SACCSIV – blog ortodox

Povestire despre ostaşul Taxiot, care a înviat din morţi

Posted in Uncategorized by saccsiv on aprilie 16, 2018

În Cartagina, cetatea Africii, a fost un bărbat cu numele Taxiot, iar cu rînduiala ostaş. Acela în mari păcate îşi petrecea viaţa sa. Dar fiind în Cartagina multe întîmplări de morţi, a venit în frică şi în simţire Taxiot şi s-a pocăit de faptele sale. Apoi, ieşind din cetate cu femeia sa, a şezut la un sat în linişte. Iar după cîtăva vreme, din lucrarea diavolească, a căzut în desfrînare cu femeia plugarului său care era cu dînsul în sat. Şi trecînd nu multe zile după păcatul acela, l-a muşcat un şarpe şi a murit. Şi era o mînăstire, ca de o stadie de departe de satul acela, şi, alergînd acolo femeia lui Taxiot, a rugat pe monahi ca să ia trupul mortului şi să-l îngroape la biserică. Deci l-au îngropat întru al treilea ceas din zi. Iar cînd a fost ceasul al nouălea, s-a auzit din mormînt strigare, zicînd: „Miluiţi-mă! Miluiţi-mă!”
Apropiindu-se de mormînt şi glasul celui îngropat auzindu-l, degrabă l-au dezgropat şi, aflînd pe mortul acela viu, s-au îngrozit de spaimă. Şi l-au întrebat pe acela, vrînd să ştie, ce i s-a întîmplat lui şi cum a înviat? Iar acela, neputînd să le spună de multă plîngere şi tînguire, îi ruga pe dînşii ca să-l ducă la robul lui Dumnezeu, episcopul Tarasie; şi-l duseră la acela. Iar episcopul trei zile îl sili să-i spună ce a văzut acolo. Şi abia a patra zi a putut grăi.
Deci, cu multe lacrimi, a spus aceasta: Eu, pe cînd muream, am văzut nişte arapi stînd înaintea mea, a căror vedere era foarte înfricoşată şi, văzîndu-i pe aceia, sufletul meu se tulbura. Apoi am văzut doi tineri foarte luminoşi şi a mers sufletul meu în mîinile lor şi, îndată zburînd de la pămînt, ca şi cum ne suiam în văzduh, spre înălţime, am aflat vămile cele ce străjuiesc suirile şi opresc pe tot sufletul omenesc. Şi la fiecare vamă pentru deosebit păcat întreabă, una pentru minciună, alta pentru zavistie, iar alta pentru mîndrie; şi fiecare păcat are pe ai săi întrebători în văzduh. Şi am văzut într-un sicriaş, ce se ţinea de îngeri, toate lucrurile mele cele bune şi, luînd din acelea îngerii, le cumpăneau cu lucrurile mele cele rele şi astfel am trecut vămile. Iar cînd ne-am apropiat de porţile cereşti, am sosit la vama desfrînaţilor şi m-au oprit acolo străjerii şi-mi scoteau toate trupeştile mele lucruri cele de desfrînare, pe care le-am făcut din copilăria mea şi pînă acum.
Şi mi-au zis îngerii cei ce mă duceau: „Pe toate păcatele cele trupeşti ce în cetate le-ai făcut, ţi le-a iertat Dumnezeu, de vreme ce te-ai pocăit de acelea”. Şi mi-au zis potrivnicii mei: „Tu, după ieşirea din cetate, la satul acela ai păcătuit cu femeia plugarului tău”. Şi auzind aceasta, îngerii n-au aflat nici un lucru bun, ca să mă răscumpere din păcatul acela şi, lăsîndu-mă pe mine, s-au dus. Deci, apucîndu-mă viclenele duhuri şi vătămîndu-mă, m-au pogorît jos şi, desfăcîndu-se pămîntul, m-am pogorît, fiind purtat prin nişte intrări înguste şi prin oarecare crăpături strîmte şi necurate, pînă la cele mai dedesubt temniţe ale iadului, unde sufletele păcătoşilor sînt încuiate în întunericul cel veşnic şi unde nu este viaţă oamenilor, ci muncă veşnică şi plîns nemîngîiat şi nespusă scrîşnire a dinţilor.
Acolo totdeauna strigă cu glas mare, zicînd: „Amar nouă, amar! Vai, vai!” Şi nu este cu putinţă a spune primejdiile celor ce sînt acolo, nici nu se pot povesti muncile şi durerile acelora pe care acolo i-am văzut. Aceia gem din inimă şi nimeni nu se milostiveşte spre dînşii, plîng şi nu este cine să-i mîngîie, se roagă şi nu este cine să-i asculte sau să-i izbăvească. Şi eu am fost închis cu dînşii în locurile acelea întunecoase şi în strîmtoare m-au pus, plîngînd şi tînguindu-mă cu amar, fiind ţinut de la al treilea ceas pînă la al nouălea.
După aceea am văzut puţină strălucire şi doi îngeri care veniseră acolo şi am început a-i ruga cu dinadinsul să mă scoată din primejdia aceea, ca să mă pocăiesc lui Dumnezeu. Şi mi-au zis îngerii: „Fără vreme te rogi, pentru că nimeni de aici nu iese, pînă cînd va fi învierea tuturor”. Iar eu cerînd şi rugîndu-mă şi făgăduind a mă pocăi, a grăit un înger către celălalt: „Făgăduieşti pentru el că se va pocăi, precum spune el, din toată inima?” Şi a zis celălalt: „Mă făgăduiesc”. Şi am văzut că acela i-a dat mîna. Atunci, apucîndu-mă, m-a scos de acolo pe pămînt şi m-a adus la trupul meu. Şi mi-a zis: „Intră de unde te-ai despărţit”. Eu am văzut sufleteasca mea fire, ca un mărgăritar strălucind, iar trupul cel mort era ca nişte tină neagră şi mă îngreţoşam să intru în el. Şi mi-au zis îngerii: „Nu se poate să te pocăieşti, decît numai cu trupul cu care ai greşit”. Iar eu mă rugam, ca doar să nu intru în trup. Deci îngerii mi-au zis: „Intră, iar de nu, apoi iarăşi te vom duce acolo de unde te-am luat!”
Atunci am intrat şi am înviat şi am început a striga: „Miluiţi-mă!” Deci i-a zis sfinţitul Tarasie: „Gustă bucate”. Şi nu voia să guste, ci, umblînd din biserică în biserică, cădea cu faţa în jos, mărturisind lui Dumnezeu cu lacrimi şi cu suspinuri păcatele sale şi zicea către toţi: „Vai celor ce greşesc, căci munca cea veşnică îi aşteaptă! Vai celor ce nu se pocăiesc, pînă ce au vreme! Vai celor ce-şi spurcă trupul lor!”
Deci a petrecut Taxiot după învierea sa patruzeci de zile şi, curăţindu-se prin pocăinţă, şi-a cunoscut ceasul sfîrşitului său mai înainte cu trei zile şi s-a dus către Dumnezeul Cel preamilostiv şi iubitor de oameni, Care pogoară în iad şi ridică şi tuturor le dăruieşte mîntuire, Căruia se cuvine slavă în veci. Amin.

Comentariu saccsiv:
Reclame
Tagged with: , , ,

De ce omul e prost si nu se gandeste la moarte?

Posted in Uncategorized by saccsiv on aprilie 15, 2016

Iata un fragment din comentariul sorei Mirela postat la Patriarhul Daniel e GRAV BOLNAV. Si atunci? De ce nu ii este frica de iad?:

[…]

În plus, am mai observat că unii oameni pot fi total orbi vizavi de faptul că moartea stă cu coasa la căpătâiul lor.
Am exemplul unei doamne care, deşi avea 80-82 de ani şi ajunsese la 39 de kilograme (la o costituţie înaltă şi osoasă), nici o clipă nu se gândea la moarte. Fusese internată în spital, după ce căzuse în casă şi nu fusese în stare să se mai ridice şi era atât de slăbită încât nu putea nici să îşi mişte mâinile sau să bea lichide cu paiul, dar afirma că îi trebuie puţină gimnastică de recuperare. Deşi era, fără nici cea mai mică exagerare, scheletică gen Auschwitz şi total neputicioasă, credea că va mai trăi mult şi bine. A murit după două zile, cazul ei întipărindu-mi-se în minte drept exemplu elocvent al modului în care dracii îşi bat joc de oameni, întunecându-le mintea în privinţa apropierii morţii trupeşti, spre a-i face pe cât mai mulţi să rateze mântuirea prin pocăinţa în ultimul ceas.

[…]

Comentariu saccsiv:

(more…)

GRAIUL ORTODOX: Monahul care a izbavit-o pe mama sa din iad

Posted in Uncategorized by saccsiv on decembrie 16, 2015

images

   Iata ce putem citi la Monahul care a izbăvit-o pe mama sa din iad de pe blogul fratilor de la Graiul Ortodox:

(more…)

Tagged with: , , ,

CERN vrea sa DESCHIDA poarta spre IAD? Sau ce tot vrea pentru 2015 – ANUL INTERNATIONAL AL LUMINII?

Posted in Uncategorized by saccsiv on iunie 19, 2015

Sa ne amintim ca savanti evrei ce au fabricat prima bomba atomica au cerut infiintarea acestui CERN:

Cercetatorii de la CERN (ce au creat si World Wide Web) vor sa produca la LHC un mini BING BANG

   Si ca o paranteza, tot CERN a fost si cu ideea:

www = 666 (ebraica). CUM INTERPRETAM? Care e legatura cu documentele cu cip, e-Guvernarea, internetul obiectelor?

Adica CERN e o componenta importanta in economia jocului.

De aia si simbolurile:

CERN666

Foto: CERN Illuminati Mystery Revealed – “We Have Arrived At The Final Conclusion” – CERN To Open The Pits of Hell

(more…)

Tagged with: ,

Riscam sa ajungem in iad de atata dans …

Posted in CRESTINISM, DANS, iad by saccsiv on octombrie 22, 2014

   Iata ce putem citi la Cum sfarsesc cei care joaca si danseaza pe la petreceri:

O doamnă îmbrăcată în doliu, slăbită şi suferindă, povestea unui preot durerea ei de mamă. Avusese o singură fată care-i murise în urma unei răceli de la un bal. După ce a îngropat-o, timp de două săptămâni mama moartei era îngrozită de un vis înspăimântător, căci se scula totdeauna tremurând din somn şi nu mai putea dormi cu nici un chip. După ce se duse la doctor, acesta îi dădu nişte pastile de dormit, însă fără nici un folos, căci visul acela îngrozitor pe care îl avea în fiecare noapte o chinuia mai rău, fiindcă nu putea nici să se mai trezească din somn din cauza pastilelor.
Ea venise la preot, să-i citească rugăciuni, să nu mai viseze aşa, că nu mai putea de frică. Ea îi povesti preotului visul care o chinuia zicând:
– O visez, părinte, aşa cum era în viaţă, dar mai ales jucând, muzica cântă şi lume multă dansează. Nu după mult timp vin nişte tineri negri înalţi drept la fiica mea, o iau şi începe fiecare să danseze cu ea. După un timp o pun să joace singură, un joc ţigănesc, un fel de căzăcească rusească şi nu o lasă deloc să se odihnească. Când oboseşte o lovesc cu bicele până când îi rup hainele de pe ea; cade jos, o ridică în bătaie şi din nou o pun să danseze toate dansurile moderne în strigătele lor de bucurie. Aşa o chinuiesc mereu, iar eu când o văd astfel bătută şi chinuită, mi se rupe inima, părinte. Ţip şi strig, sar, tremur din somn şi nu mai pot dormi nicidecum, nu mai sunt bună de nimic.
Preotul o întrebă atunci:
– A dansat fiica dumitale în viaţă? Femeia îi răspunde:
– Da, îi plăcea mult să se ducă la baluri, serate şi la toate jocurile. De multe ori mergeam şi eu cu ea, numai de dragul ei, era frumoasă, învăţase carte multă şi dansa aşa de elegant, că toţi o curtau. Îi făcea mare plăcere să joace, îi plăcea viaţa, părinte.
– Din ce cauză a murit? – întreabă preotul.
– A răcit la un bal – zise femeia – eu n-am fost atunci, a dansat mult, a transpirat şi a răcit, era prea pasionată, era tânără, părinte, când a murit împlinea 21 de ani. Preotul o întrebă:
– La înmormântare au venit şi prietenii ei de dans?
– N-a venit nici unul, deşi am luat muzica şi a cântat până la mormânt, şi a cântat tot ce-i plăcea ei.
– Dar de ce n-aţi luat un cor de la biserică, să cânte rugăciuni şi cântece sfinte de iertare a păcatelor?
– A fost şi ideea aceasta părinte, dar n-au vrut rudele, motivând că nu este şi tobă la cor ca s-o audă lumea. Omul la întristare nu ştie ce face. Nu ştiu de-o va ierta Dumnezeu, că mai mult eu sunt de vină, părinte.
Iată chinurile iadului în care se zbate o tânără căzută în cursa păcatelor de pe faţa pământului. Demonii o chinuiesc atât pe ea pentru păcatele săvârşite, cât şi pe mama cea ticăloasă care n-a învăţat-o calea cea dreaptă de urmat.

Comentariu saccsiv:

Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărtire si lepădare de la Biserica Ortodoxă).

Cititi va rog si:

CRESTINUL SI DANSUL

Tagged with: , ,

Despre IAD si SANUL LUI AVRAAM. Vedenia lui Cosma Monahul, înfricosatoare si folositoare

Posted in rubrica incepatorului, Uncategorized by saccsiv on octombrie 5, 2014

În al treisprezecelea an al împaratiei lui Romano, care ocârmuia cu cucernicie împaratia romanilor, se afla un oarecare om la Constantinopol, fiind din cei ce slujeau la camera de culcare a lui Alexandru (ce fusese cu putin mai înainte împarat, care era fiu al lui Vasile Macedon si frate al lui Leon împaratul), si din cele mai de casa slugi. Acesta alergând la viata calugareasca, a ajuns egumen calugarilor, ce se aflau la mânastirea ce este la apa Sangarului.

Trecând câtiva ani i s-a întâmplat de a cazut într-o boala foarte grea si a zacut multa vreme. Dupa cinci luni, într-o zi la trei ceasuri s-a trezit putintel si venindu-si în fire s-a sculat încetisor din pat, si a sezut sprijinit si de o parte si de alta de catre cei de casa. Si asa sezând îsi iesi din fire si era mintea lui dusa cu ochii atintiti în sus la podul casei de la trei ceasuri pâna la al noualea si soptea cu gura cuvinte neîncheiate si neîntelese, si întru aceste ceasuri, ce s-au zis mai sus, mai venindu-si în fire oarecum, ceru de la cei ce erau cu dânsul doua bucati de pâine uscata, zicând: „Dati-mi cele doua bucati de pâine ce am luat de la batrânul”, si zicând aceasta îsi baga mâinile în sân pipaind si cercând cele ce cauta. Iar un oarecare din cei ce stateau acolo se ruga sa le spuna aceasta mare taina, zicându-i: „Spune-ne, parinte, si nu te îndura a nu ne fi de folos, unde ai fost atâtea ceasuri? Si la ce vedenie îti suise-si gândul? Si cu cine vorbeai miscând din buze?” Iar el vazându-i pe ei foarte întristati si plânsi a zis: „Încetati fiilor, ca de va da Domnul sa îmi viu în fire, voi plini cererea voastra”.

Deci când fu dimineata, se strânse la dânsul toata obstea frateasca si începu el povestea asa: „De voi vrea sa le spun întocmai toate câte una cu gândul meu, parintilor si fratilor, si sa le povestesc cu amanuntul, trece peste mintea si limba omeneasca, dar câte voi tine minte si voi putea sa povestesc, acestea va voi povesti. Acolo unde sedeam pe patul meu sprijinit de doi frati, mi se paru ca vedeam în partea de-a stânga multime, de niste omuleti neînchipuiti, cu obraji negri si negreata nu era la toti într-un fel, ci la unii mai multa si la altii mai putina, si unii erau cu obrajii schimonositi, altii cu vânatai la ochi, altii cruntati de sânge, având cautatura groaznica si salbateca si unii cu buzele umflate, altii cu buzele vinete, la unii cele de sus, la altii cele de jos, acestia dar veneau de se apropiau de patul meu si se nevoiau sa ma ia de la voi si întâi vazându-va ca stati împrejurul meu, mi se parea ca nu îmi era prea frica, nici nu ma temeam de pornirea lor. Apoi nu stiu cum am ramas singur de voi si am fost cuprins de dânsii, si au cutezat si m-au luat; deci unii ma trageau înainte legat, altii ma împingeau dinapoi, si unul de o parte, altul de alta parte ma strângeau tare si asa m-au dus la o râpa foarte mare; latimea ei nu era mai mult decât o aruncatura de piatra, iar adâncimea pâna la tartar si ma trageau cu sila la acea râpa. Si era dinspre acea râpa o cararuie foarte strâmta, atât cât nici o urma de picior nu încapea, deci pe acea cararuie strâmta ma trageau si eu ma lasam tot spre partea dreapta, de ma cumpaneam, ca nu cumva sa scapat, ca sa cad în acea prapastie adânca peste seama; si întru acea prapastie se vedea un râu unde curgea cu mari siroaie, zgomotoase. Deci trecând cu multa groaza acea cararuie strâmta, se facea ca mergeam spre partea rasaritului si aflaram o poarta mare deschisa la capul acelei prapastii. Acolo sedea un om mare ca un urias, negru si groaznic la chip, ai carui ochi erau strâmbati si foarte mari si sângerati si lasa din ei para de foc multa si fum din nari, iar limba lui spânzura afara din gura de un cot si mâna lui dreapta era de tot seaca, iar cealalta era umflata, ca un stâlp gol si foarte întinsa, care apuca pe cei osânditi de-i arunca în acea prapastie si toti câti se osândeau întru acea prapastie, strigau: „Vai, vai!”.

(more…)

IADUL

Posted in iad, JUDECATA DE APOI, ORTODOXIE, RAI, SFANTA SCRIPTURA by saccsiv on martie 16, 2014

deytera_paroysia1

 

Viaţa nu încetează prin moarte. Rânduit este oamenilor să moară, însă după moarte urmează judecata (Evr. 9:27) şi viaţa veşnică: raiul sau iadul, cerul sau tartarul. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că raiul este patria cerească(Filip. 3:20; Evr. 11:14-16), cetatea cu porţile deschise (Apoc. 21), împărăţia din care au fugit durerea, întristarea şi suspinarea (Is. 35:10); e locul şi starea în care petrec sufletele drepţilor după moarte şi după judecată. În rai drepţii vor vedea pe Dumnezeu «faţă către faţă» (1 Cor. 13:12), «aşa cum este» (1 In. 3:2); vor avea parte de bunuri veşnice şi de bucurii sfinte, «pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit» (1 Cor. 2:9). Acolo «drepţii vor străluci ca soarele»: nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta; nu va mai cădea peste ei soarele şi zăduful (Apoc. 7:16). Va şterge Dumnezeu de pe faţa lor toată lacrima şi din inima lor toată durerea. Pentru ei se va arăta un cer nou şi un pământ nou în care stăpâneşte dreptatea, lumina, bucuria, pacea, dragostea fără de margini şi fericirea fără de sfârşit. Acolo în cer, îngerii, sfinţii, martirii şi toţi drepţii trăiesc în comuniunea iubirii şi a slavei veşnice (2 Tim. 2:10); şi… vom fi «pururea cu Domnul» (1 Tes. 4:17; 1 Petr. 5:10; Apoc. 7:16-17).

Iadul e locul de osândă şi starea de chin în care petrec păcătoşii după moarte şi judecată. În Sf. Scriptură e numit foc nestins (Mt. 3:12), cuptor de foc în care va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor (Mt. 13:50), văpaie de foc pregătită diavolilor şi slujitorilor lor (Mt. 25:41). Acolo intră toţi nelegiuiţii, toţi prorocii mincinoşi, toţi cei ce nu sunt scrişi în „cartea vieţii” (Apoc. 13:8; 17:8; 19:20). Chinurile păcătoşilor în iad, descrise în parabola bogatului nemilostiv, se aseamănă cu chinurile omului în vis şi constau în depărtarea de Dumnezeu (Mt. 25:41; Lc. 13:27), în lipsirea de bunurile pe care ochiul nu le-a văzut, în mustrarea conştiinţei – înfăţişată sub chipul viermelui care nu moare şi a focului ce nu se stinge (Mt. 9:43-44), în mijlocul demonilor (Mt. 25:41), în chinuri care vor ţine ziua şi noaptea în vecii vecilor (Apoc. 20:10).

Lazăr cel sărac şi drept ajunge în rai; bogatul cel nesăţios şi nemilostiv ajunge în iad.

Se putea mântui şi bogatul? Desigur că da, dacă asculta de Moise şi de proroci, adică de cuvântul Sfintei Scripturi. Orice bogat se poate mântui, dacă ascultă poruncile lui Dumnezeu şi trăieşte după Evanghelie; aşa după cum şi orice sărac se poate osândi, dacă nu ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi nu trăieşte după cum ne învaţă Evanghelia. Noi toţi ne putem mântui, dacă ascultăm glasul de mamă al Bisericii şi cuvântul Bibliei.

(more…)

Tagged with: , , ,

Papa Francisc I: “NU EXISTA IADUL”. Cu adevarat este PROFETUL MINCINOS

Posted in iad, papa Francisc I by saccsiv on martie 6, 2014

   Iata ce aflam din articolul Papa Francisc: „Nu există Iadul, Eva şi Adam”:

În cadrul unei cuvântări publice, Papa Francisc a dezvăluit câteva dintre misterele lumii reuşind să-i uimească pe toţi ascultătorii. Ba chiar a şi înjurat!

Se pare că Papa Francisc nu crede în scrierile biblice conform cărora, pe lumea cealaltă, pe unii îi aşteaptă Iadul, dar şi faptul că ne tragem din părinţii Adam şi Eva.

Omul Anului 2013, cum a fost Papa numit de către revista Time, este un catolic credincios dar spune că biserica nu mai crede în Iad ca fiind acel loc în care oamenii suferă.

„Biserica nu mai crede în Iadul literal ca fiind locul în care oamenii suferă şi sunt chinuiţi de către Satana. Această doctrină este incompatibilă cu dragostea nemărginită pentru Dumnezeu. El nu este un judecător dur, ci un prieten şi un iubitor al umanităţii. Dumnezeu caută să nu condamne ci doar să îmbrăţişeze. Precum povestea despre Adam şi Eva, unde vedem Iadul ca un instrument literal. Iadul este mai degrabă o metaforă pentru un suflet singur, izolat, dar toate aceste suflete vor fi unite prin dragoste cu Dumnezeu” spune Papa Francisc.

El a mai adăugat: „Toate religiile sunt adevărate, pentru că există în inimile tuturor care cred în ele. Ce fel de adevăr este acolo? În trecut, biserica era aspră cu cei care păcătuiau şi aveau o viaţă imorală. Astăzi nu mai facem asta. Precum un tată iubitor care nu-şi condamnă copiii. Biserica are loc şi pentru heterosexuali şi homosexuali, suntem pro-viaţa, pro-alegere, pentru conservatori şi liberali, ba chiar şi comunişti. pentru toţi suntem aici. Îl iubim şi slăvim pe Dumnezeu”.

O altă exprimare a Papei Francisc a uimit, atunci când a citit greşit un cuvânt în limba italiană. Pe când toţi credincioşii erau adunaţi în Piaţa Sf. petru, Papa a scăpat o înjurătură. El a citit cuvântul caso şi a rostit cazzo, termen care se referă la organul genital masculin. În acest discurs al său, Papa Francisc vorbea despre situaţia prezentă din Ucraina.

În ultimile şase luni, cardinali catolici, episcopi şi teologi au discutat despre viitorul bisericii şi redefinirea doctrinelor şi dogmelor catolice. Poate de aici şi schimbarea în discursurile Papei Francisc.

(more…)

Un blog de urmarit: “LUMINA PENTRU CANDELA DIN SUFLET

Posted in BLOGURI, ORTODOXIE by saccsiv on septembrie 20, 2013

   Azi va propun blogul Lumina pentru candela din suflet:

http://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/

   Unde putem gasi titluri precum N. D. Walsch – un ratacit !!! din care citez:

Neale D. Walsch este un guru american, un maestru spiritual care pretinde ca are anumite revelatii din partea unui dumnezeu ce se dovedeste de fapt a fi diavolul. Este vorba despre cartea lui: „Conversatii cu Dumnezeu”.

[…]

El mai sustine cum ca diavolul nu exista: „Ati creat in mitologia voastra o fiinta numita diavol” (pg.23).

[…]

N. D. Walsch mai indeamna asa in cartea sa: alege dragostea, fa ce vrei, nu exista morala, nu exista porunci, ci numai experienta proprie, placere (Jucati-va cu sexul! Jucati-va cu el! pg.182). Crede in reincarnare, il pune pe om in locul lui Dumnezeu (Spuneti: „Eu sunt Calea si Viata, urmati-Ma!” pg.87) Promoveaza egoismul si mandria (Cea mai iubitoare persoana este cea care se centreaza in jurul propriului Sine – pg.113). Nu exista familie ci doar relatie, cat mai multe si diverse relatii (Nu ai nicio obligatie nici in cadrul relatiei, nici in intreaga ta viata – pg.125). La pg. 175 graieste asa satana prin gura lui N. D. Walsch: „Voi sunteti trupul meu. Tot ceea ce eu traiesc ca experienta, traiesc prin voi.” Vai, sa nu fie ! Si in celelalte carti ale lui, acelasi subiect trateaza: cum ca omul este Dumnezeu si ca nu trebuie sa se supuna nimanui.

Ce inselaciune se ascunde in spatele acestei „noi spiritualitati” !!! Pentru un crestin ortodox, aceste gandiri dracesti sunt evidente, sunt ratacirile de pe urma. Sub un ambalaj placut, reconfortant, se ascunde otrava cea mai ucigatoare.

(more…)

RUBRICA INCEPATORULUI: Stim sa facem semnul crucii? Dar metaniile? Ce stim despre pacate? Vise, noroc, soarta, superstitii, vorbirea cu mortii, ispita din dreapta? Dar despre ingeri? Ce pot si ce nu pot face dracii? Ce este Raiul, ce este iadul? Si multe altele

Posted in ORTODOXIE, rubrica incepatorului by saccsiv on septembrie 12, 2013

   Urmatoarele articole le consider nu doar utile, ci si obligatoriu de stiut de catre orice ortodox. Le-am grupat intr-o oarecare ordine:

–          Sfanta Liturghie, Sfanta Impartasanie, spovedania, duhovnicul, botezul, casatoria

–          Cum facem semnul crucii si metaniile

–          Cand incepe o noua zi

–          Cand postim, cum postim

–          Pacatul. Pacate sa le zicem grosiere, cum ar fi cele legate de desfranare. Pacatele si „invataturile” sa le zicem subtile: erezia, simonia, barfirea, judecarea, vise, noroc, soarta, superstitii, vrajitorii, vorbirea cu mortii, ispita din dreapta

–          Despre ingeri

–          Despre draci. Ce pot si ce nu pot face ei

–          Ce se intampla dupa ce murim?

–          Ce este Raiul, ce este iadul?

–          Ce este Judecata de Obste?

–          Rugaciunea lui Iisus

Asadar:

(more…)