Razboiul total impotriva populatiei Sudului Global

Global Research: America’s Acts of Economic and Social Warfare Have Killed Millions of People

Actele de război economic și social ale Americii au ucis milioane de oameni

De Centre for Research on Globalization (Centrul de Cercetări privind Globalizarea), 13 Noiembrie 2023, Global Research

Introducere

Articolul din Global Research intitulat ‘Genocid mondial? Istoria uciderii în masă a civililor de către SUA: Planul monstruos de ucidere a palestinienilor este pe deplin aprobat de Washington’, s-a axat pe victimele numeroaselor războaie americane din timpul unei perioade (1945-2023), numită eufemistic ‘epoca postbelică’:

„În timpul și de la cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite au ucis peste 40 de milioane de oameni într-o serie de țări, majoritatea civili, fie direct, fie prin împuternicire de către regimurile sale marionetă.”

Victimele rezultate în urma operațiunilor militare întreprinse de SUA și de regimurile sale proxy nu iau însă în considerare actele de război economic și social ale Americii îndreptate nu numai împotriva Sudului Global, ci și, în ultimii ani, împotriva ‘țărilor dezvoltate’ din Uniunea Europeană, unde sărăcia este galopantă și Statul Bunăstării este făcut praf.

Războiul economic și social

Scopul războiului economic (care merge mână în mână cu războiul militar) este de a închide și de a jefui resursele economiilor vizate și de a supune aceste țări unor niveluri din ce în ce mai ridicate de sărăcie și depopulare, în beneficiul elitelor financiare occidentale care, în ultimii ani, au devenit extrem de bogate.

Sunt mai multe instrumente folosite de această elită pentru a atinge aceste obiective, în special:

• Programele de ajustare structurală (PAS) ale Băncii Mondiale și ale Fondului Monetar Internațional (FMI),
• Cedarea unor întregi economii și sectoare din Sudul Global către companii americane de investiții, precum BlackRock și către corporații occidentale din domeniul minier și al cerealelor, cum ar fi Newmont, Cargill și Monsanto.
• Generarea de foamete pe scară largă, în special în Africa.
• Dezindustrializarea în Occident ca urmare a acordurilor de liber schimb și a externalizării producției, care a crescut semnificativ șomajul și sărăcia, în special în SUA și Canada. Clasa de mijloc a fost redusă drastic în ambele țări.
• Creșterea în spirală a prețurilor la energie, apă, alimente și locuințe la nivel global, care au făcut ca necesitățile de bază să nu fie la îndemâna a milioane de oameni.
• Închiderile induse de COVID în 190 de țări începând cu anul 2020, care au provocat colapsul economic al multor țări.

Și, bineînțeles, toate acestea se fac în conjuncție cu răspândirea războaielor la nivel mondial, așa cum am văzut în articolul nostru anterior.

Dezindustrializarea Germaniei

Sursa: https://adevarul.ro/economie/dezindustrializarea-germaniei-motorul-europei-2283924.html

Gigantul chimic BASF a fost un pilon al afacerilor germane de mai bine de 150 de ani, susținând ascensiunea industrială a țării printr-un flux constant de inovație care a făcut ca „Made in Germany” să fie invidiat de întreaga lume, scrie Politico într-o amplă analiză economică.

Uzina BASF din Germania

Dar cel mai recent proiect – o investiție de 10 miliarde de dolari într-un complex de ultimă generație despre care compania susține că va fi standardul de aur pentru producția durabilă – nu crește în Germania, ci la 9.000 de kilometri distanță în China.

BASF, fondată pe malul Rinului în 1865 sub numele de Badische Anilin- & Sodafabrik, a anunțat în februarie închiderea unei fabrici de îngrășăminte din orașul natal Ludwigshafen și a altor facilități, ceea ce a dus la tăierea a aproximativ 2.600 de locuri de muncă.

„Suntem din ce în ce mai îngrijorați de piața noastră de origine”, a declarat în fața acționarilor directorul executiv al BASF, Martin Brudermüller, menționând că firma a pierdut 130 de milioane de euro în Germania anul trecut. „Rentabilitatea nu mai este nici pe departe unde ar trebui să fie.”

O astfel de problemă penetrează acum întreaga economie germană, care a alunecat într-o recesiune în primul trimestru. Sondajele arată că atât companiile, cât și consumatorii sunt profund sceptice cu privire la viitor.

Marea dezindustrializare europeană

Sursa: https://flux24.ro/le-monde-razboiul-duce-la-marea-dezindustrializare-europeana/

Creșterea prețurilor la gaz impinge tot mai multe sectoare industriale să își închidă uzinele în Europa.Temporar? – se întreabă publicația franceză Le Monde, care, ia în calcul și că am putea asista la marea dezindustrializare europeană, transmite Radio France Internaționale.

De la finele lui august, patronul societății norvegiene de îngrășământ și produse chimice, Yara și-a redus cu două treimi producția în numeroase uzine europene, dintre care 3 se află în Franța.

Afacerea sa nu mai era rentabilă, odată cu creșterea prețului la gaz.

Spre exemplu, în momentul în care a decis să închidă unele uzine, costul pentru a produce o tonă de uree a ajuns la 2040 de euro și se vindea cu 800 de euro. În Statele Unite, producția unei tone de uree costă 200 de dolari iar în Rusia, 100 de euro.

7.000 de salariați lucrează pe aceste platforme, în Europa iar unele uzine nu au fost închise aici pentru a putea fi realizat un produs indispensabil pentru motorina destinată camioanelor, un produs care este în continuare rentabil.

La o lună după ce a închis o parte din uzine, șeful companiei susține că pierderile sunt ireversibile, dacă nu, permanente: “riscăm ca industria noastră să fie ștearsă de pe harta Europei”. 

Gazul natural, care servește ca sursă de energie dar deseori și de materie primă, a trecut de la 30 de euro megawatul/oră – în urmă cu un an la 200 de euro la ora actuală, după ce în luna august a ajuns la un record de 350 de euro. Practic, de pe o zi pe alta, numeroase uzine, mari consumatoare de energie, s-au regăsit deficitare.

Iar șocul se înregistrează în Europa, deoarece gazul se transportă cu greu aici iar prețurile diferă de la o regiune la alta. În Statele Unite ori în Asia, costul său a crescut într-o manieră mult mai limitată.

Robin Brooks, un german care este economist șef  Institutul Internațional pentru Finanțe, o asociație financiară cu sediul în Statele Unite, este de părere că avem de a face cu cel mai puternic șoc de competitivitate pentru Europa, din ultimii 40 de ani. Motiv pentru care, în opinia sa, balanța comercială pentru zona euro, s-a prăbușit. În primele 7 luni din 2021, balanța pentru bunuri era de 121 de miliarde de euro. În perioada similară din 2022, ea a ajuns la minus 177 de miliarde de euro. “Credem mereu că Europa are un surplus comercial. În 2 luni, el a dispărut și e șocant”, explică economistul Robin Brooks.

Din februarie, după invazia rusă a Ucrainei, fabricile mari consumatoare de energie își închid porțile unele după altele, indiferent de sector : îngrășăminte, sticlărie, aluminiu, ciment, ceramică, oțel.

În Olanda, Nyrstar, liderul mondial al pieței de zinc și plumb, a decis în august, să închidă topitoria pe care o are la frontiera cu Belgia.

Gigantul siderurgic mondial ArcelorMittal – cel mai important producător de oțel din lume a decis să închidă, la finele lui septembrie, două mari cuptoare, din cele 16 pe care le deține compania în Europa. Unul se află în Spania și un altul în Germania. Totodată, a fost încetinită producția uzinei ArcelorMittal situată în sudul Frantei.

În iulie, pe ansamblul zonei euro, producția industrială scădea cu peste 2%. Întrebarea cheie: închiderea unei uzine va antrena un efect de domino, adică, va putea determina închiderea unor sub-contractanți din alte sectoare?

În Germania, gigantul mondial al produselor chimice, BASF este un exemplu.  De câteva săptămâni, nu mai produce amoniac, căci nu mai este rentabil. În al doilea trimestru din 2022, costul suplimentar pentru gaz se ridica la 800 de milioane de euro, comparativ cu aceeași perioadă din 2021 și cu 1 miliard comparativ cu aceeași perioadă din 2020, explică purtătorul de cuvânt al societății germane.

Deocamdată, compania cumpără amoniac de pe piața internațională, pentru a putea livra clienților, la un preț crescut. Iar derivatele amoniacului sunt omniprezente în cotidianul nostru: în adezivi, în lipici, pesticide, îngrășăminte, coloranți, în agenții de epurare a gazelor de eșapament, în vopseluri și chiar în aditivii alimentari.

Principala uzină de aluminiu din Slovacia a fost închisă, temporar. 300 de persoane au fost disponibilizate. Patronul ei se teme că Europa va fi obligată să importe aluminiu, din China ori din Rusia.

Le Monde scrie și că în România și în Slovenia, unități de producție a aluminiului, și-au redus puternic, capacitățile de producție.

Între timp, guvernele își multiplică planurile pentru a putea ajuta companiile ce au de suferit. Germania anunță un ajutor de 200 de miliarde de euro, Marea Britanie a plafonat prețul energiei pentru societăți, pentru 6 luni, iar în Franța sunt ajutate micile societăți.

Cel mai urât scenariu este un preț foarte mare al energiei, de manieră permanentă ceea ce ar putea provoca schimbări structurale și o oarecare dezindustrializare, explică un economist de la un Institut de expertiză din Austria, intervievat de jurnaliștii de la Le Monde.

 

Comentariu saccsiv:

Evident ca in articol nu se spune esentialul:

Armaghedonul energiei din Europa este provocat de stapanii burselor. Restul sunt basme

Si nici ca explozia preturilor a inceput inainte ca Rusia sa invadeze Ucraina. Iata, de exemplu, o stire din noiembrie 2021:

Bursele se cutremură: cel mai scump grâu din ultimii 9 ani

Pentru ca totul a fost pregatit din timp. Cititi va rog si articolul din 7 octombrie 2021:

Green Deal (economia decarbonizată) conduce omenirea spre o criză catastrofală iar populația va începe lupta pentru supraviețuire

Si un altul din 2 ianuarie 2022:

Federal Reserve pregătește un CRASH al sistemelor financiare globale pentru a se putea pune în aplicare „Marea Resetare” in 2022?