SACCSIV – blog ortodox

Video: Parintele Ilarion Felea

Posted in Sfinţii inchisorilor by saccsiv on septembrie 18, 2020

Biserica are nevoie de Sfinții Închisorilor – Calendar creștin ortodox: 21 iunie

Posted in Calendar Ortodox, ORTODOXIE, Romania by Vali on iunie 21, 2020

Sursa: https://evz.ro/biserica-are-nevoie-de-sfintii-inchisorilor-calendar-crestin-ortodox-21-iunie3998622.html

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât pe 20 iunie 1992 ca a doua duminică după Rusalii să fie dedicată Sfinților Români.

Celor care se plâng că Biserica Română nu „a dat” mulți sfinți, făcând comparații cu alte biserici, trebuie să li se spună că biserica noastră a devenit autocefală abia în 1885. Primele canonizări ale unor români s-au făcut, padoxal, în cea mai cruntă perioadă a comunismului: Sinodul a decis în 1950 trecerea în rândul sfinților a opt trăitori vrednici, iar proclamarea oficială a fost făcută în 1955.

De atunci încoace numărul lor a ajuns să depășească o sută, răspândiți de-a lungul întregului calendar bisericesc. Trebuie arătat de asemenea că numai Dumnezeu cunoaște numărul tuturor sfinților.

Potrivit Hotărârii Sfântului Sinod din 1991, în Duminica Sfinților Români sunt pomeniți:

„- Sfinții ierarhi, preoți și diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române care s-au săvârșit mucenicește și au mărturisit și au apărat cu jerfelnicie credința ortodoxă, neamul și țara noastră;

– Sfinții cuvioși și cuvioase care s-au săvârșit trăind deplin viața călugărească și care, prin pilda vieții lor și prin rugăciune, au hrănit
duhovnicește pe toți dreptcredincioșii;

– Sfinții martiri din orice treaptă harică sau stare obșească și toți aceia care prin pătimirile și sângele lor martiric au primit cununa
sfințeniei:

– Sfinții români uciși de oștile păgâne sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum și cei care au căzut în luptă cu aceștia
sau în amară robie pentru credință, Biserică și neam;

– Sfinții care s-au săvârșit luptând cu arma cuvântului pentru apărarea credinței, a Bisericii Ortodoxe și a binecredincioșilor ei fii;

– Toți ceilalți sfinți creștini ortodocși români din toate timpurile și de pretutindeni, știuți și neștiuți, care au sporit în dragostea pentru Hristos, a faptei bune, a rugăciunii și a virtuții creștine, pe care Dumnezeu i-a scris în Cartea Vieții.”

Pe de altă parte, nu este lipsit de temei reproșul care li se aduce ierarhilor noștri din Sfântul Sinod că ezită să ia în discuție canonizarea mucenicilor care au pătimit pentru Hristos în temnițele comuniste. Aceasta, în timp ce alte țări foste comuniste au făcut-o deja.

Nu pentru că sfinții din temnițe ar avea nevoie de vreo recunoaștere specială – ei se bucură deja de evlavia poporului, au icoane și acatiste, iar oamenii îi cinstesc, îi pomenesc și li se roagă.

Ci pentru că Biserica noastră pământeană a dat în ultimele săptănâni semne de clătinare în fața vremurilor, și ar avea nevoie de asemenea stâlpo puternici pentru a-și ridica spinarea.

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

VIDEO (si transcriptul): Cuvantul Parintelui Iustin Parvu la Aiud (03.10.2009). NE MAI BATEM MULT JOC DE MARTURISITORI?

PARINTELE IUSTIN PARVU: As putea zice acum linistit, odata cu batranul Simeon: „Acum slobozeste pe robul Tau Stapane, dupa cuvantul Tau în pace”, dar mai am o nelinişte: sa ii vad pe acesti martiri canonizaţi

 

7 ani de la mutarea la Domnul al parintelui Justin Parvu

Posted in antihrist, CIPURI, ECUMENISM, Iustin Parvu, Sfinţii inchisorilor, vaccin by saccsiv on iunie 16, 2020

Cititi va rog:

VIDEO: Parintele Justin Parvu vorbea despre noile documente si 666 cel putin din 1997

Parintele IUSTIN PARVU: „Solutii omenesti nu sunt, dragii mei! Solutia este moartea pentru Hristos” (despre vaccinare, evrei, preoti, politicieni si sistemul antihristic)

PARINTELE IUSTIN PARVU: As putea zice acum linistit, odata cu batranul Simeon: „Acum slobozeste pe robul Tau Stapane, dupa cuvantul Tau în pace”, dar mai am o nelinişte: sa ii vad pe acesti martiri canonizaţi

INTERVIU: Parintele Iustin Parvu despre Parintele Adrian Fageteanu si Acordul de la Balamand

Marele Duhovnic Justin Parvu despre Marele Duhovnic Arsenie Papacioc

INTERVIU cu Parintele IUSTIN PARVU: despre cipuri, pecetluire, necesitatea unitatii celor ce se opun si mucenicie

Interviu cu Parintele IUSTIN PARVU – despre STILISTI, revolte, razboi, antihrist…

Ultimul interviu al Parintele JUSTIN PARVU. Despre imputinarea preotilor adevarati, ratacirea preotului LUCIAN GRIGORE, criza, foamete, manastiri. Mesaj catre romani de praznicul Invierii

Parintele IUSTIN PARVU: Solutia este intoarcerea la traditie. Despre VACCINURI, CODEX ALIMENTARIUS, ELITE si ROLUL ACTUAL AL MONAHILOR

Parintele IUSTIN PARVU ne sfatuiese cum sa ne organizam in comunitati crestine pentru vremurile din urma – video

 

Audio: Virgil Maxim povestind despre temniţele comuniste

Posted in Sfinţii inchisorilor, VIRGIL MAXIM by saccsiv on martie 19, 2020

VALERIU GAFENCU – SFANTUL INCHISORILOR

Posted in Sfinţii inchisorilor, VALERIU GAFENCU by saccsiv on februarie 19, 2020

Sfinții închisorilor, tema unui concurs devenit tradiție la Botoșani

Posted in ORTODOXIE by Vali on februarie 17, 2020

Sursa: https://botosaneanul.ro/stiri/sfintii-inchisorilor-tema-unui-concurs-devenit-traditie-la-botosani-regulament-foto/

 

Un concurs care de la un an la altul atrage tot mai mulți elevi.

Seminarul Teologic Liceal Ortodox ”Sfântul Gheorghe”, Frăția Ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință”, Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Asociația „Scut botoșănean”, Inspectoratul Școlar Județean Botoșani și Muzeul Județean Botoșani organizează concursurile cu tema „Sfinții Închisorilor”, ediția 2020.

Concursul de arte plastice a ajuns deja la a patra ediție, iar concursul de eseuri și poezie este la a doua ediție.

Concursul de arte plastice își propune atragerea unui număr cât mai mare de elevi de la școlile și liceele din municipiul Botoșani și din județul Botoșani pentru a face cunoscută istoria recentă a României și a dezvolta un simț al apartenenței față de acest neam.

De asemenea, concursul de eseuri și poezie își propune să scoată în evidență rolul și importanța jertfei pătimitorilor din închisorile comuniste, precum și viziunea tinerilor elevi privind transformările profunde pe care instaurarea brutală a comunismului le-a produs în societatea românească. Mărturisirea de credință ca atitudine ziditoare și mântuitoare a sufletului românesc; portrete ale martirilor din închisorile comuniste.

B1 tv ii ataca furibund pe mucenicii Mota si Marin si pe scriitorul Sorin Lavric

B1 tv: Apologia legionarismului în fața studenților de la Cluj. Scriitorul Sorin Lavric se plânge că tinerii nu mai știu cine au fost Moța și Marin, „creștini” care au luptat alături de liderul fascist spaniol Franco (VIDEO)

Interzis prin lege în România prin lege, legionarismul încă rămâne un model de dat exemplu în viziunea unor istorici sau teologi care folosesc partea creștină a mișcării fără a mai menționa de crimele comise în numele acestor idei.

Ultimul astfel de caz vine de la scriitorul Sorin Lavric, doctor în filosofie. Prezent la conferința „După 30 de ani de libertate”, organizată de Liga Studenților din Cluj, pe scenă altături de Radu Preda, președintele IICCMEr, acesta a găsit de cuviință să se plângă de o presupusă lipsă de cultură a tinerilor români care ar veni fix din necunoașterea celor ce au fost Moța și Marin, personaje considerati drept eroi de legionari pentru că au luptat alături de dictatorul fascist spaniol Franco.

„Libertatea astea de expresie treptat se micșorează, nu vom mai putea să exprimăm liber în public, apare o prohibiție, o interdicție stăruitoare asupra unor teme pe care nu avem voie să le discutăm decât în direcția dorită de cei care domină. O simt asta, o simt pe pielea mea și îmi dau seama. 

Eu pot să spun că am studenți, studente născute în 2000, ce nesimțire să te naști în 2000 (nr. râde ironic) și nu știu cine a fost Dumitru Stăniloaie, nu știu în București unde e Mănăstirea Antim. Mănăstirea Antim fiind un reper, e ca și cum ar fi Someșul în Cluj. Ce să vă spun, nu mai au cultură generală și nici nu îi mai preocupă acest lucru. Pot să dau o puzderie de exemple. Mergeam, când am venit acum am venit cu un coleg de la ASCOR și vorbeam de toate și l-am întrebat „tu ai auzit de creștini care au murit în războiul din Spania – Moța și Marin”. Nu știa absolut nimic! Atât am zis doi creștini nimic altceva. Asta este cultura noastră în general!„, a afirmat Sorin Lavric în fața studenților.

Ion I. Moţa și Vasile Marin au plecat drept voluntari și au luptat în Spania în cadrul războiului civil alături de trupele loiale lui Francisco Franco, general care avea după să conducă cu o mână de fier Spania într-una din cele mai dure sângeroase dictaturi.

Amândoi au murit în timpul luptelor de pe frontul de la Majadahonda lucru ce avea să îi transforme în eroi ai legionarilor, fiindu-le dedicate numeroase cântări și monumente, inclusiv unul pe front unde au decedat.

Pe lângă promovarea ortodoxismului, Mișcarea Legionară s-a remarcat în România pentru crimele odioase pe care le-a comis, printre care amintim de Nicolae Iorga, Armand Călinescu sau I.G. Duca, cât și prin politicile antisemite și de orientare național-fasciste.

Inregistrarea video la:

(more…)

Interviu cu parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa (2005)

Posted in Gheorghe Calciu Dumitreasa by saccsiv on noiembrie 20, 2019

Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa (23 noiembrie 1925 – 21 noiembrie 2006) a fost unul dintre cei mai importanti dizidenti anticomunisti dar si unul dintre cei mai vocali luptatori impotriva masoneriei si ecumenismului.

A îndurat peste 21 de ani de închisoare sub comunişti (1948-1964, 1979-1984).

Jurnal Spiritual: Martirajul din închisori

În celulă virtuțile sporeau

În celulă -Sunt oameni a căror simplă prezenţă îţi provoacă în su­flet o bucurie imensă, pentru că sălăşluind Hristos în interiorul lor emană o dragoste puternică, necondiţionată. Părintele Gheorghe Calciu a fost o astfel de persoană, pli­nă de virtuţi, dar mai înainte de toate plin de dragoste faţă de orice făptură a lui Dumnezeu. Chiar şi pe patul spita­lu­lui, în ciuda suferinţelor cumplite, găsea resurse pentru a zâm­bi şi a te întâmpina cu bucurie.

