Sfântul Iov de la Poceaev este prăznuit pe 28 august (descoperirea sfintelor moaște) și 28 octombrie (ziua adormirii).
Sfântul Iov, egumenul de la Poceaev s-a născut în jurul anului 1551 în părţile Pocuţiei, în Galicia, primind la botez numele de Ioan (Ivan).
La vârsta de 10 ani a mers ca frate la Mănăstirea Schimbarea la Față – Ugorniţki, iar la vârsta de 12 ani a fost tuns în monahism primind numele de Iov.
A petrecut tot timpul în rugăciune, ascultare, meditare, citirea cărţilor sfinte şi mai mult de atât, în deplină smerenie. La vârsta de treizeci de ani s-a învrednicit de harul preoţiei.
În jurul anului 1580, la cererea Cneazului Constantin de Ostrog, Sfântul Iov a fost numit egumen al Mănăstirii Sfânta Cruce din apropierea orașului Dubne, unde vreme de peste douăzeci de ani a păstorit mănăstirea, în perioada în care ortodoxia se confrunta cu persecuții din partea catolicilor și a greco-catolicilor.
Aici s-a îngrijit prima oară de restabilirea vieţii de obşte din mănăstirea pe care o conducea, precum şi de tipărirea cărţilor sfinte. Faima de care se bucura în rândul mirenilor, l-a întristat pe egumenul Iov, care decide ca după douăzeci de ani de conducere a mănăstirii din Dubne să se izoleze în munţii Poceaevului, la mănăstirea Lavra Poceaev.
Astfel, la începutul secolului al XVII-lea, Sfântul Iov s-a retras pe un deal de lângă Poceaev și s-a așezat într-o peșteră, nu departe de vechea Mănăstire a Adormirii Maicii Domnului, vestită pentru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev (prăznuită vineri în Săptămâna Luminată, pe 23 iulie și pe 8 septembrie). Pustnicul sfânt a fost îndrăgit imediat de monahii din mănăstire și astfel, monahul Iov a fost ales egumenul lor. Aici, egumenul Iov ridică o biserică din piatră în locul celei de lemn existentă, s-a îngrijit de dobândirea de cele necesare traiului monahal, neuitând însă nici de viaţa duhovnicească, fiind un egumen bun și blând cu frații.
Sfântul Iov a fost un înflăcărat apărător al credinței ortodoxe împotriva persecuțiilor catolicilor. În urma „Unirii de la Brest”, creștinilor ortodocși le-au fost încălcate drepturile, fiind prigoniți, încercându-se prin forță convertirea lor la catolicism. Mulți ierarhi ortodocși au devenit apostați, dar Sfântul Iov și alti apărători ai ortodoxiei, au copiat și distribuit cărți ortodoxe pentru întărirea creștinilor. Cneazul de Ostrog a fost cel responsabil cu tipărirea primei ediții a Bibliei ortodoxe (1581).
Sfântul Iov a participat la Sinodul de la Kiev, în 1628, având un rol activ în apărarea ortodoxiei și a poporului rus împotriva uniaților.
Uneori, sfântul stătea complet retras în peșteră timp de trei zile sau chiar o săptămână întreagă. Rugăciunea lui Iisus a curs neîncetat în inima sa blândă. Conform mărturiei lui Dositei, ucenicul și biograful vieții cuviosului, Sfântul Iov era luminat de o lumină cerească în timp ce se ruga.
Pe 28 octombrie 1651, cu credința învierii, Sfântul Iov adoarme în Domnul, cunoscându-și adormirea cu o săptămână înainte. Sfântul Iov a trăit peste 100 de ani pe pământ și a condus Mănăstirea Poceaev mai mult de cincizeci de ani.
Descoperirea moaștelor Sfântului Iov a avut loc pe 28 august 1659. A doua descoperirea a moaștelor s-a întâmplat pe 28 august 1833.
Sursa: doxologia.ro
Comentariu saccsiv:
Cuviosul Iov este dat ca exemplu de luptator ce nu a facut compromisuri si de staretul Antonie:
După ce Biserica Ortodoxă Ucraineană le-a dat de ales, tot mai mulți ucraineni rup de tradiția zilei de 7 ianuarie și aleg data de 25 decembrie, scrie Le Figaro.
În ciuda războiului, în capitala Ucrainei se poate ghici un aer festiv. În cafenele, coloana sonoră a acestui sfârșit de decembrie este un amestec de playlist de Crăciun și zumzetul constant al generatoarelor.
Aproape jumătate din infrastructura electrică a țării a fost afectată de atacurile rusești. Luminițele și lumânările care funcționează cu baterii luminează întunericul în care unele cartiere sunt cufundate ore în șir. Piața Catedralei Sf. Sofia din centrul orașului Kiev a găzduit anul trecut o piață de Crăciun și un pom de Crăciun strălucitor de 30 de metri. Anul acesta, pe o esplanada privată cu iluminat public, angajații primăriei au montat un „arbore de indestructibilitate”, de două ori mai mic. „Încă vreau să sărbătoresc Crăciunul anul acesta, în ciuda războiului. Rușii ne iau multe lucruri, nu vreau să fure și Crăciunul!” spune Irina Holovkevitch, 27 de ani, stând în fața pomului iluminat cu ghirlande albastre și galbene, dar doar pe o parte pentru a economisi energie.
Această tânără care tocmai și-a părăsit slujba într-un start-up pentru a se implica într-o fundație caritabilă care ajută victimele războiului a decis pentru prima dată să sărbătorească Crăciunul pe 25 decembrie.
În mod tradițional, ucrainenii sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, data nașterii lui Isus conform calendarului iulian. Pentru a corecta o schimbare de 13 zile a anotimpurilor, în secolul al XVI-lea, majoritatea țărilor catolice au trecut la calendarul gregorian, sărbătorind Crăciunul pe 25 decembrie. Țări ortodoxe precum Ucraina sau Rusia au păstrat datele religioase din vechiul calendar. Dar, anul acesta, tot mai mulți credincioși ucraineni își doresc să sărbătorească Crăciunul în același timp cu Parisul, Berlinul sau Londra și nu cu Moscova.
Anul trecut discutam deja, dar părea să fie pe fundal, abia odată cu războiul ne-am răzgândit, spune Svitlana Dovha, 57 de ani.
„Ne dorim atât de mult să nu avem nimic de-a face cu Rusia, încât găsim toate modalitățile posibile de a scăpa de ea: în religie, prin schimbarea denumirii străzilor, prin îndepărtarea statuilor”, asigură Svitlana Dovha, 57 de ani, care va sărbători Crăciunul pe 25 decembrie pentru prima dată cu mama ei. „Anul trecut deja discutam despre asta, dar părea să fie pe fundal, abia odată cu războiul ne-am răzgândit”, explică această femeie inginer. Puțin confuză în legătură cu ce să facă pentru acest „prim Crăciun”, Svitlana va sărbători Revelionul ca de obicei, pregătind douăsprezece feluri de mâncare fără carne, cântând koliadka , colinde tradiționale, împreună cu familia și vecinii ei. „Poate într-o zi vom relua și tradițiile europene, dar pentru moment, ne vom face ca pe 7 ianuarie și ne vom obișnui cu noua dată”, spune Irina.
În 2017, după începerea războiului din Donbass, 25 decembrie a devenit sărbătoare legală și dezbaterea a apărut în fiecare an. Dar, în urma invaziei, Biserica Ortodoxă Ucraineană a permis congregațiilor sale să sărbătorească Crăciunul în aceeași dată ca și restul Europei. Preotul parohiei Svitlana, din Lviv, vestul Ucrainei, le-a explicat pe larg credincioșilor diferența dintre cele două date. O liturghie va fi săvârșită pe 25 decembrie și alta pe 7 ianuarie, pentru ca toți credincioșii să fie mulțumiți.
Ucraina are două Biserici Ortodoxe: una legată de Patriarhia Moscovei; cealaltă, reprezentată de Patriarhia Kievului, a fost recunoscută în mai 2019 de Patriarhul Bartolomeu din Istanbul. De la acea dată, aproape 1.600 de parohii ucrainene au părăsit Patriarhia Moscovei pentru cea de la Kiev, mai ales după invazia din 24 februarie, patriarhul Chiril al Moscovei, apropiat de Putin, fiind un fervent susținător al invaziei. Reprezentanții Patriarhiei Moscovei în Ucraina au încercat să se distanțeze de țara agresoare, dar unii sunt totuși acuzați că au colaborat cu inamicul.
Biserica Patriarhiei Kiev a anunțat că va lua în considerare o reformă a calendarului, cu condiția ca aceasta să fie susținută de majoritatea credincioșilor. Anul trecut, 58% dintre ucraineni au fost împotriva schimbării datei, potrivit unui sondaj realizat de Institutul de Evaluare. Astăzi, 44% sunt pentru – mai ales în rândul tinerilor – chiar dacă doar o treime va sărbători efectiv Crăciunul pe 25 decembrie. „Nu prea avem inima să sărbătorim”, se plânge Svitlana. Moscova a anunțat deja că nu va exista un armistițiu de Crăciun. Aproape 14 milioane de ucraineni, refugiați în țară sau în Europa, nu vor putea petrece vacanțele acasă.
Războiul bisericilor: Cum a devenit Ucraina nesigură pentru milioane de credincioși ortodocși
De ce statul și naționaliștii ucraineni îi persecută pe enoriașii celei mai mari biserici din țară
De Georgii Tkachev, un jurnalist rus din Moscova, axat pe politică și religie, la 23 Decembrie 2022, RT
„Dacă crezi în Dumnezeu, te implor, pleacă din biserică, lasă-mă să-mi îngrop fiul!”, strigă o femeie îndurerată, îngenunchind în zăpadă în fața preotului. Preotul fiind înconjurat de oficiali ucraineni și de luptători ai apărării teritoriale, care sunt acolo pentru a-l ajuta să preia biserica. O femeie îl imploră în ucraineană să se oprească. Fiul ei, care a mers pe front și a murit în luptele pentru orașul Bakhmut, s-a rugat în această biserică, iar acum mama lui vrea să-și ia rămas bun de la el. „Ieri nu m-ați lăsat să mă rog în fața icoanei, oamenii voștri m-au bătut. Vă implor să plecați, lăsați-mă să-l îngrop pe Volodya!”.
Atât femeia, cât și preotul sunt creștini ortodocși, însă decenii și chiar secole de tulburări politice și ecleziastice pe teritoriul Ucrainei moderne, au creat o prăpastie între credincioși, care s-a adâncit de când a început ofensiva militară a Rusiei, la începutul acestui an.
În Ucraina, care este considerată o țară creștin ortodoxă, nu toți credincioșii se simt în largul lor și în siguranță. Asta din cauza acțiunilor statului.
RT analizează de ce Kievul a uitat de jurământul creștinismului ‘iubește-ți aproapele’, și de ce credincioșii sunt gata să folosească forța împotriva celor de-ai lor.
Azi-noapte la ora 1, un istoric, nu-i stiu numele, le povestea ascultatorilor despre Ucraina. Si la un moment dat explica faptul ca un rol decisiv in formarea poporului ucrainean l-a avut unirea cu Roma, adica aparitia greco-catolicilor. Asta-i o tema grea de studiu. Cititi va rog si:
Insa istoricul prezenta Uniatia ca fiind un lucru bun, inclusiv Uniatia din Transilvania…
Apoi a adaugat faptul ca Bucovina nu trebuia sa se uneasca cu Romania deoarece ucrainienii erau in 1918 in acel teritoriu cu cateva procente mai multi decat romanii, ca atare, Bucovia trebuia sa fie inca de atunci a Ucrainei. Iar spusa asta o consider ca fiind o oroare. In plus a mai adaugat ca Stalin a facut dreptate punand Bucovina de Nord in componenta Ucrainei. Cat de jos poate cobori stacheta un istoric de dragul propagandei “Slava Ukraini”…
Realitatea istorica e ca Teritoriul Bucovinei a facut parte din Principatul Moldovei. Abia in 1774, 10.442 km² din partea de nord-vest a Moldovei sunt anexati de catre Imperiul Habsburgic. Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucovina in monografia sa intitulată BUCOVINA, tipărită în 1876, P. S. Aurelian afirmă: „Austria și-a însușit din Moldavia peste 2 milioane pogoane cu 74.000 locuitori.”[7] P. S. Aurelian relatează că după încorporarea în Imperiul Habsburgic „Populațiunea română [din Bucovina] spăimêntată la vederea acestorŭ ómeni adunați din tôte unghiurile Austriei începe a fugi. Sate întregi s’au pustiitŭ; locuitorii au trecut în Moldavia, în Basarabia și în Rusia pînă în apropiere de Odesa, numai să scape de apăsare și de prigonirea religiósă.”(P.S. Aurelian, op. cit. p.XIV).
Căderea Constantinopolului (de la 1204) şi consecinţele ei
Căderea Constantinopolului
Cu privire la Cruciada a patra, Henri Gregoire vorbeşte despre “infamia Apusului”, Colin Morris consideră că “ocuparea latină a Constantinopolului a fost un dezastru pentru Creştinătate”, în vreme ce Steven Runciman, în lucrarea sa clasică despre Cruciade, nu ezită să scrie că “nu a existat până atunci o crimă împotriva umanităţii mai mare decât Cruciada a patra”. Este limpede faptul că modul în care s-au comportat cruciaţii după cucerirea oraşului (13 aprilie 1204) justifică aceste consideraţii. „Creştinii” franci au săvârşit fapte de o cruzime şi bestialitate nemaiîntâlnită. Au ucis fără discernere bătrâni, femei şi copii; au jefuit şi prădat bogăţia „împărătesei cetăţilor lumii”. La împărţirea prăzii a fost socotit şi Papa Inochentie al III-lea (1198-1216). Cel mai cumplit: au incendiat cea mai mare parte din oraş şi au luat în robie o mare parte dintre locuitori. Doar în prima zi au fost ucişi 7000 de oameni. Clerul ortodox constituia o ţintă predilectă a Cruciaţilor. Episcopii şi alţi clerici au suferit chinuri teribile şi au fost măcelăriţi cu o furie ieşită din comun. Patriarhul (Ioan al III-lea), desculţ şi dezbrăcat, abia a reuşit să scape trecând pe ţărmul opus. Bisericile au fost batjocorite, inclusiv Aghia Sofía, în scene de o grozăvie nemaiîntâlnită. Clerul latin a fost în primele rânduri ale jefuitorilor. Vreme îndelungată, corăbiile apusene au transportat bogăţiile Oraşului în Apus, unde împodobesc şi astăzi biserici, muzee şi colecţii particulare. Un centru important în care au fost concentrate aceste bogăţii a fost Biserica Sfântul Marcu din Veneţia. O parte dintre tezaure (îndeosebi manuscrise) au fost distruse. În 1795, o mare parte a tezaurului „bizantin” de la San Marco a fost lichidat de către Republica Veneţiană, din raţiuni de război.
BUGC: Viitorul patriarh trebuie să fie ales de ortodocși și de catolici
Conducătorul BUGC Sveatoslav Șevciuk și președintele Institutului de Studii Ecumenice al UCU Ivan Dațko la o conferință la Kiev. Imagine: screenshot video de pe pagina de Facebook Zhyve.tv
Preotul uniat la o conferință de la Kiev a declarat că pentru a alege un singur patriarh, ortodocșii și catolicii din Ucraina trebuie să se împărtășească împreună.
Ortodocșii și catolicii din Ucraina trebuie să aleagă împreună un singur patriarh, a declarat președintele Institutului de Studii Ecumenice al Universității Catolice Ucrainene, preotul BUGC Ivan Datsko în cadrul unei conferințe comune a reprezentanților BUGC, Fanarului și BOaU organizată la Kiev. Videoînregistrarea conferinței a fost postată pe pagina de Facebook Zhyve.tv.
El crede că pentru a alege un patriarh comun, ortodocșii și catolicii ucraineni trebuie să se împărtășească împreună. „Sunt convins că viitorul patriarh ucrainean trebuie să fie ales atât de ortodocși, cât și de catolici. Unul, nu avem nevoie de 5-10 patriarhii la Kiev, unul și atât. Dar trebuie să facem eforturi comune pentru a primi împreună Euharistia iubirii, și apoi vom alege”, a spus preotul BUGC.
În același timp, el a notat că noua organizație religioasă trebuie numită „ortodoxă” sau „autocefală”, deoarece reprezentanții Ortodoxiei în Ucraina sunt majoritari. „Nu sunt împotrivă – să fie ortodoxă, deoarece constituie majoritatea, fie și autocefală, dar un singur patriarh”, a spus Dațko.
UJO a informat că la Kiev a avut loc o conferință a BUGC, Fanarului și BOaU axată pe căutarea unității.
Poroshenko, cu sprijinul a două organisme schismatice, face o petiție oficială către Constantinopol pentru crearea Bisericii autocefale ucrainene
Kiev, 19, Aprilie 2018
Conform Uniunii jurnaliștilor ortodocși, președintele Petro Poroshenko luptă din nou activ pentru cauza unei biserici ortodoxe ucrainene autocefale, implorându-l pe Înaltpreasfințitul Patriarh ecumentic Bartolomeu al Constantinopolului să binecuvinteze întemeierea acesteia.
Poroshenko crede că Ucraina este mai aproape ca oricând de a obține o biserica autocefală canonică. Președinții ucraineni, incluzând-ul pe Poroshenko, politicienii și clericii schismatici s-au adresat de mai multe ori Constantinopolului ca să le legitimeze organismele nerecunoscute.
Șeful statului a adresat o pledoarie oficială către patriarhia ecumenică, cu suportul a două organisme schismatice competitive ale Ucrainei, ”Patriarhatul Ucrainei” și ”Biserica ortodoxă ucraineană autocefală”. El a cerut de asemenea parlamentului ucrainean să susțină petiția, deși constituția Ucrainei cere o separare între biserică și stat.
”Ucraina, ca stat independent, nu numai că are dreptul, dar este pur și simplu obligată să creeze biserica sa. Ca președinte, am luat decizia de a mă adresa Patriarhiei Ecumenice cu cererea de a aproba Biserica Autocefală Ucraineană și aș vrea să vă cer dragi colegi, să susțineți acest apel și să facă acest lucru cât mai curând posibil”, a spus Poroshenko în întrunirea de marți cu reprezentanții parlamentului mai înainte de vot.
El și-a exprimat de asemenea speranța că va fi luată o decizie înainte de aniversarea de 1030 de ani de la botezarea Rusiei, pe 28 iulie. El intenționează să trimită această cerere Patriarhiei Ecumenice după decizia parlamentului.
A fost publicată scrisoarea președintelui în ziarele din Ucraina, al cărei text este:
Președintele Ucrainei către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu pentru garantarea autocefaliei Bisericii ortodoxe din Ucraina
Sfinția Voastră!
Hristos a înviat!
Apelez la sfinția voastră, patriarhul ecumenic și conducătorul lumii ortodoxe.
Ca șef al statului Ucraina, reprezentând cetățenii ei, inclusiv cei care aparțin de comunitatea ortodoxă ucraineană, care datorită botezului primit de la biserica-mamă a Constantinopolului acum 1030 de ani, care mărturisesc credința ortodoxă, vă rog stăruitor să garantați autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina.
Acest document mult așteptat va deveni nu doar un triumf al Ortodoxiei ci și un act de profundă dreptate istorică, pentru că lumina credinței creștine a fost împânzită direct de la Constantinopol tării noastre binecuvântate.
Acest document va ridica autoritatea patriarhiei ecumenice la un alt nivel printre ucraineni.
Sfinția voastră sunteți singura persoană în lume care are dreptul canonic de a legitima autoritatea care să rezolve această problemă.
Întreaga noastră națiune vă privește cu respect și speranță, pentru că este în puterea sfinției voastre a ne garanta unitatea, pacea și armonia de care avem mare nevoie și de care am fost lipsiți pentru mult timp.
Binecuvântarea sfinției voastre, ca dealtfel șiun contract scris garantat bisericii noastre ucrainene ar completă confirmarea independenței și autonomiei Ucrainei în sfera duhovnicească.
Și iarăși, ca mai înainte suntem recunoscători Bisercii mame și personal sfinției voastre.
Sper că sfinția voastră, un păstor înțelept și corect, nu veți refuza această binecuvântare și mult așteptată bunăvoință fiilor duhovnicețti, ucrainenilor, credincioși bisericii mame.
Iar eu rămân cu un respect profund pentru sfinția voastră, fidel ortodoxiei și credincios bisericii mame.
Petro Poroshenko
Președintele Ucrainei
La această întrunire cu liderii parlamentului, Poroshenko a arătat de asemenea semnăturile episcopilor de dioceză ai ”patriarhatului Kievului” și că ”Biserica ortodoxă autocefală a Ucrainei” este de acord cu crearea unei biserici ucrainene unite, spunănd legislatorilor că el crede că înțelegerea făcută cu ierarhia a fost o precondiție pentru ca autocefalia să fie garantată de Biserica ucraineană. El nu a prezentat nicio semnătura a niciunui episcop din Biserica ortodoxa canonică ucraineană, pe care o recunoaște întreaga lume.
Apelul lui Poroshenko vine după ultima sa vizită în Fanar, unde a vorbit personal cu patriarhul despre aceasta chestiune. Problema a devenit complicată atunci când unele ziare au susținut că patriarhul ecumenic ar fi susținut această idee, în ciuda faptului că în trecut s-a abținut în a-și da binecuvântarea în mod formal.
Mai mult decât atât, anumite facțiuni parlamentare au anunțat deja că nu vor sprijini apelul președintelui, care va fi discutat astăzi în parlament. Președintele ”opoziției”, Yuti Boiko, consideră că acțiunile președintelui înterferă cu problemele bisericii. Primul ministru delegat Pavel Rozenko a declarat că doar ”agenți pro-Moscova”ar obiecta faptului că statul se amestecă în treburile ecleziastice. Deputatul ”opoziției”, Vadim Novinsky, crede că acestă mișcare este doar un mijloc pentru Poroshenko pentru a-și consolida sprijinul la doar un an până la alegeri – o analiză cu care sunt de acord analiștii politici. De asemenea el nu crede că Sfinția sa va sprijini inițiativa lui Poroshenko.
Arhiepiscopul Job (Getcha) al Telmessosului al patriarhiei ecumenice a clarificat mai devreme: ”Constantinopolul nu poate garanta autocefalia, trebuie să fie un consimțământ și cerere din partea bisericii din care o parte vrea să primească autocefalie”.
Cu alte cuvinte ierarhul a continuat, ”Dacă Ucraina vrea să primească autocefalia, Constantinopolul nu o poate oferi singur; trebuie să fie o cerere din partea Bisericii ortodoxe ruse dat fiind că Ucraina se află în prezent în sânul său.”
A fost o vreme de tulburari când Rusia a cazut atât de mult, încât dusmanii ei erau încredintati ca este lovita de moarte. In Rusia nu era tar, conducere si armata (de la moartea tarului Ivan al IV-lea Groznâi (1584), pâna la urcarea pe tron a lui Mihail Feodorovici Romanov (1613)). La Moscova, puterea era în mâinile strainilor. Oamenii s-au împutinat sufleteste, au slabit cu duhul si asteptau salvarea de la straini, în fata carora începeau sa se linguseasc . Pieirea era de neînlaturat, si Rusia ar fi pierit inevitabil daca ar fi fost pierduta complet constiinta dreptatii în fata lui Dumnezeu. Dar Rusia si poporul rus au fost izbavite de Sfântul Ermoghen. Dusmanii Rusiei îl tineau într-un beci din Kremlin, îsi bateau joc de el, îl torturau, se straduiau sa-l faca sa li se supuna, sa tradeze întelegerea teologica a dreptatii, proprie poporului sau. Sfântul Ermoghen a fost torturat pâna la moarte, dar nu s-a predat cu duhul si a chemat Rusia pe drumul ei istoric, de stat crestin cu o conducere crestina, a chemat-o sa tina minte adevarul si sa-i ramâna credincioasa.
Înalt Preasfintitul Ermoghen a renascut spiritual si moral poporul rus în credina si în marturisire si Rusia s-a azezat din nou pe calea cautarii împaratiei lui Dumnezeu si a dreptatii Lui, a dreptatii întelese ca supunere a vietii de stat pamântesti începaturii duhovnicesti. Si Rusia se ridica. Nu se poate gasi în istorie o asemenea cadere a statului si o asemenea grabnica si minunata ridicare, într-un singur an, când oamenii renascura spiritual si moral. Aceasta este istoria Rusiei, acesta este drumul ei.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
2 comments