Pogorarea lui Iisus Hristos la iad. Inainte sufletele tuturor mortilor mergeau in locuinta mortilor. Acum doar sufletele pacatosilor merg in iadul provizoriu. Dupa invierea mortilor si Judecata de Obste, pacatosii inviati vor merge cu trup si suflet in iezerul de foc

1 Petru 3, 18‑22:

Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,

Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare,

Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.

Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,

Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile şi puterile.

Sfântul Apostol Petru vorbeşte despre pogorârea Domnului la iad. In răstimpul dintre moarte şi Înviere, când trupul Său zăcea în mormânt, Hristos a coborât cu sufletul Lui îndumnezeit printre cei adormiţi şi le‑a propovăduit cuvântul Evangheliei. Până la Învierea Lui toţi oamenii mergeau în iad.

Sfântul Chiril al Alexandriei:

„Ducând cuvântul credinței la iad, Hristos a extins harul Său la întreaga fire”

La încheierea Proscomidiei, precum şi la intrarea cu Cinstitele Daruri, în Sfântul Altar preotul rosteşte, în taină, rugăciunea:

„În mormânt cu Trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe tron împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins”

Iata si ce putem citi la Coborarea la iad a lui Iisus Hristos de pe Crestin Ortodox:

Activitatea Mantuitorului Iisus Hristos s-a desfasurat pe multe planuri: ceresc – ca Logos preexistent; pamantesc – de la intrupare pana la rastignirea pe cruce si ingropare; la iad – sub pamant – ca Imparat biruitor, cat a stat cu trupul in mormant; iarasi la cer, preaslavit cu trupul, dupa inviere si preaslavire sau inaltarea la cer; si in fine, sacramental, ca Hristos Euharistie si ca savarsitor al Sfintelor Taine – in chip nevazut – in Biserica. Toate aceste activitati sunt intrevazute clar in Epis­tola I a Sfantului Apostol Petru.

Coborarea lui Hristos la iad este una din marile probleme ale Epistolei I Petru si e o tema specifica, in felul cum este formulata de el. Ea constituie un adevar fundamental al invataturii crestine. Despre acest fapt, Apostolul Petru se exprima atat de enigmatic – in pasajul din capitolul III, 19-20 – incat textul devine foarte greu la interpretat si ridica o seama de probleme dificile; intre acestea unele privesc per­soanele in cauza, altele felul si scopul vestirii, iar altele timpul si locul. Cu alte cu­vinte:

DE STUDIAT ZILNIC despre evenimentul de maximă importanță din istoria întregii creații: Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. E despre Sfârșitul Vremurilor, pe care mai nimeni nu le așteaptă și nici nu se pregătește pentru întâmpinarea lor

Foto: https://hellobucovina.com/web/voronet-monastery/

Ev. Matei XXV, 31-46:

31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

In termeni cat mai simpli cu putinta, pentru a intelege si incepatorii:

Aceasta este Infricosata Judecata, adica Judecata de Obste, care-i diferita de Judecata Particulara a fiecarui om care moare prima data. Care este numita prima moarte, deoarece exista si o a doua, cea in care se merge la osanda vesnica (mentionata in ultimul verset de mai sus) in iezerul de foc unde vor fi aruncati si moartea si iadul (unde se aflau initial pacatosii nepocaiti) si dracii.

Judecata de Obste tine de Parusie, adica de a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos si de invierea mortilor. El este Fiul Omului din primul verset de mai sus si El va fi Judecatorul. Iar printre cei pusi in dreapta sau in stanga Sa vor fi inclusiv toti mortii inviati (inclusiv cei dusi in “primul Rai” sau in “primul iad” dupa Judecata Particulara a fiecaruia).

Parusia este deci evenimentul de maxima importanta din istoria intregii creatii. De cand ne nastem si pana murim (adica acea moarte urmata de Judecata Particulara) datori suntem sa ne gandim si sa ne pregatim pentru Judecata de Obste. Suntem un fum de o clipa pe Pamant iar vesnicia ne-o vom petrece dincolo. Aici si numai aici pe Pamant putem remedia ceva. Dincolo va fi prea tarziu.

Mai inainte de toate acestea trebuie insa sa vina antihrist:

Sfantul IOAN DAMASCHIN: Trebuie sa vina ANTIHRIST / Il vor primi IUDEII / Va fi OM nascut din curvie si va primi toata energia lui SATAN / La INCEPUT va lua chipul SFINTENIEI…

Din pacate, pe cat de importanta este aceasta Judecata Infricosata, pe atat de putin majoritatea oamenilor se gandesc la ea:

• unii pentru ca sunt pagani
• altii pentru ca sunt eretici
• altii pentru ca sunt atei
• iar altii pentru ca dorm pe ei si merg degeaba la biserica

La aceasta ultima categorie ma voi referi oleaca in acest articol.

Cei mai multi dintre acestia habar nu au de cele ce le-ati citit mai sus, pentru ca nu sunt atenti la predica sau pentru preotul nu le spune. Si nu-i intereseaza nici sa citeasca Sfanta Scriptura, scrierile Sfintilor Parinti sau orice i-ar mai trezi macar putin din somnul nesimtit in care isi duc existenta. Prefera sa piarda timpul la tv belind ochii la emisiuni mondene, sa fie la zi cu voma stirilor total neimportante sau sa se adape din baltoaca puturoasa cu horoscoape si invataturi new age. Iar cand nu se uita la tv, comunica despre nimic pe facebook.

Altii insa, mai stiu cate ceva, dar se mint pe ei si ii mint si pe altii cum ca mai e mult pana departe. Cu toate ca altceva recita din Crez cand merge fiecare la biserica:

Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să vie.

Adica o asteapta, nu spune ca o va astepta.

El (sau ea) o asteapta, nu spune ca o vor astepta copii sai sau nepotii sai sau urmasii sai de peste multe generatii.

Iar Crezul a fost scris astfel deoarece Domnul nostru Iisus Hristos, Sfinti Apostoli si Sfinti Parinti s-ar exprimat foarte clar ca Ziua Domnului va veni ca un fur noaptea. Iata, de exemplu ce spunea Sfantul Teofan Zăvorâtul:

“Hoțul se strecoară noaptea, când nu este așteptat. Așa și ziua Domnului va veni, când oamenii nu o vor aștepta; și de vreme ce nu o vor aștepta, nici nu se vor pregăti pentru întâmpinarea ei. Ca să nu ne îngăduim o astfel de greșeală, Domnul a și poruncit: „Privegheați deci, că nu știți în care zi vine Domnul vostru” (Mt. 24, 42). Între timp, noi ce facem? Priveghem, oare? Trebuie să recunoaștem că nu. Moartea tot o mai așteaptă câte unul; dar ziua Domnului, mai nimeni.”

Si de ce a fost ales exemplul cu hotul? Pentru ca oamenii isi incuie noaptea casele, dau drumul la caini, dau drumul la camere de supraveghere, iau tot soiul de masuri tocmai pentru ca nu stiu cand ar putea veni un hot peste ei. Adica oamenii se pregatesc non stop ca asa ceva s-ar putea intampla oricand. Nimeni nu spune “in noaptea asta nu ma calca talharii”.

De ce insa in chestiunea antihrist – Parusie – Judecata – Sfarsitul Vremurilor dorm pe ei?

Cititi va rog si:

Sfantul Ierarh Nifon: Vedenie despre Infricosata Judecata

Rezumat despre Sfarsitul Lumii

 

Categoria CEA MAI IMPORTANTA TEMA (si la care se gandesc cei mai putini…): Parintele Arsenie Papacioc despre Infricosata Judecata

Ne nastem ca sa murim. Suntem un abur de o clipa pe acest Pamant (Ap. Iacov):

Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere.

Ne zbatem aici oleaca si apoi gata. Cea mai mare parte a timpul o vom petrece insa cu sufletul dupa Judecata Particulara iar o eternitate, dupa inviere si Judecata de Obste. Unde?

Iata ce putem citi la Infricosata judecata de pe Crestin Ortodox:

Infricosata judecata – Ziua judecatii: o zi strasnica si inspaimantatoare. Nu mai avem de-a face cu Mielul Acela bland, Care a venit pentru iertare si rascumparare, ci cu un plin de marire Judecator, inconjurat de ingeri. Care va da sentinta cea grozava: „Duceti-va de la Mine!”

O, dar pentru ce ii gonesti Mantuitorule, Tu Care esti lumina si acoperamantul oamenilor? Si unde ii trimiti, Tu, Care ai venit sa ii chemi la Tine pe toti?

„Duceti-va, blestematilor, in focul cel de veci, care este gatit diavolului si ingerilor lui.”

A trecut vremea milei si a indurarii. Acum nu mai au trecere nici lacrimile, acum este judecata nepasatorilor la pocainta. Despartire de dumnezeiasca slava, foc vesnic.

Nici cu mintea nu mai inteleg, nici cuvinte pe limba pamanteasca nu pot descrie sau infatisa deznadejdea celor ce merg acolo. O, Dumnezeule, Dumnezeule, de atatea ori am auzit de munci, de viermele neadormit si gheena, de foc neadormit, si numai una din ele inspaimanta si pe cel mai nesimtitor si de rea credinta. Dar cat de infricosate vor fi toate la un loc si vor fi vesnice, vesnice! Foc care nu lumineaza. Cainta, ca ce usor puteai sa fii in rai.

Lumina in rai, va fi, nu soarele acesta material ci, lumina Sfintei Treimi, si cei care vor fi despartiti de Dumnezeu, vor fi in adanc de intuneric.

Amarul ce il vei avea fiind departat de cei mantuiti, aceasta mare cainta, este viermele neadormit. Dorinta arzatoare de a scapa este setea.

Se produce un amar si o furie pe ei insisi, si aceasta va fi scrasnirea dintilor.

Ferice, de mii de ori ferice, de cei care, prin o mica venire in fire, se pregatesc, dupa cum spune Biserica, prin Evanghelii, pentru mantuirea lor.

Ferice deci de cel care cunoaste lucrul si-si mantuie sufletul, caci atunci amar mare va fi. Fiul lui Dumnezeu, rupt de pacatele oamenilor, plin de sange, rastignit, alungat, scuipat, insultat, lovit cu bice cu plumb, batut in cuie pe cruce intre talhari, impuns in coasta. Cine le-a facut altcineva decat pacatele tale?

Ce va zice Dumnezeu Tatal, pacatosule, care nu ai facut o cat de mica cainta la o spovedanie ferma si curata si plina de bunavointa din partea unui duhovnic care te-ar fi inteles?

Va zice Tatal: „Nemultumitilor, viata Fiului Meu este mai de pret decat toate vietile intregii omeniri si a ingerilor, si Eu am jertfit-o. Sangele Fiului Meu era cel mai scump margaritar al raiului, si l-am varsat tot pe pamant. Tu M-ai silit sa-ti sterg pacatele si tu nu ai vrut sa intelegi cata ura am fata de pacat.

Sunt Judecator, sunt Tata. Ca Judecator, te judec dupa dreptatea Mea, si ca Tata te judec pentru moartea Fiului Meu.”

Daca nu ai vrut cu nici un chip sa-ti randuiesti viata dupa invatatura sigura a Bisericii, mai poti nadajdui atunci mila de la un Judecator si Tata ca Acesta?

Fara hotar este dragostea pentru Fiul Lui, dar tot fara hotar este ura pentru pacatul de care omul nu s-a pocait.

Ni se cutremura sufletele, ne sta vorbirea pe loc. O, suflete pacatoase! O, judecata viitoare! Greselile pentru care vom fi judecati, se impart in patru feluri:
1. Rautatile pe care le facem noi;
2. Rautatile pe care le fac altii din cauza noastra;
3. Bunatatile pe care nu le-am facut;
4. Bunatatile pe care nu le-au , facut altii, impiedicati de noi.

Toate, toate cu tot amanuntul vor fi cercetate.

Sfantul Grigorie de Nissa spune: „toate cate am gandit cu gandul, fie mici, si cu vorba.” Sfantul Grigorie de Nazianz spune: „De orice cuvant in plus vom da raspuns, cu atat mat mult de orice cuvant rusinos, si cu atat mai grozav, de orice cuvant care a ranit pe cineva, chiar daca acela este pacatos, ca si pentru el s-a rastignit Domnul Hristos”.

Acolo, atunci nu se va putea ascunde nimic, asa cum se pacaleste aici lumea cu fel si fel de fete, adica de infatisari. Sfantul Vasile cel mare spune: „Le vom vedea toate deodata, asa cum s-au facut”.

A vorbit cineva impotriva cuiva? Cine ? Nu stim. Este lauda adevarata sau fatamicie? Nu stim. Acolo, atunci se stiu toate, toate se stiu, ca este Dumnezeu Care cunoaste ascunsurile inimii fiecaruia.

O, infricosata judecata a lui Dumnezeu!

O, si mai infricosata hotarare: „Mergi in focul cel de veci. Du-te de la Mine, blestematule! Ce nu am facut sa te scap de aceasta osanda si cat de vinovat esti, de chiar pe Mine Ma pui in situatia sa te blestem si sa te lipsesc de fata Mea?”

Acum ascultati: pentru toate pacatele omului, Dumnezeu a randuit doua judecati. Ori aici, cu lacrimi, la duhovnic, care te intelege, si pacatele de care te pocaiesti nu se mai au in vedere la judecata, ca mila Domnului te iarta; ori ramai la judecata cea mare unde nu te va mai judeca mila Lui ci dreptatea Lui.
Parintele Arsenie Papacioc

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Parusia

Sfantul Teofan Zăvorâtul: “Moartea tot o mai așteaptă câte unul; dar ziua Domnului, mai nimeni”