PĂRINTELE NICOLAE STEINHARDT, EVREUL GENIAL CONVERTIT LA ORTODOXIE. PORTRET

Sursa: https://atitudini.com/2019/03/parintele-nicolae-steinhardt-evreul-genial-convertit-la-ortodoxie-portret/

„DEVOȚIUNEA MEA PARTICULARĂ ESTE CRUCEA”.

 Motto: „Degeaba suferi, dacă eşti în afara Bisericii nu ţi-e de niciun folos. Câţi eretici n-au riscat moartea? Câţi nu au dorit-o şi care acum ard în foc? Diavolul are şi el martirii lui”.

ITINERARII BIOGRAFICE

Monahul Nicolae (Nicu-Aurelian) Steinhardt, scriitor, publicist, critic literar, eseist,  filosof și adânc trăitor creștin, de origine evreu, se naște la 12 iulie 1912, în comuna Pantelimon, lângă București. Tatăl său, inginerul și arhitectul Oscar Steinhardt, rănit la Mărăști și decorat cu „Virtutea militară”, pentru că a luptat în primul război mondial, conducea o fabrică de mobile și cherestea la marginea Bucureștiului. Mama excela în blândețe și bunătate, calități descrise de N. Steinhardt într-o cromatică tentă de nostalgie: „Maică-mea era poreclită «Bunătate». Mi-o amintesc dând bucăţele de zahăr cailor înhămaţi la trăsurile care, pe vremuri, îşi aşteptau muşteriii de-a lungul trotuarelor. Model i-am avut pe amândoi părinţii”. Urmează exclamația cu nuanțe de amărăciune a celui care, neînduplecat cu propria fire, își va face mereu o intransigentă autoanaliză: „Dar, vai, n-am nici curajul tatei, nici bunătatea mamei! Cum de pot fi atât de altul decât ei? Ce minunat lucru ar fi fost să pot împreuna calităţile amândurora! N-a fost să fie!”. Din scurta autobiografie pe care Nicolae Steinhardt și-a alcătuit-o la îndemnul IPS Teofil Herineanu și al părintelui duhovnic, Arhim. Serafim Man, spre a fi păstrată în arhiva Mănăstirii Rohia, spicuim următoarea mărturisire, semnificativă pentru lucrarea pe care pronia lui Dumnezeu a avut-o cu sufletul lui Steinhardt, adus la creștinism asemenea convertirii minunate a lui Saul: „Din copilărie m-au atras clopotele și obiceiurile creștinești. Părinții mei erau în bune relații cu preotul Mărculescu de la Biserica locală, Capra, unde am mers și eu”[1].

După clasele primare pe care le face în parte acasă, parte la Școala Clementa din București, urmează cursurile Liceului Spiru Haret, unde „am fost singurul dintre cei patru elevi israeliți care nu am venit cu certificat de la rabin, ci am învățat religia creștină, avându-l drept dascăl pe preotul Gheorghe Georgescu, de la biserica Sfântul Silvestru, om de ispravă, care mă simpatiza și-mi da note mari”[2].

 „Afecțiunea mea pentru Neamul românesc s-a întărit”

Nicolae Steinhardt, parintele de la Rohia

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/parinti/nicolae-steinhardt-parintele-la-rohia-145975.html

Nicolae Steinhardt, parintele de la Rohia

Nicolae Steinhardt s-a nascut in data de 12 iulie 1912, in comuna Pantelimon, langa Bucuresti. La nastere, a fost numit Nicu-Aurelian. Tatal sau, Oscar, de origine evreu, a fost inginer si arhitect. Conducea o fabrica de mobila si cherestea. Pentru meritele sale din cadrul Primului Razboi Mondial, Oscar a fost decorat cu medalii.

Intre anii 1919-1929, tanarul Nicu-Aurelian a urmat cursurile scolare si liceale la Liceul „Spiru Haret”, unde a fost coleg cu filosoful Constantin Noica. Dupa terminarea studiilor, viitorul parinte Nicolae a inceput sa-si dezvolte talantul de scriitor. Astfel, pentru o vreme, el a frecventat Cenaclul literar „Sburatorul”, coordonat de Eugen Lovinescu.

In anul 1934, Nicu-Aurelian si-a luat Licenta in Drept si Litere, la Universitatea din Bucuresti, si a publicat cartea „In genul… tinerilor”. Apoi, in anul 1936, si-a sustinut lucrarea de Doctorat in Drept constitutional, tot la Universitatea din Bucuresti. Intre anii 1937-1938 a calatorit in Elvetia, apoi Viena, la Paris si in Anglia, sporind tot mai mult in arta literara.

In anul 1939, cand a revenit in tara, s-a angajat ca redactor, la „Revista Fundatiilor Regale”, insa in anul 1940 a fost dat afara, din pricina faptului ca era evreu. In aceasta perioada, intre anii 1940-1944, sub guvernarea Antonescu-Sima, au fost implementate o serie de privatiuni etnice. Intre anii 1944-1948, revenit in redactia „Revistei Fundatiilor Regale”, a publicat un numar insemnat de articole.

Apoi, intre anii 1948-1959, a suferit o noua serie de prigoniri. In cele din urma, Nicu-Aurelian Steinhardt a fost acuzat de „crima de uneltire impotriva oranduirii sociale a statului” si condamnat la 12 ani de munca silnica. Condamnarea a survenit, de fapt, pentru ca Steinhardt nu a vrut sa depuna marturie impotriva lui Constantin Noica, in cadrul „lotului mistico-legionar Constantin Noica – Constantin Pillat”.

Vreme de cinci ani, el a stat in inchisorile din Jilava, Gherla, Aiud etc. Se gandea ca va muri nebotezat. Dar, in prima celula in care a intrat, in inchisoarea din Jilava, primul care i-a vorbit a fost parintele Mina Dobzeu. El va zice: “Din copilarie m-au atras clopotele si obiceiurile crestinesti. Ma simteam din ce in ce mai atras de crestinism. M-am apropiat de literatura patristica si de filosofia crestina. Eram de multa vreme apt pentru Botez, imi lipseau numai curajul si hotararea. Diavolul ma ispitea cu frica, smerenia, slabiciunea.”

Nicu-Aurelian a primit Botezul in ziua de 15 martie 1960, in celula 18, in inchisoarea Jilava. Cel care l-a botezat a fost Parintele Mina Dobzeu. A fost eliberat in august 1964. La iesirea din inchisoare a fost desavarsit Botezul, prin Mirungere. Din acest moment, Nicolae Steinhardt a inceput sa traduca si sa scrie opere insemnate, precum: “Intre viata si carti” (1976) si „Incertitudini literare” (1980).

Isi dorea deja de mai multi ani sa fie calugar. Dupa moartea tatalui sau, in anul 1967, Steinhardt a inceput sa-si caute o manastire. El a intampinat refuzul multor stareti. Toti se fereau de un fost detinut politic. In anul 1973, Constantin Noica i-a spus: „Ti-am gasit locul potrivit.” Se referea la Manastirea Rohia, unde staret era parintele Serafim Man, cel care il botezase, pe cand se afla in inchisoare.

In anul 1980, Inalt Preasfintitul Iustinian Chira l-a primit pe Nicolae Steinhardt in Manastirea Rohia. A fost primit ca ucenic de Parintele Serafim Man. In ziua de 16 august 1980, parintele Serafim Man (sau IPS Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Clujului) l-a tuns in calugarie pe Steinhardt, dandu-i numele Nicolae. Este randuit in ascultare la biblioteca manastirii. Pune in ordine cele peste 23.000 de carti ale manastirii. Totodata, se ocupa de indrumarea pelerinilor si de intocmirea predicilor.

In acest timp, publica urmatoarele carti: “Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltarii, Grandiosului, Solemnitatii, Exuberantei si Patetismului” (1982), „Critica la persoana intai” (1983), „Escale in timp si spatiu” (1987) si „Prin altii, spre sine” (1988).

Parintele Nicolae Steinhardt a trecut la cele vesnice in ziua de 29 martie 1989, in spitalul din Baia Mare. A fost inmormantat in cimitirul Manastirii Rohia.

Dupa anul 1989, prietenii sai au inceput sa publice cartile acestuia, care nu au putut fi publicate in vremea comunismului. „Jurnalul fericirii” (1991), „Monologul polifonic” (1991), „Daruind vei dobandi” (1992), „Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia raspunde la 365 de intrebari incomode adresate de Zaharia Sangiorzan” (1992, 1998), „Primejdia marturisirii” (1993) si „Drumul catre iubire” (1999).

In data de 27 august 2013, parintele Nicolae Steinhardt a fost deshumat si asezat intr-un nou mormant, in cimitirul manastirii. Dimineata a fost savarsita Sfanta Liturghie. Dupa aceea, calugarii din obstea manastirii, in frunte cu Preasfintitul Iustin Sigheteanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului, au mers in cimitirul manastirii si, dupa randuiala Bisericii Ortodoxe, au inceput deshumarea osemintelor parintelui Nicolae Steinhardt si, apoi, le-au asezat intr-un mormant nou, aflat aproape de mormantul Arhimandritul Serafim Man.

Teodor Danalache

Șapte ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Arhimandritului Serafim Man

Sursa: http://vladherman.blogspot.com/2020/02/sapte-ani-de-la-trecerea-la-domnul.html#.XkJoryOxXIV

Miercuri 12 februarie 2020,

se împlinesc șapte ani de când,

Vrednicul de pomenire Arhimandritul Serafim Man

s-a năcut în Împărăția Lui Dumnezeu.

Parastasul și slujba de pomenire la împlinirea celor 7 ani de la trecerea la Domnul pentru Părintele Serafim Man, vor fi oficiate, duminică 16 februarie 2020, la Mănăstirea “Sfânta Ana” Rohia.

Sfânta și dumnezeiasca liturghie și Parastasul de pomenire, vor fi oficiate de către Preasfințitul Părinte IUSTIN Episcopul Maramureșului și Sătmarului și Preasfințitul Părinte Arhiereu Vicar TIMOTEI Sătmăreanul, împreună cu soborul mănăstirii. Sunt așteptați să participe, preoți, monahi, monahii și credincioși.

+ + +

Arhimandritul SERAFIM (Stefan) Man, s-a născut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lângă Rohia. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952 a intrat în obştea mănăstirii Rohia, fiind primit de către stareţul Justinian Chira, Vrednicul de pomenire Justinian Arhiepiscopul. La 20 iulie 1955 a fost tuns în monahism primind numele de Serafim. În martie 1957 a fost hirotonit ierodiacon apoi ieromonah slujind la mănăstire până în anul 1959. Din anul 1959, după Decretul 410, până în 1971 a slujit ca preot în parohiile Cupşeni, Băiuţ si Costeni. În 1971 a revenit la mănăstirea de metanie iar în anul 1973 a fost numit stareţ al mănăstirii Rohia. A condus mănăstirea până în 1984 când, din motive de sănătate (cancer la gât) s-a retras. Preacuvioşia Sa a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obştea Mănăstirii şi l-a călugărit.

Părintele Serafim Man a absolvit Seminarul Teologic din Cluj – Napoca, Institutul Teologic Universitar din Sibiu, promoţia 1979.

În 6 decembrie 1973, a fost hirotesit Protosinghel, iar la 15 august 1982, a fost ridicat la rangul de Arhimandrit. La 27 decembrie 2012, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin i-a acordat în semn de preţuire si respect „Crucea Voievodala Maramuresana”. În noiembrie 2010, la împlinirea vârstei de 75 de ani, a primit titlul de Cetăţean de onoare al Oraşului Târgu Lăpuş.

A trecut la Domnul, în dimineata zilei de 12 februarie 2013.

A publicat urmatoarele carti: Manastirea Rohia, Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului ; Livada duhovniceasca ; Adevaruri traite, Învataturi folositoare ; Un buchet de pilde si învataturi crestine pentru tineri ; Crâmpeie de propovaduire din amvonul Rohiei ; Meditatii duhovnicesti ; Viata si Acatistul Sfântului Serafim de Sarov ; Rugaciunea domneasca Tatal nostru – tâlcuire. A publicat multe predici si omilii în revistele teologice.

Manastirea Rohia