Ziua Femeii si comunismul
Foto: https://www.nationalworld.com/news/people/clara-zetkin-who-international-womens-day-founder-4054941
8 Martie este „Ziua Femeii” de mai bine de un secol, dar începuturile ei nu sunt legate de flori, dulciuri și bucurie. Ideea a apărut într-o perioadă în care femeile erau grav nedreptățite și începeau lupta pentru drepturi. Au fost la început greve, violențe, proteste uriașe. Politica avea și ea multe de spus pe atunci. Cum a devenit 8 Martie o zi de bucurie?
Ziua femeii – Începuturi în vremurile când femeile erau nedreptățite
Istoria Zilei Internaționale a Femeii este strâns legată de mișcarea feministă și de lupta femeilor pentru drepturi sociale și politice. Primele semne că va exista o zi dedicată femeilor sunt din secolul al XIX-lea și au fost inspirate de luptele sociale și politice ale doamnelor.
Două evenimente sunt considerate ca fiind precursoare ale Zilei Internaționale a Femeii: în 1857 a avut loc un protest al femeilor care lucrau in industria textilă din New York, motivele fiind condițiile de muncă foarte grele și salariile scăzute. Protestatarele au fost atacate de polițiști. Doi ani mai târziu, angajatele industriei textile din New York și-au format primul sindicat. Erau vremuri în care, pentru muncă similară, femeile primeau mult mai puțini bani decât bărbații.
În anii 50 ai secolului trecut a circulat o informație, care s-a dovedit falsă, cum că prima „Zi a Femeii” ar fi fost sărbătorită la New York în 1907, pentru a marca 50 de ani de la protestul femeilor textiliste. Nu există vreo dovadă că s-ar fi ținut o astfel de sărbătoare în 1907.
8 Martie câștigă teren
În anul 1908, aproximativ 15.000 de femei au manifestat în New York, cerând salarii mai bune, scăderea timpului de muncă și dreptul la vot. Acesta a fost primul eveniment important al mișcării „sufragetelor” din SUA.
Cu siguranță o „zi a femeii” a fost sărbătorită în 1909, dar a fost o zi Națională a femeii, nu „internațională” – „National Woman’s Day”, ca parte a unei campanii organizate de Partidul Socialist din SUA „Socialist Party of America”.
În 1910, o femeie socialistă din Danemarca, numită Clara Zetkin, a propus ca 8 martie să fie declarată Ziua Internațională a Femeii, în cadrul unei conferințe a Internaționalei Socialiste de la Copenhaga. Ziua ar fi trebuit să fie sărbătorită în fiecare an, în toate țările, drept o modalitate de a atrage atenția asupra luptei pentru drepturile femeilor și pentru egalitatea de gen.
Primul „8 Martie” a fost sărbătorit în 1911 – în Austria, Danemarca, Germania și Elveția – cu manifestații și evenimente publice organizate de către femei și organizațiile întemeiate de acestea. În 1913, Ziua Internațională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima dată în Rusia, iar în anul următor, 1914, femeile din mai multe țări europene au organizat mitinguri pentru a protesta împotriva Primului Război Mondial.
Ziua Femeii și legătura cu Lenin
În Rusia, pe 8 martie 1917 (23 februarie pe stil vechi), femeile din Petrograd (St Petersburg) au făcut o grevă în semn de protest față de condițiile precare de trai, față de penuria de alimente și față de război (două milioane de ruși muriseră în primul Război Mondial).
Această grevă pentru „pâine și pace” a fost unul dintre evenimentele care au dus la Revoluția din Octombrie, evenimentul care a determinat căderea guvernului țarist și abdicarea țarului Nicolae al II-lea, iar bolșevicii au venit la putere.
După preluarea puterii, liderii bolșevici, inclusiv Vladimir Lenin, au adoptat 8 martie ca zi oficială a sărbătoririi realizărilor femeilor și a drepturilor lor. Guvernul provizoriu bolșevic le-a acordat femeilor și dreptul de vot.
Alexandra Kollontai este numele femeii care a condus manifestația de la 1917, Ea este cea care a reprezentat statul sovietic în negocierile avute în perioada noiembrie 1943 – iunie 1944 cu ambasadorul român în Suedia, Frederic Nanu, pentru stabilirea condițiilor de ieșire a României din alianța cu Germania.
Prin urmare, 8 martie a devenit Ziua Internațională a Femeii sub influența mișcării socialiste și a revoluției ruse din 1917, iar legătura cu Lenin constă în faptul că liderii bolșevici au adoptat această sărbătoare ca o formă de recunoaștere a contribuției femeilor la Revoluția Rusă
La scurt timp, comuniștii din China și Spania adoptau Ziua femeii ca sărbătoare oficială. Ziua femeii este celebrată în câteva zeci de țări.
Ziua Internațională a Femeii este declarată nelucrătoare în URSS, în 1965. Ziua Internațională a Femeii a fost recunoscută oficial de către Națiunile Unite, zece ani mai târziu. ONU a proclamat anul 1975 ca „An Internațional al Femeii,” iar perioada 1976-1985 a devenit „Deceniul ONU pentru femei”.
Regimurile comuniste din Europa de Est, inclusiv România, au adoptat Ziua Internațională a Femeii drept sărbătoare oficială și au promovat-o drept o modalitate de a recunoaște contribuția femeilor la dezvoltarea societății și de a promova egalitatea de gen. Astfel, Ziua Internațională a Femeii a devenit o sărbătoare importantă în cultura și tradiția acestor țări. În Europa de Vest, 8 Martie nu este o sărbătoare oficială și este marcată în general mai discret.
A dispărut în ultimele decenii conotația politică a zilei de 8 Martie și a devenit o zi în care femeile sunt răsfățate cu flori, dulciuri și cadouri.
În România, după cum bine știm, 8 Martie înseamnă multe flori, bomboane, mărțișoare și diverse cadouri pentru femei. Se fac și mese festive, unele doamne și domnișoare merg la spectacole de teatru sau muzică, iar altele, în vacanțe.
Copiii, încă de acum câteva decenii, fac de 8 Martie cadouri mamelor, învățătoarelor, colegelor, bunicilor și mătușilor. Se insista în anii 80 mult pe ideea de „Ziua Mamei”, se țineau mici serbări la școală și mamele erau invitate, iar copiii confecționau și ofereau mici felicitări.
În SUA nu este mare fast
Deși 8 martie nu este o sărbătoare oficială în Statele Unite, multe organizații și grupuri de „advocacy” pentru drepturile femeilor organizează evenimente și campanii pentru a aduce în atenția publică problema inegalității de gen și a drepturilor femeilor.
În ceea ce privește cadourile, în Statele Unite există o altă sărbătoare similară cu Ziua Internațională a Femeii, și anume Ziua Mamei (Mother’s Day), care are loc în a doua duminică din luna mai. În această zi, femeile și mamele primesc multe cadouri.
Surse: History.com, Enciclopedia Britannica, Wikipedia, Agerpres
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Basarabia de Sud, vechi teritoriu românesc de la sud de Republica Moldova şi pana la Marea Neagra, stăpânit actualmente de Ucraina, unde etnicii români se confruntă cu o acţiune violentă de deznaţionalizare pusă în practică de statul ucrainean
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bugeac
Bugeacul (în ucraineană, rusă şi bulgară Буджак, transliterat: Budjak, în turcă şi găgăuză Bucak, în germană Budschak) este parte din Basarabia istorică, o regiune de stepă a fostului voievodat al Moldovei, azi situată la sud de Republica Moldova, între hotarul acestui stat, Dunăre şi Marea Neagră, în componenţa Ucrainei de azi.
Scurt istoric al conflictului dintre Biserica Ortodoxa si statul sovietic, de la revolutia bolsevica pana la destramarea URSS
Sursa: https://www.rt.com/russia/570820-conflict-between-church-and-bolsheviks/
‘Nu există Dumnezeu!’: Cum a contribuit conflictul dintre Biserica Creștină Ortodoxă și Uniunea Sovietică la definirea Rusiei moderne
În urmă cu 105 ani, bolșevicii erau excomunicați
De Georgii Tkachev, 02 Februarie 2023, RT
„Nebunilor, reveniți-vă la cap, opriți-vă din masacrele voastre sângeroase. Ceea ce faceți nu este doar cruzime – ci fapte satanice, pentru care veți arde în focurile iadului în viața de apoi și veți fi blestemați de posteritate.” Cu aceste cuvinte, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Tihon, s-a adresat poporului în februarie 1918. Discursul a fost un răspuns la pogromurile antireligioase care aveau loc în toată țara.
A marcat începutul unui lung conflict între guvernul sovietic și Biserica Ortodoxă, care reverberează în societatea rusă până în prezent. Un credincios religios care, în același timp, susține sincer idealurile comuniste și simte nostalgie față de URSS, este un tip de persoană aparent contradictorie și exotică, dar destul de comună în Rusia. Un exemplu celebru fiind politicianul Gennady Zyuganov, care crede că însuși Iisus Hristos a fost un comunist.
La 20 mai 1958 se hotarea retragerea tuturor trupelor sovietice staţionate în România
Sursa: https://www.rador.ro/2022/05/20/calendarul-evenimentelor-20-mai-selectiuni-7/
Cu 64 de ani în urmă (1958), la Consfătuirea de la Moscova a Comitetului Politic Consultativ al statelor membre Tratatului de la Varşovia, desfășurată între 20 şi 24 mai, s-a aprobat (în ultima zi a consfătuirii) hotărârea privind retragerea tuturor trupelor sovietice staţionate în România, justificându-se această măsură prin faptul că ţara noastră nu avea graniţă comună cu nicio ţară nesocialistă şi nu era, deci, ameninţată direct de forţele militare ale NATO. Trupele sovietice staţionate din 1944, fără întrerupere, pe teritoriul României au fost retrase, în urma tratativelor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej cu Nikita Hruşciov, în lunile iunie şi iulie ale aceluiaşi an.
Video: Masacrul de la Fantana Alba
Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, în Bucovina de Nord unde între 2000 și 4000 de români au fost uciși de către trupele sovietice când încercau să treacă granița din URSS în România.
Cititi va rog mai multe la:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_F%C3%A2nt%C3%A2na_Alb%C4%83
Fântâna Albă (în ucraineană Біла Криниця, transliterat: Bila Krînîțea, în rusă Белая Криница, transliterat: Belaia Krinița și în germană Fontina Alba, Biala Kiernica sau Weissenbrunn) este un sat în raionul Adâncata din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Volcineț.
Cititi va rog mai multe la:
https://ro.wikipedia.org/wiki/F%C3%A2nt%C3%A2na_Alb%C4%83,_Ad%C3%A2ncata
Masacrul a avut loc în Duminica de Paşti:
MASACRUL de la FANTANA ALBA. Un Katyn românesc aproape uitat…
OPINIE (video, Greg Reese – Infowars.com.): ENEMIES WITHIN (Dusmanii din interior, subtitrare in limba romana)
https://banned.video/watch?id=6234a8e88c6751070d3c48fc
Cu subtitrare in limba romana:
https://www.brighteon.com/3a06c0ef-2d75-41da-afcb-742266b098f6
Transcriptul:
Prima țară care a reușit să dezvolte și să producă în masă patogeni letali a fost Marea Britanie, la începutul celui de Al Doilea Război Mondial; urmată la scurt timp de Statele Unite, Germania, Franța, și Japonia. În timp ce multe țări le-au produs în masă, Japonia era celebră pentru folosirea armelor biologice, ucigând aproape jumătate de milion de soldați și civili chinezi în câteva campanii militare – inclusiv bombardarea în 1940 a localității Ningbo, din China, când unitatea secretă a Japoniei de luptă cu arme biologice, Unitatea 731, a aruncat bombe de ceramică umplute cu muște vii care erau purtătoare de ciumă bubonică.
Compania farmaceutică germană IG Farben Bayer a efectuat experimente letale pe prizonieri și a ucis mai mult de jumătate de milion de oameni, folosind o substanță bazată pe cianură – Zyklon-B.
SUA au pus bazele propriului lor program de dezvoltare a armelor biologice, în 1942, la Fort Dietrich în Maryland. Până la sfârșitul războiului a fost terminată construirea mai multor clădiri noi, unde erau produse în masă antrax-ul și alte arme biologice.
După război, directorii IG Farben au fost condamnați la procesele de la Nuremberg, dar oamenii de știință au fost cooptați în secret în programele de arme biologice ale SUA.
Japonia plănuia să atace orașul San Diego din California folosind o armă biologică sub forma ciumei, dar s-au predat cu trei săptămâni înainte de momentul planificat al atacului.
Pe când cercetătorii japonezi arestați de forțele sovietice au fost judecați pentru crime de război, cei capturați de SUA au primit imunitate în secret, în schimbul colaborării cu echipa americană de cercetare a armelor biologice.
La mult timp după al doilea război mondial, programul american de dezvoltare a armelor biologice a continuat să se extindă, cu ajutorul unor criminali de război germani și japonezi. În 1969, guvernul SUA a încheiat oficial programul lor de arme biologice ”ofensive”, dar au continuat cu un program de arme biologice ”defensive”. Aceasta a fost nimic mai mult decât o schimbare de termeni făcută înaintea convenției de interzicere a armelor biologice din 1972. SUA urmau să continue experimentele cu agenți patogeni letali și producerea lor, dar acum sub pretextul ”apărării”, mai exact, al ”apărării” de Rusia.
Din toate țările implicate în cercetarea armelor biologice, Rusia are o actovitate minusculă în domeniu. Conducerea SUA pretinde că Uniunea Sovietică avea cel mai mare program de arme biologice din istorie, dar această afirmație se bazează numai pe o misterioasă scurgere de antrax din 1979 și pe mărturia singulară a defectorului sovietic Ken Alibek, care a fost și el cooptat în programul de arme biologice al SUA și care a ajutat SUA să înconjoare Rusia cu laboratoare periculoase de cercetare a armelor biologice.
Acum Rusia dă publicității documente confiscate care arată cercetările efectuate în laboratoarele biologice ale NATO din Ucraina, care au fost securizate de ruși. Aceste laboratoare se pare că dezvoltau arme biologice cu inginerie genetică, proiectate să atace anumite populații slavice, și experimentau moduri de transmitere a acestor boli folosind lilieci, căpușe, păduchi și muște – similar cu ce făcea unitatea japoneză 731, înainte să fie transferată în secret în SUA. În acest timp, lui Bill Gates i se permite să dea drumul la sute de milioane de țânțari modificați genetic în Statele Unite, ca un fel de experiment de controlare a bolilor.
Orice ai spune despre Vladimir Putin și Rusia, nu ei sunt cei care poartă război cu oamenii din occident. Acest lucru îl fac Forumul Economic Mondial împreună cu marile bănci și pionii lor din programul ”Marea Resetare”.
După ce guvernul SUA a impus sancțiuni asupra întregului popor rus, Putin a răspuns impunând sancțiuni numai asupra câtorva criminali cunoscuți din Kabala ”Marii Resetări”, ca și cum ar fi transmis un mesaj poporului american că ”avem aceeași inamici”. În timp ce elitele globale lucrează la distrugerea statelor-națiuni, Rusia reinventează conceptul de stat-națiune. Rusia speră să devină cel mai mare producător din lume de alimente produse ecologic, în timp ce globaliștii vor să ne bage pe gât mâncare modificată genetic, gândaci, și carne sintetică. Globaliștii încearcă să distrugă familia atacând-o până la pântecul femeii, în timp ce Rusia vrea să construiască o societate bazată pe valorile creștine și familie. Guvernul rus pune populației civile la dispoziție buncăre antiatomice pentru a putea supraviețui în caz de război nuclear, în timp ce guvernul SUA nu a pregătit absolut nimic pentru oameni. Suntem pe cont propriu, dar FEMA ne amintește să păstrăm distanța socială (când ne adăpostim de bombele atomice), în timp ce guvernul ne aduce la sapă de lemn și declanșează un război nuclear.
A transmis, pentru infowars.com, Greg Reese.
Comentariu saccsiv:
Deocamdata, eu il consider pe Vladimir Putin ca fiind un pion alb.
A fost Rusia înșelată de SUA? Der Spiegel publică un document stânjenitor
Cea mai mare parte a propagandei Kremlinului pe tema crizei ucrainene se bazează pe acuzația de rea-credință la adresa americanilor și a aliaților lor.
Propaganda Kremlinului
Chiar în aceste zile, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin , a repetat mai multe ori, „că Moscova a fost înșelată și înșelată flagrant” de statele occidentale, care au dat asigurări că Alianța Nord-Atlantică nu se va extinde spre Est.
Totul pornește de la interviul acordat de ultimul secretar general al Partidului Comunist Sovietic pentru The Daily Telegraph din 7 mai 2008. „Americanii ne-au promis că NATO nu va depăși niciodată granițele Germaniei după reunificarea acesteia, dar acum că jumătate din Europa Centrală și de Est sunt membre, mă întreb care a fost garanția care ni s-a acordat? Neloialitatea lor este un factor foarte periculos pentru un viitor pașnic, deoarece a arătat poporului rus că nu se poate avea încredere în ei”.
Apoi, cu alte ocazii, Gorbaciov și-a mărturisit regretul că a avut încredere în cuvintele lui Bush și ale lui Baker. În întâlnirea din Malta, Baker l-a asigurat pe naivul Gorbaciov că „jurisdicția NATO nu se va extinde nici măcar un centimetru spre est”. Acordul verbal era clar: dacă Rusia renunță la hegemonia sa asupra Europei Centrale și de Est, Statele Unite nu vor profita în niciun fel de această concesie pentru a-și lărgi influența și a amenința securitatea strategică a Rusiei.
Un gentleman’s agreement niciodată oficializat în scris și pe care, de-a lungul anilor, diferitele administrații din Washington și terminalele lor europene l-au negat cu încăpățânare. Ultimul în ordine cronologică, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg , care în ultimele zile a reiterat sec că „nimeni, niciodată, la nicio dată și nicăieri, nu a făcut astfel de promisiuni Uniunii Sovietice”.
Să fie toate acestea minciunile unui bătrân ca Gorbaciov sau numai propaganda Kremlin? Se pare că nu. În numărul care se află acum în chioșcurile de ziare, săptămânal german Der Spiegel publică un document cel puțin penibil.
Ce promisiuni li s-au făcut sovieticilor?
E vorba procesele- verbale – găsite în Arhivele Naționale Britanice de politologul american Joshua Shifrinson – ale reuniunii directorilor politici ai ministerelor de externe ale Statelor Unite, Marii Britanii, Franței și Germaniei, desfășurată la Bonn, pe 6 martie, 1991.
Tema este securitatea în Europa Centrală și de Est și relațiile cu Rusia învinsă, descurajată, dar încă capabilă, potrivit celort prezenți, de o reacție puternică în cazul în care securitatea ei ar fi amenințată.
În fața ipotezei unei solicitări a unor țări din fostul bloc sovietic (Polonia în primul rând) de a adera la NATO, britanicii, americanii, germanii și francezii au convenit că acest lucru este pur și simplu „inacceptabil”. În numele Berlinului, Jurgen Hrobog a spus: „Am clarificat în timpul „negocierilor 2 plus 4” privind reunificarea Germaniei, cu participarea Republicii Federale Germania, Republicii Democrate Germane, SUA, Uniunea Sovietică, Marea Britanie. Marea Britanie și Franța, că nu intenționăm să avansăm Alianța Atlantică dincolo de Oder. Și, prin urmare, nu putem acorda Poloniei sau altor națiuni din Europa Centrală și de Est posibilitatea de a se alătura acesteia”. Potrivit lui Hrobog, această poziție fusese convenită cu Cancelarul Federal Helmut Kohl și ministrul de externe, Hans-Dietrich Genscher.
După cum scrie Der Spiegel, cu aceeași ocazie, reprezentantul Statelor Unite, Raymond Seitz, a declarat: „Am promis oficial Uniunii Sovietice – în discuțiile „2 plus 4”, precum și în alte contacte bilaterale dintre Washington și Moscova – că nu intenționăm să exploatăm, la nivel strategic, retragerea trupelor sovietice din Europa Central-Est și că Organizația Tratatului Atlanticului de Nord nu trebuie să se extindă dincolo de granițele noii Germanii, nici formal, nici informal”.
Pe scurt, acordul a existat și a fost împărtășit de principalii parteneri ai Alianței Atlantice. Atunci „cineva” a decis că ar fi mai bine să uite de toate promisiunile de a înghiți toată Europa de Est de-a lungul anilor, apoi țările baltice și, în cele din urmă, Ucraina, scvrie Il Giornale.
Fişa personală a lui Mircea Vulcănescu întocmită de Legaţia U.R.S.S. din Bucureşti
1941 februarie 19.Fişa personală a lui Mircea Vulcănescu, ministru subsecretar de stat la Ministerul Finanţelor, întocmită de Legaţia U.R.S.S. din Bucureşti şi interceptată de SSI [Serviciul Special de Informaţii].
Mircea Vulcănescu
Domnul Mircea Vulcănescu, actualul subsecretar de stat la Finanţe, s-a născut în anul 1895 în Bucureşti, într-o familie de funcţionari. Tatăl său, inginerul Vulcănescu, a fost director al Înaltei Şcoli de Meserii şi administrator al Secţiei de vânzare a produselor C[asei] A[utonome a] M[onopolurilor].
Domnul Mircea Vulcănescu şi-a făcut studiile în ţară, fiind licenţiat al Facultăţii de Filozofie şi Litere din Bucureşti. Domnia Sa este, în acelaşi timp, şi doctor în ştiinţele economice.
Domnul Mircea Vulcănescu a îmbrăţişat, ca şi tatăl său, cariera de funcţionar, ocupându-se în acelaşi timp şi de literatură. În anul 1929, Domnia Sa a fost numit referent pe lângă Ministerul de Finanţe, iar câţiva ani mai târziu a fost avansat la gradul de director general al Vămilor. Mai târziu, a fost numit director general al Secţiei Datoriilor Publice, post pe care l-a deţinut până la data de 27 ianuarie 1941, când a fost numit în postul său actual de domnul general Antonescu.
După cum se vede, domnul Mircea Vulcănescu este un funcţionar de carieră, toată activitatea sa fiind desfăşurată în domeniul financiar, unde a realizat în practică cunoştinţele sale.
În actualul său post, domnul Mircea Vulcănescu este un mare specialist, după afirmaţiile sferelor financiare din Bucureşti.
Domnul Mircea Vulcănescu niciodată n-a făcut politică, însă este cunoscut din cauza următorului incident:Când s-a efectuat plebiscitul noii Constituţii româneşti „Regele Carol al II-lea”, în anul 1938, domnul Mircea Vulcănescu a avut curaj punând în joc situaţia sa de funcţionar votând deschis contra Constituţiei Regale. Contra aşteptărilor însă, M S. Regele Carol al II-lea a lăsat fără urmare acest gest, folosind de cazul acesta pentru a sublinia că votarea Constituţiei sale a fost absolut liberă. Pe timpul său, în sferele funcţionăreşti, s-a vorbit mult de acest caz, stabilindu-se domnului Mircea Vulcănescu o reputaţie a unui om independent.
ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 76-77.
Documente SSI despre viaţa politică din România 6 septembrie 1940 – 23 august 1944, Institutul naţional pentru studiul totalitarismului, Bucureşti, 2005
sursa:ISTORII REGASITE
Cum a prevenit un avort Preasfânta Născătoare de Dumnezeu: O minune din perioada sovietică
Orthodox Christianity: HOW THE MOST HOLY MOTHER OF GOD PREVENTED AN ABORTION: A MIRACLE OF THE SOVIET ERA
Cum a prevenit un avort Preasfânta Născătoare de Dumnezeu: O minune din perioada sovietică
S-a întâmplat în perioada sovietică. Doctorii au încercat să o convingă pe pacientă șă-și întrerupă sarcina din cauza unor probleme medicale și a vârstei. Preasfânta Maică a lui Hristos a oprit-o pe femeie din a face un mare păcat. Personajul din această naratiune devine o femeie însărcinată și, după un drum dificil spre mântuire, o credincioasă.
Previziunile lui David Ben Gurion
Cu 73 de ani in urma, David Ben-Gurion proclama independența Israelului:
14 mai 1948 – infiintarea statului Israel
Profit de prilej pentru a aminti despre previziunile sale:
„Imaginea lumii în 1987, aşa cum se conturează în imaginaţia mea: Razboiul rece va ţine de domeniul trecutului. Presiunile interne ale intelighenţiei în continuă creştere din Rusia pentru mai multă libertate, şi presiunea maselor pentru ridicarea standardelor lor de viaţă, pot conduce la o democratizare treptată a Uniunii Sovietice. Pe de altă parte, influenţa crescândă a ţăranilor şi agricultorilor şi creşterea importanţei politice a oamenilor de ştiinţă pot transforma Statele Unite într-un stat al bunăstării generale cu o economie planificată. Europa Occidentală şi cea de Est vor deveni o federaţie de state autonome având un regim socialist şi democratic. Cu excepţia URSS ca stat euroasiatic confederat, toate celelalte continente se vor uni într-o alianţă mondială, căreia îi va sta la dispoziţie o forţă de poliţie internaţională. Toate armatele vor fi abolite şi nu vor mai exista războaie. La Ierusalim, Naţiunile Unite (o Organizaţie a Naţiunilor cu adevărat Unite) vor construi un Altar al Profeţilor care să slujească uniunea confederată a tuturor continentelor – acesta va fi sediul Curţii Supreme a Omenirii, care va aplana toate neînţelegerile dintre continentele confederate, după cum a proorocit Isaia [Isaia 16,5; v. Miheia 4,3-4]. Studiile superioare vor fi dreptul oricărei persoane din lume. O pilulă care să prevină sarcina, va încetini creşterea [demografică] naturală din China şi India. Iar prin 1987, durata medie de viaţă a omului va atinge 100 de ani” (cf. rev. Look Magazine, din 16 ianuarie 1962).
David Ben-Gurion, nascut David Grün (1886-1973), a fost un lider sionist, marxist. Arestat de doua ori in timpul Revolutiei Ruse din 1905. Prim ministru al Israelului.
N-a nimerit el bine anii, insa unele din previziunile sale deja s-au infaptuit iar altele, nu peste multa vreme, se vor infaptui. E limpede ca aceste previziuni, de fapt, fac parte dintr-un plan de care el stia…
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
17 comments