Pogorarea lui Iisus Hristos la iad. Inainte sufletele tuturor mortilor mergeau in locuinta mortilor. Acum doar sufletele pacatosilor merg in iadul provizoriu. Dupa invierea mortilor si Judecata de Obste, pacatosii inviati vor merge cu trup si suflet in iezerul de foc

1 Petru 3, 18‑22:

Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,

Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare,

Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.

Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,

Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile şi puterile.

Sfântul Apostol Petru vorbeşte despre pogorârea Domnului la iad. In răstimpul dintre moarte şi Înviere, când trupul Său zăcea în mormânt, Hristos a coborât cu sufletul Lui îndumnezeit printre cei adormiţi şi le‑a propovăduit cuvântul Evangheliei. Până la Învierea Lui toţi oamenii mergeau în iad.

Sfântul Chiril al Alexandriei:

„Ducând cuvântul credinței la iad, Hristos a extins harul Său la întreaga fire”

La încheierea Proscomidiei, precum şi la intrarea cu Cinstitele Daruri, în Sfântul Altar preotul rosteşte, în taină, rugăciunea:

„În mormânt cu Trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe tron împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins”

Iata si ce putem citi la Coborarea la iad a lui Iisus Hristos de pe Crestin Ortodox:

Activitatea Mantuitorului Iisus Hristos s-a desfasurat pe multe planuri: ceresc – ca Logos preexistent; pamantesc – de la intrupare pana la rastignirea pe cruce si ingropare; la iad – sub pamant – ca Imparat biruitor, cat a stat cu trupul in mormant; iarasi la cer, preaslavit cu trupul, dupa inviere si preaslavire sau inaltarea la cer; si in fine, sacramental, ca Hristos Euharistie si ca savarsitor al Sfintelor Taine – in chip nevazut – in Biserica. Toate aceste activitati sunt intrevazute clar in Epis­tola I a Sfantului Apostol Petru.

Coborarea lui Hristos la iad este una din marile probleme ale Epistolei I Petru si e o tema specifica, in felul cum este formulata de el. Ea constituie un adevar fundamental al invataturii crestine. Despre acest fapt, Apostolul Petru se exprima atat de enigmatic – in pasajul din capitolul III, 19-20 – incat textul devine foarte greu la interpretat si ridica o seama de probleme dificile; intre acestea unele privesc per­soanele in cauza, altele felul si scopul vestirii, iar altele timpul si locul. Cu alte cu­vinte: