Saccsiv – Weblog

VIDEO: Cuvantul lui GHERON HARITON la SINAXA din GRECIA

Posted in Uncategorized by saccsiv on Aprilie 13, 2017

Cititi va rog si:

TRANSCRIPTUL interviului dat de Parintele THEODOROS ZISIS teologului MIHAI-SILVIU CHIRILA pe tema NEPOMENITORILOR, a ACRIVIEI si a ICONOMIEI: „Trebuie să îl învățăm pe credincos să facă acest efort, să meargă 300 de kilometri pana acolo unde nu se pomenește”

TRANSCRIPTUL interviului dat de Gheron SAVA LAVRIOTUL teologului MIHAI-SILVIU CHIRILA pe tema NEPOMENITORILOR si a neparticiparii Parintelui THEODOROS ZISIS la SINAXA DIN GRECIA

OMILIA lui Gheron SAVVA LAVRIOTUL citita la Sinaxa din Grecia din 4 aprilie 2017: NE MINTIM si NE OSANDIM pe noi insine daca mergem la POMENITORI

OMILIA care va fi citita de teologul MIHAI-SILVIU CHIRILA (din partea PLEROMEI Bisericii Ortodoxe Romane) la SINAXA DIN GRECIA din 4 aprilie

 

Anunțuri

22 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Sterie Silvestru said, on Aprilie 14, 2017 at 4:32 am

    MĂRTURISIRE

    Toate lucrurile bune cu adevărat sunt cele pe care le facem cu dragoste. Tot ceea ce facem, să facem cu dragoste.
    Să nu facem niciun lucru rău nimănui.
    Nu vreau să judec pe nimeni, pentru că nu cunosc pe nimeni cum este în clipa aceasta, chiar dacă cineva a făcut rele în trecut nu știu dacă le mai are acum, deoarece în clipa aceasta
    poate deja s-a hotărât să nu le mai facă, dar trebuie să-mi fac datoria și să arăt cu dragoste tuturor (să mustru) relele pe care trebuie să nu le mai facă nimeni în viitor, începând cu clipa de față. De aceea mă adresez tuturor, așa la general:

    Drepți, în fața Adevărului!

    Așa cum a zis Dumnezeu așa este bine să facem și permanent și fără întârziere. Mărturisirea Adevărului este un lucru bun și este bine să mărturisim Adevărul și permanent și fără întârziere. Dumnezeu ne-a spus să facem numai bine, ne-a spus că ne oferă permanent ajutorul Lui și ne ajută permanent ca să putem face numai bine permanent, ne-a spus și că putem face numai bine permanent numai cu ajutorul Lui, numai dacă vrem și noi permanent să facem voia Lui, numai dacă vrem și noi permanent să primim ajutorul Lui, numai dacă vrem să avem și noi permanent dragoste față de Dumnezeu și de aproapele nostru, numai dacă și arătăm permanent că vrem să facem voia Lui, primind și făcând permanent toate câte ne-a spus.

    Așa cum Dumnezeu face numai bine și ne îndeamnă permanent și pe noi să facem numai bine ca să fim fericiți și aici pe pământ și veșnic, tot așa și noi trebuie să facem, să facem numai bine, să îndemnăm numai la bine (lucru bun este și mărturisirea Adevărului permanent și fără întârziere, fără nicio clipă de întârziere, dar și îndemnul la mărturisirea Adevărului permanent și fără întârziere, fără nicio clipă de întârziere).

    Dumnezeu ne-a spus că ne-a dăruit voința liberă ca să facem voia Lui din dragoste și nu forțați, ne-a spus să facem numai bine, ne-a spus nu facem rele, iar noi trebuie să facem tot așa și să spunem tuturor și că au voința liberă și că pot să facă numai bine și că trebuie să îndemne numai la bine. Să nu spunem nimănui că este bine să facă și rele sau că ar fi liber dacă face și rele, să nu spunem cuiva că nu forțează nimeni conștiința nimănui dacă îndeamnă la rele și că forțează conștiința altora dacă-i îndeamnă să facă tot ce este lucru bun.
    Un lucru bun (un lucru cu adevărat bun) este și mărturisirea Adevărului și oprirea pomenirii tuturor episcopilor care acceptă sinodul din Creta ca ortodox cuiva, sinod care este fals, mincinos, pseudo-sinod.

    MĂRTURISIRE:

    1.Condamnăm și respingem ecumenismul, sincretismul … ca panerezie.
    1.
    2.Condamnăm și respingem Consiliul Mondial al Bisericilor ca fiind Consiliu Mondial al Ereziilor și proclamăm că Hristos este unicul Mântuitor și Salvator, că nu există nicăieri altundeva mântuire și că Biserica pe care a întemeiat-o El, Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică se identifică cu Biserica Ortodoxă. În afara acesteia, toate celelalte sunt rătăciri de la satana, erezii și schisme.
    1.
    3.Nu acceptăm sinodul care a avut loc în insula Creta și îl respingem ca pseudo-sinod. Sinodul care a avut loc în insula Creta este un fals sinod pentru că acolo s-au aprobat erezii, s-au aprobat idei rele care contrazic ideile ortodoxe pe care ni le-a lăsat Dumnezeu, s-au aprobat idei eretice care sunt împotriva Adevărului, împotriva Duhului Sfânt, împotriva Lui Dumnezeu.
    1.
    Un lucru cu adevărat bun este și să mergem la cei care au întrerupt pomenirea tuturor episcopilor care acceptă sinodul din Creta ca ortodox și să îndemnăm pe toți să meargă la aceștia. Pe toți care nu înțeleg și nu pricep că este bine să meargă la cei care au întrerupt pomenirea tuturor episcopilor care acceptă sinodul din Creta ca ortodox, îi va îndemna duhovnicul să meargă tot la cei care nu pomenesc, dar pentru că nu înțeleg și nu pricep, îi va aștepta numai până la un punct ca să înțeleagă și ca să priceapă și aceștia că este bine să se hotărască fără a întârzia nicio clipă să se lase de acest lucru rău, de mergerea la cei care pomenesc; îi va aștepta dar numai până la un punct ca să înțeleagă și ca să priceapă și aceștia, punct care nu va fi fixat dinainte de duhovnic deoarece duhovnicul îi va îndemna permanent să se hotărască și aceștia cât mai repede și să nu întârzie nicio clipă, punct în care vor trebui să se hotărască și aceștia să meargă la cei care nu pomenesc. Deci, nici pe cei care nu înțeleg și nu pricep că este un lucru rău să meargă la cei care pomenesc, nici pe aceștia nu este bine să-i îndemnăm sau să le spunem că este bine să meargă la cei care pomenesc pe cei care acceptă sinodul din Creta ca ortodox, nici noi, nici preoții, nici nimeni, pentru că am face un rău, un păcat.

    Deci, este un lucru cu adevărat bun întreruperea pomenirii tuturor episcopilor care acceptă sinodul din Creta ca ortodox? Da, întreruperea pomenirii tuturor episcopilor care acceptă sinodul din Creta ca ortodox este un lucru cu adevărat bun pentru că se face din credință, cu dragoste, tot așa cum este făcută și mustrarea adevărată.

    Când îndemnăm pe toți să mărturisească Adevărul fără întârziere, fără nicio clipă de întârziere, facem un lucru bun și tot un lucru bun facem și atunci când îndemnăm la întreruperea pomenirii fără nicio clipă de întârziere sau atunci când îndemnăm oamenii să meargă la nepomenitori fără nicio clipă de întârziere. În acest caz, nu facem niciun lucru rău, deci nu facem nicio forțare a conștiinței oamenilor deoarece le vorbim exact pe conștiința lor. Forțare a conștiinței oamenilor ar fi dacă le-am spune să nu mărturisească Adevărul sau să nu mărturisească Adevărul permanent și fără nicio clipă de întârziere sau să nu întrerupă pomenirea sau să meargă la cei care pomenesc.

    Deci, facem o forțare a conștiinței noastre doar atunci când facem noi un lucru rău sau îndemnăm noi pe alții să facă un lucru rău sau acceptăm noi un lucru rău la îndemnul altora.
    Deci, facem o forțare a conștiinței tuturor oamenilor doar atunci când noi îi îndemnăm la rele și ei acceptă acest lucru rău. Dacă ei nu acceptă acest lucru rău, atunci nu-și forțează conștiința, dar noi cei care am îndemnat la rele ne forțăm conștiința noastră.

    Cine vrea să nu-și forțeze conștiința face și trebuie să facă numai bine (lucru bun este și mărturisirea Adevărului fără întârziere, fără nicio clipă de întârziere), îndeamnă numai la bine, primește numai gânduri bune și este fericit – are nădejde foarte mare de mântuire, este și liber și are libertate adevărată (are conștiința liberă), și are tot cei trebuie și din punct de vedere material deoarece este mulțumit cu ceea ce are.

    Silvestru
    Sterie
    Telefon: 0733975725 steriesilvestru@gmail.com

    Apreciază

  2. Andrei C. said, on Aprilie 14, 2017 at 12:11 pm

    Învăţătura asta cu tainele valide până la caterisire sună foarte şi foarte dubios. Şi până acum nimeni nu a adus nici o dovadă patristică despre validitatea tainelor ereticilor (fie ei chiar şi neosândiţi). În schimb avem o mulţime de mărturii cum că ereticii nu pot săvârşi sfinte taine.

    Apreciază

  3. reflux said, on Aprilie 14, 2017 at 1:47 pm

    SFÂNTUL JUSTIN POPOVICI, BISERICA ORTODOXĂ ȘI ECUMENISMUL. Editor: monahul Filotheu Bălan. Traducere din limba sîrbă de Adrian Tănăsescu, Mănăstirea Sfinții Arhangheli – Petru Vodă, 2002, pp. 113 – 116:
    http://tineretulortodox.md/wp-content/uploads/2011/03/Sf.-Iustin-Popovici-Biserica-Ortodoxa-si-Ecumenismul.pdf

    2. Învățătura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-Omului Hristos, rostită de către Sfinții Apostoli, de către Sfinții Părinți și de către Sfintele Sinoade asupra ereticilor, este următoarea: Ereziile nu sînt Biserică și nici nu pot fi Biserică. Pentru aceea în ele nici nu pot exista Sfinte Taine, și mai cu seamă Taina Împărtășirii – această Taină a Tainelor; fiindcă tocmai Sfînta Împărtășire este totul și toate în Biserică: Însuși Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos, și Biserica însăși, ca trup al Lui, și îndeobște tot ce este Dumnezeu-omenesc.

    „Intercommunio” – între-unirea, între-împărtășirea cu ereticii în Sfintele Taine, și îndeosebi în Sfînta Împărtășire – este cea mai rușinoasă trădare a Domnului Hristos, trădare de Iudă; și, mai mult, trădare a întregii Biserici a lui Hristos, a Bisericii Dumnezeu-omenești, a Bisericii Apostolilor, a Bisericii Sfinților Părinți, a Bisericii Sfintei Tradiții, a Bisericii celei una. Aici ar trebui omul să-și oprească mintea și conștiința în-creștinată asupra cîtorva sfinte fapte, sfinte bune-vestiri, sfinte porunci.

    Mai înainte de toate, trebuie să ne întrebăm: Pe ce ecleziologie, pe ce teologie privitoare la Biserică se întemeiază așa-zisa „intercommunio”? Fiindcă întreaga teologie ortodoxă privitoare la Biserică se întemeiază nu pe „intercommunio”, ci pe realitatea Dumnezeu-omenească a lui „communio”, pe împreună-unirea Dumnezeu-omenească – pe κοινονια Dumnezeu-omenească (v. 1 Corinteni 1:9, 10:16-17; 2 Corinteni 13:13; Evrei 2:14, 3:14; 1 Ioan 1:3) – în timp ce noțiunea „intercommunio” (între-unire) este în ea însăși contradictorie și cu totul neînțeleasă pentru conștiința ortodoxă sobornicească. Al doilea fapt, sfînt fapt al credinței ortodoxe, este următorul: în învățătura ortodoxă despre Biserică și Sfintele Taine, singura și neasemănata Taină este Biserica însăși – trupul Dumnezeu-Omului Hristos, în așa fel că ea este și singurul izvor și conținutul tuturor Sfintelor Taine.

    În afară de Taina aceasta Dumnezeu-omenească și a-tot-cuprinzătoare a Bisericii, care este a-tot-Taina, nu există și nici nu pot să existe ‘Taine’; așadar, nu poate exista nici o „între-împărtășire” („intercommunio”) în ceea ce privește Tainele. De aici, numai în Biserică – în această neasemuită a-tot-Taină a lui Hristos – poate fi vorba despre Taine: fiindcă Biserica Ortodoxă, ca trup al lui Hristos, este izvorul și criteriul Tainelor, și nu invers. Tainele nu se pot ridica deasupra Bisericii și nici nu pot fi gîndite în afară de trupul Bisericii.

    Pentru aceasta, potrivit cu cugetul Bisericii sobornicești a lui Hristos și cu întreaga Predanie ortodoxă, Biserica Ortodoxă nu îngăduie existența altor Taine în afara ei, nici nu le socotește Taine, pînă la venirea prin pocăință din ‘biserica’ eretică, adică dintr-o biserică mincinoasă, în Biserica Ortodoxă a lui Hristos. Cîtă vreme cineva rămîne în afară de Biserică, neunit cu ea prin pocăință, unul ca acesta este pentru Biserică eretic și, în chip de neocolit, se găsește în afara împreună-unirii mîntuitoare: Fiindcă ce părtășie poate fi între dreptate și nelegiuire? Ce părtășie poate să fie între lumină și întuneric? (2 Corinteni 6:14).

    Întîiul vîrf și Apostol, cu puterea pe care a primit-o de la Dumnezeu-Omul, dă porunca: De omul eretic, după prima și a doua sfătuire, desparte-te (Tit 3:10). Acela deci, care nu numai că nu se desparte de „omul eretic”, ci-i dă acestuia și pe Domnul Însuși, în Sfînta Împărtășire, se mai găsește oare în sfînta credință apostolică și Dumnezeu-omenească? Ceva mai mult, ucenicul cel iubit de Domnul Hristos, Apostolul dragostei, dă următoarea poruncă: Pe omul care nu crede în întruparea lui Hristos și nu primește învățătura evanghelică cu privire la El, ca Dumnezeu-Om, „să nu-l primiți în casă” (2 Ioan 1:10).

    Canonul 45 al Sfinților Apostoli poruncește cu glas de tunet: „Episcopul, sau preotul, sau diaconul, care numai s-a rugat cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit lor să lucreze ceva ca clerici, să se caterisească.”[53] Porunca aceasta este limpede chiar și pentru o conștiință de țînțar. Oare nu?

    Canonul 65 al Sfinților Apostoli hotărăște: „Dacă vreun cleric sau mirean intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca să se roage, să se caterisească și să se afurisească.” Și aceasta este limpede, chiar și pentru conștiința cea mai primitivă. Oare nu?

    Canonul 46 al Sfinților Apostoli: „Episcopul sau preotul care primește botezul sau jertfa ereticilor, poruncim să se caterisească. Căci ce înțelegere poate să fie între Hristos și Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” Este un lucru bătător la ochi, chiar și pentru cei lipsiți de ochi: această poruncă hotărăște în chip imperativ că nu trebuie să recunoaștem ereticilor nici o Sfîntă Taină și că trebuie să judecăm toate ale lor ca nelucrătoare și lipsite de dar.

    De Dumnezeu insuflatul purtător de cuvînt al Predaniei apostolești și părintești sobornicești a Bisericii lui Hristos, Sfîntul Ioan Damaschin, binevestește din inima tuturor Sfinților Părinți, tuturor Sfinților Apostoli, tuturor Sfintelor Sinoade ale Bisericii următorul adevăr Dumnezeu-omenesc: „Pîinea Euharistiei = Sfintei Împărtășanii nu este simplă pîine, ci s-a unit cu Dumnezeirea… Printr-însa curățindu-ne, ne unim cu trupul Domnului și cu Duhul Lui și ne facem trup al lui Hristos” – σωομα Χριστου = Biserica… Taina Euharistiei „se numește Împărtășanie – μεταληψις” – fiindcă printr-însa ne împărtășim de Dumnezeirea lui Iisus. Și se numește cuminecare – κοινονια – și cu adevărat este, pentru cuminecarea prin ea cu Hristos și părtășia la trupul și la Dumnezeirea Lui. Iar pe de altă parte, ne cuminecăm și ne unim și unii cu alții prin ea. Căci, pentru că ne împărtășim dintr-o singură pîine, ne facem cu toții un trup și un sînge al lui Hristos și unii altora mădulare, ajungînd de un trup – συσσωμοι – cu Hristos.

    Pentru aceea să ne păzim cu toată puterea a lua împărtășanie de la eretici – αιρετικων – și a le-o da: Nu dați cele sfinte cîinilor – zice Domnul – și nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor (Matei 7:6), ca să nu ne facem părtași relei slăviri – κακοδοξιας – și osîndei lor. Căci, dacă de bună seamă unire este cu Hristos și cu ceilalți, de bună seamă ne unim pe noi, de bună voie, cu cei ce se împreună-împărtășesc. Căci de bună voie se face însăși unirea, iar nu fără voia noastră: Căci un trup sîntem toți, fiindcă dintr-o singură pîine ne împărtășim, precum zice Apostolul (1 Corinteni 10:17)[54].

    Neînfricatul mărturisitor al adevărurilor Dumnezeu-omenești ale ortodocșilor vestește tuturor oamenilor din toate lumile: „Împărtășania de la eretic înstrăinează pe om de Dumnezeu și îl predă diavolului”[55]. În Euharistie, „pîinea ereticilor nu e trupul lui Hristos”[56]. „După măsura deosebirii dintre lumină și întuneric, așa e și deosebirea dintre împărtășania drept slăvitoare (ortodoxă) și cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cea ereticească întunecă; una îl unește cu Hristos, cealaltă – cu diavolul; una dă viață sufletului, cealaltă îl ucide”[57]. „Împărtășania din mînă eretică este otravă, nu simplă pîine”[58].

    [53] Vezi și Canonul 33 al Soborului din Laodikia.
    [54] Deslușirea credinței, IV, 3; PG 94, 1149, 1152, 1153.
    [55] Cuv. Theodor Studitul, (ed. Peterburg, 1908, tom. 2), p. 332.
    [56] Idem, p. 596.
    [57] Idem, p. 742.
    [58] Idem, p. 780.

    Apreciază

    • schepsis orthodox said, on Aprilie 19, 2017 at 6:00 am

      [54] Deslușirea credinței, IV, 3; PG 94, 1149, 1152, 1153.

      Alfabetul chirilic român:
      https://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabetul_chirilic_român

      Ιωάννου Δαμασκηνού, Έκδ. Ορθ. πίστεως 4,13, PG 94, c. 1149:
      https://archive.org/stream/patrologiaecurs62migngoog#page/n585/mode/1up

      οὕτω καὶ ό ἄρτος τῆς κοινωνίας (85), οὐκ ἄρτος λιτός ἐστιν, ἀλλ` ἡνωμένος Θεότητι·

      A CELUI ÎNTRU SFINȚI PĂRINTELUI NOSTRU IOANN DAMASKIN DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINȚE. Tâlmăcită din limba ellinească acum întru a doao Domnie aicea a prea Luminatului și prea Înălțatului nostru Domn, ALEXANDRU CONSTANTIN MURUZI VVD: Din porunca prea osfințitului Arhiepiscop și Mitropolit a toată Moldaviia, KYRIU KYR VENIAMIN: Cu a căruia Blagoslovenie și chieltuială sau dat și în Tipariu spre folosul de Obște: Adăugânduse la sfârșit și oarecare însemnări. În Tipografia sfintei Mitropolii, în Iași. La anul, 1806. Luna lui Iunie, pp. 353 (CRV 697 – Pagina 375):
      http://digitool.dc.bmms.ro:1801/webclient/DeliveryManager?application=DIGITOOL-3&owner=resourcediscovery&custom_att_2=simple_viewer&pid=277758

      Așa și pâinea împărtășirii, nu pâine singură iaste, ci unită cu Dumnezeirea:

      SFÂNTUL IOANN DAMASKIN, DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINȚE, Editura Predania, București, 2011, p. 184:
      http://predania.ro/editura_izvoarele-orthodoxiei/descoperire-cu-amaruntul-a-pravoslavnicii-credinte.html

      așa și pâinea împărtășirii, nu pâine singură iaste, ci unită cu Dumnezeirea.

      SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN, DOGMATICA. Traducere de Pr. D. FECIORU, Ediția electronică, APOLOGETICUM, 2004, p. 146:
      ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Ioan%20Damaschin%20-%20Dogmatica.pdf

      Tot astfel și pâinea împărtășaniei, nu este pâine simplă, ci unită cu Dumnezeirea;

      ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

      Ιωάννου Δαμασκηνού, Έκδ. Ορθ. πίστεως 4,13, PG 94, c. 1152:
      https://archive.org/stream/patrologiaecurs62migngoog#page/n586/mode/1up

      Δι` αὐτοῦ καθαιρόμενοι, ἐνούμεθα τῷ σώματι Κυρίου καὶ τῷ πνεύματι αὐτοῦ, καὶ γινόμεθα σῶμα Χριστοῦ.

      A CELUI ÎNTRU SFINȚI PĂRINTELUI NOSTRU IOANN DAMASKIN DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINȚE. Tâlmăcită din limba ellinească acum întru a doao Domnie aicea a prea Luminatului și prea Înălțatului nostru Domn, ALEXANDRU CONSTANTIN MURUZI VVD: Din porunca prea osfințitului Arhiepiscop și Mitropolit a toată Moldaviia, KYRIU KYR VENIAMIN: Cu a căruia Blagoslovenie și chieltuială sau dat și în Tipariu spre folosul de Obște: Adăugânduse la sfârșit și oarecare însemnări. În Tipografia sfintei Mitropolii, în Iași. La anul, 1806. Luna lui Iunie, pp. 354 (CRV 697 – Pagina 376):
      http://digitool.dc.bmms.ro:1801/webclient/DeliveryManager?application=DIGITOOL-3&owner=resourcediscovery&custom_att_2=simple_viewer&pid=277758

      Prin trânsul curățindune, ne unim cu trupul Domnului, și cu Duhul lui, și ne facem trup al lui Hristos.

      SFÂNTUL IOANN DAMASKIN, DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINȚE, Editura Predania, București, 2011, p. 185:
      http://predania.ro/editura_izvoarele-orthodoxiei/descoperire-cu-amaruntul-a-pravoslavnicii-credinte.html

      Printr’însul curățindu-ne, ne unim cu trupul Domnului, și cu Duhul lui, și ne facem trup al lui Hristos.

      SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN, DOGMATICA. Traducere de Pr. D. FECIORU, Ediția electronică, APOLOGETICUM, 2004, p. 146:
      ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Ioan%20Damaschin%20-%20Dogmatica.pdf

      Fiind curățați prin El, ne unim cu trupul Domnului și cu Duhul Lui și ajungem trup al lui Hristos[547].

      [547] I Corinteni X, 16-17; Romani XII, 5; I Corinteni XII, 12, 27.

      ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

      Ιωάννου Δαμασκηνού, Έκδ. Ορθ. πίστεως 4,13, PG 94, c. 1153:
      https://archive.org/stream/patrologiaecurs62migngoog#page/n587/mode/1up

      Μετἁληψις δὲ λέγεται· ει` αὺτῆς γὰρ, τῆς Ἰησοῦ Θεότητος μεταλαμδάνομεν. Κοινωνία δὲ λέγεταί τε καὶ ἕστιν ὰληθῶς, διὰ τὸ κοινωνεῖν ἠμᾶς δι` αὐτῆς τῷ Χριστῷ, καὶ μετέχειν αὐτοῦ τῆς σαρκός τε καὶ τῆς Θεότητος· κοινωνεῖν δὲ, καὶ ἐνοῦσθαι ἀλλήλοις δι` αὐτῆς· ὲπεὶ γὰρ ὲξ ὲνὸς ἄρτου μεταλαμδάνομεν, οὶ πάντες ἓν σῶμα Χριστοῦ, καὶ ἓν αῖμα, καὶ ἀλλήλων μέλη γινόμεθα, σύσσωμοι Χριστοῦ χρηματιζοντες.

      Πάσῃ δυνάμει τοίνυν φυλαξώμεθα, μἠ λαμβάνειν μετάληγψιν αίρετικῶν, μήτε διδόναι. Μὴ δῶτε γὰρ τὰ ἅγια τοῖς κυσὶν, ὁ Κύριός φησι, μηδὲ ῤίπτετε τοὺς μαργαριτας ὐμῶν ἔμπροσθεν τῶν χοίρων, ἵνα μὴ μέτοχοι τῆς κακοδοξιας καὶ τῆς αὐτῶν γενὠμεθα κατακρίσεως. Εἱ γὰρ πάντως ἕνωσις ἐστι πρὸς Χριστὸν, καὶ πρὸς ἀλλήλους, πάντως καὶ πᾶσι τοῖς συμμεταλαμβάνουσιν ἡμῖν κατὰ προαίρεσιν ἐνούμεθα. Ἐκ προαιρέσεως γὰρ ἠ ἕνωσις αῦτη γίνεται, οὐ χωρὶς τῆς ἡμῶν γνώμης. Πὰντες γὰρ ἓν σῶμά ἐσμεν, ὅτι ἐκ τοῦ ἄρτου μεταλαμδάνομεν, καθώς φησιν ὁ Θεῖο; Ἀπόστολος.

      A CELUI ÎNTRU SFINȚI PĂRINTELUI NOSTRU IOANN DAMASKIN DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINȚE. Tâlmăcită din limba ellinească acum întru a doao Domnie aicea a prea Luminatului și prea Înălțatului nostru Domn, ALEXANDRU CONSTANTIN MURUZI VVD: Din porunca prea osfințitului Arhiepiscop și Mitropolit a toată Moldaviia, KYRIU KYR VENIAMIN: Cu a căruia Blagoslovenie și chieltuială sau dat și în Tipariu spre folosul de Obște: Adăugânduse la sfârșit și oarecare însemnări. În Tipografia sfintei Mitropolii, în Iași. La anul, 1806. Luna lui Iunie, pp. 355 (CRV 697 – Pagina 377) – 356 (CRV 697 – Pagina 378):
      http://digitool.dc.bmms.ro:1801/webclient/DeliveryManager?application=DIGITOOL-3&owner=resourcediscovery&custom_att_2=simple_viewer&pid=277758

      Și Cuminecătură să zice, pentru că prin trânsa, ne cuminecăm cu Dumnezeirea lui Iisus. Iară Împărtășire să numeaște și iaste cu adevărat, pentru că ne împărtășim noi prin trânsa cu Hristos, și priimim trupul lui, și Dumnezeirea: Încă ne împărtășim și ne unim și unii cu alții prin trânsa. Că de vreame ce dintru o pâine ne împărtășim, toți un trup al lui Hristos și un sânge, și mădulări unii altora, ne facem, un trup din preună al lui Hristos fiind.

      Deci cu toată putearea să ne păzim, a nu lua împărtășire dela eretici, nici ale da lor. Că nu dați, zice Domnul, ceale sfinte câinelor, nici aruncați mărgăritarii voștri înaintea porcilor (Mat: 7,6.), ca nu părtași credinții ceii reale și osândei lor să ne facem. Că deaca cu adevărat unire iaste cu Hristos, și a unora cu alții, cu adevărat și cu toți cei ce împreună cu noi să împărtășesc ne unim cu voința. Că din voință să face unirea aceasta, nu fără de voința noastră. Pentru că toți un trup sântem, că dintru o pâine ne împărtășim pre cum zice Dumnezeescul Apostol (1 Cor. 10: 17.).

      SFÂNTUL IOANN DAMASKIN, DESCOPERIRE CU AMĂRUNTUL A PRAVOSLAVNICII CREDINȚE, Editura Predania, București, 2011, pp. 185-186:
      http://predania.ro/editura_izvoarele-orthodoxiei/descoperire-cu-amaruntul-a-pravoslavnicii-credinte.html

      Și Cuminecătură să zice, pentru că printr’însa ne cuminecăm cu Dumnezeirea lui Iisus. Iară Împărtășire să numeaște și iaste cu adevărat, pentru că ne împărtășim noi printr’însa cu Hristos și priimim trupul lui și Dumnezeirea; încă ne împărtășim și ne unim și unii cu alții printr’însa. Că de vreame ce dintru o pâine ne împărtășim, toți un trup al lui Hristos și un sânge, și mădulări unii altora ne facem, un trup dinpreună al lui Hristos fiind.

      Deci cu toată putearea să ne păzim a nu lua împărtășire dela eretici, nici a le da lor. Că „nu dați”, zice Domnul, „ceale sfinte câinilor, nici aruncați mărgăritarii voștri înaintea porcilor”[1], ca nu părtași credinții céiĭ reale și osândei lor să ne facem. Că deaca cu adevărat unire iaste cu Hristos, și a unora cu alții, cu adevărat și cu toți cei ce împreună cu noi să împărtășesc ne unim cu voința. Că din voință să face unirea aceasta, nu fără de voința noastră. „Pentru că toți un trup sântem, că dintru o pâine ne împărtășim”, precum zice Dumnezeescul Apostol.[2]

      [1] Mt. 7: 6.
      [2] 1 Cor. 10: 17.

      SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN, DOGMATICA. Traducere de Pr. D. FECIORU, Ediția electronică, APOLOGETICUM, 2004, p. 147:
      ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Ioan%20Damaschin%20-%20Dogmatica.pdf

      Ea se numeşte împărtășanie, căci prin ea ne împărtășim cu Dumnezeirea lui Hristos. Se numește și cuminecătură și este cu adevărat, pentru că prin ea ne cuminecăm cu Hristos și participăm trupului și Dumnezeirii Lui. Prin ea ne cuminecăm și ne unim unii cu alții, pentru că ne împărtășim dintr-o singură pâine și devenim toți un trup[550] și un sânge al lui Hristos și mădulare unii altora[551], ajungând toți împreună — trup al lui Hristos[552].

      Așadar, cu toată puterea să ne păzim să nu luăm o împărtășanie de la eretici și nici să dăm[553]. Căci spune Domnul: „Nu dați cele sfinte câinilor, și nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor”[554], ca să nu ne facem părtași relei lor credințe și osândirii lor. Dacă negreșit împărtășania este unire cu Hristos și a unora cu alții, atunci negreșit ne unim cu toții cei care, potrivit voinței libere, se împărtășesc împreună cu noi. Într-adevăr, această unire se săvârșește prin voinţă liberă și nu fără asentimentul nostru. Căci, după cum spune dumnezeiescul apostol: „toți suntem un trup, pentru că ne împărtășim dintr-o singură pâine”[555].

      [550] I Corinteni X, 16-17; Romani XII, 5.
      [551] Romani XII, 5.
      [552] I Corinteni XII, 27.
      [553] Ioan Moshu în lucrarea sa: Limonariul, istorisește multe întâmplări din viața creștinilor din timpul său, prin care se pune în evidență tocmai acest adevăr, anume de a nu participa cu nici un chip la Sfânta Împărtășanie săvârșită de eretici și de asemenea de a nu împărtăși noi ortodocșii pe eretici cu Sfânta Taină a euharistiei.
      [554] Matei VII, 6.
      [555] I Corinteni X, 17.

      Apreciază

    • schepsis orthodox said, on Aprilie 19, 2017 at 6:01 am

      [55] Cuv. Theodor Studitul, (ed. Peterburg, 1908, tom. 2), p. 332.

      Творения преподобного отца нашего и исповедника Феодора Студита. Том. 2, часть I, СПб. 1908, Письмо 58. К Спафарии, по прозванию Махара, стр. 332:
      ТВОРЕНИЯ СВЯТАГО ОТЦА НАШЕГО ПРЕП0Д0БНАГО ФЕОДОРА СТУДИТА, ПЕРЕВЕДЕННЫЯ СЪ ГРЕЧЕСКАГО ЯЗЫКА ПРИ САНКТПЕТЕРБУРГСКОЙ ДУХОВНОЙ АКАДЕМIИ. ЧАСТЬ I. ПИСЬМА КЪ РАЗНЫМЪ ЛИЦАМЪ, САНКТПЕТЕРБУРГЪ, 1867, Письмо 58. К Спафарии, по прозванию Махара, стр. 325:
      https://azbyka.ru/otechnik/assets/uploads/books/17065/Феодор%20Студит%20письма,ч%201-2.pdf
      https://azbyka.ru/otechnik/Feodor_Studit/poslania/58

      Ибо прпчащеше отъ еретика, или явноосуя;деннаго по жизни, отчуждаетъ отъ Бога и предаетъ диаволу.

      Ρ.G. 99, c. 1668 CD:
      https://books.google.ro/books?id=FsfUAAAAMAAJ&dq=Patrologi%C3%A6%20cursus%20completus%20Series%20graeca%20volume%2099&pg=PA126#v=onepage&q&f=false

      Τὸ γὰρ κοινωνεῖν παρὰ αἱρετικοῦ ἠ προφανοῦς διαβεβλημένου κατὰ τὸν βίον, ἀλλοτριοῖ Θεοῦ, καὶ προσοικειοῖ τῷ διαβόλῳ.

      DREAPTA CREDINȚĂ în scrierile Sfinților Părinți. SFÂNTUL THEODOR STUDITUL. SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR. SFÂNTUL AMFILOHIE DE ICONIUM. Vol. 1. Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, Editura Σοφία (Sophia), București, 2006, Scrisoarea 553. Către soția unui spătar al cărei nume e Mahara, p. 158 (PG 99, c. 1668 CD):

      Căci a te împărtăși de la un eretic sau de la unul învinuit pe față pentru viețuirea sa, ne înstrăinează de Dumnezeu și ne face familiari diavolului[2].

      [2] Deci e importantă, în egală măsură, și viețuirea preotului, și credința lui dogmatică, și nici unul din aceste lucruri nu este indiferent.

      Apreciază

    • schepsis orthodox said, on Aprilie 19, 2017 at 6:03 am

      [56] Cuv. Theodor Studitul, (ed. Peterburg, 1908, tom. 2), p. 596.

      Творения преподобного отца нашего и исповедника Феодора Студита. Том. 2, часть II, СПб. 1908, Письмо 198. К Дорофею сыну, стр. 596:
      ТВОРЕНИЯ СВЯТАГО ОТЦА НАШЕГО ПРЕП0Д0БНАГО ФЕОДОРА СТУДИТА, ПЕРЕВЕДЕННЫЯ СЪ ГРЕЧЕСКАГО ЯЗЫКА ПРИ САНКТПЕТЕРБУРГСКОЙ ДУХОВНОЙ АКАДЕМIИ. ЧАСТЬ II. ПИСЬМА КЪ РАЗНЫМЪ ЛИЦАМЪ, САНКТПЕТЕРБУРГЪ, 1867, Письмо 197. К Дорофею сыну, стр. 504:
      https://azbyka.ru/otechnik/assets/uploads/books/17065/Феодор%20Студит%20письма,ч%201-2.pdf
      https://azbyka.ru/otechnik/Feodor_Studit/poslania/257

      Если же не было ничего такого, но, находясь въ общеши въ ересью, онъ не успелъ причаститься тела и крови Господней,—тотъ же хлебъ еретический и не есть тело Христово,—то нельзя дерзнуть сказать, чтобгл можно было делать собрашя по немъ,—ибо божественное не можетъ быть обращаемо въ шуткуз, – дабы молящийся о немъ не услышалъ: просите, и не приемлете, зоне злтъ просите (Иак. 4, 3).

      Ρ.G. 99, c. 1597 Α:
      https://books.google.ro/books?id=FsfUAAAAMAAJ&dq=Patrologi%C3%A6%20cursus%20completus%20Series%20graeca%20volume%2099&pg=RA1-PA91#v=onepage&q&f=false

      αἱρετικὸς γὰρ ὁ ἄρτος ἐκεῖνος, καὶ οὐ σῶμα Χριστοῦ

      DREAPTA CREDINȚĂ în scrierile Sfinților Părinți. SFÂNTUL THEODOR STUDITUL. SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR. SFÂNTUL AMFILOHIE DE ICONIUM. Vol. 1. Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, Editura Σοφία (Sophia), București, 2006, Scrisoarea 531. Fiului Dorotei, p. 155 (PG 99, c. 1597 A):

      (căci ereticească e pâinea aceea, și nu trup al lui Hristos)

      Apreciază

    • schepsis orthodox said, on Aprilie 19, 2017 at 6:04 am

      [57] Cuv. Theodor Studitul, (ed. Peterburg, 1908, tom. 2), p. 742.

      Творения преподобного отца нашего и исповедника Феодора Студита. Том. 2, часть III, СПб. 1908, Письмо 154. Куратору Константину, стр. 742:
      http://logoslovo.ru/forum/all/topic_12360
      https://azbyka.ru/otechnik/Feodor_Studit/poslania/433

      Каково различие света и тьмы, таково же и православного причащения от еретического общения. Первое – просвещает, второе – омрачает: одно соединяет со Христом, другое – с диаволом: одно оживляет душу, другое – убивает. Хорошо делаешь, что стремишься к источнику жизни, а не черпаешь из смертоносной чаши нечестия, конец которого – вечная гибель.

      THEODORI STUDITAE EPISTULAE. RECENSUIT GEORGIOS FATOUROS. PARS ALTERA. TEXTUM EPP. 71 – 564 ET INDICES CONTINENS, WALTER DE GRUYTER. BEROLINI ET NOVI EBORACI MCMXCII, Berlin, 1991, pp. 367-368:
      https://scribd.com/document/336562820/Theodori-Studitae-Epistulae-Pars-2-Textum-Epp-71-560-Et-Indices-Continens

      ώς γάρ τό φώς από τού σκότους κεχώρισται, οϋτως και ή ορθόδοξος μετάληψις τής αιρετικής κοινωνίας· ή μεν γάρ φωτίζει, ή δέ σκοτίζει, και ή μέν ένοΐ τφ Χριστώ, ή δέ τφ διαβάλω, και ή μεν ζωοποιεΐ την ψυχήν, ή δέ θανατοΐ.

      Apreciază

    • schepsis orthodox said, on Aprilie 19, 2017 at 6:05 am

      [58] Cuv. Theodor Studitul, (ed. Peterburg, 1908, tom. 2), p. 780.

      Творения преподобного отца нашего и исповедника Феодора Студита. Том. 2, часть III, СПб. 1908, Письмо 217. Чаду Игнатию, стр. 780:
      http://logoslovo.ru/forum/all/topic_12360
      https://azbyka.ru/otechnik/Feodor_Studit/poslania/496

      Приобщение из рук еретиков есть яд, а не простой хлеб, не телу только вредит, а чернит и омрачает душу.

      THEODORI STUDITAE EPISTULAE. RECENSUIT GEORGIOS FATOUROS. PARS ALTERA. TEXTUM EPP. 71 – 564 ET INDICES CONTINENS, WALTER DE GRUYTER. BEROLINI ET NOVI EBORACI MCMXCII, Berlin, 1991, p. 451:
      https://scribd.com/document/336562820/Theodori-Studitae-Epistulae-Pars-2-Textum-Epp-71-560-Et-Indices-Continens

      ή παρά των αιρετικών κοινωνία ού κοινός άρτος, άλλα φάρμακον, ού σώμα βλάπτον, αλλά ψυχήν μελαΐνον και σκοτίζον.

      Творения преподобного отца нашего и исповедника Феодора Студита. Том. 2, часть II, СПб. 1908, Письмо 24. К Игнатию сыну, стр. 366:
      http://logoslovo.ru/forum/all/topic_12360

      Общение с еретиками (в их причащении) – есть не общий хлеб божественного таинства, но яд, повреждающий не тело, но очерняющий и омрачающий душу

      ТВОРЕНИЯ СВЯТАГО ОТЦА НАШЕГО ПРЕП0Д0БНАГО ФЕОДОРА СТУДИТА, ПЕРЕВЕДЕННЫЯ СЪ ГРЕЧЕСКАГО ЯЗЫКА ПРИ САНКТПЕТЕРБУРГСКОЙ ДУХОВНОЙ АКАДЕМIИ. ЧАСТЬ II. ПИСЬМА КЪ РАЗНЫМЪ ЛИЦАМЪ, САНКТПЕТЕРБУРГЪ, 1867, Письмо 24. К Игнатию, сыну, стр. 81:
      https://azbyka.ru/otechnik/assets/uploads/books/17065/Феодор%20Студит%20письма,ч%201-2.pdf

      Общеше съ еретиками есть не общий хлебъ, но ядъ, повреждающий не тело, но очерняющий и омрачающий душу;

      https://azbyka.ru/otechnik/Feodor_Studit/poslania/83

      Общение с еретиками – это не общий хлеб, а яд, повреждающий не тело, но очерняющий и омрачающий душу.

      Ρ.G. 99, c. 1189 C:
      https://books.google.ro/books?id=FsfUAAAAMAAJ&dq=Patrologi%C3%A6%20cursus%20completus%20Series%20graeca%20volume%2099&pg=PA62-IA264#v=onepage&q&f=false

      Ἠ παρὰ τῶν αἱρετικῶν κοινωνία οὐ κοινὸς ἄρτος, ἀλλὰ φάρμακον, οὐ σῶμα βλάπτον, ἀλλὰ ψυχὴν μελαῖνον καὶ σκοτίζον·

      DREAPTA CREDINȚĂ în scrierile Sfinților Părinți. SFÂNTUL THEODOR STUDITUL. SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR. SFÂNTUL AMFILOHIE DE ICONIUM. Vol. 1. Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, Editura Σοφία (Sophia), București, 2006, Scrisoarea 308. Fiului Ignatie, p. 93 (PG 99, c. 1189 C):

      Împărtășania [κοινωνία] de la eretici nu e simplă pâine, ci otravă [φάρμακον][1] care vatămă nu trupul, ci înnegrește și întunecă sufletul.

      [1] Φαρμακον are mai multe înțelesuri: drog, medicament, otravă, băutură vrăjită. Am ales sensul potrivit cu contextul.

      Apreciază

    • schepsis orthodox said, on Aprilie 24, 2017 at 10:02 pm

      Οὐ πᾶς ὁ λέγων μοι Κύριε Κύριε, εἰσελεύσεται εἰς τὴν βασιλείαν τῶν οὐρανῶν, ἀλλ᾿ ὁ ποιῶν τὸ θέλημα τοῦ πατρός μου τοῦ ἐν οὐρανοῖς. (ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ, Καινή Διαθήκη, Κατά Ματθαίον 7, 21)

      πορευθέντες δὲ μάθετε τί ἐστιν ἔλεον θέλω καὶ οὐ θυσίαν. οὐ γὰρ ἦλθον καλέσαι δικαίους, ἀλλὰ ἁμαρτωλοὺς εἰς μετάνοιαν. (ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ, Καινή Διαθήκη, Κατά Ματθαίον 9, 13)

      εἰ δὲ ἐγνώκειτε τί ἐστιν ἔλεον θέλω καὶ οὐ θυσίαν, οὐκ ἂν κατεδικάσατε τοὺς ἀναιτίους. (ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ, Καινή Διαθήκη, Κατά Ματθαίον 12, 7)

      διότι ἔλεος θέλω καὶ οὐ θυσίαν καὶ ἐπίγνωσιν Θεοῦ ἢ ὁλοκαυτώματα. (ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ, Παλαιά Διαθήκη, Ωσηέ 6, 6)

      καὶ ἐκτείνας τὴν χεῖρα αὐτοῦ ἐπὶ τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ ἔφη· ἰδοὺ ἡ μήτηρ μου καὶ οἱ ἀδελφοί μου· ὅστις γὰρ ἂν ποιήσῃ τὸ θέλημα τοῦ πατρός μου τοῦ ἐν οὐρανοῖς, αὐτός μου ἀδελφός καὶ ἀδελφὴ καὶ μήτηρ ἐστίν. (ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ, Καινή Διαθήκη, Κατά Ματθαίον 12, 49-50)

      ὅτι ἔλεος καὶ ἀλήθειαν ἀγαπᾷ Κύριος ὁ Θεός, χάριν καὶ δόξαν δώσει· Κύριος οὐ στερήσει τὰ ἀγαθὰ τοῖς πορευομένοις ἐν ἀκακίᾳ. (ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ, Παλαιά Διαθήκη, Ψαλμός 83, 12)

      [῾Η ἀγάπη] οὐ χαίρει ἐπὶ τῇ ἀδικίᾳ, συγχαίρει δὲ τῇ ἀληθείᾳ· (ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ, Καινή Διαθήκη, Προς Κορινθίους Α΄ 13, 6)

      ὀφθαλμοὶ Κυρίου ἐπὶ δικαίους, καὶ ὦτα αὐτοῦ εἰς δέησιν αὐτῶν. (ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ, Παλαιά Διαθήκη, Ψαλμός 33, 16)

      ἐμίσησας πάντας τοὺς ἐργαζομένους τὴν ἀνομίαν· ἀπολεῖς πάντας τοὺς λαλοῦντας τὸ ψεῦδος. ἄνδρα αἱμάτων καὶ δόλιον βδελύσσεται Κύριος. (ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ, Παλαιά Διαθήκη, Ψαλμός 5, 6-7)

      σὺ δέ, ὁ Θεός, κατάξεις αὐτοὺς εἰς φρέαρ διαφθορᾶς· ἄνδρες αἱμάτων καὶ δολιότητος οὐ μὴ ἡμισεύσωσι τὰς ἡμέρας αὐτῶν, ἐγὼ δέ, Κύριε, ἐλπιῶ ἐπὶ σέ. (ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ, Παλαιά Διαθήκη, Ψαλμός 54, 24)

      Apreciază

    • schepsis orthodox said, on Aprilie 24, 2017 at 10:03 pm

      Не всяк глаголяй ми: господи, господи, внидет в царствие небесное: но творяй волю отца моего, иже есть на небесех. (Библия на церковнославянском языке, Новый Завет, от матфеа святое благовествование, Глава 7, Зачало 23, 21)

      шедше же научитеся, что есть: милости хощу, а не жертвы? не приидох бо призвати праведники, но грешники на покаяние. (Библия на церковнославянском языке, Новый Завет, от матфеа святое благовествование, Глава 9, Зачало 30, 13)

      аще ли бысте ведали, что есть: милости хощу, а не жертвы, николиже убо бысте осуждали неповинных: (Библия на церковнославянском языке, Новый Завет, от матфеа святое благовествование, Глава 12, Зачало 44, 7)

      Зане милости хощу а не жертвы, и уведения божия, нежели всесожжения. (Библия на церковнославянском языке, Ветхий Завет, Oсиа, Глава 6, 7)

      И простер руку свою на ученики своя, рече: се, мати моя и братия моя: иже бо аще сотворит волю отца моего, иже есть на небесех, той брат мой, и сестра, и мати (ми) есть. (Библия на церковнославянском языке, Новый Завет, от матфеа святое благовествование, Глава 12, Зачало 49, 49-50)

      яко милость и истину любит господь, бог благодать и славу даст: господь не лишит благих ходящих незлобием. (Библия на церковнославянском языке, Ветхий Завет, Псалтирь, Глава 83, 12)

      [Любы] не радуется о неправде, радуется же о истине: (Библия на церковнославянском языке, Новый Завет, Первое послание к коринфяномъ святаго апостола павла, Глава 13, Зачало 154, 6)

      очи господни на праведныя, и уши его в молитву их. (Библия на церковнославянском языке, Ветхий Завет, Псалтирь, Глава 33, 16)

      ниже пребудут беззаконницы пред очима твоима: возненавиделъ еси вся делающия беззаконие, погубиши вся глаголющия лжу: мужа кровей и льстива гнушается господь. (Библия на церковнославянском языке, Ветхий Завет, Псалтирь, Глава 5, 6-7)

      Ты же, боже, низведеши их в студенец истления: мужие кровей и льсти не преполовят дний своих. Азъ же, господи, уповаю на тя. (Библия на церковнославянском языке, Ветхий Завет, Псалтирь, Глава 54, 24)

      Apreciază

    • schepsis orthodox said, on Aprilie 24, 2017 at 10:04 pm

      Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. (Sfânta Scriptură 1988, Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul 7, 21)

      Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă. (Sfânta Scriptură 1988, Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul 9, 13)

      Dacă știați ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-ați fi osândit pe cei nevinovați. (Sfânta Scriptură 1988, Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, 7)

      Că milă voiesc, iar nu jertfă, și cunoașterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot. (Sfânta Scriptură 1988, Osea, Capitolul 6, 6)

      Și, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate și soră și mamă. (Sfânta Scriptură 1988, Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, 49-50)

      Și, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată maica (ἡ μήτηρ) și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate și soră și maică (μήτηρ). (Sfânta Scriptură 1988, în simfonie cu ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ și cu Библия на церковнославянском языке, Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, 49-50)

      Că mila și adevărul iubește Domnul; Dumnezeu har și slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutate. (Sfânta Scriptură 1988, Psalmul 83, 12)

      Că mila (ἔλεος) și adevărul (ἀλήθειαν) iubește Domnul Dumnezeu, har (χάριν) și slavă (δόξαν) va da; Domnul nu va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutate. (Sfânta Scriptură 1988, în simfonie cu ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ și cu Библия на церковнославянском языке, Psalmul 83, 12)

      [Dragostea] nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. (Sfânta Scriptură 1988, Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 13, 4, 6)

      Ochii Domnului spre cei drepți și urechile Lui spre rugăciunea lor. (Sfânta Scriptură 1988, Psalmul 33, 14)

      Urât-ai pe toți cei ce lucrează fără de lege. Pierde-vei pe toți cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaș și pe viclean îl urăște Domnul. (Sfânta Scriptură 1988, Psalmul 5, 5-6)

      Urât-ai pe toți cei ce lucrează fără de lege. Pierde-vei pe toți cei ce grăiesc minciuna; pe bărbatul ucigaș și viclean urăște Domnul. (Sfânta Scriptură 1988, în simfonie cu ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ și cu Библия на церковнославянском языке, Psalmul 5, 5-6)

      Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii. Bărbații vărsători de sânge și vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne. (Sfânta Scriptură 1988, Psalmul 54, 26-27)

      Apreciază

    • schepsis orthodox said, on Aprilie 24, 2017 at 10:14 pm

      Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. (Sfânta Scriptură 1988, Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul 7, 21)

      Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă. (Sfânta Scriptură 1988, Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul 9, 13)

      Dacă știați ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-ați fi osândit pe cei nevinovați. (Sfânta Scriptură 1988, Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, 7)

      Că milă voiesc, iar nu jertfă, și cunoașterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot. (Sfânta Scriptură 1988, Osea, Capitolul 6, 6)

      Și, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate și soră și mamă. (Sfânta Scriptură 1988, Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, 49-50)

      Și, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată maica (ἡ μήτηρ) Mea și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate și soră și maică (μήτηρ). (Sfânta Scriptură 1988, în simfonie cu ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ și cu Библия на церковнославянском языке, Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, 49-50)

      Că mila și adevărul iubește Domnul; Dumnezeu har și slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutate. (Sfânta Scriptură 1988, Psalmul 83, 12)

      Că mila (ἔλεος) și adevărul (ἀλήθειαν) iubește Domnul Dumnezeu, har (χάριν) și slavă (δόξαν) va da; Domnul nu va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutate. (Sfânta Scriptură 1988, în simfonie cu ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ și cu Библия на церковнославянском языке, Psalmul 83, 12)

      [Dragostea] nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. (Sfânta Scriptură 1988, Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 13, 4, 6)

      Ochii Domnului spre cei drepți și urechile Lui spre rugăciunea lor. (Sfânta Scriptură 1988, Psalmul 33, 14)

      Urât-ai pe toți cei ce lucrează fără de lege. Pierde-vei pe toți cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaș și pe viclean îl urăște Domnul. (Sfânta Scriptură 1988, Psalmul 5, 5-6)

      Urât-ai pe toți cei ce lucrează fără de lege. Pierde-vei pe toți cei ce grăiesc minciuna; pe bărbatul ucigaș și viclean urăște Domnul. (Sfânta Scriptură 1988, în simfonie cu ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ și cu Библия на церковнославянском языке, Psalmul 5, 5-6)

      Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii. Bărbații vărsători de sânge și vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne. (Sfânta Scriptură 1988, Psalmul 54, 26-27)

      Apreciază

      • schepsis orthodox said, on Aprilie 27, 2017 at 10:57 pm

        СВЯТАЯ БЛАЖЕННАЯ СТАРИЦА ПЕЛАГИЯ РЯЗАНСКАЯ, О чтении Псалмов:

        http://ic-xc-nika.ru/texts/Alexandrov_M/Sborniki/Pelagiia_Riazanskaia/Pelagiia_Riazahskaia.html#_Toc210317790

        83 псалом — чтобы наследовать Царство Небесное

        Psalmul 83 — pentru a moșteni Împărăția Cerurilor = pentru a intra în Împărăția Cerurilor = ce condiții trebuie să îndeplinească un om pentru a intra în Împărăția Cerurilor

        I. V. Evsin, Viața Cuvioasei Starețe Pelaghia din Zaharovo – o lumină în întunericul ateist (1890 – †1966). Carte apărută cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Justinian Chira (28 mai 1921 – †30 octombrie 2016) al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, Editura Areopag, București, 2014, ADDENDA. Rugăciuni recomandate de Cuvioasa Pelaghia pentru diferite trebuințe, p. 87:

        Psalmul 83 – pentru a moșteni Împărăția Cerească.

        ὅτι ἔλεος καὶ ἀλήθειαν ἀγαπᾷ Κύριος ὁ Θεός, χάριν καὶ δόξαν δώσει = яко милость и истину любит Господь, Бог благодать и славу даст = că mila și adevărul iubește Domnul; Dumnezeu har și slavă va da (Ψαλμός = Псалом = Psalm 83, 12)

        Cuviosul Eftimie Zigabenul, Sfântul Nicodim Aghioritul, PSALTIREA ÎN TÂLCUIRILE SFINȚILOR PĂRINȚI. Transliterare, diortosire, revizuire după ediția grecească și note de ȘTEFAN VORONCA. Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Editura Cartea Ortodoxă, EDITURA EGUMENIȚA, pp. 180-181:

        12. Că mila și adevărul iubește Domnul;

        Aici amestecă David și învățătură sfătuitoare, atât despre fapta bună lucrătoare, cât și cea văzătoare. Că zice cum că Dumnezeu iubește milostenia și adevărul; că milostenia este un fel al faptei bune practice, iar adevărul este sfârșitul [scopul] celei văzătoare. Iar de iubește Dumnezeu milostenia și adevărul, arătat este că iubește pe cei ce întrebuințează aceste fapte bune, adică pe cei milostivi și adevărați, fiindcă Dumnezeu însuși este milă și adevăr. Însă Cineva poate zice și altfel, că Hristos, miluindu-ne pe noi, S-a făcut om, și adevărat a propovăduit Evanghelia, și așa a iubit și adevărul [142].

        Dumnezeu har și slavă va da.

        „Hristos, zice, va da har, adică iertare de păcate, precum o a dat curvei și multor altor păcătoși, ori va da har al facerii de minuni, precum a dat apostolilor și celorlalți sfinți; va da încă Creștinilor și slavă, și pe cea de pe pământ a oamenilor [omenească], și pe cea de la Sineși, din ceruri”. Ori har zice pe cel al îndumnezeirii de aici, iar slavă, pe cea a împărăției Sale de acolo [din cer].

        Domnul nu va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutate.

        Unii citesc zicerea aceasta în chip inversat, întocmind-o așa: „Har și slavă va da celor ce umblă întru nerăutate”, apoi: „Domnul nu-i va lipsi de bunătăți”, de cele din ceruri adică. „Domnul, zice, nu-i va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutate”, adică nu-i va lipsi de bunătate pe cei ce s-au depărtat de cele rele [143].

        [142] Iar după Sfântul Chirii: „Mila și adevărul iubește Domnul, adică nu iubește jertfele cele cu sângiuri, ci facerea milei și cinstirea adevărului, adică a lui Hristos, și a viețui întru nerăutate, adică a fi nepomenitor de rele”. A zis însă și Teodorit: „Nimic nu este așa de iubit lui Dumnezeu precum milostenia și tovarășul ei, adevărul”.

        [143] Iar Teodorit zice: „Mila din dumnezeieștile locașuri odrăslește și multă și îmbelșugată este darea adevărului cea de acolo, că de acolo primim învățătura dogmelor celor bune; încă și dumnezeiescul har din picăturile Preasfântului Duh îl dobândim, încă și vestiți și lăudați de aici ne facem și foarte străluciți [răsăriți]; și, pe scurt a zice, toată câștigarea bunătăților din biserică o primim; de răutate și de vicleșug izbăvindu-ne, alegem a viețui împreună cu simplitatea și cu adevărul”. Iar Isihie zice: „Cei ce aleg a viețui fără răutate întru dreptate, adică cei care au petrecut întru nerăutate, nu se vor lipsi de bunătăți, ci vor primi după cuviință cununile, fiindcă fiecare își va lua plata după osteneala sa (La Nichita)”.

        Deci Domnul iubește mila și iubește adevărul și dacă vede la un om milă și adevăr (nu ceea ce i se pare omului că ar fi adevăr, ci atât Adevărul așa cum S-a descoperit Sfinților Părinți de Dumnezeu luminați, de Duhul Sfânt însuflați, statornicit în Sfintele Dogme și Sfintele Canoane Ortodoxe, cât și adevărul în sensul de o dreaptă părere în orice aspect al vieții omenești), atunci Dumnezeu = Sfânta Treime va da omului (oricărui om indiferent că este cleric sau mirean), har în această viață și slavă în viața veacului ce va să fie, unde harul, după Sfântul Părinte Ierarh Grigorie Palama parafrazat de Părintele profesor doctor Dumitru Stăniloae (TEOLOGIA DOGMATICĂ ORTODOXĂ (II). CARTE TIPĂRITĂ CU BINECUVÂNTAREA PREAFERICITULUI PĂRINTE DANIEL PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE. Ediția a IV-a, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ȘI DE MISIUNE ORTODOXĂ, BUCUREȘTI – 2010, p. 312):

        După învățătura Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți, harul dumnezeiesc nu e un bun în sine, detașabil de Dumnezeu[128]. Această învățătură și-a atins cea mai clară expresie în formularea Sfântului Grigorie Palama că harul este o energie necreată, izvorâtoare din ființa dumnezeiască a Celor trei ipostasuri și e nedespărțită de ea, sau de aceste ipostasuri. Termenul grecesc „energeia” se traduce în românește prin „lucrare”. Aceasta pune în evidență faptul că în har ca lucrare e prezent însuși subiectul dumnezeiesc care o săvârșește. Căci nu există lucrare fără lucrător. De aceea, putem folosi și termenul „energie”, în sensul că în lucrare se arată o energie a celui ce lucrează. Dar această energie se imprimă totdeauna și în cei pentru care se lucrează. De aceea înțelegând harul ca „energie” dumnezeiască, îl înțelegem pe de o parte în sensul de energie actualizată a Duhului ca lucrare, pe de alta, în sensul de energie ce se imprimă în ființa celui în care Duhul Sfânt lucrează, făcându-l capabil și pe acela să lucreze, sau făcându-l capabil de conlucrarea lui cu Duhul Sfânt.

        [128] Despre această temă am tratat mai deosebit în: Teologia Dogmatică și Simbolică, vol. II, București, 1958, p. 659-699.

        Logica matematică (Matematica cuvântului) adeverește, confirmă și ea adevărul din Psalmul 83, 12:

        MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTULUI. C. NĂSTĂSESCU, C. NIȚĂ, GH. RIZESCU, Matematică. Algebră. Manual pentru clasa a IX-a, EDITURA DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ – BUCUREȘTI, 1988:

        Propoziția p1: că mila iubește Domnul este o propoziție adevărată și are valoarea de adevăr 1 pentru că a fost rostită de Duhul Sfânt, Împăratul Ceresc, Duhul Adevărului, prin Prorocul și Împăratul David

        p1: ὅτι ἔλεος ἀγαπᾷ Κύριος = яко милость любит Господь = că mila iubește Domnul = 1

        Propoziția p2: ἀλήθειαν ἀγαπᾷ Κύριος = истину любит Господь = adevărul iubește Domnul este de asemenea o propoziție adevărată și are de asemenea valoarea de adevăr 1 pentru că a fost rostită tot de Duhul Sfânt, Împăratul Ceresc, Duhul Adevărului, prin Prorocul și Împăratul David

        p2: ἀλήθειαν ἀγαπᾷ Κύριος = истину любит Господь = adevărul iubește Domnul = 1

        Propoziția p = p1 ^ p2: ὅτι ἔλεος ἀγαπᾷ Κύριος καὶ ἀλήθειαν ἀγαπᾷ Κύριος = яко милость любит Господь и истину любит Господь = că mila iubește Domnul și adevărul iubește Domnulὅτι ἔλεος καὶ ἀλήθειαν ἀγαπᾷ Κύριος = яко милость и истину любит Господь = că mila și adevărul iubește Domnul este și ea o propoziție adevărată și are de asemenea valoarea de adevăr 1, pentru că a fost rostită tot de Duhul Sfânt, Împăratul Ceresc, Duhul Adevărului, prin Prorocul și Împăratul David, lucru adeverit, confirmat și de logica matematică (vezi tabelul din manualul de algebră de clasa a IX-a, pagina 15):

        p1 = 1; p2 = 1; p = (p1 și p2) = (p1 ^ p2) = (1 ^ 1) = (1 și 1) = adevărat și adevărat = adevăr și adevăr = 1

        Propoziția p: ὅτι ἔλεος καὶ ἀλήθειαν ἀγαπᾷ Κύριος = яко милость и истину любит Господь = că mila și adevărul iubește Domnul = 1

        Propoziția q: ὁ Θεός χάριν καὶ δόξαν δώσει = Бог благодать и славу даст = Dumnezeu, har și slavă va da este o propoziție adevărată și are valoarea de adevăr 1 pentru că a fost rostită de Duhul Sfânt, Împăratul Ceresc, Duhul Adevărului, prin Prorocul și Împăratul David

        Propoziția (p → q) = (p ⇒ q) = (p implică q): ὅτι ἔλεος καὶ ἀλήθειαν ἀγαπᾷ Κύριος ὁ Θεός, χάριν καὶ δόξαν δώσει = яко милость и истину любит Господь, Бог благодать и славу даст = că mila și adevărul iubește Domnul; Dumnezeu har și slavă va da este o propoziție adevărată și are valoarea de adevăr 1, pentru că a fost rostită de Duhul Sfânt, Împăratul Ceresc, Duhul Adevărului, prin Prorocul și Împăratul David, lucru adeverit, confirmat și de logica matematică (vezi tabelul din manualul de algebră de clasa a IX-a, pagina 16):

        p = 1; q = 1; (p → q) = (p ⇒ q) = (1 → 1) = (1 ⇒ 1) = 1

        Apreciază

    • schepsis orthodox said, on Aprilie 25, 2017 at 3:19 pm

      IIC XC + NIKA

      În dar ați luat, în dar să dați. (Matei 10, 8)

      Ἡ Ἐκκλησία καὶ οι άγιοι του Θεού = Ἡ Ὀρθόδοξος Ἐκκλησία = Православная Церковь = Церковь и святые Бога = Biserica și sfinții lui Dumnezeu = Biserica Ortodoxă

      καὶ ἐκτείνας τὴν χεῖρα αὐτοῦ ἐπὶ τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ ἔφη· ἰδοὺ ἡ μήτηρ μου καὶ οἱ ἀδελφοί μου· ὅστις γὰρ ἂν ποιήσῃ τὸ θέλημα τοῦ πατρός μου τοῦ ἐν οὐρανοῖς, αὐτός μου ἀδελφός καὶ ἀδελφὴ καὶ μήτηρ ἐστίν. = И простер руку свою на ученики своя, рече: се, мати моя и братия моя: иже бо аще сотворит волю отца моего, иже есть на небесех, той брат мой, и сестра, и мати (ми) есть. = și întinzând mâna către ucenicii Săi a zis: iată maica Mea și frații Mei: că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate și soră și maică. (ΑΓΙΑ ΓΡΑΦΗ = Библия на церковнославянском языке = Sfânta Scriptură 1988, Καινή Διαθήκη = Новый Завет = Noul Testament, Κατά Ματθαίον = От Матфеа Святое Благовествование = Sfânta Evanghelie de la Matei 12, 49-50)

      FILOCALIA SAU CULEGERE DIN SCRIERILE SFINȚILOR PĂRINȚI CARE ARATĂ CUM SE POATE OMUL CURĂȚI, LUMINA ȘI DESĂVÎRȘI. Volumul VI. SIMEON NOUL TEOLOG, Cele 225 de capete teologice și practice; Capetele morale; Cuvîntările morale întîi și a cincea. NICHITA STITHATUL, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință; Vederea raiului. TRADUCERE, INTRODUCERE ȘI NOTE de Pr. Prof. DUMITRU STĂNILOAE, BUCUREȘTI, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ȘI DE MISIUNE ORTODOXĂ, 1977, SFÎNTUL SIMEON NOUL TEOLOG, ÎNTÎIA CUVÎNTARE MORALĂ, pp. 156-162:

      10. Toți sfinții zămislesc în ei pe Cuvântul lui Dumnezeu în chip apropiat cu Născătoarea de Dumnezeu și îl nasc pe El și El se naște în ei și ei se nasc din El. În ce fel sînt fii și frați și mame ale Lui.

      Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu, întrînd în pîntecele preasfintei Fecioare și luînd trup din ea și făcîndu-se om, s-a născut, cum am spus, om desăvîrșit și Dumnezeu desăvîrșit, fiind același amîndouă în chip neamestecat. Ia aminte deci: cum se petrece cu noi acest lucru mai mare ca noi? Fiecare din noi oamenii credem în El, Fiul lui Dumnezeu și Fiul pururea Fecioarei și Născătoarei de Dumnezeu Maria și, crezînd, primim cuvîntul despre El cu credință în inimile noastre; ca urmare mărturisindu-L cu gura și pocăindu-ne îndată din suflet de fărădelegile săvîrșite de noi mai înainte, precum a intrat Dumnezeu, Cuvîntul Tatălui, în pîntecele Fecioarei, așa Cuvîntul se află și în noi ca o sămînță[281]. Minunează-te, auzind această taină înfricoșătoare și primește acest cuvînt vrednic de credință cu toată încredințarea și credința.

      Deci îl zămislim pe El nu în chip trupesc, cum L-a zămislit Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu, ci înțelegător și ființial. Și-L avem în inimile noastre pe Însuși Acela pe care L-a zămislit și Fecioara Maria, cum zice dumnezeiescul Pavel: «Dumnezeu, Care a zis să strălucească lumina din întuneric, Care a strălucit în inimile noastre spre luminarea cunoștinței Fiului Său» (2 Cor. IV, 6). E ca și cum ar zice: «El însuși a strălucit întreg în chip ființial întru noi». Și că acesta este înțelesul a ceea ce a spus, a arătat în cele următoare, zicînd: «Și avem comoara aceasta în vase de lut» (2 Cor. IV, 7), numind comoară pe Duhul Sfînt. În alt loc numește însă Duh și pe Domnul: «Căci Domnul, zice, este Duh» (2 Cor. III, 17). Iar acestea le spune, ca atunci cînd auzi de Fiul lui Dumnezeu să înțelegi și să auzi odată cu El și pe Duhul; și cînd auzi iarăși de Duhul, să înțelegi împreună cu El și pe Tatăl, întrucît și despre Tatăl zice: «Duh este Dumnezeu» (Ioan IV, 24). Peste tot te învață nedespărțirea și deoființimea Sfintei Treimi și că unde este Fiul, acolo e și Tatăl, și unde e Tatăl, acolo e și Duhul, și unde e Duhul Sfînt, acolo e întreaga dumnezeire triipostatică, Dumnezeu cel Unul, Tatăl cu Fiul și cu Duhul Său, Cei de o ființă, «Cel ce e binecuvîntat în veci. Amin» (Rom. I, 25).

      Așadar, crezînd din tot sufletul și căindu-ne cu căldură, zămislim, cum s-a spus, pe Cuvîntul lui Dumnezeu în inimile noastre, ca Fecioara, dacă avem sufletele noastre fecioare și curate. Și precum pe aceea, fiindcă era preaneprihănită, nu a topit-o focul dumnezeirii, așa nici pe noi nu ne topește dacă avem inimile curate și neprihănite, ci se face în noi rouă din cer și izvor de apă și rîu de viață nemuritoare[282]. Că și noi primim la fel focul neîngustat al dumnezeirii, ascultă pe Domnul zicînd: «Foc am venit să arunc pe pămînt» (Luca XII, 49). Care alt foc, dacă nu Duhul de o ființă cu dumnezeirea Lui, cu Care intră împreună și e împreună-văzut cu Tatăl și vine și El în lăuntrul nostru. După ce cuvîntul lui Dumnezeu s-a întrupat o singură dată din Fecioara Maria și s-a născut din ea trupește în chip de negrăit și mai presus de cuvînt, întrucît nu se mai poate întrupa sau naște trupește iarăși din fiecare din noi, ce face? Ne împărtășește spre mîncare trupul Său preacurat, pe care l-a luat din trupul neprihănit al preacuratei Născătoarei de Dumnezeu Maria, născîndu-se din ea trupește. Și mîncînd acest trup al Lui, fiecare din noi cei credincioși, care îl mîncăm cu vrednicie, îl avem în noi, întreg, pe Dumnezeu cel întrupat, pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Însuși Fiul lui Dumnezeu și Fiul preacuratei Fecioarei Maria, Care șade de-a dreapta lui Dumnezeu și Tatăl.

      Aceasta potrivit cu însăși spusa Lui: «Cel ce mănîncă trupul Meu și bea sîngele Meu, rămîne întru Mine și Eu întru el» (Ioan VI, 56). Dar nu provine niciodată din noi, sau nu se naște trupește și nu se desparte de noi. Căci nu se mai cunoaște după trup (2 Cor. V, 17), ca unul ce ar fi în noi ca un copil, ci este netrupește în trupul nostru, amestecîndu-se cu ființele și cu firile noastre în chip de negrăit și îndumnezeindu-ne, ca pe unii ce sîntem contrupești cu El și trup din trupul Lui și os din oasele Lui (Efes. V, 29)[283]. Acesta este lucrul cel mare al negrăitei iconomii și al coborîrii Lui mai presus de cuvînt, săvîrșit în noi; aceasta e taina plină de toată înfricoșarea, pe care am șovăit să o descriu și am tremurat să o înfățișez.

      Dar Dumnezeu pururea voiește să-Și descopere și să ne arate iubirea Sa față de noi, ca și noi, înțelegînd și respectînd marea Sa bunătate, să voim să-L iubim pe El. De aceea, mișcat de Duhul care mișcă și luminează inimile noastre, am făcut aceste taine cunoscute prin scris, nu ca să dovedesc că vreun om este egal cu cea care L-a născut pe Domnul în chipul nașterii celei de negrăit – să nu fie! – căci nu este cu putință acest lucru. Pentru că alta este nașterea de negrăit cu trupul a lui Dumnezeu Cuvîntul din ea, și alta este cea care se săvîrșește duhovnicește din noi. Aceea, născînd pe Fiul și Cuvîntul întrupat al lui Dumnezeu, a născut taina zidirii din nou a neamului nostru și mîntuirea lumii întregi pe pămînt, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos și Dumnezeu, Care a unit cele despărțite cu Sine însuși (Efes. II, 14-15) și a ridicat păcatul lumii (Ioan I, 29). Iar aceasta, născînd în Duhul dumnezeiesc pe cuvîntul cunoștinței lui Dumnezeu, lucrează totdeauna în inimile noastre taina înnoirii sufletelor omenești și comuniunea și unirea cu Dumnezeu-Cuvîntul. Aceasta ne-o dă să înțelegem și cuvîntul dumnezeiesc care spune: «Prin care am luat în pîntece și am suferit durerile nașterii și am născut duh de mîntuire, pe care l-am născut pe pămînt» (Isaia XXVI, 18).

      Scopul meu a fost să arăt iubirea Lui nesfîrșită și curată față de noi și că, dacă voim, noi toți ne putem face, în chipul amintit, mame, după cuvîntul Domnului nostru Iisus Hristos (și frați ai lui); și ne putem face deopotrivă cu ucenicii și apostolii Săi, nu după vrednicia acelora, nici după călătoriile și ostenelile ce le-au suportat, ci după harul lui Dumnezeu și după darul Lui pe care l-a vărsat peste toți cei ce voiesc să creadă și să urmeze Lui fără întoarcere. Căci Însuși El voiește aceasta, spunînd: «Mama Mea, zice, și frații Mei sînt cei ce ascultă cuvîntul lui Dumnezeu și-l împlinesc pe el» (Luca VIII, 21).

      Vezi cum a ridicat la cinstea de mame ale Lui pe toți cei ce ascultă cuvîntul Lui și-l împlinesc pe el și cum numește frați și rudenii ale Lui, pe toți aceștia? Dar aceea a fost mamă a Lui în chip propriu, ca una ce L-a născut, cum am spus, pe Acesta, în chip de negrăit și fără de bărbat, trupește. Iar sfinții toți îl au ca unii ce L-au zămislit pe El după har și după dar. Din Maica Lui preacurată a împrumutat trupul Său preacurat, dăruindu-i în schimb dumnezeirea – schimb minunat și nou! Din sfinți nu ia trup, ci le împărtășește lor trupul Său îndumnezeit. Privește adâncul tainei! Harul Duhului, sau focul dumnezeirii, este al Mîntuitorului și Dumnezeului nostru, din firea și din ființa Lui, iar trupul Lui nu este de acolo, ci din trupul preacurat și sfînt al Născătoarei de Dumnezeu și din sîngele ei preaneprihănit, din care luîndu-l și l-a însușit, după cuvîntul evlavios: «Și Cuvîntul trup s-a făcut» (Ioan I, 14).

      De aceea, Fiul lui Dumnezeu și al neprihănitei Fecioare împărtășește sfinților, cum s-a spus, din firea și ființa Tatălui celui împreună-veșnic, harul Său dumnezeiesc, precum zice prin Proorocul: «Și în zilele de pe urmă, voi vărsa din Duhul Meu peste tot trupul» (Fapte II, 16), se înțelege, cel credincios; iar din firea și ființa celei ce L-a născut pe El în chip propriu și cu adevărat, trupul pe care l-a luat din ea.

      Și precum din plinătatea Lui noi toți am luat (Ioan I, 16), așa și din trupul neprihănit luat din preasfânta Sa Maică, primim toți; și precum Fiul ei și Dumnezeu s-a făcut Hristos și Dumnezeul nostru, dar a fost și fratele nostru, așa și noi – o, negrăită iubire de oameni! – ne facem fii ai Născătoarei de Dumnezeu, Maica Lui, și frați ai lui Hristos. Căci toți sfinții sînt aceasta prin nunta cea neprihănită și preanecunoscută săvîrșită cu ea și în ea, datorită căreia Fiul lui Dumnezeu e din ea și sfinții sînt din El. Căci precum Eva cea dintîi a născut din împreunare și din sămînța lui Adam și din ea și prin ea s-au născut toți oamenii, așa și Născătoarea de Dumnezeu, primind pe Cuvîntul lui Dumnezeu-Tatăl în loc de sămînță, L-a zămislit și L-a născut numai pe Unul-Născut din Tatăl dinainte de veci și Unul-Născut și întrupat din ea, în zilele de pe urmă. Și încetînd ea să zămislească și să nască, Fiul ei a născut și naște în fiecare zi pe cei ce cred în El și păzesc sfintele Lui porunci.

      Căci odată ce nașterea noatră în stricăciune s-a făcut prin femeia Eva, trebuia ca nașterea noastră duhovnicească și nașterea noastră din nou să se facă prin bărbat, adică prin al doilea Adam și Dumnezeu. Privește potriveala rațională a lucrurilor: sămînța celui stricăcios a născut și naște fii stricăcioși și muritori; iar Cuvîntul nemuritor și nestricăcios al Nemuritorului și Nestricăciosului Dumnezeu a născut și naște pururea fii nestricăcioși și nemuritori, după ce s-a născut El însuși din Fecioara, prin Duhul Sfînt.

      Potrivit acestora, Maica lui Dumnezeu este Stăpîna și Împărăteasa și Doamna și Maica tuturor sfinților, iar sfinții toți sînt slujitorii ei, precum Maica este a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, sînt fiii ei, întrucît se împărtășesc din preacuratul trup al Fiului ei. Credincios este cuvîntul (1 Tim. I, 15; III, 1 ș. u.). Căci trupul Domnului este trupul Născătoarei de Dumnezeu. Și împărtășindu-ne din însuși trupul îndumnezeit al Domnului, mărturisim și credem că ne împărtășim de viața veșnică, dacă nu-l mîncăm pe acesta cu nevrednicie și deci mai degrabă spre osînda noastră.

      Iar rudenii ale ei sînt sfinții în chip întreit. După un chip, pentru că au rudenia din același lut și din aceeași suflare, sau suflet; după al doilea chip, pentru că au comuniune și părtășie cu ea, prin trupul luat din ea; iar după al treilea, pentru că prin sfințenia ce se înfăptuiește în ei după Duh, fiecare are în sine prin ea pe Dumnezeul tuturor zămislit în sine, precum L-a avut și ea. Căci deși L-a născut și trupește, dar L-a avut întreg în sine totdeauna și-L are și acum și pururea, și duhovnicește, și-L are la fel, în chip nedespărțit.

      Aceasta e taina nunților, pe care le-a făcut Fiului Său Tatăl cel împreună-veșnic și de aceeași cinste. Și a chemat pe mulți și a trimis pe slujitorii Săi să-i cheme pe cei invitați la nunți și nu au voit să vină.

      ____________________________________________________

      [281] Este o legătură între cuvîntul rostit de Cuvîntul dumnezeiesc și între acest Cuvînt ca persoană. Cînd e primit cuvîntul Lui cu credință vine în noi prin acest cuvînt Însuși Cel ce-l rostește ca persoană și crește în noi pe măsură ce credem și adîncim mai mult cuvintele Lui și ne facem asemenea Lui asimilîndu-L în conținutul Lui, comunicat nouă prin cuvînt. Prin cuvîntul rostit de Cuvîntul dumnezeiesc vine în noi însăși puterea persoanei Lui, care ne modelează după chipul Lui. Aci e o deosebire mare între ortodocși și protestanți. Ei despart cuvîntul rostit sau scris de Dumnezeu, de Cuvîntul lui Dumnezeu ca persoană și de puterea Lui.

      [282] Căldura sufletului curat, primind cuvîntul Cuvîntului, face sufletul ca o pastă moale în care ia chip în mod ușor însăși persoana Celui ce comunică cuvîntul.

      [283] Hristos este totuși «trupește» în trupul nostru. Dar sfîntul Simeon spune că e «netrupește», înțelegînd că e ca un trup copleșit de Duhul Său cel Sfînt.

      Apreciază

  4. ὀρθόδοξοι σκέψεις said, on Aprilie 18, 2017 at 10:41 pm

    Άγιος Ιουστίνου Πόποβιτς, Η ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΕΚΚΛΗΣΙΑ ΚΑΙ Ο ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΣΜΟΣ, Έκδοσις Ιεράς Μονής Αρχαγγέλων Τσέλιε, Βάλιεβο, Σερβία, σελ. 224 – 255:
    http://alopsis.gr/ορθόδοξη-εκκλησία-και-οικουμενισμός/

    2. Η διδασκαλία της Ορθοδόξου Εκκλησίας του Θεανθρώπου Χριστού, που διατυπώθηκε από τους αγίους Αποστόλους, από τους αγίους Πατέρες, από τις αγίες Συνόδους, γύρω από το θέμα των αιρετικών είναι η εξής: οι αιρέσεις δεν είναι Εκκλησία, ούτε μπορούν να είναι Εκκλησία. Γι’ αυτό δεν μπορούν οι αιρέσεις να έχουν τα αγία Μυστήρια, ιδιαίτερα το Μυστήριο της Ευχαριστίας, αυτό το Μυστήριο των Μυστηρίων. Γιατί ακριβώς η θεία Ευχαριστία είναι το παν και τα πάντα στην Εκκλησία: δηλαδή είναι και ο ίδιος ο Θεάνθρωπος Κύριος Ιησούς και η ίδια η Εκκλησία και γενικά κάθε τι που ανήκει στον Θεάνθρωπο.

    Η «intercommunio», δηλαδή η διακοινωνία με τους αιρετικούς στα αγία Μυστήρια, ιδιαιτέρως στη θεία Ευχαριστία, είναι η πλέον αναίσχυντη προδοσία του Κυρίου Ιησού Χριστού, η προδοσία του Ιούδα. Πρόκειται μάλιστα περί προδοσίας ολόκληρης της Εκκλησίας του Χριστού, της Εκκλησίας του Θεανθρώπου, της Εκκλησίας της Αποστολικής, της Εκκλησίας της Αγιοπατερικής, της Εκκλησίας της Αγιοπαραδοσιακής, της Εκκλησίας της Μιας και μοναδικής. Εδώ θα πρέπει να σταματήσει κάποιος τον χριστοποιημένο νου του και τη συνείδηση μπροστά σε μερικά άγια γεγονότα, άγια μηνύματα και άγιες εντολές.

    Πρώτον, πρέπει να διερωτηθούμε σε πια εκκλησιολογία και σε πια θεολογία με θέμα την Εκκλησία θεμελιώνεται η λεγόμενη «intercommunio»; Γιατί ολόκληρη η Ορθόδοξη Θεολογία της Εκκλησίας γύρω από το θέμα της Εκκλησίας βασίζεται και θεμελιώνεται όχι στην inter-communio (δια-κοινωνία), αλλά στη θεανθρώπινη πραγματικότητα της communio δηλαδή στη θεανθρώπινη Κ ο ι ν ω ν ί α (πρβλ. Α΄ Κορ. 1, 9. 10, 16-17. Β΄ Κορ. 13, 13. Εβρ. 2, 14. 3, 14. Α΄ Ιω. 1, 3), ενώ η έννοια inter-communio, δια-κοινωνία, είναι καθ’ εαυτήν αντιφατική και ολότελα αδιανόητη για την Ορθόδοξη καθολική συνείδηση. Το δεύτερο γεγονός, και μάλιστα ιερό γεγονός της Ορθοδόξου πίστεως, είναι το εξής: Στην Ορθόδοξη διδασκαλία για το θέμα της Εκκλησίας και των αγίων Μυστηρίων, το μόνο και το μοναδικό μυστήριο είναι η ίδια η Εκκλησία, το Σώμα του Θεανθρώπου Χριστού, ούτως ώστε αυτή να είναι και η μόνη πηγή και το περιεχόμενο όλων των θείων Μυστηρίων.

    Έξω από αυτό το θεανθρώπινο και παμπεριεκτικό Μυστήριο της Εκκλησίας, το Παν-μυστήριο, δεν υπάρχουν ούτε μπορούν να υπάρχουν «μυστήρια»΄ επομένως, και ουδεμία «δια-κοινωνία» (inter-communio) υπάρχει στα Μυστήρια. Ως εκ τούτου μόνο μέσα στην Εκκλησία, στο μοναδικό τούτο Παμμυστήριο του Χριστού, μπορεί να γίνει λόγος για τα Μυστήρια. Γιατί η Εκκλησία η Ορθόδοξη, καθώς είναι το Σώμα του Χριστού, είναι η πηγή και το κριτήριο των Μυστηρίων και όχι το αντίθετο. Τα Μυστήρια δεν μπορούν να αναβιβάζονται πάνω από την Εκκλησία, ούτε να θεωρούνται έξω από το Σώμα της Εκκλησίας.

    Ένεκα τούτου, σύμφωνα με το φρόνημα της Καθολικής του Χριστού Εκκλησίας και σύμφωνα με ολόκληρη την Ορθόδοξη Παράδοση, η Ορθόδοξη Εκκλησία δεν παραδέχεται την ύπαρξη άλλων μυστηρίων έξω απ’ αυτήν, ούτε τα θεωρεί ως μυστήρια, μέχρις ότου προσέλθει κάποιος με μετάνοια από την αιρετική «εκκλησία», δηλαδή ψευδοεκκλησία, στην Ορθόδοξη Εκκλησία του Χριστού. Μέχρι τότε που μένει κάποιος έξω από την Εκκλησία, χωρίς να έχει ενωθεί μαζί της δια της μετανοίας, μέχρι τότε αυτός είναι για την Εκκλησία αιρετικός και αναπόφευκτα βρίσκεται έξω από τη σωτηριώδη Κοινωνία = communio. Γιατί «τίς μετοχή δικαιοσύνη και ανομία; τίς δε κοινωνία φωτί προς σκότος;» (Β’ Κορ. 6, 14).

    Ο πρωτοκορυφαίος Απόστολος, με την εξουσία που έλαβε από τον Θεάνθρωπο, δίνει εντολή: «Αιρετικόν ανθρωπον μετά μίαν και δευτέραν νουθεσίαν παραιτού» (Τίτ. 3, 10). Εκείνος, λοιπόν, ο οποίος, όχι μόνο δεν παραιτείται από τον «αιρετικόν άνθρωπον» αλλά δίνει σ’ αυτόν και τον ίδιο τον Κύριο την θεία Ευχαριστία, αυτός βρίσκεται στην αποστολική και θεανθρώπινη αγία πίστη; Επί πλέον ο αγαπημένος Μαθητής του Κυρίου Ιησού, Απόστολος της αγάπης, δίνει εντολή: άνθρωπος ο οποίος δεν πιστεύει στη σάρκωση του Χριστού και δεν παραδέχεται την ευαγγελική γι’ Αυτόν διδασκαλία ως Θεανθρώπου «μη λαμβάνετε αυτόν εις οικίαν» (Β’ Ιω. 1, 10).

    Ο Κανόνας ΜΕ’ των αγίων Αποστόλων βροντοφωνεί: «Επίσκοπος ή πρεσβύτερος ή διάκονος, αιρετικοίς συνευξάμενος μόνον, αφοριζέσθω΄ ει δε επέτρεψεν αυτοίς, ως κληρικοίς ενεργήσαί τι, καθαιρείσθω» (Πρβλ. Κανόνα ΛΓ’ της εν Λαοδικεία Συνόδου). Η εντολή αυτή είναι σαφής, ακόμη και για τη συνείδηση του κουνουπιού. Δεν είναι έτσι;

    Ο Κανόνας ΞΔ’ των αγίων Αποστόλων διατάζει: «Ει τις κληρικός, ή λαϊκός, εισέλθη εις συναγωγήν Ιουδαίων, ή αιρετικών, προσεύξασθαι, και καθαιρείσθω, και αφοριζέσθω». Και τούτο είναι σαφέστατο και για την πλέον πρωτόγονη συνείδηση.

    Ο Κανόνας Μς’ των αγίων Αποστόλων:«Επίσκοπον ή πρεσβύτερον αιρετικών δεξαμένους βάπτισμα ή θυσίαν καθαιρείσθαι προστάττομεν. Τίς γαρ συμφώνησις Χριστώ προς Βελίαρ; ή τίς μερίς πιστώ μετά απίστου;». Είναι οφθαλμοφανές και για τους αόμματους ότι η εντολή αυτή ορίζει κατηγορηματικά ότι δεν πρέπει να αναγνωρίζουμε στους αιρετικούς κανένα άγιο Μυστήριο και ότι αυτά πρέπει να τα θεωρούμε ως άκυρα και χωρίς θεία Χάρη.

    Ο θεόπνευστος φορέας της αποστολικής και αγιοπατερικής καθολικής Παραδόσεως της Εκκλησίας του Χριστού, ο άγιος Ιωάννης ο Δαμασκηνός, ευαγγελίζεται από την καρδιά όλων των αγίων Πατέρων, όλων των αγίων Αποστόλων, όλων των αγίων Συνόδων της Εκκλησίας την εξής θεανθρώπινη αλήθεια: «Ο άρτος και ο οίνος δεν είναι τύπος του Σώματος και Αίματος του Χριστού (μη γένοιτο), αλλά το ίδιο το Σώμα του Κυρίου θεωμένο… Δια μέσου αυτού καθοριζόμενοι ενωνόμαστε με το Σώμα του Κυρίου και με το Πνεύμα Του και γινόμαστε Σώμα Χριστού (=η Εκκλησία)… Και ονομάζεται μετάληψη΄ γιατί δια μέσου αυτής μεταλαμβάνουμε την Θεότητα του Ιησού. Κοινωνία δε ονομάζεται και είναι αληθινά, επειδή δια μέσου αυτής κοινωνούμε με τον Χριστό και μετέχουμε τη σάρκα Του και τη Θεότητά Του. Δια μέσου αυτής κοινωνούμε και ενωνόμαστε μεταξύ μας. Γιατί επειδή μεταλαμβάνουμε από έναν άρτο, όλοι είμαστε ένα Σώμα Χριστού και ένα Αίμα, και γινόμαστε μέλη ο ένας του άλλου, αποτελώντας ένα σώμα (σύσσωμοι) του Χριστού.

    Γι’ αυτό λοιπόν, ας φυλαχτούμε με κάθε τρόπο να μην παίρνουμε μετάληψη αιρετικών, ούτε να τους δίνουμε. Μη δίνετε τα άγια στους σκύλους, λέγει ο Κύριος, ούτε να ρίχνετε τα μαργαριτάρια σας μπροστά στους χοίρους (Ματθ. 7, 6), για να μη γίνουμε συμμέτοχοι στην (αιρετική) κακοδοξία και συνεπώς και στην καταδίκη τους. Γιατί εάν βέβαια η θεία μετάληψη είναι ένωση με τον Χριστό και μεταξύ μας, τότε οπωσδήποτε ενωνόμαστε με τη θέληση μας και με όλους που μεταλαμβάνουν μαζί μας. Γιατί αυτή η ένωση γίνεται με τη θέλησή μας και όχι χωρίς τη γνώμη μας. Γιατί όλοι ένα σώμα είμαστε, επειδή μεταλαμβάνουμε από τον ένα άρτο, όπως λέγει ο θείος Απόστολος» (Ιωάννου Δαμασκηνού, Έκδ. Ορθ. πίστεως 4,13, PG 94, c. 1149. 1152.1153. Πρεβ. Α΄ Κορ. 10, 17).

    Ο ατρόμητος ομολογητής των θεανθρωπίνων ορθοδόξων αληθειών (άγιος Θεόδωρος ο Στουδίτης) αναγγέλλει σ’ όλους τους ανθρώπους όλων των κόσμων: «Το να κοινωνεί κανείς από αιρετικό ή ολοφάνερα διαβεβλημένο ως προς τον βίο του, τον αποξενώνει από τον Θεό και τον εξοικειώνει με τον διάβολο» (Ρ.G. 99, c. 1668C). Σύμφωνα με τον ίδιο ο άρτος των αιρετικών δεν είναι «σώμα Χριστού» (Ρ.G. 99, c. 1597Α). Γι’ αυτό, «Όπως λοιπόν o θείος άρτος, όταν μετέχουν σ’ αυτόν οι Ορθόδοξοι, όλους όσους μετέχουν τους κάνει να αποτελούν ένα σώμα’ έτσι ακριβώς και o αιρετικός (άρτος), καθιστώντας μεταξύ τους κοινωνούς αυτούς που μετέχουν απ’ αυτόν, τους εμφανίζει ένα σώμα αντίθετο στον Χριστό» (Ρ.G. 99, c. 1480CD). Επί πλέον «Η κοινωνία που δίνεται από τους αιρετικούς, δεν είναι κοινός άρτος, αλλά φαρμάκι (=δηλητήριο), που δεν βλάπτει το σώμα αλλά που μαυρίζει και σκοτίζει την ψυχή» (Ρ.G. 99, c.1189C)

    Ιωάννου Δαμασκηνού, Έκδ. Ορθ. πίστεως 4,13, PG 94,
    c. 1149
    :
    https://archive.org/stream/patrologiaecurs62migngoog#page/n585/mode/1up

    οὕτω καὶ ό ἄρτος τῆς κοινωνίας (85), οὐκ ἄρτος λιτός ἐστιν, ἀλλ` ἡνωμένος Θεότητι·

    c. 1152:
    https://archive.org/stream/patrologiaecurs62migngoog#page/n586/mode/1up

    Δι` αὐτοῦ καθαιρόμενοι, ἐνούμεθα τῷ σώματι Κυρίου καὶ τῷ πνεύματι αὐτοῦ, καὶ γινόμεθα σῶμα Χριστοῦ.

    c. 1153:
    https://archive.org/stream/patrologiaecurs62migngoog#page/n587/mode/1up

    Μετἁληψις δὲ λέγεται· ει` αὺτῆς γὰρ, τῆς Ἰησοῦ Θεότητος μεταλαμδάνομεν. Κοινωνία δὲ λέγεταί τε καὶ ἕστιν ὰληθῶς, διὰ τὸ κοινωνεῖν ἠμᾶς δι` αὐτῆς τῷ Χριστῷ, καὶ μετέχειν αὐτοῦ τῆς σαρκός τε καὶ τῆς Θεότητος· κοινωνεῖν δὲ, καὶ ἐνοῦσθαι ἀλλήλοις δι` αὐτῆς· ὲπεὶ γὰρ ὲξ ὲνὸς ἄρτου μεταλαμδάνομεν, οὶ πάντες ἓν σῶμα Χριστοῦ, καὶ ἓν αῖμα, καὶ ἀλλήλων μέλη γινόμεθα, σύσσωμοι Χριστοῦ χρηματιζοντες.

    Πάσῃ δυνάμει τοίνυν φυλαξώμεθα, μἠ λαμβάνειν μετάληγψιν αίρετικῶν, μήτε διδόναι. Μὴ δῶτε γὰρ τὰ ἅγια τοῖς κυσὶν, ὁ Κύριός φησι, μηδὲ ῤίπτετε τοὺς μαργαριτας ὐμῶν ἔμπροσθεν τῶν χοίρων, ἵνα μὴ μέτοχοι τῆς κακοδοξιας καὶ τῆς αὐτῶν γενὠμεθα κατακρίσεως. Εἱ γὰρ πάντως ἕνωσις ἐστι πρὸς Χριστὸν, καὶ πρὸς ἀλλήλους, πάντως καὶ πᾶσι τοῖς συμμεταλαμβάνουσιν ἡμῖν κατὰ προαίρεσιν ἐνούμεθα. Ἐκ προαιρέσεως γὰρ ἠ ἕνωσις αῦτη γίνεται, οὐ χωρὶς τῆς ἡμῶν γνώμης. Πὰντες γὰρ ἓν σῶμά ἐσμεν, ὅτι ἐκ τοῦ ἄρτου μεταλαμδάνομεν, καθώς φησιν ὁ Θεῖο; Ἀπόστολος.

    Ρ.G. 99, c. 1668 CD:
    https://books.google.ro/books?id=FsfUAAAAMAAJ&dq=Patrologi%C3%A6%20cursus%20completus%20Series%20graeca%20volume%2099&pg=PA126#v=onepage&q&f=false

    Τὸ γὰρ κοινωνεῖν παρὰ αἱρετικοῦ ἠ προφανοῦς διαβεβλημένου κατὰ τὸν βίον, ἀλλοτριοῖ Θεοῦ, καὶ προσοικειοῖ τῷ διαβόλῳ.

    Ρ.G. 99, c. 1597 Α:
    https://books.google.ro/books?id=FsfUAAAAMAAJ&dq=Patrologi%C3%A6%20cursus%20completus%20Series%20graeca%20volume%2099&pg=RA1-PA91#v=onepage&q&f=false

    αἱρετικὸς γὰρ ὁ ἄρτος ἐκεῖνος, καὶ οὐ σῶμα Χριστοῦ

    Ρ.G. 99, c. 1480 CD:
    https://books.google.ro/books?id=FsfUAAAAMAAJ&dq=Patrologi%C3%A6%20cursus%20completus%20Series%20graeca%20volume%2099&pg=PA62-IA409#v=onepage&q&f=false

    Ὠς οῦν ὁ Θεῖος ἄρτος ὑπὸ τῶν ὀρθοδόξων μετεχόμενος, πάντας τοὺς μετόχους ἕν σῶμα ἀποτελεῖ· οῦτω δὴ καὶ ὁ αἱρετικὸς ἄρτος κοινωνοὺς τοὺς οῦτω αὐτοῦ μετέχοντας ἀλλήλων ἀπεργαζόμενος, ἕν σῶμα ἀντίθετον Χριστῷ παρίστησι·

    Ρ.G. 99, c. 1189 C:
    https://books.google.ro/books?id=FsfUAAAAMAAJ&dq=Patrologi%C3%A6%20cursus%20completus%20Series%20graeca%20volume%2099&pg=PA62-IA264#v=onepage&q&f=false

    Ἠ παρὰ τῶν αἱρετικῶν κοινωνία οὐ κοινὸς ἄρτος, ἀλλὰ φάρμακον, οὐ σῶμα βλάπτον, ἀλλὰ ψυχὴν μελαῖνον καὶ σκοτίζον·

    Apreciază

  5. Theodor L. said, on Aprilie 19, 2017 at 11:18 am

    Saccsiv,

    Mare rusine sa-ti fie ca mi-ai cenzurat atunci articolul despre har si taine. Tu-l auzi pe nemernicul asta de Hariton ce spune? Tie si „marelui teolog” Chirila chiar nu va este rusine?
    Dar ma rog, asta e „ortodoxia” voastra… sa functioneze „tainele” ereticilor pana la Parusie, ca de caterisit nimeni nu-i va mai anatematiza si caterisi vreodata, desi eu iti semnalasem ca a facut-o deja Sinodul ROCOR.
    Imi aduc aminte cum mi te boceai cu glas plangaret la telefon ca daca postezi articolul te vei bate cu legiunile de draci. Acum iti spun eu ca te vei bate cu legiunile de draci – pe bune! – pentru ca nu l-ai postat.
    Mie mi-e clar, banutul pentru tine e mai valoros decat ortodoxia. Cam asa ca la Iuda.
    Tu chiar nu-ti dai seama ca prin ceea ce spune nemernicul asta de Hariton, sustinut dupa cum se vede si de Sava Lavriotul despre care iti atrasesem atentia in articol, si, sustinut prin tacerea-i suspecta, si de Chirila al tau, marea „sinaxa” s-a transformat in exact adunatura de eretici pe care o prevazusem in articol?
    Stiu ca e foarte posibil sa arunci la spam ce-ti scriu acum, dar crede-ma va veni o vreme cand voi sta alaturi de tine cu fruntea sus iar tu va trebui sa-ti pleci fruntea. Va fi atunci cand vom fi amandoi in fata lui Dumnezeu, pe care eu nu l-am vandut. La Judecata.

    Apreciază

    • saccsiv said, on Aprilie 19, 2017 at 11:54 am

      Theodor L.

      Sa stii ca poti ajunge in iad si daca esti antiecumenist. De exemplu daca esti nedrept.

      Nimeni, niciodata n-a reusit sa ma cumpere.
      Am fost singurul care ti-a promovat lucrarile, chiar daca nu eram mereu de acord cu ele. Era opinia ta si consideram ca poate fi cunoscuta si dezbatuta.
      Eu nu sunt plangaret, tu esti insa precum femeile fara minte. Nu toate sunt fara minte, dar tu esti precum cele fara minte.
      La acel material ti-am sugerat sa scoti desenele lui Gopo. Tu insa ai refuzat si ai hotarat ca fara ele sa nu fie publicat, motivandu-mi ca desenele alea te-au inspirat sa scrii intreg articolul.

      Apreciază

    • el said, on Aprilie 20, 2017 at 3:08 pm

      Theodor L.

      Gheron Hariton spune MINCIUNI si AIURELI in intreviul ala parca scos la vedere strategic de draci iniante de paste ca sa mearga GLOATA sa se spurce si de Praznicul Invierii Domnului.( poate poate unii mi faceau efortul sa se deplaseze pe la preoti nepomenitori DRETI a´dar asa cu „blagoslovenie de la „marturistorul ” si Athonitul Hariton li se are ca ERETICII AU HAR macara sa exceptional … MARE HULA si EREZIE !

      si eu am semnalat , asta e cu cat Adevarul e mai greu de suportat ca E GREU sa DUCI/ASUMI Adevarul, cu atat iti vei agonisi mai multi dusmani si va fi mai abitir ASTUPAT( de ochii ORBILOR, ca de ci drepti NU se poate ascunde Adevarul caci chiar El Hristos le deschide acestora mintea si sufletul cu HAR LUMINATOR !).

      Tu ai puspozele lui Gopo ca omul intelept care culege ca albina BINELE de oriunde.Tu SIGUR NU ccunosteai Scrierile Sf Grigorie palama despre har si de aia ai facut o analogie copilareasca folosindu-te de deesebele lui Gopo intrepretate de tine CORCET : anume SFINTIREA e IMPREUNA LUCRARE A a omului cu Dumnezeu.
      si ea NU este posibil insa imreuan cu EREZIA, ERETICII NU mai au har, ploaia aia de sus care cade pe omulteul lui Gopo ca sa-i creasca/sfinteasca floarea( sufletul) NU MAI CADE peste ERETIC!
      Insa sa stii ac PROBLEMA/DEFINITIA, calitatile , lucarea HARULUI in Biserica le-a lamurit dintre Sf Parnti CEL MAI BINE Sf Grigorie PALAMA

      Te rog sa citesti CE SPUNE Sf Grigorie Palama despre harul sfintilor si ca el NU SE TRIMITE DECAT celor in Dreapta Credinta si ca HARUL=energiile necreate ale Lui Dumnezeu care SFINETSTE/ INDUMNEZEIESTE pe om este INCOMPATIBIL cu EREZIA, deci NU SE DA ERETICILOR / SE IA CELOR DEVENTI ERETICI !

      in acest sens ceea ce crezi tu anume ca e o problema de conlucare cu harul e FALS, ERETICII ecumenisti NU MAI AU HARUL , caci harul sfintilor e DIFERIT de Pronia lui Dumnezeu care sustine TOATA FAPTURA ( si pe animale, si pe eretic si pe ateu, pagan, etc)

      ERETICUL s-a schimbat ONTOLOGIC prin primirea EREZIEI lui si NU mai primeste HARUL sfintilor care e INCOMPATIBIL cu faptura lui Adam celui CAZUT la care s.a intors el ( ba si MAI RAU decat acea stare a dobandit ereticul) prin primirea EREZIEI/CADERII/APOSTAZIEI !

      asadar Pronia coboara ca ploia si peste cei repti si peste cei ERETICI , dar HARUL =enregiile necreate care SFINETSC pe om NU !

      pe acesta l-au PIREDUT ERETICII nostri din besericaAPOSTATA.bor.srl !

      asta e CORECTIA mea la textul tau !
      Restul e SUPER CORECT, si chiar desenele lui gopo ( analogia ta colipareasca despre har) NU le-ai intrepretat gresit.

      Sfatul meu : CITESTE TEMENIC TOT ce gasesti de Sf Grigorie Palama , MAI ales textele DOGMATICE ale Controversei Isishaste si vei gasi RASPUSNUL acolo !( daca le-ai fi cunoscut NU amia veai nevoie de analogia ta copilareasca cu desenele lui Gopo)

      Hristos a inviat !

      Apreciază

      • el said, on Aprilie 20, 2017 at 3:11 pm

        harul SFINTITOR 8 care sfinteste Liturghia, Tainele,pe om, etc)/ al sfintilor/ si care in ultia instanta INDUMNEZEIESTE…. iertare pt greseli NU pot sa corectez, sper sa se inteleaga

        Apreciază

      • Theodor L. said, on Aprilie 21, 2017 at 2:06 pm

        Frate el

        Ce sa spun? Eu nu iau de bun ce spui tu decat daca voi cerceta eu insumi si voi afla clar de la Scriptura si de la toti Sfintii Parinti la care gasesc discutata problema harului, nu numai de la Sfantul Grigorie Palama care, evident, este printre principalii sfinti de studiat in aceasta problema..
        Asa ca mi-ai dat tema de cercetare in plus peste ce imi propusesem in viitor. Adica mi-o iau eu. Si e tema grea ca mai trebuie spus cat se poate de simplu ca sa inteleaga si oamenii. Eu intotdeauna am cautat sa simplific lucrurile ca sa poata fi intelese si de altii. Acesta este lucrul cel mai greu de facut.
        Deci ramane ca dupa un timp, s-ar putea sa dureze mult, nu stiu luni sau ani, dupa cum m-o lumina Dumnezeu, sa-ti raspund la urmatoarea intrebare:
        Ereticii n-au har si taine pentru ca din cauza ereziei lor nu le mai da Dumnezeu har, asa cum spui tu acum, sau pentru ca, din cauza ereziei lor, intorc ei in mod constient spatele harului dat de Dumnezeu adica pun umbrela, asa cum spun eu acum?
        Desi rezultatul este acelasi in ambele cazuri, lipsa tainelor, PROBLEMA ESTE FOARTE FINA. Si e mult de discutat.
        Fii atent ca istoria arata ca multi eretici s-au intors la dreapta credinta dupa erezia lor. Si au facut-o dupa multe cautari sincere, vezi Parintele Serafim Rose.
        Cum a ajuns el la dreapta credinta si de la lipsa de har la har? Prin faptul ca i le-a dat Dumnezeu dintr-o data, sau prin faptul ca a gasit el ceea ce cauta sincer de multa vreme, adica harul? S-ar putea ca de fapt sa discutam despre fatete care nu se contrazic ale aceleiasi probleme.
        Vezi ca in niciun caz nu poti desparti harul de conlucrarea cu el, ca au fost multi drept credinciosi care au cazut in erezie pentru ca nu au conlucrat cu harul si au pierdut ce aveau nu pentru ca l-a luat Dumnezeu de la ei ci pentru ca, prin amagire satanica, ei, prin vointa lor libera, au intors spatele harului in mod constient. Oare l-a luat Domnul instantaneu de la ei, sau au pus ei umbrela la har? Crezi ca perversul de Danut nu stie care e dreapta credinta si trebuie sa-l invatam noi? Sau crezi ca ereticii care invata erezia – nu cei care nu cerceteaza nimic si primesc totul pe nemestecate – nu stiu care e erezia lor? Tu chiar crezi ca Sava Lavriotul si Hariton din clipul de mai sus nu au auzit niciodata de Sinodul ROCOR?
        Conlucrarea nu inseamna numai dreapta credinta singura, ci si credinta lucratoare adica conlucratoare cu harul iar conlucrarea e chestiune nu numai de credinta, ci si de VOINTA de a face faptele credintei. Altminteri si diavolii cunosc dreapta credinta si despre aceia chiar eu pot sa-ti confirm ca sunt cazuti definitiv din har si fara nicio posibilitate de revenire in har. Ei nu mai pot sa vrea sa faca binele. Iar aceea nu mai este o problema exclusiv de har, ci si de vointa. Ca harul nu lucreaza irezistibil. Deci ca sa ajungem la problema actuala a tainelor trebuie sa bagam mai multe variabile in ecuatie decat simplu harul si pronia. Mai intra si VOINTA omului. Ori daca tu imi spui ca vointa omului depinde de har si nu este libera, ajungem la greseala Sfantului Augustin. Iar omuletul nostru deschide umbrela ereziei pentru ca vrea el sa o faca si sa se inchine altui dumnezeu mincinos care-l amageste cu promisiuni in care nu mai e nevoie de harul de care el acum se apara, nu pentru ca nu i-a mai dat Dumnezeu har.
        Oricum este foarte bine daca vom putea sutine o dezbatere cu argumente de ambele parti, caci asa ne va lumina Dumnezeu sa aflam adevarul de la El. Stii tu, cere, cauta, bate!
        Iar daca si tu frate Vasile, vei ajuta la postari dezbateri de astfel de probleme, care uite ca se impun, bine vei face. Mi-a trecut supararea pe tine. Ti-am azvarlit si eu o galeata de apa rece in cap asa cum ai facut si tu altadata. Si nu e exclus sa o mai fac daca ma mai supar pe tine. As fi tacut, dar rezultatele dezastruaose ale adunarii din Grecia, in care grecii mai ales, au reusit sa ofileasca subiectul ardent – validitatea tainelor la eretici – si sa ne arate seriozitatea lor certandu-se intre ei in ultima clipa, iar romanasii nostri au intrat in jocul lor ca prostii, m-au determinat sa ti-o torn. Fii barbat, posteaza ce pun eu acum, ajuta la dezbateri adevarate si tine cont ca nu sunt mamaliga ca sa aprob si sa fiu de acord cu tot ce spui tu. Acum la voia ta, cum consideri, ca e blogul tau. Nu ma mai supar nici daca nu postezi, caci rar ma supar si nu tin mult.

        Mantuire tuturor! Hristos a inviat!

        Apreciază

      • el said, on Aprilie 21, 2017 at 4:47 pm

        Theodor L.

        Adevar a inviat Hristos !

        „Cum a ajuns el la dreapta credinta si de la lipsa de har la har? Prin faptul ca i le-a dat Dumnezeu dintr-o data, sau prin faptul ca a gasit el ceea ce cauta sincer de multa vreme, adica harul? „____ asa cum a capatat si Adam cel CAZUT (/ ajuns dupa Cadere FIINTA noua STRICATA ONTOLOGIC prin Cadere) RESTAURAREA prin DARUL Lui Hristos! MOCA ! De la Hristos Dumnezeu !

        adica A PRIMIT Adevarul si ADEVARUL l-a facut FIINTA NOUA : liber( fata de moarte i stricaune) si VIU !

        asa si cu ereticii CAZUTI DESTRUCTURATI de EREZIE de azi si dintotdeuana: e DSTUL sa se EPEDE de EREZIE si primesc HARUL din nou, dar HARUL NU mai salasluieste in ei si asta NU pentru ca nu vor ei sa conlucreze cu el ci pentru ca STRICATI ONTOLOGIC FIIND prin destrucaturarea produse de EREZIE NU mai incap in ei Harul/ sunt INCOMPATIBILI ONTOLOGIC cu el.

        ok! Ctieste Sf Parinti, ca asta e HRANA TARE care ne va ajuta/ INTARI in aceste Vremuri in care poporul NU mai are calauzire duhovniceasca in afara de Sfintii Parinti !
        A

        Apreciază

      • el said, on Aprilie 21, 2017 at 4:48 pm

        Adevarat a inviat Hristos !

        iertare pt greseli

        Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: