Adevar si religii
Am primit pe e-mail de la fratele Mircea:
Criterii de evaluare a religiilor si scurta demonstratie a faptului ca acestea nu sant Adevarul.
Totul a plecat de la un experiment mental; am zis sa cercetez eu cu mintea mea daca in Ortoddoxie este Adevarul (asta cand am descoperit cu adevarat Ortodoxia), si atunci am decis ca este bine sa ma pun in situatia unui om nascut in catolicism, protestantism, islamism, hinduism, budism si sa incerc sa gasesc ceva de bun simt, ceva elementar care sa ma determine sa spun „ceva e putred in aceasta religie”.
E simplu sa spui, si asa spun toti, „adevarul e in religia mea”. Nu fac apel la ce le-a revelat Dumnezeu sfintilor privitor la religii, ci doar la judecata si bunul simt date noua de catre Dumnezeu. Cele de mai jos nu se adreseaza calugarilor, preotilor, celor cu studii teologice, ci oamenilor simpli, mirenilor, asa cum sant si eu.
Dumnezeu a creat un univers si nu mai multe universuri, a creat omul si nu alti extraterestri, si un pamant pe care sa locuiasca omul. Dumnezeu il iubeste pe om si vrea mantuirea lui, si face tot posibilul ca acesta sa se mantuiasca. Dumnezeu a lasat si niste legi pentru om. A facut totul ca lucrurile sa fie foarte clare. Rezulta ca una din religii este Adevarul si aceasta nu mai este religie, ci Adevarul lui Dumnezeu. Celelalte sant religiile oamenilor, care dupa cum se va vedea au la baza, la radacina, ori o minciuna, ori ceva ce sfideaza bunul simt, normalul (adica tot o miciuna).
Am folosit logica simpla, elementara, taraneasca, „nitel rudimentara” – vorba Parintelui Nicolae Steinhardt. „[…] Aici totul se datoreşte complicaţiei, trufiei, părăsirii terenului sigur al bunului simţ niţel rudimentar. Dar în situaţii-limită, în situaţii delicate şi dubioase singurul criteriu solid, singurul refugiu sigur e bunul simţ, suprema soluţie e simplitatea cea mai brută. Ea ne este scăpare, ea ne este liman, ea ne este stâncă, temelie, cetate: feste Burg.”
Ortodoxie, catolicism, protestantism.
Ortodoxia este Cuvantul lui Dumnezeu, Adevarul lui Dumnezeu.
Catolicism: crezul lor spune ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul.
Crezul crestin de pana la 1054, spune ce a spus Mantuitorul cu gura Lui, ca Duhul Sfant purcede de la Tatal.
Ioan Cap. 15
26. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.
E foarte clar, ori catolicii au dreptate si Dumnezeu Fiul minte (Doamne iarta-ma), ori Dumnezeu Fiul are dreptate si catolicii mint. E clar unde este dreptatea, stim ca diavolul este tatal minciunii, deci lucrurile sant clare.
Protestantism: ei spun „singura credinta”, „singura Biblia”. Adica, e suficient sa crezi si esti mantuit, nu ai nevoie de fapte. Faci si fapte bune dar din postura de mantuit doar prin credinta.
Matei cap 7
- Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
- Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
- Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.
Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel Cap. 5
- Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.
Iacov cap 2
- Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
- Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
- Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
- Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
- Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
- Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
- Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
- Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
- Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?
- Şi s-a împlinit Scriptura care zice: „Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate” şi „a fost numit prieten al lui Dumnezeu”.
- Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.
- La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale?
- Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.
Omul in general traduce credinta ca fiind: „eu cred in Dumnezeu”. Dar nu este dupa cum defineste omul credinta, ci dupa cum o defineste Dumnezeu, adica „cred = cred si fac”. Credinta e functie si de fapte. Fara fapte bune credinta e moarta, adica nu exista.
Deci nu oricine spune „eu cred” va intra in imparatia cerurilor.
Referitor la „singura Biblia”, adica singure cuvintele din Biblie:
Sfânta Evanghelie după Ioan Cap. 14
- Acestea vi le-am spus, fiind cu voi;
- Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.
Adica, mai sant situatii in care Sfantul Duh da rezolvarea unor probleme, in duhul Bibliei, dar care rezolvare nu se regaseste in Biblie – vezi Sinoadele ecumenice. Si toate aceste invataturi ale Sfantului Duh noi le regasim in ceea ce numim Sfanta Traditie.
Protestantii L-au scos pe Sfantul Duh la pensie, si ei spun ca alta invatatura (in sens de a adauga ceva la cuvintele Bibliei) decat cea din Biblie nu poate fi.
Adica, contradictie cu ce spune Mantuitorul.
De exemplu ei nu o cinstesc pe Maica Domnului, sau spun ca icoanele sant ceva rau. Pe cand Sfantul Duh i-a luminat pe Sfintii Parinti in aceste privinte.
Si s-a lamurit si cu protestantismul.
De aici rezulta ca doar Ortodoxia este Adevarul.
Islamism.
Vezi https://saccsiv.wordpress.com/2015/09/25/fotografia-zilei-mesajele-islamului/comment-page-1/
Citatele sant luate din Coran pdf, iar intr-o editie tiparita a Coranului in care se spune la inceput ca e una din cele mai reusite traduceri este scris:
„Eu sant cu voi, intariti deci pe cei ce cred, arunca-voi frica in inimile necredinciosilor, deci taiati-le gaturile si taiti-le toate varfurile degetelor”
Nu pot sa raman in islam, cand aud in Ortodoxie „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.”
E vorba de respectarea liberului arbitru.
Religiile orientale: hindusim, yoga, budism.
Toate au un numitor comun: – karma si reincarnare.
Yoga este religie, nu este doar exercitiu fizic. Pe exercitiu fizic s-a mers ca sa patrunda in restul lumii.
Hinduism si yoga sant asemanatoare, in sensul ca au zeitati total imorale, care sant si rele si bune; maimuta, vaca sant considerate zeitati si au drepturi mai mari decat unele categorii de oameni (de ex. cei ce sant numiti „paria”). Sistemul social este impartit in caste, si astfel sant justificate nedreptatile sociale, anularea unor drepturi… „Tu ai fost rau intr-o viata anterioara, te-ai reincarnat in casta servitorilor. Eu am fost bun, m-am reincarnat in casta brahmanilor, si de asta nu trebuie sa te ajut, ca daca te ajut iti fac rau, si nu mai poti ajunge la Nirvana”.
In karma se aduna toate faptele bune si rele si in functie de karma asta, atunci cand mori, daca ai o karma plina de rele te reincarnezi intr-un animal inferior, daca e plin de fapte bune, in om, si asta pana ajungi la desavarsire, si atunci te dizolvi in Nirvana.
Ce este Nirvana? Nimicul absolut. Super-tare. Atata efort si reincarnari ca sa devii nimic.
Nu merci! Nu pot toate astea.
Cel mai dificil mi-a fost cand m-am pus in pielea budhistului. Budhismul seamana cel mai mult cu ortodoxia ca teorie aplicata in viata de zi cu zi. Teoria era frumoasa, sistemul teoretic-dogmatic se inchidea si era bine pus la punct. Situat in acest sistem ai fi putut spune ca e in regula. Dar, salvarea mea a venit tot de la karma si reincarnare.
Karma este de fapt contabilitate pura. Totul se aduna in „sacul” karma. Nimic nu se sterge, nu exista iertare.
Ei cred ca exista un dumnezeu ce a creat totul, dar acest dumnezeu nu iarta. Iertarea este o consecinta a iubirii. „A iubi inseamna a ierta”. Parintele isi iubeste copilul, si in baza acestei iubiri il iarta. Iubirea e cauza, iertarea e efectul. Este imposibil sa nu iti ierti copilul. Este imposibil sa nu ierti. Rezulta de aici ca omul- creatura are niste calitati morale superioare creatorului; rezulta un non-sens total. Si mai rezulta si ca dumnezeu nu ma iubeste. Nu pot accepta asa ceva.
Ce spune tot Parintele Nicolae Steinhardt:
„La diavolul – contabil nu încape nici ştersătura cea mai mică, Hristos dintr-o dată, şterge un întreg registru de păcate. Hristos, boier, iartă totul.„
„Contabilitatea, celălalt nume al demonismului, arma preferată şi statornica metodă de lucru.”
Asa ca, aceasta e karma, e contabilitate pura, adica e demonism.
In concluzie, in cazul religiilor avem la radacina ori minciuna, ori incalcarea liberului arbitru, ori contabilitate pura, adica, in toate cazurile demonism.
Bineinteles ca exista si alte abordari, alte criterii de evaluare, dar pentru mine cele de mai sus sant foarte lamuritoare si utile in conversatiile pe teme de Adevar si religii.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Doamne Ajuta!
ApreciazăApreciază
e mai complicat de atat. desii ajungem la aceeași concluzie nu e ssa simplu
ApreciazăApreciază
Pt religiile pagane as incepe cu https://doxologia.ro/apostol/ap-galateni-5-22-26-6-1-2 . Apoi as spune ca idea de reîncarnare nu are sens nici dpdv matematic nici logic si ca indeamna oamenii sa faca rau deoarece există inca o sansa la viata. Mai mult aminririle din vieti anterioare aparrin de fapt unor diavoli care poaeda pe omul care crede ca isi aduce aminte vieti anterioare. Despre islam e suf sa menționăm doar ca Allah se autointotuleaza cel mai mare mincinos si noi stim ca tatal minciunii este diavolul. http://64.71.77.248/answering_islam/shamoun/allah_best_deceiver.html nu am gasit si in romana . Cat despre confesiunile care se autointituleaza crestine altele decar ortodoxe si catolice avem cuv lui Hristos care zice: https://www.google.com/amp/s/www.bible.com/ro/bible/126/JHN.6.53-54.NTR i.e. fara spovedanie si împărtășanie nu exista mantuire . Si cum nu au succesiune apostolica nu au acestea. Deci ramane intre ortodoxie si catolicism. Problema cu catolicii a fost spusa si de protestanti si anume faptul ca din mândrie Papa s-a facut inlocuitorul lui Hristos si a inceput sa schimbe dogmatica crestina de capul lui. Si lista de erezii e mult mai lunga. Pt problema catolicilor protestantilor sa recomand cartile parintelui Serafim Rose un sfant ortodox din America care a murit de curand
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://trenduri.blogspot.com/2023/03/ce-inseamna-de-fapt-ca-rusia-muta.html
https://historia.ro/sectiune/general/reactia-ucrainei-dupa-unirea-basarabiei-cu-566363.html
https://inpolitics.ro/fost-greu-din-sri-lavrov-a-avut-dreptate-rusia-nu-a-fost-izolata-lumea-unipolara-nu-mai-exista_1848632487.html
ApreciazăApreciază
Interesanta analiza, asi adauga:
Căutaţi mai întâi Împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. – Matei 6:33
Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona. – Matei 6:24
Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!» – Matei 7:23
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://disq.us/url?url=https%3A%2F%2Ftwitter.com%2FAcyn%2Fstatus%2F1639706688830984192%3Fref_src%3Dtwsrc%255Etfw%257Ctwcamp%255Etweetembed%257Ctwterm%255E1639706688830984192%257Ctwgr%255E5038cbe56a4425765c5103c43362a16180c0bfa6%257Ctwcon%255Es1_%26ref_url%3Dhttps%253A%252F%252Fwww.salon.com%252F2023%252F03%252F25%252Fted-nugent-calls-zelenskyy-a-homosexual-weirdo-during-waco-rally%252F%3AvtYCk_gNxYFMhF9Q02E74sarRRg&cuid=3446943
https://graymirror.substack.com/p/the-historical-guilt-of-the-old-regime?utm_source=post-email-title&publication_id=49766&post_id=97334250&isFreemail=true
https://cowboystatedaily.com/2023/03/25/ramping-up-the-nukes-wyoming-to-house-100s-of-new-generation-intercontinental-nuclear-missiles/
ApreciazăApreciază
Problema tuturor religiilor și a fiecăreia în parte este că încearcă să-L coboare pe Dumnezeu la nivelul lor și nu să se ridice ele la nivelul Lui. Fiecare religie caută să-și justifice baza pe care s-a ridicat interpretând cuvântul lui Dumnezeu pentru a se potrivi cu poziția ei.
ApreciazăApreciază
Sfantul Sofronie Saharov:
Fiți curajoși, ca în primele secole.
Creștinii au avut curajul să creadă în viața veșnică dumnezeiască.
Să creadă, pentru că viața veșnică dumnezeiască este mai presus de cugetarea noastră.
Si este necesar să credem.
Dar, ce înseamnă ‘a crede’?
A crede nu este un act psihologic, ci un act launtric al inimii, cu privire la Hristos Dumnezeul-Om
Când eram tânăr credeam că iubirea însemnă un fenomen psihologic, sentimental și de aceea am abandonat creștinismul.
Mă gândeam: ‘ce ne spune Hristos să-l iubim pe aproapele nostru, să Îl iubim pe Dumnezeu, etc? Asta e sentimental!’
Hristos Dumnezeu m-a făcut să înțeleg că a căuta o cunoaștere desăvârșită doar prin logica, nu duce la Hristos Dumnezeu.
Cunoașterea prin iubire nu este psihologică ci viața veșnică.
Ortodoxia este viață, deci este iubirea care aduce cunoașterea lui Hristos.
Spunem că Hristos Dumnezeu este dragoste, nu spunem că este cunoaștere, căci dragostea este comuniunea intre persoana omului si Persoana lui Hristos
Prin urmare atunci cand IL iubim pe Hristos, IL marturisim.
De vreme ce Îl vedem pe Hristos,
n-avem nicio altă bază pentru credința noastră decât Hristos Însuși.
Sfantul Apostol Pavel a primit descoperire de la Dumnezeu prin pocainta – iar nu prin carti.
In Duhul Sfant el L-a vazut pe Hristos si a vorbit cu El, atunci L-a cunoscut pe Dumnezeul-Om Hristos. L-a recunoscut indata in Duhul Sfant si a devenit slujitor si apostol al Lui.
Când Îl vedem, înțelegem gândul mai înainte de veci cu privire la ființa umană.
Noi Îl vedem pe Hristos ca Ziditorul nostru care a asumat forma existenței noastre prin intrupare.
Toata diferenta dintre Ortodoxie si celelalte religii se afla in invatatura despre Iisus Hristos Dumnezeul-Om, fara de Care nu exista mantuire.
Celelalte religii si sisteme concep si construiesc notiunea de Dumnezeu indeobste pornind de la om.
Cineva a trecut succesiv prin islam, hinduism, si satanism. In toate religiile se ocupase in paralel cu magia.
A devenit ortodox si a vrut sa practice in continuare si magia, dar a vazut ca nu mai poate. Asa a inteles ca magia este la temelia tuturor religiilor, si ca religiile sunt moarte, precum morti sunt si capii lor, in vreme ce Hristos este Dumnezeul Cel Viu.
In Biserica Ortodoxa insa, omul este cel perceput prin prezenta lui Dumnezeu, de vreme ce omul este dupa chipul si dupa asemanarea lui Dumnezeu.
Noi, crestinii, devenim persoane atunci cand ne unim cu altii in Hristos si traim prin iubire, in celelalte persoane.
ApreciazăApreciază
https://www.libertatea.ro/stiri/incepe-declinul-marilor-orase-avertismentul-unui-reputat-cercetator-asa-cum-a-prezis-h-g-wells-aici-vor-locui-elitele-servitorii-lor-si-cei-fara-copii-4490113
ApreciazăApreciază
Un Adevar si nenumarate minciumi.
Unul Dumnezeu care S-a dezvaluit, ne-a vorbit si primprejur, cat vezi cu ochii si Hat! – pana nu stim cat de departe… sint facaturile de minte de om, din inspiratia Minciunii al carei tata e Satana (Ba’al – Belzebut).
Cu exceptia unor grupuri izolate prin natura… reduse numeric (ingaduite sa nu uitam ca nu e nevoie de „evolutie” materiala, tehnologica pentru a trai, a te bucura de Creatie), nimeni nu poate spune ca nu a auzit de Iisus Hristos iar ne-ascultarea e semn ca „liberul arbitru” e aruncat la gunoi, in favoarea ratacirii – fie dupa propria pofta, fie urmand altora si mai rataciti.
Nu e nici o forma de orgoliu ca impartasim credinta = stiinta inimii, nicidecum credulitate! – oricui doreste (ca nu incercam sa convingem pe altul, nu facem prozelitism… Adevarul nu „sta” in numar, nu este … democratic! Doar Iisus nu a fost votat sa ne facem Dumnezeu…
Altfel, nu am cere mila = incalzirea inimii de iubirea omului, a aproapelui ci am hotara noi, … nu ar avea sens sa cerem „faca-se voia Ta!”); a marturisi Adevarul este impartasirea „stiintei” vesniciei fericite oricui „are urechi sa asculte”.
Sigur ca „acolo” se ajunge cumva, nu oricum.
A dobandi mantuirea = desavarsirea duhovniceasca, a tinde sa fim demni (ca Domnul…) cat de mult poate un om… credem, stim ca nu e usor insa nu datorita greutatii de a fi bun ci a slabei credinte, … ca e grea renuntarea la cele rele. Si stim ce e bun si ce e rau, stim ce se cuvine si ce nu – n-avem nevoie de lege omeneasca, a avut grija Dumnezeu sa ne invete, sa ne arate si ne ajuta sa nu pierdem calea dreapta alunecand orin santuri, impiedicandu-ne in lucratura mintii lasate ca un sat fara caini in mana Vicleanului, Ispititorului.
Cred Doamne!
Ajuta necredintei mele!
ApreciazăApreciază
Yoga este parte din Hinduism, componenta satanica… revelata de demonul Krishna care a spus ca si cel ce este curios si cerceteaza Yoga deja i se inchina lui!
De aceea, cine e curios mai bine ar intreba pe cei care nu au cazut sau care au fost ingaduiti sa se „intoarca’…. decat sa se apuce singuri; aparentele spectaculoase si aparentele binefaceri de care va afla sibt smintitoare! La fel, vorbele mestesugite sint greu de descifrat, pacalesc si minti exersate.
…
La altii ii zice Chi, Tai Chi, Qi Gong, Reiki – „aceeasi Marie cu alta palarie”.
ApreciazăApreciază
Yoga ca si tai chi are parti de exercitiu fizic si parti satanice. dureaza mult sa le distingi si de aia e mai bine de evitat. As zice ca Yoga e pe la 80-90% satanic satanic iar tai chi ceva gen 10-20%. Reiki e asemănătoare cu meditatia yoga prin care se cheama explicit spiritele satanice sa te posede
ApreciazăApreciază
Un articol sărăcăcios, pornit de la premiza supremației Ortodoxiei, fapt ce denotă o oarecare neâncredere a autorului în propria credință, din moment ce simte nevoia de comparații. Cred că autorul articolului a este în eroare cu unele concepte din alte religii. Nu e treabă ușoară asta cu comparația unor sisteme de gândire religioasă. Ai nevoie de zeci de ani de studiu pentru a înțelege în profunzime concepții străine de spațiul tău religios și cultural. Iar rezultatul s-ar putea să nu fie cel pe care ți l-ai dorit inițial.
ApreciazăApreciază
Mihai Rapcea
A schitat cateva idei. Putem dezvolta.
Deocamdata iti repet ceea ce te-am mai rugat de multe ori in ultimii vreo 15 ani: VINO ACASA!
Ai multe calitati exceptionale, dar nu te vor ajuta la Judecata daca ramai in yoga.
ApreciazăApreciază
Apreciez aprecierea, apreciez invitația. Locul unde se află fiecare ține tot de planul Lui cu fiecare dintre noi. Așa cum ți-am răspuns atunci, vreau să fac acest pas dacă îl voi face, ca urmare a propriei convingeri bazată pe revelație (experiență proprie)
ApreciazăApreciază
Mihai Rapcea,
Nu am nici cea mai mica neincredere in faptul ca Ortdodoxia este Adevarul. Restul religiilor, dupa cum am spus, pica la examene simple, si intra in categoria care o mentioneaza Parintele Nicolae Steinhardt.
„- Adeseori un anumit ton pedant insotit de cuvinte sforaitoare cu aspect stiintific impresioneaza, asa incat prostii gogonate, bazaconii se aleg cu adancul respect al tuturora. Ar fi de ajuns sa fie nitel scuturate pentru a se vedea cat pretuiesc.
Chamfort: Exista prostii bine imbracate, asa cum exista dobitoci foarte dichisiti. […]”
Asa ca, orice altceva in afara Ortodoxiei intra in categoria „prostii gogonate, bazaconii” si in plus dracesti..
Cand omul nu vrea sa accepte Adevarul, si simplitatea lui, in principal pt ca nu ii convine, atunci incep sofisticarelile si inaltele filosofii de 2 lei.
Mai vorbesc cu diversi prieteni care sant atrasi de religii, si atunci a trebuit sa caut ceva care sa nu poata fi combatut. Si am considerat ca e util sa impartasesc din aceasta experienta a mea.
Ref la yoga, cine citeste cartea „Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie (Sfantul Paisie Aghioritul)”, se lamureste f usor de originea ei satanica, si ca este satanica.
ApreciazăApreciază
In realitate, este un articol de luat in seama care ajuta mult, mai ales atunci cand avem prieteni care nu sunt ortodocsi si incercam sa le dam un cuvant ici colo, care poate intr-o buna zi, de Va Vrea Domnul, sa ii ajute pentru a se intoarce la credinta stramoseasca;
Doamne Ajuta!
ApreciazăApreciază
Citez:
„Locul unde se află fiecare ține tot de planul Lui…”
Stim ca nu e nici o karma, sa fim „victime” ale vreunui plan, fie si al Lui Dumnezeu.
Vicleanul – tatal minciunii are plan: sa rataceasca OMUL ca sa-i stapaneasca sufletul…. ca nu i-a „luat” pe toti.
Locul unde se afla vreunul/vreuna – fiecare se defineste ca urmare a alegerii destin-atiei: Rai sau Iad.
Te duci unde vrei, faci ce vrei da’ e eroare (nu doar duhovniceasca!) sa „dai” pe altul raspunderea. Sigur ca nu vrem sa fim raspunzatori – adica sa platim oalele sparte de prea marea [proprie] desteptaciune!
Asta insa nu schimba nimic: a planifica = a face un plan semnifica organizarea faptelor, evenimentelor in asa fel incat sa obtii ce iti doresti dar iti lipseste, … aici – sa ajungi in locul unde doresti.
Crezi ca lipseste ceva Dumnezeului cel Adevarat???
Crezi ca El are nevoie sa facem noi ce e „bine”?
ApreciazăApreciază
Domnul Mircea isi expune unele opinii si presupun ca si propune un fel de dezbatere.
„Dumnezeu a creat un univers si nu mai multe universuri, a creat omul si nu alti extraterestri, si un pamant pe care sa locuiasca omul.”
Evident ca Universul este unic.
Afirmatia privitoare la faptul ca Dumnezeu a creat omul si nu alti extraterestrii creaza confuzii.
Omu’ i OM si in categoria extraterestrilor intra Ierarhiile Ingeresti create anterior din tainice motive spiritual cosmice, unii reprezentanti ai acestor Ierarhii avand si misiuni terestre ( inspiratie, protectie, consiliere …
)Este o parere personala.
Monahul orthodox Serafim Rose ( m.1982) nu a fost deocamdata canonizat chit ca mare nevoir ar avea americanii de un sfant sclipitor intelectual, care s-a drogat si a ales calea orthodoxiei ruse pentru a se ridica din neputinte si rataciri.
ApreciazăApreciază
Clement
Nu cred ca creaza confuzii. Cand spui extraterestrii, toata lumea se gandeste deja de multa vreme la fiinte traitoare pe alte planete, eventual din alte sisteme solare, poate chiar din alte galaxii.
Cred ca a identifica extraterestrii cu ingerii creaza confuzii.
Realitatea e ca aparitiile de extraterestrii sunt, de fapt, aratari dracesti sub forma de fiinte, cica, de pe alte planete.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am vrut sa starnesc o polemica. Eu de cuvantul „alți” m-am impiedicat, care cuvant se dovedeste si gramatical a crea probleme. Cand e pronume nehotarat, cand adjectiv, in tot cazul, din latinescul alter il mostenim.
Am ajuns la concluzia ca gramatica limbii romane este mai complicata decat a frumoasei limbi latine (l.l. nu avea injuraturi) in primul rand pentru ca nu-i moarta.
„Alți” in fraza imi suna ca si cum ar avea rolul de a insinua ca omul îi si dansul un soi de extraterestru ( de-al lui Hartmann ).
Ii consider pe ingeri ca fiind extraterestrii pentru ca asa zice in Biblie, asa zice Enoch, asa zic Sfintii..
In tot cazul, cred ca Omul pentru, ca i-s-a acordat privilegiul de a avea un Inger care sa il acompanieze intreaga viata, trebuie sa cumunice cu acesta, sa ii multumeasca pentru ajutor si sa nu uite ca si el, nefiind doar un acompaniator pasiv, va avea parte de o dreapta judecata .
Nimeni nu m-a putut lamuri daca Ingerii pazitori au misiuni unice .
Fara legatura, este fascinanta lumea antichitatii si ma gandesc la statuia lui Atlas care poarta pe umeri o sfera ce nu reprezinta Pamantul ci…Cerul. Cred ca se afla la un muzeu din Neapole.
ApreciazăApreciază
Concluzia mea e una:
Exista o singura religie, credinta mantuitoare. Una. ORTODOXIA! Noi nu ne dam seama in ce minune traim, minunea numita Ortodoxie! Scumpa Ortodoxie!
ApreciazăApreciază
Sfantul Iustin Popovici:
Iubirea față de om se arată atunci când îl izbăvește de cel mai mare dușman al său, de păcat și de moarte.
Când îl iubim pe om, când îl iubim nefățarnic?
Atunci cînd îl izbăvim de păcate, de iad. Aceasta este iubirea cea adevărată față de om.
Dacă ai un prieten și crezi că-l iubești, dacă îi încurajezi păcatul, te faci ucigașul său, dacă nu-i atragi atenția asupra unui oarecare păcat al său.
Iubirea noastră de Hristos este răspunsul firesc la iubirea de om a lui Hristos: nicio iubire de pe pământ nu e atât de justificată și îndreptățită ca iubirea noastră de Hristos.
Cine n-are iubire de Hristos e oare
într-adevăr om?
Mai rămâne om?
E semn că ceva s-a stricat în lăuntrul lui. Ceea ce are el mai de preț, mai înalt, mai omenesc, ceea ce l-a făcut să fie om, a degenerat în ceva hidos, în ceva monstruos, pecetluit în întregime cu un fel de pecete a răului, a diavolescului – ceva în care se găsesc întreg iadul și moartea.
Acum ni se limpezesc aceste ciudate cuvinte al Apostolui Pavel:
Dacă cineva nu iubește pe Domnul, să fie Anatema!
(I Cor. 16:22).
Căci în afara de iubirea față de Dumnezeul-Omul nu este binecuvântare pentru ființa omenească, nu e pace, nu e bucurie, nu e Adevăr, nu e Dreptate, nu e Nemurire, nu e Veșnicie, nu e Rai, nu e Sfințenie.
Credința în Iisus ca Mesia și Mântuitor al lumii este credința în El ca Dumnezeu și Domn; în această credință se găsesc toate rațiunile unei iubiri nemărginite pentru Hristos.
Deci, în fond, credința și iubirea sunt două puteri într-una, două virtuți într-una: credința în Hristos, ca Dumnezeu și Mântuitor, este și iubire de Hristos, ca Dumnezeu și Mântuitor – iar iubirea către Hristos și Dumnezeu – Mântuitorul este și credință în Hristos, ca Dumnezeu și Mântuitor.
Da, aceasta însăși este credința în Hristos și doar pe aceasta o putem numi credință în Hristos, creștinism și credință creștină.
Nu-L iubește pe Hristos decât cel ce-L iubește ca Dumnezeu și Mântuitor, și nu cel ce-L iubește ca pe ceva mai puțin decât Dumnezeu și Mântuitor:
doar o astfel de iubire este cu adevărat iubire de Hristos.
Doar printr-o astfel de iubire de Hristos, doar printr-o astfel de credință în Hristos omul se poate naște din Dumnezeu cu adevărat, cu toată ființa lui, căci trăiește în Dumnezeu și prin Dumnezeu din toată ființa lui.
Aceasta este binevestirea cuvintelor celor sfinte ale Sfântului Ioan Teologul.
Trebuie să ne întărim în adevărul lui Hristos trăind după poruncile Lui; doar așa ne păzim de această minciună ce devastează lumea și ucide sufletele și conștiințele oamenilor.
Minciuna constă în a spune că Iisus Hristos nu este Dumnezeul-Omul, că nu-i Dumnezeu Cuvântul întrupat, că nu-i Dumnezeu și Mântuitor; Antihristul este întreg în această minciună – iar adevărul e cu totul de cealaltă parte: Iisus Hristos este Dumnezeu Cuvântul Întrupat, Dumnezeul-Om, Domnul și Mântuitorul.
Dorința cea mare a lui Antihrist, miezul ființei lui, este de a-L înlocui pe Hristos, de a-I lua locul.
Ca să împlinească toate acestea, diavolul se folosește de toate mijloacele. Înainte de toate folosește mijloacele ipocriziei, fățărniciei, își ia chipul evlaviei, tocmai a ceea ce respinge de fapt. Își ia o înfățișare pașnică pentru a-și ascunde, pentru a-și masca mândria.
Își ia înfățișare de binefăcător, când de fapt, nu e altceva decât ucigașul omului. Toate acestea nu le face decât pentru a înșela cât mai mulți oameni cu putință, pe toți oamenii.
Creştinii sunt «împreună lucrători pentru adevăr» – e chemarea lor şi datoria lor. Conştient sau inconştient, necreştinii sunt împreună lucrători ai minciunii, căci dacă omul nu slujeşte Dumnezeului Celui adevărat, lui Hristos, slujeşte altui dumnezeu altui «ideal».
Dar orice alt dumnezeu, orice alt ideal, este un dumnezeu fals; aceasta este necunoştinţă de Dumnezeu, aceasta este idolatrie: să slujeşti oricărui alt dumnezeu sau oricărei alte fiinţe decât Hristos Dumnezeu – fie că slujeşti ca unui dumnezeu vreunei fiinţe omeneşti: erou, profet (duhovnic) sau înţelept, geniu, cuceritor sau savant, fie că e vorba de orice altă fiinţă vie, de la vierme la înger, de orice materie, de la atom până la univers, sau de orice idee: cultură, civilizaţie sau filozofie, ştiinţă, artă sau tehnică.
Un om care îşi pune ţelul şi rostul vieţii în orice altceva decât în Hristos e un idolatru: îl ignoră pe Dumnezeu; în toate se face împreună-lucrător minciunii.
De i se pare cuiva că, nerecunoscându-L pe Hristos ca Dumnezeu, crede în Dumnezeu, are Dumnezeu, acela se înşeală pe sine însuşi, fiindcă nu există dumnezeu fals – nici un ne-Dumnezeu n-a fost proclamat Dumnezeu.
Cu adevărat acela nu e decât un idolatru, nesocotind pe Dumnezeu; nu-i decât un fără-de-Dumnezeu.
Nu există Dumnezeu în afara Dumnezeirii Treimice.
Cel ce nu-L mărturisește pe Hristos ca Dumnezeu, acela este păgân și ateu.
Cel ce Îl mărturisește pe Hristos ca Dumnezeu Îl cunoaște pe Dumnezeu, cunoaște totul.
Dacă Îl mărtuisește, el crede în Dumnezeirea Treimică, fiindcă Domnul Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, pe fiecare ucenic (care Îi urmează lui Hristos) al Său îl conduce la Tatăl Său cel Ceresc.
Cel ce se leapădă de Fiul, se leapădă în același timp și de Tatăl, fiindcă Tatăl prin aceasta este Tată, prin faptul că are Fiu. Iar Domnul Hristos prin întreaga Sa viețuire pe pământ dovedește în chipul cel mai limpede că tot ceea ce este întru El e dumnezeiesc, că după toate însușirile este în întregime de la Dumnezeu Tatăl.
Sfântul Ioan Teologul binevestește:
Cine-L tăgăduiește pe Fiul, nu-L are nici pe Tatăl; iar cine îl mărturisește pe Fiul îl are și pe Tatăl.
Creştinii se deosebesc de ceilalţi oameni prin aceea că ei cunosc adevărul, că au adevărul, că împreună-lucrează cu adevărul şi că astfel cunosc ţelul şi rostul atât al omului, cât şi al lumii.
Într-o asemenea slujire, de «împreună-lucrători pentru adevăr», lucrează pentru adevăr zi şi noapte.
Şi ce-i minciuna? Diavolul, căci «mincinos este şi tatăl minciunii»
(Ioan 8:44). În ce stă minciuna de căpătâi?
În a tăgădui pe Dumnezeul-Om, pe Hristos, în a spune că Iisus nu-i Dumnezeu, că nu-i Mesia, adică Hristos, că nu-i Mântuitor – iar aceasta e tocmai lucrarea antihristului.
Principalul mincinos din lume este diavolul şi cu el, antihristul.
Trebuie ştiut că oricine, prin orice mijloc ar face aceasta, tăgăduieşte că Iisus este Dumnezeu, Mesia şi Mântuitor, omul acela e un mincinos, un antihrist. Aceasta este minciuna de căpătâi din lume; toate celelalte minciuni ori se trag din aceasta, ori sunt pe cale să se tragă. Orice învăţătură, orice idee, orice gândire care nu recunoaşte că Iisus este Dumnezeu şi Mântuitor, Dumnezeu întrupat, Dumnezeu-Om, îşi trage obârşia de la antihrist, este «antihristică».
Astfel de persoane, astfel de învăţături, astfel de idei există chiar încă de la Nașterea lui Hristos.
De aceea Sfântul Ioan Teologul, învăţător al tainelor spune despre antihrist că «acum este chiar [deja] în lume».
Orice om, orice idee din lume care neagă Biserica lui Hristos este de la antihrist – fondatorul a toată ideologia anticreştină este anti-Hrist, direct sau indirect.
Dacă toate minciunile s-ar strânge într-una singură, într-o atotminciună, aceasta ar fi: «Iisus din Nazaret nu este Dumnezeu, nu este Mesia, nu este Mântuitorul».
Învăţătorul cel sfânt al tainelor, Ioan Teologul, ne spune, în numele lui Dumnezeu:
«Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul»
(I Ioan 2:22).
Ce-i anti-Hristul şi în ce stă toată anti-Evanghelia lui?
În tăgăduirea dumnezeieştii Treimi: a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh.
Toată filosofia diavolului stă în aceasta: a nu-L recunoaşte pe Dumnezeu în lume; a nu recunoaşte prezenţa Lui în lume; a nu recunoaşte întruparea, înomenirea Lui în lume; a afirma şi propovădui că nu este Dumnezeu nici în lume, nici în om; că nu este Dumnezeu nici în Dumnezeu-Omul; că este o prostie să credem că Dumnezeu S-a întrupat în om şi poate trăi în om; că omul este pe-de-a-ntregul fără Dumnezeu, o fiinţă în care nu se află Dumnezeu, nici ceva al lui Dumnezeu, nici ceva Dumnezeiesc, nemuritor, veşnic; că omul este pe de-a-ntregul muritor; că el ţine întru totul de lumea animală şi nu se deosebeşte aproape cu nimic de animale, drept care este cu totul firesc să trăiască asemenea animalelor, care sunt singurii moşi şi strămoşi legiuiţi ai lui, precum şi fraţi ai lui după fire.
Aceasta este în fapt filosofia lui Antihrist, care vrea cu orice preţ să înlocuiască pe Hristos şi să-I ia locul în lume şi în om. Dumnezeul-Om Hristos revelează la fel de real şi pe Dumnezeu în desăvârşirea Lui şi pe Om în desăvârşirea lui.
Dacă cercetăm cu imparţialitate istoria neamului omenesc, trebuie să mărturisim că în omenire nu există un Om mai bun decât Iisus.
Aceasta înseamnă că nu există nici un Dumnezeu mai bun decât Iisus.
Fiindcă Iisus, numai ca Dumnezeu şi Om era şi este cel mai bun Om, adică fără de păcat – «Singurul fără de păcat» (Ioan 8, 46).
Dumnezeul-Om Hristos este sinteza desăvârşită între divin şi uman, între imanent şi transcendent între real şi ideal
Toată lupta lui Satan, împotriva lui Hristos nu are decât un singur scop: acela de a dez-întrupa pe
Dumnezeul-Om, de a alunga pe Dumnezeu din trupul omenesc, din materie, din Euharistie (prin caderea in erezie), pentru a le stăpâni el întru totul.
De a arăta că Hristos nu este Dumnezeu ci un om simplu şi neputincios, îndepărtând în felul acesta pe oameni de la credinţa în Hristos, Singurul în stare să-l învingă pe dumnezeul răului. Strategia lui Satan se dezvoltă în chip genial:
el luptă împotriva lui Hristos, împotriva sfântului Său Trup – Biserica – din toate părţile ei.
Satan luptă împotriva lui Hristos prin intermediul multor oameni şi foarte diferiţi: prin Irod şi prin Nero, dar, mai îngrozitor decât prin Nero, prin Arie.
Nero lupta împotriva Bisericii din afară, în timp ce Arie lupta dinăuntru; Nero a ucis pe ucenicii lui Hristos, în timp ce Arie a vrut să ucidă pe Hristos Însuşi. Dacă Iuda a avut un concurent la crima lui, acesta este Arie.
Ieşind din ucigătorul de Dumnezeu şi sinucigaşul Iuda, Satan a intrat în Arie şi prin nimeni altul nu a lucrat atât de total ca prin Arie.
Din acest relativism modern, ca şi din vechiul relativism arian, salvează numai credinţa în divino-umanitatea Mântuitorului Hristos, în de-o-fiinţimea Lui cu Dumnezeu-Tatăl; salvează adică minunatul cuvânt „de-o-fiinţă”.
Încearcă-ţi credinţa ta şi controleaz-o cu Simbolul Credinţei.
Dacă credinţa ta nu corespunde întru totul Simbolului – eşti eretic.
Dacă respingi cuvântul „de-o-fiinţă”, nu eşti al lui Hristos, eşti al lui Antihrist, eşti al lui Iuda, pentru că Biserica numeşte pe Arie „al doilea Iuda”.
Da, un singur lucru ne trebuie o întâlnire nefăţarnică şi personală cu Domnul Hristos – dar trebuie şi ca omul să creadă în El şi să cerce aceasta pe de-a-ntregul. Aşa au avut samarinenii experienţa întâlnirii personale cu Domnul Hristos, spunând samarinencei care-i trimisese la Iisus: «Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii» (Ioan 4, 42).
Omul care trăieşte prin credinţa în Hristos dobândeşte înlăuntrul lui o mărturie deplin convingătoare şi atotputernică despre Iisus ca Dumnezeu şi Mântuitor – o mărturie pe care nici o putere nu i-o poate fura.
Sfântul Evanghelist Ioan ne binevesteşte aceasta: «Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are această mărturie în el însuşi. Cine nu crede în Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut în mărturia pe care a mărturisit-o Dumnezeu pentru Fiul Său.
Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa».
Întreaga binevestire a vieţii se cuprinde în aceste cuvinte, şi în ea [în viaţă] toate mărturiile se rezumă într-o singură mărturie.
Dovada că Iisus este Dumnezeu şi Mântuitor este în aceea că a dăruit neamului omenesc viaţa veşnică: a pierdut moartea şi ne-a dat viaţă veşnică.
Şi această viaţă veşnică pe care El o dă este dovada şi mărturia că moartea este cu adevărat biruită, desfiinţată, omorâtă. În Dumnezeu-Omul nu este moarte, nu este păcat, căci în El este viaţa veşnică: câtă vreme nu crede în Hristos, omul rămâne neîncetat în moarte, trăieşte întru moarte, e mort faţă de tot ce înseamnă viaţă adevărată.
Dar prin credinţa în El, omul vine la viaţă, înviază dintre morţi, simte bucuria dumnezeiască a vieţii – scopul şi rostul dumnezeiesc al vieţii.
Până aici, omul nu ştia cu adevărat ce este viaţa, nu putea cuprinde în sine această valoare dumnezeiască.
«Şi această viaţă [veşnică] este în Fiul Său».
Ca omul s-o simtă, trebuie să fie «în Fiul lui Dumnezeu», înlăuntrul fiinţei Lui dumnezeieşti-omeneşti, în Biserică, încorporat ca celulă vie hrănită de El.
În afara Lui, în afara Bisericii, nu-i decât moarte, nu-s decât cadavre – acolo e împărăţia morţii, a păcatului şi a diavolului.
Câtă vreme omul n-a ajuns la această simţire vie a Dumnezeului-Om, Hristos,
n-are viaţa şi nu ştie ce-i, de fapt, viaţa; doar această simţire vie a lui Dumnezeu poate aduce omului mărturia că este cu adevărat în viaţă.
Ori, această simţire o dobândeşte prin credinţa în Domnul şi prin celelalte sfinte virtuţi, o desăvârşeşte în iubire, o plineşte şi o preface într-o simţire veşnică a vieţii veşnice.
Omul care a dobândit o asemenea simţire simte în fiecare clipă a vieţii sale pământeşti că-i veşnic, că-i plin de viaţa veşnică – de aceea poate birui tot ce-i muritor, tot ce duce la moarte.
Vrei să ştii de eşti viu sau mort, mort înainte de moarte?
Poţi lesne s-o afli: de crezi în Hristos Dumnezeu, eşti viu, de nu crezi, eşti mort.
De nu-L ai harul lui Hristos Dumnezeu în sufletul tău, eşti mort, cu moartea cea mai urâtă, deşi te crezi nemuritor – şi pe bună dreptate ţi se pot spune aceste dispreţuitoare cuvinte ale Apocalipsei: «Ai nume că trăieşti, dar eşti mort» (Apoc. 3:1).
Înălțarea minții întunecă, descompune, satanizează mintea omului, astfel că revarsă din sine gândurile cele vanitoase, goale, deșarte și mincinoasa deșteptăciune despre Dumnezeu, despre lume, despre om.
Iar aceasta vine din faptul că mândria prin artera sa principală absoarbe puterile sale, și viața sa, care este de la Satana, cel ce a scornit mândria și a făcut-o legea supremă a întregii sale ființe și existențe.
De aceea, fiecare, chiar și cea mai mică mândrie îl satanizează câte puțin pe om, și mai întâi îi satanizează mintea. Fiindcă mândria îi cuprinde ființei umane mai întâi puterile minții, devine putere gânditoare întru ea, puterea creatoare a minții sale.
În realitate, fiecare mândrie provine de la Satana.
Înfumurarea este principala trăsătură a Satanei și a oamenilor îndrăciți.
Trufia vieţii este un păcat ce adună în sine toate păcatele lumii.
Este primul păcat din toate lumile, e păcatul lui satan – izvorul tuturor păcatelor.
A fost şi va rămâne pentru totdeauna. Am zice că «trufia este tot păcatul»: tot păcatul, în miezul său, se trage din mândrie şi se ţine prin mândrie.
«Trufia vieţii» s-a ţesut din nenumărate mici orgolii, dintre cele mai diferite, mari sau mici, trecătoare sau statornice.
Să amintim mai întâi pe cele mai importante: slava deşartă (a savanţilor, a oamenilor de stat, a tuturor celor sus-puşi), mândria venită din frumuseţe, mândria venită din bogăţie, mândria din cauza faptelor bune, mândria din cauza milosteniilor, mândria venită din succes, mândria din cauza smereniei (chiar aşa, din cauza smereniei!)
Există oare vreo virtute, una singură, pe care mândria să n-o poată preface în patimă?
Vai, mândria ce se trage din rugăciune preschimbă pe cel ce se roagă în fariseu, iar pe cel ce posteşte în sinucigaş; astfel că orice păcat este de fapt păcatul mândriei, căci prin mândrie satan a ajuns satan.
De n-ar fi fost mândria, n-ar mai fi fost păcatul, nici în lumea îngerească, nici în lumea aceasta omenească.
Gândul, cuprins de mândrie, desparte mintea de rădăcina sa, de izvorul său – Dumnezeu-Cuvântul.
Astfel ea se scufundă în năluciri, în vedenii și încrezându-se în sine consideră vedeniile sale drept realitate, iar nebunia sa drept înțelepciune.
Pustietatea, nimicnicia, deșertăciunea minții umane sporește până la măsuri satanice, fiindcă, din pricina mândriei, mintea omului înnebunește.
De îndată ce oamenii pornesc pe calea mândriei, ei înnebunesc din cauza gândurilor, așadar adevărul evanghelic referitor la ei este vrednic de crezare: zicând că sunt înțelepți, s-au făcut nebuni (Romani 1, 22) și risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor (Luca 1, 51).
Sub toate nenumăratele sale înfăţişări, păcatul face întotdeauna acelaşi lucru: îl minte pe om zicându-i că-i poate da viaţa – şi îl afundă în moarte; că-i poate da raiul – şi-l duce în iad; că-l poate face dumnezeu – şi-l preface în diavol.
Ce păcat nu-i pe de-a-ntregul minciună? Şi prin care păcat omul nu se minte pe de-a-ntregul pe sine însuşi?
Priviţi mândria: prin mândrie, omul nu se minte oare pe sine însuşi, crezându-se cineva de seamă? – şi, de fapt, nu-i decât pulbere şi cenuşă.
Priviţi slava deşartă: prin slava deşartă, omul nu se minte oare pe sine însuşi, crezându-se vestit? – când, de fapt, nu-i decât un hoit rău mirositor şi mâncat de viermi.
Întemeiați în mintea lor, încuiați în carcasa ei, cei cu mintea mândră fie nu vor să știe că există cineva superior lor – Dumnezeu, fie nu-L recunosc, fie Îl reduc la vreo putere oarbă, și îndeobște nu pot cugeta și gândi întru curăție despre Dumnezeu – Creatorul și despre lume ca creație a lui Dumnezeu.
De aceea Dumnezeu îi lasă în mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvin (Romani 1, 28) și încă să-și justifice aceste fărădelegi prin înșelătoarea cugetare a minții lor fără de judecată.
Omul prin păcat înnebunește.
Fiecare păcat, chiar și cel mai mic, de-a pururea este nebunia sufletului, lipsa de luciditate a sufletului.
Prin pocăință omului îi vine mintea in inima, își vine în sine.
Și, venindu-și în sine, îndată se roagă înaintea lui Dumnezeu cu înflăcărare. Păcatul pocăit îl conduce pe păcătosul pocăit în îmbrățișarea lui Dumnezeu, în Împărăția veșnică a iubirii Tatălui nostru ceresc.
Păcatul nepocăit aduce în sufletul omului iadul, pentru ca după aceea să îl arunce în prăpastia veșnicului iad al diavolului.
Doamne, dăruiește-ne pocăință!
Dumnezeu adesea nu răspunde rugăciunilor noastre.
Tace.
Tăcerea Lui multora le este dovadă că „Dumnezeu nu există”, că „a murit”.
Dar dacă noi am gândi în ce stare Îl punem cu patimile noastre, am vedea că nu are altă cale decât a tăcea.
Unui asemenea om Dumnezeu nu vrea să-i impună pocăinţa cu sila, nu doreşte aceasta, nu voieşte aceasta – şi nu poate, pentru că e Dumnezeul iubirii, iar iubirea e tocmai aceea prin care Îşi are dumnezeirea, prin care trăieşte şi există. Din iubire Dumnezeu l-a făcut pe om cu o libertate după chipul lui Dumnezeu.
Dacă Şi-ar impune cu sila voia, Evanghelia, mântuirea, împărăţia şi pe Sine Însuşi, ar desfiinţa voinţa liberă a omului – iar omul ar înceta să mai fie om, n-ar mai fi decât un automat, o maşină, un robot.
Or, Dumnezeu – fiindcă e iubire – nu poate face aceasta, căci aceasta nu ţine de firea iubirii: dacă ar face- o, aceea ar înceta să mai fie iubire – şi, încetând să mai fie iubire, Dumnezeu ar înceta să mai fie Dumnezeu.
Noi așteptăm ca El să fie de partea noastră în nedreptățile noastre.
El nu ne învinuiește fățiș, ne lasă să urmăm căilor noastre rele și să secerăm roadele propriilor noastre greșeli.
Însă dacă ne întoarcem către El cu pocăință, degrab răspunde, mai iute decât ne-am aștepta.
A te ruga, adesea înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputință, mâhnire, îndoială, frică, tristețe, deznădejde –
într-un cuvânt despre tot ceea ce ține de condițiile existenței noastre.
Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar fără o succesiune logică.
ApreciazăApreciază
In privinta islamului si religiilor orientale – hinduism, budism, yoga…, mai exista un argument extrem de simplu, si in legatura cu aceste vremuri. Doar in Biblie se spune „si nu vei putea cumpara sau vinde…” fara un ceva. Cu toate implicatiile ce decurg de aici: control, disparitia banilor cash, pierderea libertatii…
In cartea lor nu scrie asa ceva. Adica dpdv dogmatic diavolul ii are in posetuta lui inca de la inceput.
Ce poate fi mai simplu decat atat.
Spunea cineva aici pe blog:
Ortodoxie + ceva = minciuna.
Ortodoxie – ceva = minciuna.
O propozitie daca adaugi, sau o scoti, sau ii modifici sensul, la revedere. De asta la catolicism nici nu am dezvoltat, Imi e suficient filioque. Normal ca mai sant multe alte aberatii ale lor, dar nu are rost sa intru in filosofiile lor si explicatiile lor si justificarile lor. Il faci mincinos pe Iisus, gata, s-a terminat.
ApreciazăApreciază