OPINIE: băncile vor pretinde că banii tăi nu mai sunt ai tăi, ca să blocheze retragerile bancare
Natural News: Expert warns: Banks will claim that your money is no longer yours, may freeze bank withdrawals
Un expert avertizează: băncile vor pretinde că banii tăi nu mai sunt ai tăi, ca să blocheze retragerile bancare
De Belle Carter, 19 Aprilie 2024, Natural News
Hugh Hendry, managerul unui fond de investiții speculative și un expert în macroeconomie, a emis un avertisment cu privire la sistemul bancar și la întreaga economie americană.
„Administrația președintelui Joe Biden ar putea căuta modalități de a vă bloca contul curent, interzicând literalmente retragerile din sistemul bancar”, a avertizat acesta.
Marea Deposedare
Comentariul fratelui Felix postat la Israel 365 News: Un râu a devenit roșu ca sângele în Iran, chiar la timp pentru Paște:
A MASSIVE financial collapse is coming!
Urmează un colaps financiar masiv care ne va distruge rezervele de lichiditati ale tuturor, ne avertizează Paul Craig Roberts
Paul Craig Roberts a dezbatut problema într-o serie de trei episoade numite „Marea Deposedare” pentru că bula va apărea, de fapt.
Nu este o chestiune dacă va apărea, ci mai degrabă când își va atinge limita inevitabilă.
Înainte de Marea Prăbușire (depresiune economica) a pieței bursiere din 1929, viteza de circulație a banilor a scăzut brusc.
Aceasta înseamnă că cheltuirea dolarilor într-o anumită perioadă de timp a scăzut dramatic, ceea ce a destabilizat piețele.
Ceea ce s-a întâmplat înainte de Marea Depresiune din 1929 se va întâmpla si astăzi.
În ultimul timp, acțiunile și proprietățile imobiliare au fost umflate până la prețuri foarte mari, cu mult peste ceea ce valorează de fapt în termeni reali.
Când bula se va sparge, va fi cea mai mare Bulă creionata vreodată, producând deposedare (faliment) fără precedent și colaps economic.
Oamenii cu case și afaceri ipotecate le vor pierde, așa cum au pătit-o în anii 1930, când și-au pierdut banii din cauza falimentelor bancare.
( Modul în care funcționează sistemul este că îți pierzi toti banii, dar nu primesti gratiereaAMNISTIE FISCALA ) datoriilor.
Vă puteți aștepta la mai multe prăbușiri (falimente) bancare, ceea ce va însemna pierderea depozitelor voastre din banci.
Programul federal de asigurări nu ne va despagubi ceea ce pierdeți, deoarece, așa cum am menționat anterior, toate depozitele au fost transformate în garanții pentru creditori.
„Aceasta s-a mai întâmplat si înainte, dar nu la scara a ceea ce este în așteptare acum”, avertizează Roberts.
Nu o sa dureze prea mult până când inevitabilul se va întâmpla!
Γέροντας Νεκτάριος Βιτάλης:
„Într-o zi de vară ne vom trezi și vom auzi la radio și televiziune că Grecia a declarat faliment (falimentul bancilor n.n.).Apoi, orice depozite cash din bănci vor fi confiscate pentru a se putea plăti datoriile (se vor retrage banii cash de pe piata ca sa faca loc circuitului banilor digitali n.n.)Din acel moment, cel mai rău începe în Grecia”.
Mai 26, 2011
Un stareț din Muntele Athos, în chilia căruia am fost găzduiți în timpul Postului Mare, ne-a asigurat de marea statură duhovnicească a starețului Nectarie Vitalis, pe care îl avea ca duhovnic.
În ceea ce privește mărturia de mai sus, întrebarea este:
in care vară…in ce an?!
Κάποια μέρα του καλοκαιριού θα ξυπνήσουμε και θα ακούσουμε από το ραδιόφωνο και την τηλεόραση ότι η Ελλάδα κήρυξε Πτώχευση. Τότε…. | Pentapostagma
Comentariu saccsiv:
Si probabil astfel vor sa se ajunga inclusiv la „Nu vei deține NIMIC. Și vei fi FERICIT”:
Cititi va rog mai multe la:
Evident, daca bancile vor falimenta, nu va insemna si ca stapanii banilor vor saraci. Trebuie sa intelegem ca bancile, ca si bursele, le sunt papusarilor doar instrumente cu care fac si desfac:
Nu vine “mama tuturor crizelor”, ci vine ceva atat de mare, incat ar trebui inventat un nou cuvant
iCredit – o reclama trista cu trei fete vesele…
Asadar, daca n-ai bani de sarbatori ca sa-ti cumperi un cozonacel (sau ce produs dulce o fi ala), exista o solutie: creditul.
Fiind insa credit, se cheama ca nu e degeaba. La secunda 20 scrie:
„Pentru un credit in valoare de 1000 de RON, pe 18 saptamani, suma totala de rambursat este de 1637,86 RON”
Trist unde s-a ajuns. Nu cu multa vreme in urma, apelai la un credit de nevoi personale ca sa-ti cumperi un frigider. Acum apelezi la un credit ca sa pui ceva in frigider…
Conform https://www.money.ro/mugur-isarescu-exista-ceva-ce-va-schimba-definitiv-lumea-in-aceasta-criza/ in 2008, Mugur Isarescu declara:
„Există ceva ce va schimba definitiv lumea. Acest ceva s-a întâmplat în America. Indiferent dacă s-au găsit explicaţii, bunul simţ ne spune că atunci când cineva câştigă, altcineva pierde. Mă refer la o lege fundamentală: economia ca să fie tare trebuie să economisească. După Război gospodăriile, corporaţiile şi Guvernul erau creditoare: economiseau, aveau venituri mai mari decât cheltuielile. Generozitatea Americii provenea din faptul că avea o bază economică. După Răboi însă şi menajele şi Guvernul au trecut pe debit, nu au mai economisit. Sentimentul meu este că şi corporaţiile au devenit acum un debitor net”
Era vorba despre al doilea razboi mondial. Si avea dreptate. Usor usor totul a inceput sa devina dependent de banci. Unde se va ajunge?
Mostenitorii platesc creditele bancare ale defunctului. Sau renunta la mostenire…
Astfel, potrivit art. 1.114 și 1.115 din Noul Cod Civil, datoriile care se moștenesc sunt suportate de către moștenitorii legali și legatarii universali, aceștia din urmă fiind cei cărora defunctul le-a lăsat prin testament patrimoniul.
Avocatul a mai explicat că datoriile care pot fi moștenite pot fi:
- obligații patrimoniale ale defunctului care există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii, acestea fiind creditele bancare, împrumuturile, despăgubirile civile pentru daune produse terților, precum și datoriile defunctului față de moștenitori;
- sarcini ale moștenirii care includ cheltuieli de înmormântare, cheltuieli de inventariere a moștenirii, taxe și impozite pentru bunurile moștenite, etc.
Una dintre modalitățile pentru a evita preluarea unei datorii este renunțarea la moștenire. Astfel, potrivit Noului Cod Civil, renunțarea la moștenire se poate realiza printr-o declarație care se încheie la notarul public. Costul acestei declarații este achitat de către cel care renunță la moștenire și se înscrie în registrul național notarial.
Cititi va rog mai multe la:
Cititi va rog si:
Băncile blochează conturile clienților care nu au un act de identitate valid
OPINIE: Cel de-al treilea război mondial este pe cale să înceapă sau a început deja?
Global Research: Is World War III About to Start or Has It Already?
Cel de-al treilea război mondial este pe cale să înceapă sau a început deja?
De Richard C. Cook, 22 Februarie 2024, Global Research
Permiteți-mi să încep prin a sublinia că cele de mai sus au fost subiectul unui articol în trei părți pe care l-am scris și care a fost publicat pe site-ul VT Foreign Policy pe 31 decembrie 2023, intitulat: ‘Este pe cale să înceapă al treilea război mondial?’.
În acest articol nu am postulat un răspuns definitiv. Desigur, unii ar spune că cel de-al treilea război mondial a început deja. Dar haideți să explorăm mai departe.
Categoria IA-L, FRAIERE, CA-I GRATIS: din iunie 2024 oricărui cetățean i se va garanta un cont fără comisioane financiare în care să poată primi salariul sau beneficiile sociale. Deschiderea și administrarea contului, dar și retragerea de numerar de la bancomat nu vor implica comisioane
O nouă lege oficializată marți, dar care intră în vigoare începând cu vara lui 2024 spune că oricărui cetățean i se va garanta un cont fără comisioane financiare în care să poată primi salariul sau beneficiile sociale. Deschiderea și administrarea contului, dar și retragerea de numerar de la bancomat nu vor implica comisioane.
Legea 406/2023 a apărut marți în Monitorul Oficial. Cetățenii vor avea, astfel, garantat un cont fără comisioane financiare, unde să i se facă plata drepturilor salariale sau a beneficiilor sociale.
Prin această măsură se dorește îmbunătățirea relației dintre cetățean și stat, în sensul optimizării tranferurilor, printre care: primirea indemnizațiilor sociale, plata taxelor și a impozitelor, după cum este subliniat în nota de fundamentare a noii legi, potrivit avocat.net.
Nu se va percepe comision nici la deschiderea sau administrarea contului, nici la retragerea de numerar, interogarea soldului la bancomat, nici la plățile online și închiderea contului de bază folosit de cetățeni. O singură excepție a fost menționată, și anume că cetățenii nu vor beneficia de gratuitate la plățile cu cardul pentru jocurile de noroc.
Toate serviciile fără comision se aplică în măsura încasării lunare în cont a veniturilor de natură salarială plătite de angajator, a pensiilor, a alocațiilor de asistență socială, a indemnizațiilor.
Plata în numerar nu e interzisă. Totuși, documentul prevede obligația comercianților de a accepta cel puțin o metodă de plată fără numerar.
Această nouă lege intră în vigoare la 180 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial, adică în 16 iunie 2024 și se aplică contractelor aferente conturilor de plăți cu servicii de bază încheiate după acea dată.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Istorie: nazismul din timpul lui Adolf Hitler a fost finanțat și sprijinit de către Wall Street, Federal Reserve, Rockefeller, Bush, IBM, etc.
Walther Rathenau in Wiener Freie Presse, 24 decembrie 1921:
„Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii „
Woodrow Wilson:
“Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comertului si productiei, se tem de ceva. Ei stiu ca undeva exista o putere atât de organizata, atât de subtila, atât de atenta, atât de completa, de perseverenta încât nu au curajul sa o vorbeasca de rau sau sa o condamne, decât în soapta.“
Louis Thomas McFadden (1876-1936), Chairman al United States House Committee on Banking and Currency (1920-1931):
“Dupa primul razboi mondial Germania a cazut in mainile bancherilor internationali care acum o conduc si o aprovizioneaza dar o si imobilizeaza. I-au cumparat industria, i-au luat resursele, ii controleaza industria si utilitatile publice.
Bancherii internationali subventioneaza actualul guvern al Germaniei si de asemenea aprovizioneaza fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit in campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompati spre Germania. Cu totii ati auzit de cheltuielile ce au loc in Germania: locuinte moderniste, marele ei planetarium, salile ei de gimnastica, bazinele de inot, autostrazile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost facute cu banii nostri. Toate acestea au fost daruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board.
Federal Reserve Board a pompat atat de multe miliarde de dolari spre Germania, incat nici nu indraznesc sa spuna suma totala.”
Tot el acuza bancherii de pe Wall Street ca au subventionat Revolutia Bolsevica prin intermediul Federal Reserve Board si ca au cauzat deliberat Marea Depresie. A platit insa pentru lupta sa. Odata s-a tras asupra lui iar mai apoi a fost otravit…
Global Research: History: Adolph Hitler was Financed by Wall Street, the U.S. Federal Reserve and the Bank of England
Istorie: Adolph Hitler a fost finanțat de către Wall Street, Rezerva Federală a SUA și Banca Angliei
Investițiile SUA în Germania nazistă. Rockefeller a finanțat campania electorală a lui Adolf Hitler
De Yuri Rubtsov și Prof. Michel Chossudovsky, 21 Noiembrie 2023, Global Research
Publicat inițial de Global Research în mai 2016, acest articol atent cercetat de Yuri Rubtsov face lumină asupra rolului Wall Street și al Rezervei Federale a SUA în finanțarea guvernului nazist al lui Adolph Hitler.
Introducere, de Global Research
De la Primul Război Mondial până în prezent: datoria exprimată în dolari a fost forța motrice din spatele tuturor războaielor conduse de SUA.
Creditorii de pe Wall Street sunt principalii actori.
Aceștia s-au aflat cu fermitate în spatele Germaniei naziste. Ei au finanțat Operațiunea Barbarossa și invazia Uniunii Sovietice în anul 1941.
Acordul secret din anul 1932: Wall Street finanțează partidul nazist al lui Hitler
„La 4 ianuarie 1932, a avut loc o întâlnire între finanțatorul britanic Montagu Norman (guvernatorul Băncii Angliei), Adolf Hitler și Franz Von Papen (care a devenit cancelar câteva luni mai târziu, în mai 1932). În cadrul acestei întâlniri, s-a ajuns la un acord privind finanțarea Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP sau Partidul Nazist).
La această reuniune au participat, de asemenea, factori de decizie politică din SUA și frații Dulles, lucru pe care biografii acestora nu le place să îl menționeze.
Un an mai târziu, la 14 ianuarie 1933, a avut loc o altă întâlnire între Adolf Hitler, finanțistul Germaniei baronul Kurt von Schroeder, cancelarul Franz von Papen și consilierul economic al lui Hitler, Wilhelm Keppler, unde programul lui Hitler a fost aprobat în totalitate.” (Y. Rubtsov, textul de mai jos)
Odată cu accederea lui Adolph Hitler în funcția de cancelar, în martie 1933, a fost inițiat un program masiv de privatizare care poartă amprentele celor de pe Wall Street.
Dr. Hjalmar Schacht – numit din nou în martie 1933 de către Adolf Hitler în funcția de președinte al Reichsbank – a fost invitat la Casa Albă (mai 1933) de către președintele Franklin D. Roosevelt.
„După întâlnirea sa cu președintele SUA și cu marii bancheri de pe Wall Street, America a alocat Germaniei noi împrumuturi în valoare totală de 1 miliard de dolari.” [echivalentul a 23,7 miliarde de dolari în 2023, estimare PPP] (Y. Rubtsov, op cit)
Deutsche Reichsbahn (Căile Ferate Germane), a fost privatizată. Guvernul nazist a vândut companiile de construcții navale deținute de stat, infrastructura de stat și utilitățile publice.
Cu o înclinație ‘nazi-liberală’, – fără îndoială cu ‘condiționalități’ – programul de privatizare a fost negociat cu creditorii germani de pe Wall Street. Mai multe instituții bancare importante, inclusiv Deutsche Bank și Dresden Bank, au fost, de asemenea, privatizate.
„Guvernul Partidului Nazist a vândut proprietatea publică către mai multe firme de stat, la mijlocul anilor 1930. Aceste firme aparțineau unei game largi de sectoare: siderurgie, minerit, bănci, utilități publice locale, șantiere navale, linii navale, căi ferate etc.
În plus, furnizarea unor servicii publice care erau produse de guvern înainte de anii 1930, în special servicii sociale și legate de muncă, a fost transferată către sectorul privat, în principal către organizații din cadrul partidului.” (Germa Bel, Universitatea din Barcelona)
Veniturile din programul de privatizare au fost folosite pentru a rambursa datoriile restante, precum și pentru a finanța complexul industrial militar al Germaniei naziste.
Numeroase conglomerate americane au investit în industria de armament a Germaniei naziste, inclusiv Ford și General Motors:
„Atât General Motors, cât și Ford insistă asupra faptului că poartă o responsabilitate redusă, sau chiar inexistentă, pentru operațiunile filialelor lor germane, care controlau 70% din piața auto germană la izbucnirea războiului în anul 1939 și care s-au retehnologizat rapid pentru a deveni furnizori de material de război pentru armata germană.
… În anumite cazuri, managerii americani atât ai GM, cât și ai Ford au fost de acord cu transformarea uzinelor lor germane în producție militară într-o perioadă în care documentele guvernului american arată că aceștia încă se împotriveau apelurilor administrației Roosevelt de a intensifica producția militară în uzinele lor din țară.” (Washington Post, 30 noiembrie 1998)
‘O faimoasă familie americană’ în pat cu dușmanul. Rolul lui Prescott Bush
Semnificativ: ‘O faimoasă familie americană’ a făcut avere de pe urma naziștilor, potrivit analizei istorice documentate a lui John Loftus.
Prescott Bush (bunicul lui George W. Bush) a fost partener la Brown Brothers Harriman & Co., și director al Union Banking Corporation, strâns legată de interesele corporațiilor germane, inclusiv Thyssen Stahl, o importantă companie implicată în industria de armament a celui de-al Treilea Reich.
Legăturile familiei Bush cu economia de război a Germaniei naziste au fost scoase la iveală pentru prima dată la procesele de la Nürnberg, în mărturia magnatului oțelului din Germania nazistă, Fritz Thyssen.
Senatorul Prescott Bush cu fiul său George H. Walker Bush. (anii 1950)
Thyssen a fost partenerul bunicului lui George W. Bush, Prescott Bush:
„Din 1945 până în 1949, la Nürnberg, în zona americană din Germania ocupată a început unul dintre cele mai lungi și, după cum se pare acum, cele mai inutile interogatorii ale unui suspect de crime de război nazist.
Magnatul multimiliardar al oțelului, Fritz Thyssen – omul al cărui combinat siderurgic a fost inima rece a mașinii de război naziste – a vorbit, și a vorbit și a vorbit, cu o echipă comună de interogatori americani și britanici.
… Ceea ce anchetatorii aliați nu au înțeles niciodată a fost că nu i-au pus lui Thyssen întrebarea corectă. Thyssen nu avea nevoie de conturi bancare străine, deoarece familia sa deținea în secret un întreg lanț de bănci.
El nu a fost nevoit să își transfere activele naziste la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, tot ce a trebuit să facă a fost să transfere documentele de proprietate – acțiuni, obligațiuni, acte și trusturi – de la banca sa din Berlin, prin banca sa din Olanda, la prietenii săi americani din New York: Prescott Bush și Herbert Walker [socrul lui Prescott Bush]. Partenerii de crimă ai lui Thyssen au fost tatăl și [bunicul] unui viitor președinte al Statelor Unite [George Herbert Walker Bush].” (John Loftus, How the Bush family made its fortune from the Nazis: The Dutch Connection – Cum a făcut familia Bush avere de pe urma naziștilor: Legătura cu Olanda)
Publicul american nu a fost conștient de legăturile familiei Bush cu Germania nazistă, deoarece dosarul istoric a fost ascuns cu grijă de către mass-media. Cu toate acestea, în septembrie 2004, The Guardian a dezvăluit că:
„Bunicul lui George Bush, răposatul senator american Prescott Bush, a fost director și acționar al unor companii care au profitat de pe urma implicării lor cu finanțatorii Germaniei naziste. …
Afacerile sale, care au continuat până când bunurile companiei sale au fost confiscate în anul 1942, în conformitate cu Legea privind comerțul cu inamicul, au dus, mai bine de 60 de ani mai târziu, la o acțiune civilă pentru despăgubiri intentată în Germania împotriva familiei Bush de către doi foști muncitori sclavi la Auschwitz, și din cauza unui zvon de controversă preelectorală.”
(Ben Aris și Duncan Campbell, How the Bush’s Grandfather Helped Hitlers Rise to Power – Cum a ajutat bunicul lui Bush la ascensiunea lui Hitler la putere, Guardian, 25 septembrie 2004)
Captură de ecran, The Guardian
Dovezile privind legăturile familiei Bush cu nazismul au fost disponibile cu mult înainte ca George Herbert Walker Bush (senior) și George W. Bush să intre în politică.
Presa americană a rămas complet mută. Potrivit lui John Buchanan (New Hampshire Gazette, 10 octombrie 2003):
„După 60 de ani de neatenție și chiar de negare din partea presei americane, documente guvernamentale recent descoperite în Arhivele Naționale și în Biblioteca Congresului dezvăluie că Prescott Bush, bunicul președintelui George W. Bush, a fost partener de afaceri și agent bancar american al arhitectului financiar al mașinăriei de război naziste din 1926 până în 1942, când Congresul a luat măsuri agresive împotriva lui Bush și a partenerilor săi „naționali”.
Documentele arată, de asemenea, că Bush și colegii săi, conform rapoartelor Departamentului de Trezorerie al SUA, au încercat să ascundă alianța lor financiară cu industriașul german Fritz Thyssen, un baron al oțelului și cărbunelui care, începând cu mijlocul anilor 1920, a finanțat personal ascensiunea lui Adolf Hitler la putere prin subminarea principiilor democratice și a legilor germane. Mai mult, documentele declasificate demonstrează că Bush și asociații săi, printre care se numărau E. Roland Harriman, fratele mai mic al simbolului american W. Averell Harriman, și George Herbert Walker, străbunicul din partea mamei al președintelui Bush, și-au continuat afacerile cu magnatul industrial german timp de aproape un an după ce SUA au intrat în război.”
În timp ce activele companiei lui Prescott Bush, și anume Union Banking Corporation, au fost confiscate în anul 1942, în conformitate cu Legea privind comerțul cu inamicul (a se vedea mai jos), bunicul lui George W. Bush nu a fost niciodată urmărit penal pentru afacerile sale cu Germania nazistă.
„[Ordinul de intrare în drepturi numărul 248]
ÎNTREGUL CAPITAL SOCIAL AL UNION BANK- ING CORPORATION ȘI ANUMITE DATORII ALE ACESTEIA
Sub autoritatea Legii privind comerțul cu dușmanii, cu modificările ulterioare, și a Ordinului executiv nr. 9095, cu modificările ulterioare1 , și în conformitate cu legea, subsemnatul, în urma unei investigații, constatând:
(a) Că bunurile descrise după cum urmează:
Întregul capital social al Union Banking Corporation, o corporație din New York, New York, New York, New York, care este o întreprindere comercială din Statele Unite, constând în 4.000 de acțiuni de capital social comun cu o valoare nominală de 100 de dolari, ale căror nume ale proprietarilor înregistrați și, respectiv, numărul de acțiuni deținute de aceștia sunt următoarele:
Nume
Roland Harriman…
Cornelius Lievense…
Harold D. Pennington…
Ray Morris…
Prescott S. Bush…
J. Kouwenhoven…
Johann G. Groeninger…
Total 4000
17 F.R. 5205.”
„În anul 1952, Prescott Bush a fost ales în Senatul SUA, fără ca presa să relateze despre trecutul său nazist, bine ascuns.
Nu există nicio înregistrare a vreunei relatări în presa americană despre legătura dintre Bush și naziști în timpul campaniilor politice conduse de George Herbert Walker Bush, Jeb Bush sau George W. Bush, cu excepția unei scurte mențiuni într-un articol fără legătură cu acesta din Sarasota Herald Tribune în noiembrie 2000 și a unei relatări scurte, dar inexacte, în The Boston Globe în 2001.” (John Buchanan, op. cit.)
Până la Pearl Harbor (decembrie 1941), Wall Street a făcut comerț cu Germania.
În urma Pearl Harbor (1941-1945), Standard Oil ‘făcea comerț cu inamicul’, vânzând petrol Germaniei naziste prin intermedierea așa-numitelor ‘țări neutre’, printre care Venezuela și Argentina.
Fără aprovizionarea cu petrol a Germaniei naziste de către Standard Oil din New Jersey, cel de-al Treilea Reich nu ar fi putut invada Uniunea Sovietică.
Michel Chossudovsky, 21 noiembrie 2023
***
Istorie: Hitler a fost finanțat de către Rezerva Federală și Banca Angliei,
De Yuri Rubtsov, Mai 2016
Al Doilea Război Mondial: Acum mai bine de 80 de ani a început cel mai mare măcel din istorie.
Dacă dorim să abordăm problema ‘responsabilității pentru război’, atunci trebuie să răspundem mai întâi la următoarele întrebări cheie:
- Cine i-a ajutat pe naziști să ajungă la putere?
- Cine i-a trimis pe drumul lor spre o catastrofă mondială?
Întreaga istorie a Germaniei de dinainte de război arată că punerea în aplicare a politicilor ‘necesare’, a fost gestionată de turbulențele financiare în care a fost cufundată lumea în urma Primului Război Mondial.
Structurile cheie care au definit strategia de dezvoltare postbelică a Occidentului au fost instituțiile financiare centrale ale Marii Britanii și Statelor Unite – Banca Angliei și Sistemul Federal de Rezerve (FRS) – și organizațiile financiare și industriale asociate, create ca mijloc de a stabili un control absolut asupra sistemului financiar al Germaniei și capacitatea sa de a controla procesele politice din Europa Centrală.
Pentru a pune în aplicare această strategie, s-au avut în vedere următoarele etape:
- Între anii 1919 și 1924 – pregătirea terenului pentru investiții financiare americane masive în economia germană;
- Între anii 1924 și 1929 – stabilirea controlului asupra sistemului financiar al Germaniei și susținerea financiară a nazismului (național-socialism);
- Din 1929 până în 1933 – provocarea și declanșarea unei crize financiare și economice profunde și asigurarea venirii la putere a naziștilor;
- În perioada anilor 1933-1939 – cooperarea financiară cu guvernul nazist și susținerea politicii externe expansioniste a acestuia, cu scopul de a pregăti și declanșa un nou război mondial.
‘Reparațiile de război’ ale Primul Război Mondial
În prima etapă, principalele pârghii pentru a asigura pătrunderea capitalului american în Europa au început cu datoriile de război din Primul Război Mondial și cu problema strâns legată de reparațiile germane.
După intrarea oficială a SUA în primul război mondial, acestea au acordat aliaților (în principal Anglia și Franța) împrumuturi în valoare de 8,8 miliarde de dolari. Suma totală a datoriilor de război, inclusiv împrumuturile acordate Statelor Unite în anii 1919-1921, a fost de peste 11 miliarde de dolari.
Pentru a rezolva această problemă, națiunile creditoare au încercat să impună condiții extrem de dificile pentru plata reparațiilor de război pe seama Germaniei. Acest lucru a fost cauzat de fuga capitalului german în străinătate și de refuzul de a plăti impozite, ceea ce a dus la un deficit al bugetului de stat care a putut fi acoperit doar prin producția în masă de mărci germane negarantate.
Rezultatul a fost prăbușirea monedei germane – ‘marea inflație’ din 1923, când dolarul valora 4,2 trilioane de mărci. Industriașii germani au început să saboteze în mod deschis toate activitățile de plată a obligațiilor de reparații, ceea ce a provocat în cele din urmă faimoasa ‘criză a Ruhr-ului’ – ocuparea franco-belgiană a Ruhr-ului în ianuarie 1923.
Elitele conducătoare anglo-americane, pentru a lua inițiativa în propriile mâini, au așteptat ca Franța să se implice într-o acțiune de aventură și să își dovedească incapacitatea de a rezolva problema. Secretarul de stat american Hughes a subliniat:
„Este necesar să așteptăm ca Europa să se maturizeze pentru a accepta propunerea americană.”
Noul proiect a fost dezvoltat în adâncurile ‘JP Morgan & Co.’, la indicațiile șefului Băncii Angliei, Montagu Norman. În centrul ideilor sale s-a aflat reprezentantul ‘Dresdner Bank’, Hjalmar Schacht, care l-a formulat în martie 1922, la sugestia lui John Foster Dulles (viitor secretar de stat în cabinetul președintelui Eisenhower) și consilier juridic al președintelui W. Wilson la Conferința de pace de la Paris.
Dulles a dat această notă administratorului șef ‘JP Morgan & Co.’, care l-a recomandat apoi pe H. Schacht în urma consultării cu Montagu Norman, guvernatorul Băncii Angliei.
În decembrie 1923, H. Schacht a devenit manager al Reichsbank și a avut un rol esențial în aducerea laolaltă a elitelor financiare anglo-americane și germane.
În vara anului 1924, la conferința de la Londra a fost adoptat proiectul cunoscut sub numele de ‘Planul Dawes’ (după numele președintelui comitetului de experți care l-a creat – bancher american și director al uneia dintre băncile grupului Morgan). El a cerut înjumătățirea reparațiilor și a rezolvat problema privind sursele de acoperire a acestora. Cu toate acestea, sarcina principală era asigurarea unor condiții favorabile pentru investițiile americane, ceea ce era posibil doar cu stabilizarea mărcii germane.
În acest scop, planul a acordat Germaniei un împrumut important de 200 de milioane de dolari, din care jumătate a fost acordat de JP Morgan.
În timp ce băncile anglo-americane au obținut controlul nu numai asupra transferului de plăți germane, ci și asupra bugetului, sistemului de circulație monetară și, în mare măsură, asupra sistemului de credit al țării.
Republica Weimar
Până în august 1924, vechea marcă germană a fost înlocuită de o nouă situație financiară stabilizată în Germania și, după cum scria cercetătorul G.D Preparta, Republica Weimar era pregătită pentru:
„cel mai pitoresc ajutor economic din istorie, urmat de cea mai amară recoltă din istoria lumii” – „un potop de neoprit de sânge american vărsat în venele financiare ale Germaniei”.
Consecințele acestei situații nu au întârziat să apară.
Acest lucru s-a datorat în primul rând faptului că reparațiile anuale trebuiau să acopere valoarea datoriei plătite de aliați, formată din așa-numitul ‘cerc absurd Weimar’.
Aurul pe care Germania îl plătea sub formă de reparații de război a fost vândut, amanetat și a dispărut în SUA, unde a fost returnat Germaniei sub forma unui plan de ‘ajutor’, care l-a dat Angliei și Franței, iar acestea, la rândul lor, trebuiau să plătească datoria de război a Statelor Unite. Apoi a fost suprapusă cu dobânzi și trimisă din nou în Germania. În cele din urmă, toți în Germania trăiau în datorii [erau îndatorați] , și era clar că, dacă Wall Street își retrăgea împrumuturile, țara ar fi suferit un faliment total.
În al doilea rând, deși creditul formal a fost emis pentru a asigura plata, acesta a reprezentat de fapt refacerea potențialului militar-industrial al țării.
Adevărul este că germanii au fost plătiți în acțiuni ale companiilor pentru împrumuturile acordate, astfel încât capitalul american a început să se integreze activ în economia germană.
Valoarea totală a investițiilor străine în industria germană în perioada 1924-1929 s-a ridicat la aproape 63 de miliarde de mărci de aur (30 de miliarde au fost reprezentate de împrumuturi), iar plata reparațiilor – 10 miliarde de mărci. 70% din venituri au fost asigurate de bancheri din Statele Unite, iar cele mai multe bănci erau din JP Morgan. Ca urmare, în 1929, industria germană era pe locul doi în lume, dar se afla în mare parte în mâinile principalelor grupuri financiar-industriale din America.
Investițiile SUA în Germania nazistă. Rockefeller a finanțat campania electorală a lui Adolf Hitler
‘Interessen-Gemeinschaft Farbenindustrie’, principalul furnizor al mașinii de război germane, a finanțat 45% din campania electorală a lui Hitler în anul 1930 și se afla sub controlul ‘Standard oil’ a lui Rockefeller.
Morgan, prin intermediul ‘General Electric’, controla industria radio și electrică germană prin AEG și Siemens (până în 1933, 30% din acțiunile AEG erau deținute de General Electric), prin intermediul companiei de telecomunicații ITT – 40% din rețeaua de telefonie din Germania.
În plus, aceștia dețineau 30% din acțiunile companiei producătoare de avioane ‘Focke-Wulf’.
‘General Motors’, care aparține familiei DuPont, a stabilit controlul asupra ‘Opel’.
Henry Ford a controlat 100% din acțiunile ‘Volkswagen’.
În anul 1926, cu participarea băncii lui Rockefeller, ‘Dillon, Reed & Co.’, a apărut al doilea monopol industrial ca mărime din Germania după ‘I.G. Farben’ – concernul metalurgic ‘Vereinigte Stahlwerke’ (Trustul Oțelului) Thyssen, Flick, Wolff, Feglera etc.
Cooperarea americană cu complexul militaro-industrial german a fost atât de intensă și generalizată încât, până în anul 1933, sectoarele cheie ale industriei germane și marile bănci, precum Deutsche Bank, Dresdner Bank, Danat-Bank (Darmstädter und Nationalbank) etc., se aflau sub controlul capitalului financiar american.
În același timp, se pregătea forța politică care urma să joace un rol crucial în planurile anglo-americane. Este vorba despre finanțarea partidului nazist și a lui Adolf Hitler personal.
După cum a scris fostul cancelar german Brüning în memoriile sale, încă din 1923, Hitler a primit sume importante din străinătate. Nu se știe unde s-au dus, dar au fost primite prin bănci elvețiene și suedeze.
De asemenea se știe că în anul 1922 la München a avut loc o întâlnire între A. Hitler și atașatul militar al SUA în Germania – căpitanul Truman Smith – care a întocmit un raport detaliat pentru superiorii săi de la Washington (din cadrul biroului de informații militare), în care vorbea în termeni elogioși despre Hitler.
Prin intermediul cercului de cunoștințe al lui Smith, Hitler a făcut cunoștință pentru prima dată cu omul de afaceri germano-american Ernst Franz Sedgwick Hanfstaengl, absolvent al Universității Harvard, care a jucat un rol important în formarea lui A. Hitler ca om politic, susținut de un sprijin financiar semnificativ, asigurându-i în același timp legături și comunicare cu personalități proeminente ale establishment-ului britanic.
Hitler a fost pregătit în politică, însă, în timp ce în Germania domnea sub Republica Weimar, partidul său a rămas la periferia vieții publice. Situația s-a schimbat dramatic odată cu începutul crizei financiare din anul 1929.
Încă din toamna anului 1929, după ce prăbușirea bursei americane a fost declanșată de Rezerva Federală, a început cea de-a treia etapă a strategiei establishmentului financiar anglo-american.
Rezerva Federală și JP Morgan au decis să nu mai acorde împrumuturi Germaniei, inspirate de criza bancară și de depresiunea economică din Europa Centrală. În septembrie 1931, Anglia a renunțat la etalonul aur, distrugând în mod deliberat sistemul internațional de plăți și tăind complet fluxul de „oxigen financiar” către Republica Weimar.
Dar un miracol financiar a avut loc cu partidul nazist: în septembrie 1930, ca urmare a unor donații mari de la Thyssen, ‘I.G. Farben’ și de la industriașul Emil Kirdorf (care era un susținător ferm al lui Adolf Hitler), partidul nazist a obținut 6,4 milioane de voturi și a ocupat locul al doilea în Reichstag, după care au fost activate investiții generoase din străinătate.
Principala legătură între marii industriași germani și finanțatorii străini, a devenit H. Schacht.
Acordul secret din anul 1932: Wall Street finanțează partidul nazist al lui Hitler
La 4 ianuarie 1932, a avut loc o întâlnire între finanțatorul britanic Montagu Norman (guvernatorul Băncii Angliei), Adolf Hitler și Franz Von Papen (care a devenit cancelar câteva luni mai târziu, în mai 1932). În cadrul acestei întâlniri, s-a ajuns la un acord privind finanțarea Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP sau Partidul Nazist).
La această reuniune au participat, de asemenea, factori de decizie politică din SUA și frații Dulles, lucru pe care biografii acestora nu le place să îl menționeze.
Un an mai târziu, la 14 ianuarie 1933, a avut loc o altă întâlnire între Adolph Hitler, finanțistul Germaniei, baronul Kurt von Schroeder, cancelarul Franz von Papen și consilierul economic al lui Hitler, Wilhelm Keppler, în cadrul căreia programul lui Hitler a fost aprobat în totalitate.
Aici s-a rezolvat în cele din urmă problema transferului de putere către naziști, iar la 30 ianuarie 1933 Hitler a devenit cancelar. A început astfel punerea în aplicare a celei de-a patra etape a strategiei.
Atitudinea elitelor conducătoare anglo-americane în raport cu noul guvern nazist a fost foarte înțelegătoare.
Atunci când Hitler a refuzat să plătească reparațiile, ceea ce, firește, a pus sub semnul întrebării plata datoriilor de război, nici Marea Britanie, nici Franța nu i-au arătat pretențiile de plată.
Mai mult, după vizita sa în Statele Unite din mai 1933, H. Schacht a redevenit șeful Reichsbank, iar după întâlnirea sa cu președintele american și cu marii bancheri de pe Wall Street, America a alocat Germaniei noi împrumuturi în valoare totală de 1 miliard de dolari.
În iunie, în timpul unei călătorii la Londra și a unei întâlniri cu Montagu Norman, Schacht a solicitat, de asemenea, un împrumut britanic de 2 miliarde de dolari, precum și o reducere și încetare a plăților pentru împrumuturile vechi.
Astfel, naziștii au obținut ceea ce nu au putut obține cu guvernul anterior.
În vara anului 1934, Marea Britanie a semnat acordul de transfer anglo-german, care a devenit unul dintre fundamentele politicii britanice față de cel de-al Treilea Reich, iar la sfârșitul anilor 1930, Germania a devenit principalul partener comercial al Angliei.
Banca Schroeder a devenit principalul agent al Germaniei în Marea Britanie, iar în anul 1936, biroul său din New York s-a asociat cu Rockefeller pentru a crea banca de investiții ‘Schroeder, Rockefeller & Co.’, pe care Times Magazine a numit-o ‘axa de propagandă economică a axei Berlin-Roma’.
După cum Hitler însuși a recunoscut, el și-a conceput planul său de patru ani pe baza împrumuturilor financiare străine, așa că acest lucru nu i-a inspirat niciodată cea mai mică îngrijorare.
În august 1934, compania americană Standard Oil [deținută de Rockefeller] din Germania a achiziționat 730.000 de acri de teren și a construit mari rafinării de petrol care au aprovizionat naziștii cu petrol. În același timp, Germania a primit în secret din Statele Unite cele mai moderne echipamente pentru fabricile de avioane, care urmau să înceapă producția de avioane germane.
Germania a primit un număr mare de brevete militare de la firmele americane ‘Pratt and Whitney’, ‘Douglas’, ‘Curtis Wright’, iar tehnologia americană a construit ‘Junkers-87’. În anul 1941, când cel de-al Doilea Război Mondial făcea ravagii, investițiile americane în economia Germaniei se ridicau la 475 de milioane de dolari. ‘Standard oil’ a investit – 120 de milioane de dolari, ‘General Motors’ – 35 de milioane de dolari, ITT – 30 de milioane de dolari, iar Ford – 17,5 milioane de dolari.
Strânsa cooperare financiară și economică dintre cercurile de afaceri anglo-americane și cele naziste a fost fundalul pe fondul căruia, în anii 1930, o politică de reconciliere a dus la cel de-al Doilea Război Mondial.
Astăzi, elitele financiare ale lumii au pus în aplicare Marea Depresiune 2.0 [2008], cu o tranziție ulterioară către o ‘Noua Ordine Mondială’.
Iuri Rubtsov este doctor în științe istorice, academician al Academiei ruse de științe militare și membru al Asociației internaționale a istoricilor celui de-al Doilea Război Mondial.
Traducere din limba rusă (în limba engleză) de Ollie Richardson pentru Fort Russ. (referințele nu sunt disponibile în această versiune a articolului)
ru-polit.livejournal (articolul original din anul 2009)
Comentariu saccsiv:
Consider textul util deoarece demonstreaza ca varianta cu care a fost indoctrinata opinia publica, precum ca Germania s-a ridicat din dezastrul in care era dupa primul razboi mondial doar construind autostrazi, este falsa prin omisiunile esentiale.
In completarea articolului de mai sus (pentru o mai buna intelegere a evenimentelor, ele vor fi prezentate cronologic):
Razboiul total impotriva populatiei Sudului Global
Global Research: America’s Acts of Economic and Social Warfare Have Killed Millions of People
Actele de război economic și social ale Americii au ucis milioane de oameni
De Centre for Research on Globalization (Centrul de Cercetări privind Globalizarea), 13 Noiembrie 2023, Global Research
Introducere
Articolul din Global Research intitulat ‘Genocid mondial? Istoria uciderii în masă a civililor de către SUA: Planul monstruos de ucidere a palestinienilor este pe deplin aprobat de Washington’, s-a axat pe victimele numeroaselor războaie americane din timpul unei perioade (1945-2023), numită eufemistic ‘epoca postbelică’:
„În timpul și de la cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite au ucis peste 40 de milioane de oameni într-o serie de țări, majoritatea civili, fie direct, fie prin împuternicire de către regimurile sale marionetă.”
Victimele rezultate în urma operațiunilor militare întreprinse de SUA și de regimurile sale proxy nu iau însă în considerare actele de război economic și social ale Americii îndreptate nu numai împotriva Sudului Global, ci și, în ultimii ani, împotriva ‘țărilor dezvoltate’ din Uniunea Europeană, unde sărăcia este galopantă și Statul Bunăstării este făcut praf.
Războiul economic și social
Scopul războiului economic (care merge mână în mână cu războiul militar) este de a închide și de a jefui resursele economiilor vizate și de a supune aceste țări unor niveluri din ce în ce mai ridicate de sărăcie și depopulare, în beneficiul elitelor financiare occidentale care, în ultimii ani, au devenit extrem de bogate.
Sunt mai multe instrumente folosite de această elită pentru a atinge aceste obiective, în special:
- Programele de ajustare structurală (PAS) ale Băncii Mondiale și ale Fondului Monetar Internațional (FMI),
- Cedarea unor întregi economii și sectoare din Sudul Global către companii americane de investiții, precum BlackRock și către corporații occidentale din domeniul minier și al cerealelor, cum ar fi Newmont, Cargill și Monsanto.
- Generarea de foamete pe scară largă, în special în Africa.
- Dezindustrializarea în Occident ca urmare a acordurilor de liber schimb și a externalizării producției, care a crescut semnificativ șomajul și sărăcia, în special în SUA și Canada. Clasa de mijloc a fost redusă drastic în ambele țări.
- Creșterea în spirală a prețurilor la energie, apă, alimente și locuințe la nivel global, care au făcut ca necesitățile de bază să nu fie la îndemâna a milioane de oameni.
- Închiderile induse de COVID în 190 de țări începând cu anul 2020, care au provocat colapsul economic al multor țări.
Și, bineînțeles, toate acestea se fac în conjuncție cu răspândirea războaielor la nivel mondial, așa cum am văzut în articolul nostru anterior.
S-AU RAZGANDIT? Guvernul va renunta la micsorarea plafoanelor pentru platile cash?
Premierul României a precizat, după discuțiile cu reprezentanții IMM-urilor și ai băncilor, că Executivul va reveni asupra măsurilor la forma inițială, fiind păstrare doar două modificări legate de banii din casă și de modul de decontare.
„Am spus că voi fi mereu alături de micii întreprinzători și de oamenii simpli, fără excepție. În ultimele zile am avut mai multe discuții cu aceștia, cât și cu mediul de afaceri și cu reprezentanții sistemului bancar. Și mi-au spus anumite lucruri de bun simț legate de măsurile venite de la ANAF și Ministerul Finanțelor legate de cash. Acești oameni nu sunt evazioniști, ci sunt cei pe umerii cărora se sprijină această țară!”, a precizat Marcel Ciolacu, în condițiile în care măsurile ar fi urmat să intre în vigoare pe 11 noiembrie.
„Prin urmare, în prima ședință de Guvern voi revizui propunerile venite de la ANAF și Ministerul Finanțelor, pentru că datoria mea este să intervin atunci când lucrurile o iau într-o direcție greșită. Vocea oamenilor, a gospodarilor din mediul rural, a tuturor românilor este auzită de Guvern! Toate limitele actuale de cash vor fi menținute, atât la persoanele fizice, cât și la cele juridice. Cu două excepții: plafonul de casă va fi de 50.000 de lei, iar avansul spre decontare 1.000 de lei/zi.”, mai arată premierul.
„Am însă un mesaj pentru evazioniștii care au profitat de această discuție din spațiul public: voi veni peste voi! Voi veni și vă voi scoate din vămi, vă voi scoate din birourile instituțiilor statului, vă voi scoate de peste tot! Așa cum am început războiul cu cei care distrug viețile oamenilor cu păcănelele, nici voi nu veți scăpa!”, a conchis șeful Guvernului.
Precizările lui Nicolae Ciucă
Și șeful PNL a venit cu un mesaj. „Am avut, astăzi, la nivelul conducerii Coaliției o analiză aplicată asupra măsurii privind plățile în numerar. În urma dialogului nostru, am convenit o serie de modificări necesare, care să contribuie la protejarea mediului de afaceri și a cetățenilor de bună credință. Astfel, toate limitele actuale de cash vor fi menținute, atât la persoanele fizice, cât și la cele juridice. Cu două excepții: plafonul de casă va fi de 50.000 de lei, iar avansul spre decontare 1.000 de lei/zi. Pe de altă parte, am convenit, împreună, că vom continua cu fermitate lupta cu evaziunea fiscală în România și vom promova, de comun acord, măsuri în acest sens”, a subliniat președintele Senatului.
SCHEMA: Guvernul te obliga sa depui banii in banca, asa ca bancile majoreaza comisioanele pentru depunerile de numerar
Hot News: Băncile, lovitură grea pentru toți clienții: majorează comisioanele pentru tranzacțiile cash
Guvernul a impus plafonarea plăților cash, iar băncile nu au stat mult pe gânduri. Mai multe bănci din România și-au informat deja clienții că au crescut comisioanele pentru retragerile de numerar sau pentru depunerile de numerar.
”Te informăm că de la 1 ianuarie 2024 comisioanele vor fi modificate pentru operațiunile de depunere de numerar la ghișee și pentru alte operațiuni”, arată mesajul unei dintre bănci.
Cei mai afectați de aceste măsuri sunt micii comercianți, în special cei din zona rurală. La magazinele mai mici încă se operează foarte mult cu bani cash, care seara trebuie depuși la bancă.
Creșterea comisioanelor bancare îi va afecta foarte mult pe acești comercianți.
„Gândiți-vă că sunt peste 60.000 de mici comercianți, foarte mulți având magazine în zone rurale, unde plățile se fac exclusiv cash. Clienții vin și plătesc cu bani gheață, unii coboară din munte să-și facă aprovizionarea. Seara, proprietarul s-ar duce la cash and carry să-și refacă stocurile, dar acum ne-a coborât plafonul. Păi unde și cum să-mi urc eu bani pe card la ora aia ca să-mi plătesc marfa cu cardul?”, explică Feliciu Paraschiv, fondator al Paco Supermarkets și Vicepreşedinte Asociaţia Naţională a Comercianţilor Mici şi Mijlocii din România – ANCMMR, informează Hotnews.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
21 comments