SACCSIV – blog ortodox

Probabil exista in iad un loc special pentru lucratorii din televiziuni, radio si marile ziare

Posted in Coronavirus, DICTATURA, iad, MASS-MEDIA, NOUA ORDINE MONDIALA, televiziune by saccsiv on mai 3, 2021

Dupa masa am butonat oleaca, sa vad ce mai e prin canale. Ajung si la Romania tv, in momentul in care realizatorul (sau ce-o fi el) impreuna cu invitatii dezbateau despre ceea ce orice om deja observa: se repeta cele de anul trecut. Masuri draconice, apoi oleaca de relaxare, dupa care iar masuri draconice si din nou relaxare cu pipeta.

Dupa ce si-a dat fiecare cu presupusul, i-a venit randul si lui Dumitru Coarna, care insa n-a apucat sa-si duca ideea pana la capat, caci il tot intrerupea respectivul lucrator din televiziune.

Fraza de inceput, pe care invitatul a apucat s-o zica, era interesanta: suntem supusi unui gigantic experiment social. Continuarea ideii poate ca ar fi fost si mai interesanta, insa realizatorul Romania tv a fost vigilent…

Alta. Zilele trecute, un nene si o tanti de la radio Romania Actualitati laudau de zor nu stiu ce cantareata, deoarece in clipul piesei, respectiva impreuna cu mai multe fete dansau cu … mastile pe fata. Si concluzionau ceva de genul: asa da exemplu, asa ar trebui sa faca toti artistii.

Astfel de manifestari ati vazut sau ascultat cu miile in mass-media, de peste un an, de cand a fost decretata pandemia.

Sa ne amintim si de inceputuri, de exemplu de indemnul lui Radu Tudor din 11 martie 2020. Iata cum pregatea el si Antena 3 terenul, pentru ca mai apoi populatia sa accepte mental mai lesne lockdownul draconic care a urmat:

Mai sus am dat cateva exemple din Romania. Dar la fel a fost cam peste tot.

Un lucru este indubitabil. Fara sprijinul mass-media, nu se putea infaptui tot raul ce s-a produs in lume in numele “luptei impotriva coronavirusului”.

Dar presa scrisa si audiovizuala nu s-a limitat doar la chestiunea Covid-19, ci a fost portavocea propagandei intregului spectru de actiuni ce duc la instaurarea Noii Ordini Mondiale. De aceea probabil ca exista in iad un loc special pentru lucratorii din televiziuni, radio si marile ziare…

Despre realitatea iadului – Gheronda Efrem Filotheitul

Posted in ORTODOXIE, Romania by Vali on august 1, 2020

Premiile American Music Awards 2019: A fost un IAD. Literalmente

Posted in Uncategorized by saccsiv on noiembrie 29, 2019

Vigilant Citizen: The 2019 American Music Awards: It Was Hell. Literally.

Premiile American Music Awards 2019: A fost un iad. Literalmente.

O privire spre simbolismul infernal din interpretările lui Kesha, Billie Eilish, Camila Cabello, şi Post Malone.

26 noiembrie 2019 Vigilant Citizen

Încă dinainte ca AMA (American Music Awards) 2019 să înceapă, am ştiut exact ce avea să se întâmple: aceiaşi şapte artişti vor face paradă atât pe scenă cât şi în afara ei, aceeaşi agendă care amorţeşte mintea va fi promovată fără ruşine şi acelaşi simbolism pseudo-satanic va ocupa o parte centrală a spectacolului. Şi, din păcate, am avut dreptate.

Dar nu m-am asteptat să am dreptate într-o aşa mare măsură.

AMA 2019 a fost o extravaganţă satanică mixată cu o grămadă de spălare a creierului cu “trezirea”. Şi, ca o cireaşă pe tort, a existat o temă recurentă care a fost dificil de ignorat: Iadul. Literalmente iad. Într-adevăr, câteva numere au prezentat artişti cântând din focurile iadului. Şi, unde nu era iadul în flăcări, a trebuit să suferim printr-un altfel de iad: Referinţe tematice. Semnale tematice născocite la greu.

Dacă nu v-aţi uitat la AMA, bine aţi făcut, pentru că n-aţi pierdut nimic. Cu excepţia unei încărcături cât o barcă plină de impunere de agendă. Iată sumarul acestor trei ore de iad.

Început prost

                  Ceva nu a fost în regulă cu Selena Gomez.

(more…)

Patriarhul Daniel spune ca IADUL nu inseamna chinuri si „cazane cu smoală”, ci doar mustrare a conștiinței

Posted in BOGATUL NEMILOSTIV, iad, JUDECATA DE APOI, PATRIARHUL DANIEL, RAI by saccsiv on noiembrie 4, 2019

Patriarhul Daniel se adresează credincioșilor prezenți la sfințirea Bisericii bucureștene „Sfinții Arhangheli” – Huedin. ©Basilica.ro / Mircea Florescu. Foto: https://basilica.ro/patriarhul-romaniei-dumnezeu-nu-uraste-iadul-este-starea-sufletului-care-nu-a-raspuns-la-iubire-cu-iubire/

Basilica:

Patriarhul României le-a vorbit bucureștenilor prezenți duminică la sfințirea Bisericii „Sfinții Arhangheli” – Huedin despre textul evanghelic duminical, Pilda Bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr.

[…]

În acest context, Patriarhul a precizat faptul că iadul nu înseamnă nici „cazane cu smoală”, nici „foc material, văpaie”, ci un chin de mustrare a conștiinței pentru binele pe care ar fi putut să-l facă omul pe pământ și nu l-a făcut, pentru faptele rele de care nu s-a pocăit.

„Este o suferință chinuitoare a omului egoist care n-a răspuns la iubirea milostivă a lui Dumnezeu”.

Amintind spusele Sfântului Isaac Sirul, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a atras atenția că „este nedrept să spunem că Dumnezeu urăște pe cei din iad și iubește pe cei din rai, pentru că El este iubire milostivă față de toți”.

„Însă iubirea Lui milostivă pe cei din rai, care au răspuns iubirii Lui, îi bucură, iar față de cei care n-au răspuns iubirii Lui produce în ei mustrarea conștiinței, regretul, părerea de rău”.

„Acesta este chinul din iad. Nu e vorba de cazane cu smoală care ard ceva material, ci e vorba de o realitate spirituală, o stare a sufletului care nu a răspuns la iubire cu iubire, care a trăit egoist și a fost insensibil, nepăsător față de sărăcia, boala și suferința celor din jur”.

În continuare, Părintele Patriarh a detaliat starea în care se află sufletele în rai.

„Ce este raiul? Raiul este comuniunea plină de bucurie a celor care au fost milostivi și acum stau în legătură directă cu Dumnezeu cel smerit și milostiv. Deci totul depinde de sufletul omului. Din viața aceasta ne pregătim pentru iad sau pentru rai”.

„Ne pregătim pentru rai dacă adunăm în suflet, prin rugăciune și fapte bune, iubire milostivă. Începe raiul din sufletul omului. Iar dacă în sufletul omului se adună răutate, invidie, ură, egoism, delăsare duhovnicească și închidere în sine însuși, în autosuficiență, atunci iadul este deja început în sufletul nostru”, a atras atenția Patriarhul Daniel.

Până la urmă totul depinde de răutatea sau bunătatea din noi.

„Dacă avem bunătate în suflet ne îndreptăm spre rai, iar dacă avem răutate în suflet ne îndreptăm spre iad”.

„De aceea, să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte păcatele, să ne curățească de toată fapta cea rea, lipsită de iubire milostivă și să ne învrednicească să simțim iubirea milostivă a lui Dumnezeu în suflete, care se dobândește prin rugăciune, și s-o arătăm apoi prin cuvinte și fapte bune”.

[…]

Intr-adevar, bogatul a avut mustrari de constiinta, caci de aceea l-a si rugat pe Avraam sa-l trimita pe Lazar sa le spuna fratilor sai sa se pocaiasca. Dar iadul nu inseamna doar mustrare a conștiinței, ci si efectiv un loc de chin, si se specifica foarte clar chiar la Ev.Luca 16:

  1. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.  
  2. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.  

Adica iadul e locul de osândă în care petrec păcătoşii după moarte şi judecată, dupa cum explica si Părintele Ilarion V. Felea.

Teologia ortodoxa, si teologii ei vorbesc de doua raiuri si de doua iaduri: unul, provizoriu, dupa judecata particu­lara si altul definitiv, raiul sau iadul – propriu-zise – dupa judecata universala, in realitate fiind un singur rai si un singur iad, numai ca starea din asa-zisul prim rai si prim iad, dintre cele doua judecati este o stare provizorie, de unde unii mai pot fi usurati si iertati prin rugaciunile Bisericii si milosteniile celor vii; si numai la judecata finala se ajunge la raiul si iadul propriu-zis, sau la starea definitiva, cand starea sufletelor nu se mai poate schimba, pentru ca rasplata sau osanda morti­lor ramane definitiva. Iar acel, sa-i zicem, ultim iad, adica iazul de foc de dupa Judecata de Obste si invierea mortilor, este clar un loc de chin, nu doar o mustrare de constiinta.

Patriarhul Daniel nu vorbeste nici despre draci in aceasta ecuatie, de parca acestia nici n-ar exista, cu toate ca nu este deloc asa:

Despre IAD si SANUL LUI AVRAAM. Vedenia lui Cosma Monahul, înfricosatoare si folositoare

Referitor la chinuri si iubirea lui Dumnezeu, iata si ce spunea Sfantul Teofan Zavoratul:

Dar să revenim la îndoiala dumneavoastră și să auzim care vă sună argumentele:
Cum se împacă veșnicia chinurilor cu bunătatea lui Dumnezeu și cu necuprinsa Lui milă? Chinurile pe care le pomenește Evanghelia sunt înfricoșătoare: focul veșnic, viermele neadormit, întunericul, scrâșnirea dinților. Cum va putea preabunul Dumnezeu să vadă toate aceste chinuri. Domnul ne-a spus să iertăm. Oare El însuși nu va ierta? Când era pe Cruce, Se ruga pentru cei care Îl răstigneau, adică pentru cei mai mari ucigași. În viața viitoare, nu-i va putea ierta pe cei care au păcătuit mai puțin?
Ce aș putea spune la toate acestea? Că ar avea un suport rațional dacă nu am fi cunoscut bunătatea și mila lui Dumnezeu sau dacă veșnicia iadului ar fi fost făcută de oamenii răi și neînduplecați, însă atunci când suntem siguri că această veșnicie a fost lăsată de preabunul Dumnezeu, putem oare noi, făpturile Sale, să spunem că aici a greșit și a făcut ceva contrar bunătății Sale? Sau poate a încetat vreodată să fie bun? Cu siguranță, nu! De vreme ce nu a încetat niciodată să fie bun, atunci nici când a lăsat ca iadul să fie veșnic nu a fost în contradicție cu bunătatea Sa, pentru că Dumnezeu nu face și nu spune niciodată nimic care să fie contrar vreuneia dintre trăsăturile Sale. Pentru credința simplă a copiilor, această explicație este suficientă, iar pe mine mă odihnește cel mai mult, drept care v-o recomand și dumneavoastră.
Când era pe Cruce, Domnul S-a rugat pentru cei care Îl răstigneau, iar rugăciunea Sa a adus roade imediat: tâlharul s-a pocăit, a crezut în Dumnezeu și a intrat primul în rai, iar sutașul a mărturisit că Domnul este Fiul lui Dumnezeu și a fost socotit împreună cu mucenicii. Astfel, toți cei care au păcătuit dinaintea lui Dumnezeu și care s-au pocăit din adâncul inimii lor au primit iertarea și nu au găsit porțile raiului închise. Dacă se pocăiau toți păcătoșii, nimeni nu ar fi fost izgonit la iad, unde ar mai fi rămas numai duhurile viclene, care nu se mai pot pocăi în veci.
Dumneavoastră vă bazați pe mila și pe puterea de iertare a lui Dumnezeu însă iertarea nu se dă decât în anumite condiții. Cum să fiți iertată dacă nu vă pocăiți?

(more…)

“BIBLIA” PAPUSARILOR. Sau cum intreaga agenda NOM se reduce, de fapt, la razboiul impotriva crestinismului

Posted in Uncategorized by saccsiv on decembrie 30, 2018

Iată ce spunea despre aceasta Cuviosul Iustin Popovici:

În fapt, toate ideologiile se pot reduce la două feluri: acelea care sînt pentru Hristos şi acelea care sînt pentru Antihrist. În cele din urmă, omul se găseşte în lumea aceasta pentru ca să dezlege o singură problemă: dacă este cu Hristos sau împotriva lui Hristos. Şi orice om – fie că vrea, fie că nu – numai asta face: dezleagă problema aceasta, această a-tot-problemă. Şi fiecare dintre noi este sau iubitor de Hristos, sau luptător împotriva lui Hristos, a treia cale nu este. Da, omul este închinător al lui Hristos sau este închinător al diavolului, a treia cale nu există” (IUS).

Si cum crestinii au o Biblie, asa si luptătorii împotriva lui Hristos au “una” a lor. Nu stiu daca e tiparita dar nici nu e musai sa fie. Le e suficient papusarilor inchinatori la draci sa citeasca Sfanta Scriptura si sa faca mai apoi toate pe dos.

(more…)

Comparatie intre JUDECATA PARTICULARA (conform invataturii Ortodoxe) si SALA DE JUDECATA lumeasca (in Romania)

Posted in Uncategorized by saccsiv on decembrie 2, 2018

Moartea – politistii (sau jandarmii) / Dracii – procurorii / Ingerii – avocatii / Dumnezeu – judecatorii / Iadul – puscariile / Pomenirea mortilor – recursul

Pentru cei ce inca nu stiu, detalii despre Judecata Particulara si ce se intampla cu sufletul puteti citi la:

Soarta sufletului dupa moarte

Referitor la Sala de Judecata lumeasca, aproape toti aveti o idée, asa ca trecem direct la comparatii, intr-un limbaj cat mai accesibil, ca sa inteleaga orice incepator:

Moartea – politistii (sau jandarmii)

  • Omul moarte. Il ia moartea, cum se spune. Toti oamenii mor. Trupul intra in pamant (sau in foc, la rataciti) iar sufletul se va prezenta la Judecata Particulara pentru a se decide unde va sta pana la Judecata de Obste, adica in Rai sau in iad.
  • Politistii (sau jandarmii) il salta pe om. Nu toti oamenii sunt saltati. Teoretic sunt saltati doar cei acuzati de o fapta penala.

Dracii – procurorii

  • In intreaga sa viata, omul este ispitit de diavoli, care scriu mai apoi fiecare pacat al sau. Dupa ce moare, dracii arata cele scrise in cele mai mici amanunte, il acuza si cer ca sufletul sa ajunga in iad. Si intr-adevar, cele scrise acolo sunt intotdeauna fapte reale si vrednice de pedeapsa. Dracii sunt inferiori Judecatorului si n-au scaunul la acelasi nivel cu al Sau.
  • Procurorii acuza si ei, cerand pedepse maxime. In cazul Ministerului Public insa, uneori acuzele sunt false, faptele nu sunt reale sau nu sunt vrednice de pedeapsa. Procurorii au scaunul la acelasi nivel cu cel al judecatorilor iar ministerul lor reprezintă, alături de instanțe, autoritatea judecătorească în România. Si de aceea unii se cred un soi de dumnezei pe Pamant.

Ingerii – avocatii

  • Cand dracii acuza, sufletul isi aminteste de pacatele si faptele sale cele rele si priveste cu groaza la ei. Ingerii insa cauta si faptele sale cele bune si le pun in balanta.
  • Cand procurorii acuza, avocatii incearca de demonteze acuzatiile sau sa invoce anumite circumstante atenuante si sa ceara o pedeapsa mai blanda, in cazul in care probele sunt clare. De asemenea, vorbesc despre faptele cele bune ale acuzatului, pentru a-i crea o imagine cat mai favorabila, scotand in evidenta faptul ca greseala respectivului este o exceptie in conduita sa generala.

Dumnezeu – judecatorii

  • Dumnezeu este in primul rand bun, deci este milostiv. Scopul sau nu este acela de umple iadul cu oameni arzand, de aceea tine mereu cont de cele gasite si puse in balanta de catre ingeri, caci principiul Sau nu este acela de a stabili diverse perioade de bai in smoala pentru greselile reale.
  • Judecatorii sunt oameni, deci pot gresi. Din nefericire insa, unii chiar se cred dumnezei pe Pamant si pedepsesc aspru absolut orice greseala, netinand cont de nimic. Altii fac doar act de prezenta in Sala de Judecata, luand de bun rechizitoriile procurorilor. Altii sunt corupti, nepedepsind monstrii cu chip de om, dar dand pedepse aspre gainarilor. Altii sunt masoni, deci discernamantul lor este grav avariat. Iar unii se straduie sa fie cat mai corecti.

Iadul – puscariile

  • Parintele Arsenie Papacioc spunea: “Raiul este plin de pacatosi pocaiti iar iadul este plin de pacatosi nepocaiti”. Asa stand lucrurile, din nefericire pentru ei, unii chiar ajung in iad.
  • Iar infractorii condamnati ajung in puscarii. Deseori si nevinovatii…

Pomenirea mortilor – recursul

  • Mai sus am scris cuvantul “morti”, ca sa inteleaga tot omul, insa Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo „adormiti”. Si cum multi crestini au trecut dincolo pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru ei, caci cei ajunsi in iad nu mai pot face nimic. Asta inseamna Pomenirea mortilor.
  • Chiar daca seamana mult cu iadul, in puscarie insa, omul este inca totusi viu, deci poate face singur recurs la hotararea judecatoreasca.
Foto: https://www.luju.ro/magistrati/instante/avocatura-discriminata-instantele-din-romania-sfideaza-din-2000-o-hotarare-a-csm-potrivit-careia-in-sala-de-judecata-avocatul-sta-intr-o-banca-identica-cu-cea-a-procurorului

 

Povestire despre ostaşul Taxiot, care a înviat din morţi

Posted in Uncategorized by saccsiv on aprilie 16, 2018

În Cartagina, cetatea Africii, a fost un bărbat cu numele Taxiot, iar cu rînduiala ostaş. Acela în mari păcate îşi petrecea viaţa sa. Dar fiind în Cartagina multe întîmplări de morţi, a venit în frică şi în simţire Taxiot şi s-a pocăit de faptele sale. Apoi, ieşind din cetate cu femeia sa, a şezut la un sat în linişte. Iar după cîtăva vreme, din lucrarea diavolească, a căzut în desfrînare cu femeia plugarului său care era cu dînsul în sat. Şi trecînd nu multe zile după păcatul acela, l-a muşcat un şarpe şi a murit. Şi era o mînăstire, ca de o stadie de departe de satul acela, şi, alergînd acolo femeia lui Taxiot, a rugat pe monahi ca să ia trupul mortului şi să-l îngroape la biserică. Deci l-au îngropat întru al treilea ceas din zi. Iar cînd a fost ceasul al nouălea, s-a auzit din mormînt strigare, zicînd: „Miluiţi-mă! Miluiţi-mă!”
Apropiindu-se de mormînt şi glasul celui îngropat auzindu-l, degrabă l-au dezgropat şi, aflînd pe mortul acela viu, s-au îngrozit de spaimă. Şi l-au întrebat pe acela, vrînd să ştie, ce i s-a întîmplat lui şi cum a înviat? Iar acela, neputînd să le spună de multă plîngere şi tînguire, îi ruga pe dînşii ca să-l ducă la robul lui Dumnezeu, episcopul Tarasie; şi-l duseră la acela. Iar episcopul trei zile îl sili să-i spună ce a văzut acolo. Şi abia a patra zi a putut grăi.
Deci, cu multe lacrimi, a spus aceasta: Eu, pe cînd muream, am văzut nişte arapi stînd înaintea mea, a căror vedere era foarte înfricoşată şi, văzîndu-i pe aceia, sufletul meu se tulbura. Apoi am văzut doi tineri foarte luminoşi şi a mers sufletul meu în mîinile lor şi, îndată zburînd de la pămînt, ca şi cum ne suiam în văzduh, spre înălţime, am aflat vămile cele ce străjuiesc suirile şi opresc pe tot sufletul omenesc. Şi la fiecare vamă pentru deosebit păcat întreabă, una pentru minciună, alta pentru zavistie, iar alta pentru mîndrie; şi fiecare păcat are pe ai săi întrebători în văzduh. Şi am văzut într-un sicriaş, ce se ţinea de îngeri, toate lucrurile mele cele bune şi, luînd din acelea îngerii, le cumpăneau cu lucrurile mele cele rele şi astfel am trecut vămile. Iar cînd ne-am apropiat de porţile cereşti, am sosit la vama desfrînaţilor şi m-au oprit acolo străjerii şi-mi scoteau toate trupeştile mele lucruri cele de desfrînare, pe care le-am făcut din copilăria mea şi pînă acum.
Şi mi-au zis îngerii cei ce mă duceau: „Pe toate păcatele cele trupeşti ce în cetate le-ai făcut, ţi le-a iertat Dumnezeu, de vreme ce te-ai pocăit de acelea”. Şi mi-au zis potrivnicii mei: „Tu, după ieşirea din cetate, la satul acela ai păcătuit cu femeia plugarului tău”. Şi auzind aceasta, îngerii n-au aflat nici un lucru bun, ca să mă răscumpere din păcatul acela şi, lăsîndu-mă pe mine, s-au dus. Deci, apucîndu-mă viclenele duhuri şi vătămîndu-mă, m-au pogorît jos şi, desfăcîndu-se pămîntul, m-am pogorît, fiind purtat prin nişte intrări înguste şi prin oarecare crăpături strîmte şi necurate, pînă la cele mai dedesubt temniţe ale iadului, unde sufletele păcătoşilor sînt încuiate în întunericul cel veşnic şi unde nu este viaţă oamenilor, ci muncă veşnică şi plîns nemîngîiat şi nespusă scrîşnire a dinţilor.
Acolo totdeauna strigă cu glas mare, zicînd: „Amar nouă, amar! Vai, vai!” Şi nu este cu putinţă a spune primejdiile celor ce sînt acolo, nici nu se pot povesti muncile şi durerile acelora pe care acolo i-am văzut. Aceia gem din inimă şi nimeni nu se milostiveşte spre dînşii, plîng şi nu este cine să-i mîngîie, se roagă şi nu este cine să-i asculte sau să-i izbăvească. Şi eu am fost închis cu dînşii în locurile acelea întunecoase şi în strîmtoare m-au pus, plîngînd şi tînguindu-mă cu amar, fiind ţinut de la al treilea ceas pînă la al nouălea.
După aceea am văzut puţină strălucire şi doi îngeri care veniseră acolo şi am început a-i ruga cu dinadinsul să mă scoată din primejdia aceea, ca să mă pocăiesc lui Dumnezeu. Şi mi-au zis îngerii: „Fără vreme te rogi, pentru că nimeni de aici nu iese, pînă cînd va fi învierea tuturor”. Iar eu cerînd şi rugîndu-mă şi făgăduind a mă pocăi, a grăit un înger către celălalt: „Făgăduieşti pentru el că se va pocăi, precum spune el, din toată inima?” Şi a zis celălalt: „Mă făgăduiesc”. Şi am văzut că acela i-a dat mîna. Atunci, apucîndu-mă, m-a scos de acolo pe pămînt şi m-a adus la trupul meu. Şi mi-a zis: „Intră de unde te-ai despărţit”. Eu am văzut sufleteasca mea fire, ca un mărgăritar strălucind, iar trupul cel mort era ca nişte tină neagră şi mă îngreţoşam să intru în el. Şi mi-au zis îngerii: „Nu se poate să te pocăieşti, decît numai cu trupul cu care ai greşit”. Iar eu mă rugam, ca doar să nu intru în trup. Deci îngerii mi-au zis: „Intră, iar de nu, apoi iarăşi te vom duce acolo de unde te-am luat!”
Atunci am intrat şi am înviat şi am început a striga: „Miluiţi-mă!” Deci i-a zis sfinţitul Tarasie: „Gustă bucate”. Şi nu voia să guste, ci, umblînd din biserică în biserică, cădea cu faţa în jos, mărturisind lui Dumnezeu cu lacrimi şi cu suspinuri păcatele sale şi zicea către toţi: „Vai celor ce greşesc, căci munca cea veşnică îi aşteaptă! Vai celor ce nu se pocăiesc, pînă ce au vreme! Vai celor ce-şi spurcă trupul lor!”
Deci a petrecut Taxiot după învierea sa patruzeci de zile şi, curăţindu-se prin pocăinţă, şi-a cunoscut ceasul sfîrşitului său mai înainte cu trei zile şi s-a dus către Dumnezeul Cel preamilostiv şi iubitor de oameni, Care pogoară în iad şi ridică şi tuturor le dăruieşte mîntuire, Căruia se cuvine slavă în veci. Amin.

Comentariu saccsiv:
Tagged with: , , ,

De ce omul e prost si nu se gandeste la moarte?

Posted in Uncategorized by saccsiv on aprilie 15, 2016

Iata un fragment din comentariul sorei Mirela postat la Patriarhul Daniel e GRAV BOLNAV. Si atunci? De ce nu ii este frica de iad?:

[…]

În plus, am mai observat că unii oameni pot fi total orbi vizavi de faptul că moartea stă cu coasa la căpătâiul lor.
Am exemplul unei doamne care, deşi avea 80-82 de ani şi ajunsese la 39 de kilograme (la o costituţie înaltă şi osoasă), nici o clipă nu se gândea la moarte. Fusese internată în spital, după ce căzuse în casă şi nu fusese în stare să se mai ridice şi era atât de slăbită încât nu putea nici să îşi mişte mâinile sau să bea lichide cu paiul, dar afirma că îi trebuie puţină gimnastică de recuperare. Deşi era, fără nici cea mai mică exagerare, scheletică gen Auschwitz şi total neputicioasă, credea că va mai trăi mult şi bine. A murit după două zile, cazul ei întipărindu-mi-se în minte drept exemplu elocvent al modului în care dracii îşi bat joc de oameni, întunecându-le mintea în privinţa apropierii morţii trupeşti, spre a-i face pe cât mai mulţi să rateze mântuirea prin pocăinţa în ultimul ceas.

[…]

Comentariu saccsiv:

(more…)

GRAIUL ORTODOX: Monahul care a izbavit-o pe mama sa din iad

Posted in Uncategorized by saccsiv on decembrie 16, 2015
Tagged with: , , ,

CERN vrea sa DESCHIDA poarta spre IAD? Sau ce tot vrea pentru 2015 – ANUL INTERNATIONAL AL LUMINII?

Posted in Uncategorized by saccsiv on iunie 19, 2015
Tagged with: ,
%d blogeri au apreciat: