 21 care este un text de lege clar, Carta Pămîntului trasează principiile pe care legile şi reglementările vor trebui să le promoveze şi să le aplice în mod forţat. Carta „a fost elaborată în coordonare cu un tratat de lege care a fost proiectat pentru a oferi un cadru legal integrat pentru toate legile privitoare la dezvoltarea mediului şi politică.” Acest tratat legal este numit Convenţia Internaţionala privind mediul şi dezvoltarea şi este pregătit de către Comisia privind Legea Mediului la Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN), o agenţie gigant care supervizează peste 700 de agenţii guvernamentale din întreaga lume. În mod interesant Maurice Strong (ocupat om!) este în consiliul de administraţie al IUCN.

Din nou, spre deosebire de Agenda 21, Carta Pămîntului nu este impusă de sus comunităţilor locale. Naţiunile Unite promovează în linişte o mişcare de masă în care oamenii aderă de bună voie la principiile Cartei. Ei consideră că acest angajament personal va fi necesar pentru a aduce transformarea societăţii cerută de Carta. Instrumentul principal utilizat pentru a pătrunde societatea cu conştientizarea şi acceptarea principiilor Cartei este Iniţiativa Cartei Pămîntului. Acesta este un alt „copil” al minţilor lui Strong şi Gorbaciov.

În concordanţă cu propria lor descriere „Iniţiativa Cartei Pămîntului este numele colectiv pentru o extraordinar de diversificată reţea globală de oameni, organizaţii şi instituţii care participă la promovarea Cartei Pămîntului şi la implementarea principiilor sale în practică. Iniţiativa este bazată în mare parte pe efortul voluntar al societăţii civile, dar printre participanţi se numără şi instituţii internaţionale de renume, guverne naţionale, asociaţii universitare, ONG-uri, oraşe, grupuri religioase şi mulţi bine-cunoscuţi lideri în domeniul dezvoltării sustenabile.”

Iniţiativa Cartei Pămîntului este localizată în şi condusă de Universitatea Păcii a Naţiunilor Unite. Consiliul de conducere al acestei universităţi conţine nişte nume foarte interesante. Mulţi dintre academicienii săi de vîrf fac parte din Clubul de la Roma. De fapt infamul Maurice Strong este preşedintele universităţii iar rectorul acesteia, Martin Lees este secretarul general al Clublui Romei. Fondatorul şi totodată cancelarul actual al Universităţii este Robert Muller, fost asistent-secretar al Naţiunilor Unite, şi este clasat ca oficial de rangul 2. Cer imperios cititorului să cerceteze viziunea domnului Muller asupra lumii aşa cum este aceasta subliniată pe website-urile sale http://www.robertmuller.org/  şi http://www.goodmorningworld.com/ . Iată cîteva fragmente pentru a vă deschide apetitul:

„Încetul cu încetul o carte de rugăciuni planetară este astfel compusă de către o umanitate din ce în ce mai unită aflată în căutarea unicităţii sale. Din nou, dar de această dată la scară universală, umanitatea caută nu mai puţin decît reuniunea sa cu „divinitatea” propria sa transcendeţă în forme superioare de viaţă.

Hinduşii numesc pămîntul nostru Brahma sau Dumnezeu, deoarece ei nu văd nici o diferenţă între pămîntul nostru şi divinitate.

Acest adevăr simplu al antichităţii răsare din nou încet deasupra umanităţii, aşa cum noi sîntem pe cale să intrăm în era cosmică şi să devenim ceea ce am fost sortiţi dintodeaună să fim: planeta Lui Dumnezeu.”

– Robert Muller, fost asistent-secretar General al ONU şi cancelar al Universităţii pentru Pace a ONU

„Ce planetă incredibilă va fi aceasta în univers cînd vom fi o singură familie umană care trăieşte întru justiţie, dragoste şi armonie cu pămîntul nostru divin, cu noi înşine şi cu cerurile”

– Robert Muller, fost asistent-secretar general al ONU

Ca o insultă finală şi probabil pentru a face clară adevărata intenţie a agendei lor, copia originală a Cartei Pămîntului a fost plasată într-o Arcă a Speranţei special construită. Amplasate în interiorul arcei, împreună cu carta Pămîntului, erau diferite obiecte numite „cărţile Temenos” şi „Măştile Temenos ale Pămîntului” . „Temenos” este un concept adoptat de Carl Young şi denotă un cerc magic, un spaţiu sacru unde reguli şi energii speciale se aplică. Unele din cărţile Temenos au fost create de către copii care le-au umplut cu afirmaţii vizuale pentru Mama-Pămînt. Modelate cu „elementele pămîntului”, măştile Temenos ale Pămîntului au fost de asemenea purtate şi create de copii. Exteriorul Arcei este acoperit cu imagini reprezentînd spiritele native ale pămîntului, focului, aerului şi apei. Dacă doriţi puteţi citi mai mult aici. Această Arcă formează o parte majoră a „Programului de Mobilizare Carta Pămîntului” şi vizitează anual sute de şcoli şi universităţi din întreaga lume.

Carta Pămîntului subliniază că omul este propriul său salvator. Prin salvarea Mamei Pămînt vom reveni din nou într-o idilică Grădină a Edenului şi ne vom răscumpăra sufletele noastre pătate. Dar în loc să venereze adevăratul Creator, Agenda Verde Globală caută să ne arunce cu capul înainte într-o nouă religie mondială a venerării Pămîntului. Ei aşteaptă doar criza necesară după care ei presupun că omenirea îşi va vinde sufletele pentru lumea pe care o promite Carta Pămîntului.

„Nu face mediului înconjurător al altora ceea ce nu vrei să fie făcut mediului înconjurător al tău.

Speranţa mea este că această Cartă va fi un fel de Cele Zece Porunci, un fel de Predica de pe Munte care asigură un ghid pentru comportamentul uman faţă de mediul înconjurător, in secolul care va urma”

– Mihail Gorbaciov

 

Iata si un fragment din articolul http://www.green-agenda.com/gaians.html:

Dacă citeşti Agenda 21 şi Carta Pămîntului vei fi şocat. Dr. Muller a fondat Universitatea Pacii a ONU pe un munte în Costa Rica. De ce a ales această locaţie? Din cauza următoarei profeţii antice:

„Profeţia lui Rasur – Într-o zi, cu mult timp în urmă, în satul Quisar, dintr-o dată toţi copiii au dispărut sub pămînt. Părinţii nu au putut înţelege ceea ce se întimpla şi au devenit extrem de îngrijoraţi. Răzbătînd cu greu din pămîntul de dedesubt ei au auzit rîsete şi cîntece şi şi-au dat seama că sînt în siguranţă copiii. Copiii au început să se mişte şi părinţii i-au urmărit după voci pînă cînd au fost opriţi de o forţă magnetică puternică la baza muntelul Rasur. Pămîntul s-a deschis dintr-o dată şi copiii, împreună cu o fiinţă de lumină, Rasur (zeul copiilor indigeni), au apărut în faţa părinţilor surprinşi. Rasur a vorbit apoi copiilor, fără să se uite nici măcar o dată la părinţi şi le-a spus:

„Dragi copii, Marele Spirit este în orice animal, în orice pasăre, fluture, insecta, frunză sau fir de iarbă pe care îl vedeţi. Marele Spirit este de asemenea în voi, copiii creatorului. Vă rog aveţi grijă de minunata natură creată de Dumnezeu şi într-o zi, din acest munte veţi vedea naşterea unei civilizaţii a păcii care se va răspîndi în întreaga lume.”

„Hinduşii numesc pămîntul nostru Brahma. sau Dumnezeu, deoarece ei au dreptate cînd nu văd nici o diferenţă între pămînt şi divinitate. Acest simplu adevăr antic încet răsare asupra umanităţii, în timp ce noi ne pregătim să intrăm în era cosmică şi să devenim ceea ce am fost dintodeauna sortiţi să fim: planeta lui Dumnezeu” – Robert Muller, cancelar al Universităţii pentru Pace a ONU

„Ce planetă incredibilă în univers va fi aceasta cînd noi toţi vom fi o singură familie umană care trăieşte întru justiţie, pace, dragoste şi armonie cu pămîntul nostru divin, cu noi înşine şi cu cerurile” – Robert Muller, fost asistent-secretar general al ONU

Deci, Dr. Muller care a fost mîna dreaptă a trei secretari generali consecutivi ai ONU şi a fost responsabil pentru formularea a multe din politicile şi programele ONU crede în mod clar că Pămîntul este divin. Într-unul din site-urile sale descrie conversaţii între el şi Dumnezeu şi între el şi Pămînt (în jumătatea a doua a paginii). Are un număr de websiteuri care sînt foarte interesante de citit şi demonstrează în mod clar legătura dintre GAIA, încălziea globală şi guvernul mondial.

http://www.goodmorning-world.blogspot.com
http://www.robertmulller.org
http://www.goodmorningworld.org
http://www.centerforlivingethics.org
http://www.paradiseearth.us

Aceste websiteuri asigură suficient material pentru un an de studiu, rog insistent cititorul să arunce un ochi peste ele.