Aşa cum Sfântul Se­ra­fim de Sarov îi întâmpina pe credincioşi

Şi această dra­gos­te şi-a dorit-o şi pentru enoriaşii săi, cărora le‑a lăsat prin testament acest cuvânt: „Iubiţi-vă unii pe alţii cum şi Iisus ne-a iubit pe noi, ca să se vadă din aceasta că suntem fii Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Trebuie să-I mul­ţu­mim lui Dumnezeu că ne-a trimis un astfel de păs­tor. Iar pe părintele Gheorghe Calciu să-l rugăm ca, de acolo de sus, de lân­gă sfinţii pe care i-a îndrăgit toată viaţa, să se roage pen­tru întreg neamul românesc. Pentru care a su­fe­rit atât de mult. În anul 2005, în luna septembrie, am stat mai mult de vorbă cu părintele şi mi-a împărtăşit câteva din mo­mentele pe care le-a trăit în temniţele comuniste. (Raluca Tănăseanu)

(more…)

„Niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus” – asa descrie EXPERIMENTUL PITESTI cercetătorul CNSAS Mădălin Hodor

Posted in Experimentul Pitesti, MISCAREA LEGIONARA, Sfinţii inchisorilor by saccsiv on octombrie 30, 2019

Captura youtube

Conform Active News, Istoricul Mădălin Hodor, cercetător în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a considerat de cuviință să confirme ipotezele colegului său, Mihai Demetriade, care într-un interviu pentru Radio France International (RFI) a sugerat că, în cazul terifiantului experiment de la Pitești, „victimele nu sunt chiar victime”. Astfel, într-o postare pe Facebook Mădălin Hodor a scris:

„Astazi, prietenul Mihai Demetriade a postat pe contul de Facebook un interviu al lui despre Pitești. Ei, interviul ăsta, bazat pe cercetările lui de ceva ani, cam da la temelia unuia dintre marile mituri ale carpetei cu Răpirea din Serai din CV-ul marilor istorici anticomuniști ai patriei. Care și-au cam construit niste cariere și au produs niște scrieri de toată jena, nu mai zic și niște filme bune de aruncat la coș.

Evident, și aici prietenii stiu de ce, cel mai tare au sărit de cur în sus trepanații noii drepte, vexați nevoie mare că le strică omul feng shui-iul cum că bunicuții lor mici și verzi au fost victimele sovieticilor. Când colo ce să vezi? Legionarii ăia drepți și buni erau doar niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus. Cu voluptate aș spune.  Mvaiii ce urlete! Cum nu le-a ajuns să îl înjure pe Mihai, au descoperit că suntem prieteni, că susținem USR și alte chestii. Și așa au ajuns și la nasul meu lung. Ca să scutesc banii de investigații vă spun din capul locului că nu sunt evreu, deși aș fi onorat să fiu. Pe de altă parte aș avea sugestia să începeți investigația din altă parte anatomică asimiltată de regulă cu lungimea nasului”

Iata si o parte din interviul rfi Ororile de la Piteşti. Interviu cu cercetătorul CNSAS, Mihai Demetriade:

În contextul aniversării celor 30 de ani de la căderea blocului estic și al discuțiilor ivite în ultimele două săptămâni legate de controversatul film „Între chin și amin”, corespondentul RFI la Berlin, William Totok,a pregătit acest material despre fenomenul Pitești. Despre legende, folclor penitenciar, memorialistică mistificatoare, istoria comunismului şi instrumentalizarea politico-ideologică a trecutului recent într-o discuţie cu cercetătorul de la CNSAS, Mihai Demetriade

[…]

„Ce s-a întîmplat la Piteşti…– eu nici n-aş folosi termenul de experiment, care iarăşi este o lectură hiperbolizantă şi excesiv individualizantă a poveştii cu Piteştiul. Aş vorbi mai degrabă de o acţiune, cum o numeşte la un moment dat [ofiţerul Tudor] Sepeanu, o acţiune de rupere sau o acţiune de disoluţie sau o acţiune de diversiune, cum o numeşte [generalul de Securitate] Nicolschi.”

Mihai Demetriade a explicat în continuarea discuţiei noastre şi rolul „actorilor” principali în scenariul de la Piteşti.

