OPINIE: Pericol în meniu – financializarea terenurilor agricole și războiul împotriva hranei și a agriculturii

Global Research: Menace on the Menu: The Financialisation of Farmland and the War on Food and Farming

Pericol în meniu: financializarea terenurilor agricole și războiul împotriva hranei și a agriculturii

De Colin Todhunter, 16 Mai 2024, Global Research

Imagine: americanpolicy.org

Între anii 2008 și 2022, prețurile terenurilor aproape că s-au dublat în întreaga lume și s-au triplat în Europa Centrală și de Est. În Regatul Unit, un aflux de investiții din partea fondurilor de pensii și a averilor private a contribuit la o dublare a prețurilor terenurilor agricole în perioada anilor 2010-2015. Prețurile terenurilor din Iowa, inima agricolă a SUA, s-au cvadruplat între anii 2002 și 2020.

Fondurile de investiții agricole au crescut de zece ori între anii 2005 și 2018, iar în prezent includ în mod regulat terenurile agricole ca o clasă de active de sine stătătoare, investitorii americani dublându-și participațiile în terenuri agricole încă din anul 2020.

Între timp, comercianții de mărfuri agricole speculează pe terenurile agricole prin intermediul propriilor lor filiale de capital privat, în timp ce noile instrumente financiare derivate permit speculatorilor să acumuleze parcele de teren și să le închirieze înapoi fermierilor aflați în dificultate, determinând o inflație abruptă și susținută a prețurilor terenurilor.

REAL sau FALS? Orașele din România unde până in 2030 locuitorii nu vor mai consuma carne și produse lactate, vor putea cumpăra maxim 3 articole vestimentare pe an iar vehiculele private vor fi eliminate: Aiud, Alba Iulia, Bîrlad, Botoșani, Brașov, Buzău, Câmpina, Cluj Napoca, Constanța, Iași, Lugoj, Moinești, Petroșani, Pitești, Suceava și Tulcea

Iar circula o stire despre “orașele din România unde locuitorii nu vor mai consuma carne și lactate”. Conform https://www.fanatik.ro/orasele-din-romania-unde-locuitorii-nu-vor-mai-consuma-carne-si-lactate-ce-planuri-au-autoritatile-aici-20653078

Orașele din România unde locuitorii nu vor mai consuma carne și lactate ar putea trece printr-o schimbare radicală. Autoritățile de aici au planuri destul de ambițioase, care vizează nu doar alimentația, ci și poluarea.

Orașele din România unde locuitorii nu vor mai consuma carne și lactate

16 orașe din România s-au alăturat coaliției C40 Cities Climate Leadership Group (C40). Acesta este un proeict ambițios care are ca scop combaterea schimbărilor climatice, dar și a mediului înconjurător.

Care sunt aceste orașe? Este vorba despre Aiud, Alba Iulia, Bîrlad, Botoșani, Brașov, Buzău, Câmpina, Cluj Napoca, Constanța, Iași, Lugoj, Moinești, Petroșani, Pitești, Suceava și Tulcea.

Autoritățile de aici sunt pregătită să schimbe modul de viață al locuitorilor și să adopte practici mai sustenabile. Ce obligații au orașele din România care au aderat la coaliția C40 Cities Climate Leadership Group (C40) și de ce locuitorii nu vor mai consuma carne și lactate?

Această coaliție își propune în primul rând să reducă drastic utilizarea mașinilor. Totodată, se dorește promovarea unui consum sustenabil, iar printre altele și eliminarea consumului de carne și de lactate.

Regulile din coaliția C40 Cities Climate Leadership Group (C40)

Coaliția C40 a fost la început formată din 100 de orașe. Ulterior însă, alte peste 1.000 de orașe de pe întreg globul s-au alăturat acestei mișcări și au obiective mari până în anul 2030.

Pentru ca lucrurile să fie într-adevăr așa, C40 a impus și o serie de reguli obligatorii. Astfel, în toate orașele din România menționate anterior, dar și în restul orașelor care au aderat la coaliție, locuitorii nu vor mai consuma carne și produse lactate.

O regulă spune clar că este vorba despre „0 kg carne” și „0 kg produse lactate”. Printre altele, în regulament se mai menționează și reducerea la „3 articole vestimentare noi de persoană pe an”.

Referitor la trafic și poluare, se are în vedere eliminarea vehiculelor private. Excepție face un singur zbor pe distanță scurtă, adică mai puțin de 1.500 km, la fiecare 3 ani per persoană. Iar toate aceste obiective au fost stabilite în raportul „Viitorul consumului urban într-o lume cu 1,5°C”, publicat inițial în 2019 și reafirmat în 2023.

Menționăm faptul că prin aceste reguli, deși stricte la prima vedere, C40 are în plan să salveze planeta. Reformele vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu până la 50% în anul 2030.

 

Comentariu saccsiv:

Referitor la ultimul paragraf din articol, tin sa subliniez urmatorul aspect: HAI, SICTIR!

Studiati va rog si:

https://www.c40knowledgehub.org/s/cities-race-to-zero-public?language=en_US

Stirea a aparut pe multe site-uri zilele acestea dar si in 2023.

Anul trecut insa, primarul Sucevei nega:

“Am vorbit și cu primarul din Brașov și cu cel de la Petroșani, nimeni nu a semnat nimic referitor la <Cities Race to Zero>”

Cititi va rog mai multe la:

Primarul Lungu dezminte categoric aderarea Sucevei la vreun proiect care susține eliminarea consumului de carne

 

Blocada Leningradului (1941 – 1944) – ca sa intelegem mai bine suferinta civililor in timpul razboaielor

Asediul Leningradului (în limba rusă: блокада Ленинграда, blocada Leningrada) a fost asediul german al orașului simbol al Uniunii Sovietice, Leningrad (azi Sankt Petersburg) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Planul german a primit numele de cod Operation Nordlicht („Operațiunea Aurora boreală”). Asediul a durat de la 8 septembrie 1941 până la 27 ianuarie 1944.

A fost unul dintre cele mai sângeroase asedii din istoria lumii: Numărul total al rușilor (militari și civili) care și-au pierdut viața este mai mare decât numărul soldaților americani și britanici la un loc pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial.^[2]

Cititi va rog mai multe la:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asediul_Leningradului

Iata si ce a insemnat pentru civili aceasta blocada, conform https://historia.ro/sectiune/general/blocada-leningradului-1941-1944-579980.html

Singura posibilitate de aprovizionare a Leningradului rămăsese pe lacul Ladoga sau pe calea aerului. Inelul de încercuire din jurul oraşului nu era unul complet, având în vedere faptul că armata sovietică a reuşit să păstreze controlul asupra fâşiei de teritoriu dintre Leningrad şi lacul Ladoga. “Drumul vieţii”, aşa cum era numită ruta de aprovizionare pe lacul Ladoga,   a ajutat la supravieţuirea oraşului în timpul asediului, mai ales în prima iarnă din 1941 .Tot pe această rută erau evacuaţi şi o parte din civilii din oraş. La fel ca şi Leningradul,   ruta de aprovizionare peste lacul Ladoga era ţinta bombardamentelor Luftwaffe.

Populaţia Leningradului  a suferit enorm în perioada asediului, şi în special în timpul  primei ierni. Întreruperea utilităţilor publice, foametea şi epidemiile au răvăşit tot oraşul . Impactul imediat al blocadei a fost reducerea stocului de alimente, muniţie şi combustibil. Distrugerea depozitului de alimente Badaevski, în urma bombardamentelor germane din 12 septembrie 1941, a agravat şi mai mult criza alimentară.  În scurt timp, hrana şi combustibilul au ajuns să fie raţionalizate. Sistemul de raţionalizare era bazat pe norme stricte bazate pe funcţia militară sau pe nivelul de muncă prestat de fiecare individ.

Punctul critic al raţionalizării a fost atins la 20 noiembrie(în perioada septembrie-noiembrie, oraşul a fost complet izolat)atunci când un muncitor primea 375 de grame de pâine, iar un inginer sau lucrător tehnic, 250 de grame. Copii şi alţi aparţinători primeau doar 125 de grame de pâine pe zi(pâine care uneori conţinea un procent de până la 50% celuloză).Nu trebuie uitat faptul că la unele sarcini publice, precum dezăpezirea, copii erau deasemenea obligaţi să participe. Soldaţii primeau 500 grame de pâine. În ciuda acestor raţii atât de mici,  activitatea fabricilor şi uzinelor(reprofilate exclusiv pe producţia de război), a şcolilor, a universităţilor, a teatrelor şi a operelor precum şi altor insituţii publice nu a încetat.O mare parte a Simfoniei a VII a  Leningradde Dmitri Şoştakovici a fost scrisă în perioada blocadei. Ataşamentul leningrădenilor pentru cultură s-a manifestat chiar şi în aceste condiţii atât de precare.Sărbătorile tradiţionale erau în continuare serbate de locuitori oraşului, în ciuda faptului că existau atâtea lipsuri.Cetăţenii au preferat să moară de frig decât să ardă cărţi de o inestimabilă valoare sau piese de mobilier vechi de 200 de ani.  Din ianuarie 1942, în oraş nu mai era nici electricitate şi nici aprovizionare cu apă. Locuitorii erau nevoiţi ca în timpul iernii, să scoată apă din gheaţa râului Neva. Având în vedere că populaţia era obligată să folosească lemne de foc pentru a-şi încălzi locuinţa şi pentru a găti, în oraş au început să apără din ce în ce mai multe incendii, care erau cu greu stăpânite în lipsa unei reţele de apă funcţionale.

Pe străzile Leningradului, corpurile neînsufleţite a celor răpuşi de foamete.frig şi boli era un peisaj macabru care nu mai uimea niciun trecător. Atunci când pământul era îngheţat, autorităţile oraşului foloseau dinamită pentru a crea gropi comune în care îngropau miile de victime răpuse de foamete sau de bombardamente.  Moartea era la tot pasul, înregistrându-se chiar şi cazuri de canibalism. Un total de 260 de leningrădeni au fost condamnaţi pentru canibalism. Bandele de tâlhari erau şi ele întâlnite în special după bombardamente, atunci când profitau de haos pentru a fura diferite bunuri. În scopul de a combate tâlhăria, în oraş sunt înfiinţate gărzi de miliţii înarmate.

Fragmente din jurnalul Lenei Muchina, o supravieţuitoare a Blocadei Leningradului

Foametea, disperarea şi moartea au fost cel mai bine descrise de supravieţuitorii  înfiorătorului asediu . Lena Muchina, este una dintre supravieţuitorii asediului, care a scris în jurnalul său personal, clipele prin care a trecut în timpul blocadei. Lena a asistat la moartea, pe rând, a întregii sale familii . Într-unul din paragrafele jurnalului său, Lena descrie cum a ajuns să sacrificie animalul de companie, o pisică, pentru a nu muri de foame:

“Astăzi am avut o supă delicioasă de carne cu macaroane.Carnea de pisică va fi suficientă pentru încă două mese.Ar fi bine să mai facem rost de o  pisică de pe undeva. Nu m-am gândit niciodată că o carne de pisică poate fi atât de bună şi fragedă” .

Într-o altă secţiune a jurnalului, Lena descrie o zi din luna noiembrie 1941(cea mai critică perioadă din timpul asediului)

“Astăzi am împlinit 17 ani. Stau întinsă în pat cu temperatură şi scriu…. Aka(n.r . prieten de familie) mi-a adus în dimineaţa asta, cele 125 de grame de pâine ale mele şi 200 de grame de dulciuri. Am mâncat deja toată pâinea, iar dulciurile trebuie să-mi ajungă pentru 10 zile”.

Jurnalul său cu propriile ei temeri şi speranţe, reflecta de fapt viaţa tuturor celor care au reuşit să supravieţuiască iadului din Leningrad.

Mutarea la sat nu este solutia finala

Sursa foto: https://anothercity.org/fr-seraphim-rose-and-the-signs-of-the-times-part-i/

„Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara. Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri. Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile, ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi. Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite, arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sa se descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri, vor fi varsari de sange.

Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii. Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul lui Dumnezeu: “Cresteti si va inmultiti“. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul.” (A doua viziune a Staretului Antonie.)

 

Si iata, am vazut zacând o sumedenie de oameni morti de foame, unii rodeau iarba si verdeata. Cadavrele altora erau sfâsiate de câini si o duhoare cumplita umplea tot locul. Doamne, nu mai au oamenii credinta! Din gura lor ies cuvinte de hula, pentru asta vine mânia lui Dumnezeu! Si iata, am vazut o movila înalta de carti si printre ele se târau niste viermi ce raspândeau o duhoare insuportabila. L-am întrebat pe Staret, ce fel de carti erau acelea? – „Carti ateiste, hulitoare de Dumnezeu, care-i vor sminti pe toti crestinii prin învataturi straine!“ (Vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt despre Antihrist)

 

Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă – Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!

Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi.

Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. (Sfânta Evanghelie după Matei, 24:15-27)

 

Ce i-a spus Dumnezeu profetului Său? „și ascunde-te”, ascunde-te! Acest „loc ascuns”, ascunzatoarea, este un loc minunat pentru poporul lui Dumnezeu în zilele dificile, de urgie.

Aceasta ne amintește de ceea ce spune profetului Isaia. „Umblă, poporul Meu”, zice Dumnezeu, intră în camarile tale, inchide ușa ta, ascunde-te puțin pana mânia Domnului trece” (Is. 26:20). […] Deci, unde ar trebui să se refugieze poporul lui Dumnezeu? Poporul lui Dumnezeu este cel care nu se va închina lui Antihrist. În pustiu, ca și profetul Ilie. Acolo se va refugia poporul lui Dumnezeu, în pustie, in munti așa cum a făcut Profetul Ilie în vremurile de demult! (Părintele Athanasie Mytilineos)

La tara poti fi fericit fara curent electric. La oras, daca doar trei zile ne vor taia astia curentul, ne vom ineca in fecale. La propriu

In 2011 postam Articolul zilei (06.11.2011): Viata la tara – Cum sa fii fericit traind fara curent. Aparuse pe Adevarul, dar acum nu-l mai gasesc pe respectivul site.

Il repostez si azi, pentru cititorii noi:

Un sătean din Ibăneşti, Mureş n-a avut niciodată electricitate, dar nici nu-i duce lipsa. Unde locuiesc Iacobu’ Sânzienii şi băiatul lui, Costică, ursul vine până aproape de curte ca să mănânce prune din pom. Casa e pe vârf de deal, fără vecini de jur-împrejur. Cât vezi cu ochii se întind grădini şi păşuni, iar în zare se văd păduri dese şi sate cocoţate pe dealuri sau pierdute-n văi. Peisajul îţi taie răsuflarea: copaci în culori tomnatice vii, dealuri care se unduiesc în orizont, depărtări azurii şi cer de un albastru crud.
Lui Iacob îi place imaginea pe care o vede-n fiecare zi peste gardul de lemn şi nu ar da-o pentru nimic în lume. Îi place singurătatea asta, unde calul îi aleargă în voie printre pomi, bea apă de la izvorul rece din curte şi nu dă seamă vecinilor. Seara stă de vorbă până târziu cu Costică la lumina lămpii. Nu a avut niciodată curent şi, la 67 de ani, nici nu-i mai vede rostul. După atâţia ani de gospodărire fără canalizare, televizor şi curent, simbolurile civilizaţiei pentru el sunt doar un moft.

Poveste de viaţă

Iacob a venit aici prin ’75 pe averea nevastei, cum se spune în această zonă. Adică, a venit în casa Zamfirei si a soacrei lui, Sânziana. Dar soacra a murit. În urmă cu 16 ani s-a dus şi Zamfira, iar el a rămas singur cu o droaie de copii.

„Am rămas singur cu cinci copii. Feciori toţi. Ăl mai mic avea patru ani şi jumătate”, îmi povesteşte aşezat în în faţa prispei. Anii au trecut şi băieţii au crescut. Unu’ e la pădure, altul e călugăr la Slobozia, unul a fugit în lume la moartea maică-si, unul stă mai în jos şi ajută un vecin la treburi şi altul e Costică.

Are o curte mare, măturată şi cosită, cu o şură mare cu pereţii acoperiţi cu şindrilă. Casa este ţărănească, dar lungă şi frumoasă, cu lemnăria modelată, aşa cum se făcea odată. Pe târnaţ (pridvor) sunt atârnaţi ştiuleţi de porumb pentru mămăligă şi cocoşi („sau floricele, cum le spun domnii”). Doar în casă se simte nevoia de mână straşnică de femeie, care să mai scuture şi deretice prin camere.

Când am urcat la Iacob, era prin curte cu Costică, dezbrăcat până la brâu, că era Sfântul Dumitru şi se spăla. Şi-a pus cămaşă curată şi-am stat de vorbă câteva ore bune. Nu-i deloc om urât, Iacob. Are ochi tare frumoşi şi trăsături regulate. Îi place vorba lungă şi să înflorească, povesteşte cu drag de muieri, şi nu doar de-a lui, îngropată lângă casă. Stomacul i-a „crăpat”, a fost operat, şi totuşi bea voiniceşte (şi nu aghiasmă), dar ştie cum să se dreagă apoi fără medicamente din farmacie. „Pui un pic de apă în cană, o ţâr’ de oţet şi sodă şi face spume. Râgâi şi odată îmi trece.”

Lampa, soba, porcul şi radioul

Omul n-are bani, are o pensie de 350 de lei care-i ajunge pentru pâine. „Dacă nu-i pită la cooperativă, mămăligă. Cu aia am crescut.” Dar are porci în tot anul, pe care-i pregăteşte ca să ţină multă vreme. N-are nevoie de frigider sau congelator pentru asta. În pod ţine afumătura, oasele şi cârnaţii, în dulapul din bucătărie, carnea e pusă la untură în borcane mari şi în bidoane stă slănina cu sare. De lampa din camera din faţă este atârnată sămânţă de praz şi borcanele de dulceaţă sunt înşirate sus, pe dulap. Găteşte pe soba cu lemne. Azi avea gulaş şi ciorbă de fasole.

Apa este aproape de casă, în curte

Pe seceta de anul ăsta mulţi oameni au rămas fără apă, iar reţeaua comunală nu a făcut faţă. Dar el se „scaldă” în apa rece şi limpede a unui izvor care nu a secat niciodată. Are un puţ în care-şi ţine mâncarea ca la frigider (apa e atât de rece încât mâinile îţi amorţesc) şi o fântână plină ochi cu apă de băut. Înainte să-i taie, porcii aveau balta lor şi un jgheab mare şi gros de unde se adăpau.

Mai încolo este o groapă, căptuşită cu pietre din vale, care va fi un bazin de păstrăvi. Afumătoarea este o coşmelie mică unde-şi ţine carnea şi slănina o zi la fum din rumeguş de fag (nu mai mult, că se amărăşte). Are lemne că pădurea-i mare, baterii pentru radio şi motorină pentru lampă. „Iau zece litri de motorină şi pân’ la primăvară când cântă cucu’, pe aia o folosesc.”

În ladă are grâu, în doi saci, fasole boabe şi prin curte, pe Irina, o iapă pe care a uns-o cu ulei împotriva păduchilor şi pe care o plimbă cu şaua în spinare. O iubeşte cu asprime: o mângâie, iar peste câteva clipe îi şterge una peste bot şi trage de zăbală.

Contează ce are, nu ce n-are

Aşa trăieşte Iacob. Nu este nici filozof, nici învăţat, nu-şi pune întrebări existenţiale, dar lipsurile şi modul lui de viaţă m-au pus pe gânduri. Nu am găsit un om furios pe sărăcie şi neputincios, ci pe unul care mă plimba prin casă ca să-mi arate câte are şi cum se gospodăreşte. Nu se plângea de ce-i lipseşte, mulţumea lui Dumnezeu pentru ce avea –  mâncare, sodă ca să se vindece, lemne să se încălzească, un acoperiş, apă şi o mânză.

Nu ştiu dacă Iacob, dacă ar veni curentul în faţa casei fără să plătească, ar fi la fel de împotriva lui şi a lucrurilor care strică tineretul, ca acum. Poate că i-ar plăcea şi lui să stea în serile de iarnă la căldurică în faţă televizorului… dar până la urmă, dacă nu-l are, nu-şi otrăveşte zilele gândindu-se la el. Şi nu-i rău să stea lângă sobă, să asculte radioul şi să mai schimbe o vorbă cu Costică.

Învaţă să trăieşti simplu

Citeşte-l pe Henry David Thoreau: filozoful american s-a retras în sălbăticie, şi-a construit o colibă pe malul lacului Walden şi, doi ani, a trăit doar din munca şi gospodăria lui rudimentară. Experienţele lui sunt descrise în cartea „Walden”.

Citeşte „Cum am ales libertatea. Mic tratat pentru o viaţă fără griji”, volum al britanicului Tom Hodgkinson: o lectură plăcută despre cum să te retragi din capcana marilor oraşe, a vieţii subjugate unei slujbe care nu-ţi place şi despre cum să te întorci în mijlocul naturii şi la plăcerile simple.

 

Comentariu saccsiv:

Nu stiu ce-a vrut sa insinueze autoarea cu acel „bea voiniceşte (şi nu aghiasmă)”.

In rest e bine sa stim ca se poate trai si astfel. Mai simplu si mult mai sanatos. El sigur va putea rezista fara card de sanatate cu cip, fara sa se tavaleasca in chinuri. Nu se indoapa cu emulgatori si aditivi si nici nu traieste cu spaima Covidului.

Cititi va rog si:

Fenomen in Rusia: 200 de sate de fosti bogatasi ce traiesc fara „binefacerile” civilizatiei. Fara curent, fara apa curenta, mananca ce cultiva…

Foto: https://www.certitudinea.ro/articole/de-la-lume-adunate/view/un-fenomen-ciudat-in-rusia-miliardari-care-se-autodeporteaza-in-siberia

E foarte bine, dar este doar o solutie proviziorie stilul acesta de viata, nefiind scaparea finala, deoarece intre timp oamenii sistemului vor tot scorni motive sa-ti casapeasca animalele din batatura: porcul pe motiv de gripa porcina, gaina pe motiv de gripa aviara, vaca pe motiv de incalzirea climei si nici calul nu cred ca va scapa.

Iar spre final, stim bine ca va fi greu si la tara:

NICI RETRAGEREA LA SAT NU E O SOLUTIE … Staretul Antonie: Oamenii vor fi vanati pentru a fi mancati

Oricum am privi insa lucrurile, la oras e mult mai rau, atat acum, cat si in viitorul apropiat. Deja s-a vazut ce s-a intamplat in timpul „luptei impotriva pandemiei”. Asa ceva nu s-a putut implementa in satele izolate, chiar daca indivizi precum Traian Basescu sau Marius Pieleanu cereau ca armata sa patruleze cu tancurile pe ulite deoarece taranii sunt indisciplinati din fire.

Dar si daca nu-i lockdown, au ei grija ca in oras sa fie greu, din cauza costurilor energiei electrice, a gazului (care pana la urma va disparea de tot), a caldurii, a mancarii, a orice.

Si lucreaza de zor sa faca din orase mega puscarii:

Orasele de 15 minute – visul de aur al pionilor negri

Arabia Saudita a inceput constructia mega orasului Neom, un smart city in care locuitorii nu vor putea utiliza masini pentru a circula iar scoli, restaurante, magazine si alte destinatii ar fi la o plimbare de cinci minute de locuinta fiecaruia

Iar totul va fi bazat doar pe electricitate:

DE CE intreaga constructie papusareasca se bazeaza pe un lucru atat de firav precum CURENTUL ELECTRIC?

Ca sa ne chinuim, cand vor stinge lumina:

GRABA MARE si are legatura cu Orasele de 15 minute si mancatul insectelor!

Pentru ca asta-i doctrina pe care au aplicat-o dupa fiecare revolutie menita a schimba cat mai multe din temelii: musai cu teroare, sange, moarte si grozavii.

Dar in viitor va fi cu mult mai rau. Iar un aspect despre care se discuta mai putin cand se abordeaza tema iminentei dictaturi, este canalizarea. Adica, fecalele.

De curand opinia publica a aflat despre:

Miros îngrozitor de cadavru pe strazile din Cluj, dar nimeni nu știe de unde provine

Unii spuneau insa ca mirosea greu a canalizare infundata. Oricum, si un astfel de miros este insuportabil.

La oras, daca doar trei zile ne vor taia astia curentul, ne vom ineca in fecale. La propriu. E jale. Nu constientizam, pentru ca suntem obisnuiti sa tragem apa iar mizeria sa se tot duca prin canale, majoritatea dintre noi habar nu avem unde.

La tara, aceasta problema nu exista…

Cititi va rog si:

EXEMPLIFICARE: Cum traieste Mircea, din 2018, fara contor electric si de gaze

Lecție de viață. Turist român, despre experiența pe o insulă grecească, afectată de o pană de curent trei zile: Cei care au avut doar carduri au făcut foamea. Cei cu mașini electrice și-au făcut cuibare în ele

Comentariul zilei: mulți au pierdut acest simț de autoconsevare

 

Cluj, Iași și alte 15 orașe din România s-au angajat să ajungă la zero-net emisii CO2 până în 2040. Obiective: reducerea consumului de carne, de lapte, de haine noi și de mașini pentru locuitori

Sursa: https://r3media.ro/cluj-iasi-si-alte-15-orase-din-romania-s-au-angajat-sa-ajunga-la-zero-net-emisii-co2-pana-in-2040-obiective-reducerea-consumului-de-carne-de-lapte-de-haine-noi-si-de-masini-pentru-locuitori/

17 orașe din Românias-au înscris în proiectul „Cities race to zero” (Orașele care aleargă către zero), ceea ce reprezintă o „coaliție fără precedent angajate să seteze ținte bazate pe știință și să înceapă implementarea de acțiuni inclusive și reziliente pentru combaterea schimbărilor climatice”.

În total, este vorba despre 1 100 de orașe din întreaga lume, iar din România s-au înscris 17:

Vom fugi in pustie deoarece in orase si sate va fi cu mult mai rau

Foto: https://en.kinorium.com/1442853/gallery/concept/?photo=37666578

Cu 10 – 15 ani in urma erau cu mult mai multi cei ce abordau astfel de teme pe bloguri, in carti sau conferinte. Acum suntem putini care o mai facem, dar chiar daca voi ramane singurul care mai striga in pustie, totusi ma voi stradui sa nu renunt.

Sunt frati care nu vor cu nici un chip sa accepte ca nu-i departe vremea cand va trebui sa fugim in pustiu si ca atare trebuie sa incepem sa ne pregatim.

Trebuie sa ne pregatim, pentru ca asa ne-au invatat Sfintii Parinti. Si ne-au invatat astfel deoarece la orase si sate va fi groaznic:

„Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara.

Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri.

Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile, ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi. Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite, arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sa se descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri, vor fi varsari de sange.

Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii. Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul lui Dumnezeu: “Cresteti si va inmultiti“. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul.”

Cititi va rog mai multe la:

CE SPUN PROFETIILE DESPRE FUGA CRESTINILOR IN TIMPUL ANTIHRISTULUI?

 

IPS Longhin: Cei care trăiți în orașe, retrageți-vă la sate, la țară, că în curând vor dispărea banii…

25.12.2022:

 

Iran amenință crunt Israelul. „Vom rade aceste orașe de pe pământ” / Declarația șefului armatei

Sursa: https://www.national.ro/stiri-externe/iran-ameninta-crunt-israelul-vom-rade-aceste-orase-de-pe-pamant-declaratia-sefului-armatei-765152.html

Comandantul forțelor terestre ale armatei iraniene, generalul Kioumars Heydari, a declarat că armamentul ofensiv al țării sale poate „rade de pe suprafața pământului” orașele israeliene Tel Aviv și Haifa.

„La ordinul liderului spiritual (al Iranului, Ali Khamenei), în cazul celei mai mici greșeli a adversarului, vom rade de pe suprafața pământului Tel Aviv și Haifa”, a declarat Heydari.

„Teritoriile ocupate de Israel vor reveni lumii islamice”

Generalul a precizat că raza de acțiune a aviației iraniene fără piloți, precum și a armamentului de rachete al forțelor terestre a crescut. Împreună cu „componenta inteligentă” a noilor arme, pregătirea de luptă a trupelor a crescut semnificativ pentru a „răspunde la o agresiune necugetată”, scrie Tass.

„În prezent, realizările ofensive și defensive ale Republicii Islamice Iran îi irită pe dușmanii țării noastre”, a remarcat generalul. El și-a exprimat încrederea că „teritoriile musulmane ocupate de regimul sionist vor reveni lumii islamice în următorii 25 de ani”.

În mod tradițional, Iran a considerat Israel principalul inamic al republicii, alături de SUA. Blocajul este condiționat de politica Tel Avivului în ceea ce privește teritoriile palestiniene în care se extind coloniile evreiești, în timp ce în ultimele săptămâni, tensiunile dintre arabi și israelieni s-au intensificat brusc, iar numărul atacurilor și al operațiunilor militare a crescut.

Autor: Tudor Borcea

Se pregătesc restricții. Zone întregi din orașele mari, doar pentru autovehicule electrice. Cresc impozitele. Orașele în declin redevin comune

Sursa: https://www.national.ro/social/se-pregatesc-restrictii-zone-intregi-din-orasele-mari-doar-pentru-autovehicule-electrice-749711.html

Green Deal-ul intră în forță în orașele românești

Noua Politică Urbană a României, asumată în PNRR ca prioritate, va aduce restricții de circulație autovehiculelor. Astfel, orașele mari vor fi obligate să stabilească zone întregi cu emisii 0, unde nu vor putea circula decât mijloace de transport în comun și autovehicule electrice. Totodată, intravilanul din mediul urban va trebui limitat, instituindu-se zone cu interdicții de construire.

Politica Urbană a României, prevăzută într-un proiect de hotărâre de guvern elaborat de Ministerul Dezvoltării, include și instituirea unor restricții de circulație. Astfel, orașele mari vor obligate să creeze zone cu emisii 0, unde să circule doar vehicule electrice, iar transportul public electric să aibă benzi dedicate.

Totodată, documentul prevede și implementarea unui număr maxim de parcări în avizarea planurilor urbanistice și autorizarea construcțiilor și o îmbunătățire a aplicării măsurilor împotriva parcării ilegale, prin consolidarea cooperării dintre operatorii de parcări, Poliția Locală și Poliția Rutieră. Problema traficului aglomerat va fi rezolvată prin densificarea rețelei de străzi către centrul urban, ceea ce înseamnă și răscumpărarea, de către autoritățile locale, a terenurilor private deținute în aceste zone.

Potrivit strategiei Politicii Urbane a României, edilii trebuie să se asigure că Planul Urbanistic General va avea în vedere ca noile clădiri să fie construite la o distanță adecvată de drum, aplicându-se regulamentul care stabilește un standard de 1,5 m lățime pentru trotuare pentru a le face disponibile tuturor, inclusiv persoanelor cu dizabilităţi.

De asemenea, orașele din România vor fi nevoite să ia măsuri adecvate de limitare a creșterii intravilanului, printre acestea numărându-se și crearea de centuri verzi și zone cu interdicție de construire.

Cresc impozitele

Soluția pentru a asigura dezvoltarea zonelor urbane va fi creșterea veniturilor din surse proprii, prin creșterea marjelor de impozitare pe proprietate și adoptarea unor surse alternative de impozitare și prin optimizarea planificării bugetare anuale, se mai arată în proiectul de hotărâre de guvern.

”Autoritățile locale ar trebui să elaboreze un plan de maximizare a veniturilor proprii, să introducă metode de finanțare inovatoare care cuprind creșterea în valoare a terenurilor – cum ar fi taxe de dezvoltare și să folosească instrumente mai potrivite pentru evaluarea valorii proprietăților, aliniate cu cele folosite de evaluatorii autorizați pentru proprietățile non-rezidențiale”, se precizează în Politica Urbană a României. În special pentru orașele în creștere, se solicită stabilirea unor obiective privind consumul de terenuri care să aibă în vedere creșterea populației și creșterea economică ca bază pentru extinderea intravilanului. Potrivit Guvernului, în ciuda faptului că populația urbană a scăzut în ultimii 25 ani, suprafața arealului construit s-a extins, iar amprenta urbană a orașelor și a localităților învecinate a continuat să crească, adesea fără o planificare coerentă. Acest lucru a cauzat dificultăți majore în gestionarea infrastructurii și a serviciilor publice dincolo de limitele administrative, inclusiv în ceea ce privește întreținerea și modernizarea drumurilor și alte servicii de bază.

Orașele în declin redevin comune

În România există la ora actuală 83 de orașe în declin, din cauza scăderii accentuate a populației și a absenței investițiilor în economia locală. Printre acestea se numără Alexandria, Călărași, Deva, Reșița, Târgu Jiu, Abrud, Adjud, Azuga, Băile Herculane, Bușteni, Mizil, Buziaș, Calafat, Câmpia Turzii, Câmpina, Câmpulung, Comarnic, Sinaia și Covasna. Strategia Guvernului, inclusă și în PNRR, prevede ca orașele aflate în declin, în care scăderea demografică persistă, să redevină comune, pentru a reduce povara fiscală. Totodată, acestea trebuie să adopte și să aplice măsuri stricte de limitare a creșterii pentru a reduce extinderea amprentei urbane.