„Explicaţia asta pedagogică este asta că a existat un actor represiv, şi anume Securitatea, care a pus în scenă experimentul ăsta pedagogic, care a avut nişte victime. Asta este o lectură foarte comodă simbolic, pentru că avem identificaţi represorii, avem identificată metoda şi avem identificate victimile. Iar cercetarea de arhivă dovedeşte că nu e foarte sigur că, de pildă, victimele au fost victime pînă la capăt. Deci complicitatea lor cu experimentul e cu mult mai subtilă şi mai adîncă.”

Mihai Demetriade vede o paralelă între incidentele violente care au avut loc între legionarii, internaţi în lagărul de la Rostock, unde se aflau gardiştii fugiţi după „rebeliunea” din 1941, şi comportamentul violent al acestora din timpul detenţiei, în România postbelică.

În lagărul de la Rostock, un legionar fusese învinuit de către colegii săi c-ar fi pus la cale un complot contra lui Horia Sima. Învinuitul a fost torturat într-un mod bestial. Şi asta, spune Demetriade „S-a soldat cu cruzimi greu de imaginat – şi care seamănă, ca scenografie a torturii, foarte bine cu Piteştiul. Inclusiv problema aşa-zisei demascări care făcea parte din ritualul violent.”

Referitor la analogiile evidente între acţiunile violente puse la cale de legionari în etape istorice diferite, cercetătorul Demetriade precizează:

„Asta te duce cu gîndul că există [o legătură] – şi nu doar cu episodul Rostock, ci şi cu episodul pedepsirii care era un tip de practică legionară veche în istoria Mişcării, de la pedepsirile publice ale trădătorilor (povestea cu Stelescu), dar şi pedepsirile din inchisori. În detenţia post-rebeliune, facţiunile anti-simiste, grupurile şi grupusculele legionare anti-Sima, se pedepseau, pur şi simplu, prin bătăi sistematice [aplicate] coreligionarilor.”    „Tortura nu este o excepţie venită sau impusă de un terţ represor. Ea face parte din anatomia legionară. Administraţia penitenciarului a creat contextul favorabil ca acest episod violent să se dezvolte. Asta developează Piteştiul cumva, şi Suceava, într-o altă lumină. Îţi dai seama că victimele nu sînt chiar victime.”

Gheorghe Pintilie, din partea Securităţii, a coordonat toată acţiunea, folosindu-se de această „anatomie a violenţei” care, în ultimă instanţă, a degenerat în ororile care s-au petrecut la Piteşti între 1949 şi 1951.

[…]

Referitor la cei doi, fratele mircea.v a comentat:

Deci nu oricine frate, ci istorici cercetatori CNSAS… Ce-i in capul meu la adresa lor acuma, nici nu vreau sa vorbesc…

Demostene Andronescu in „Reeducarea de la Aiud” spune:

„Si apoi, înca ceva . De ne vom abtine si nu vom depune marturie despre ceea ce s-a întâmplat atunci, exista riscul ca cei de mâine sa scrie istoria doar dupa documentele (scrisoarea lui Gyr, declaratiile celorlalti , etc.) pe care calaii neamului românesc le-au fabricat si le conserva pentru posteritate.
În acest sens este edificatoare discutia care a avut loc între un anchetator si un anchetat în timpul instrumentarii parodiei de proces intentat presupusilor initiatori ai ororilor de la Pitesti. Dupa ce a semnat, în urma a zile si nopti de tortura, declaratia care i se cerea, cel anchetat a spus anchetatorului : „Nu va dati seama ca la prima ocazie voi retracta tot ce m-ati silit sa recunosc în aceasta declaratie si ca aceasta retractare, chiar daca nu-mi va mai servi mie, va servi, mai târziu, la stabilirea adevarului” . La aceasta anchetatorul i-a raspuns cu cinism : ” Te asigur ca nu vei avea aceasta ocazie si ca dupa 50 sau 60 de ani, când nu vei mai fi nici tu si nu voi mai fi nici eu, istoria se va scri dupa asta” . Si apucând cu doua degete foile cu declaratia proaspat semnata le flutura pe sub nasul nefericitei sale victime.
Este de datoria noastra, a celor care am supravietuit urgiei, ca spunând adevarul despre ceea ce s-a întâmplat atât cu el cât si cu ceilalti, sa le asiguram , lor si cauzei pe care ei au slujit-o, locul ce li se cuvine în istorie. Cu alte cuvinte, avem, datoria sa depunem marturie , ca nu cumva viitorimea sa scrie numai dupa documentele infamante si mistificatoare pe care ticalosii le-au pregatit în acest scop.”

Fara cartile scrise de martirii si sfintii ce au trecut prin aceste puscarii, asa ar fi fost.

Pentru cei 2 suboameni „cercetatori cnsas” si pt cine vrea sa isi faca o imagine despre ce s-a intamplat in puscariile comuniste, mai jos cateva carti:

„Viata Parintelui Calciu”
„Intoarcerea la Hristos” – Ioan Ianolide
„Imn pentru Crucea purtata” – Virgil Maxim
„Reeducarea de la Aiud” – Demostene Andronescu
„Cumplite incercari, Doamne” – Marcel Petrisor
„Marturisiri din mlastina disperarii” – Dumitru Bordeianu

 

In incheiere, cateva vorbe despre William Totok, cel ce i-a luat inteviul lui Mihai Demetriade:

(more…)

MIRCEA VULCANESCU – ucis de puscaria bolsevica la 28 octombrie 1952

Posted in MIRCEA VULCANESCU, Sfinţii inchisorilor by saccsiv on octombrie 29, 2019

Iata ce putem citi la SINAXAR 28 OCTOMBRIE: Viața Filosofului Martir MIRCEA VULCĂNESCU, alcătuită de maicile de la m-rea Paltin Petru Vodă de pe blogul Atitudini:

m.vulcanescu

SCHIŢĂ BIOGRAFICĂ. PRIMII ANI DE ŞCOALĂ

S-a născut pe 3 martie 1904[1], la Bucureşti, ca al doilea copil al lui Mihail Vulcănescu, care a fost 41 de ani funcţionar al Ministerului Finanţelor, şef al serviciului Contabilităţii Casei de Depuneri, apoi al Regiei Monopolurilor Statului, inspector financiar şi unul din întemeietorii Societăţii Generale a Funcţionarilor publici, al cărei preşedinte a fost. Mama, Maria, născută Tomescu, la Slatina, în 1876 este fiica lui Mihail Tomescu, moşier, proprietar al moşiei Potcoava, judeţul Olt şi alegător la divanul din 1854 şi al Elisabetei. Primele trei clase ale şcolii primare le urmează la Institutul Anglo-German din Bucureşti, iar clasa a patra, la Şcoala primară de Stat de la Lucaci, unde absolvă cursul primar.

Studiile secundare le face în frământarea războiului trecut: clasa întâia şi a doua la Liceul Matei Basarab din Bucureşti (1914-1916); clasa a treia, particular, la Liceul refugiaţilor de pe lângă Liceul Naţional din Iaşi (1917-1918). Îşi dă capacitatea la Gimnaziul din Tecuci (vara 1918) şi o finalizează la Liceul Lazăr din Bucureşti (1918-1919); clasa a şasea şi a şaptea, ca particular, la Liceul Matei Basarab din Bucureşti (1919-1921); clasa a opta, ca particular (vara 1921), la Liceul Mihai Viteazul din Bucureşti, unde îşi susţine bacalaureatul (octombrie 1921)[2].

Încă din adolescenţă scrie poezii şi eseuri (Conştiinţa naţională la români, Cine e poetul românismului), devine cercetaş la 12 ani, iar la 16 ani se înscrie în Societatea culturală Înfrăţirea românească.

 

mircea vulcanescu tanarACTIVITATEA CULTURALĂ ŞI CARIERA PROFESIONALĂ

Nu cred în politică. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, „umanitatea”, ci omenia[3].

 

(more…)

%d blogeri au apreciat: