Fanarul: Ortodocșii și catolicii doresc să restabilească unitatea

Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu a spus că ortodocșii și catolicii tind să restabilească unitatea în comuniune în cadrul întâlnirii cu Consiliul Bisericilor și al Organizațiilor Religioase din Ucraina (CBORU), care a avut loc pe 23 august la Kiev la inițiativa conducătorului Fanarului, transmite serviciul de presă al BUGC.

Observând că membrii CBORU simbolizează speranța Ucrainei, patriarhul a atins subiectul dialogului intercreștin și interconfesional în lumea contemporană.

„Dialogul este metoda prin care suntem chemați să depășim diferențele, să promovăm stoicismul, să luptăm împotriva părtinirii și intoleranței, să construim pacea și armonia, solidaritatea și cooperarea”, a spus el. „Este un semn al speranței că în ciuda ororilor din secolul al XX-lea, cea mai brutală eră din istoria omenirii, înțelegerea noastră a dialogului devine un instrument din ce în ce mai puternic pentru construirea de poduri și reconciliere. Această mișcare de apropiere și reconciliere în lumea noastră este net confirmată prin implicarea creștinilor în dialogul ecumenic”.

Potrivit conducătorului Fanarului, din a doua jumătate a secolului XX până în zilele noastre, multe legături ecumenice și de altă natură în apropie pe creștini și mărturisesc dorința comună, în primul rând a Bisericii Ortodoxe și a Bisericii Catolice, de a restabili unitatea în comuniune.

„Credem cu fermitate în forța și convingerea unui dialog autentic, în care nu vor exista învinși”, a adăugat patriarhul Bartolomeu.

În finalul întâlnirii, episcopul Bisericii Romano-Catolice din Ucraina Vitali Krivițki, membrul CBORU, a notat că în timpul discuției cu conducătorul Fanarului, cuvântul „dialog” a fost repetat cel mai des.

De asemenea, UJO a scris că Patriarhul Bartolomeu i-a dăruit conducătorului BUGC o panaghie cu semnătura sa. Conducătorului BUGC a înțeles acest gest ca o recunoaștere a demnității episcopale a întregii BUGC.

Razboiul dintre fiii “luminii” si fiii intunericului

Foto: https://gnosticwarrior.com/war-of-the-sons.html

Arhiepiscopul Carlo Maria Vigano (fost Nunțiu Papal la Washington, din 2011 până în 2016 și critic sever al Papei Francisc) i-a trimis lui Donald Trump o scrisoare deschisă de sprijin în criza actuală, pe care o consideră hotărâtoare pentru soarta lumii:

Domnule Președinte,

În ultimele luni am asistat la formarea a două tabere, pe care le-aș numi biblic: copiii luminii și copiii întunericului.

Copiii luminii constituie partea cea mai mare a umanității, în timp ce copiii întunericului reprezintă o minoritate absolută.

Cu toate acestea, cei dintâi fac obiectul unui fel de discriminare care îi plasează într-o situație de inferioritate morală față de adversarii lor, care ocupă adesea poziții strategice în guvern, în politică, în economie, în presă. Într-o manieră aparent inexplicabilă, cei buni sunt luați ostatici de cei răi și de cei care îi ajută, fie din interes personal, fie din frică. Aceste două tabere, care au un caracter biblic, urmează separarea clară dintre progenitura femeii și progenitura șarpelui.

De o parte sunt cei care, deși au o mie de defecte și de slăbiciuni, sunt animați de dorința de a face bine, de a fi cinstiți, de a forma o familie, de a munci, de a aduce prosperitate patriei lor, de a-i ajuta pe nevoiași și, ascultând de Legea Domnului, să merite a cuceri Împărăția Cerurilor.

De cealaltă parte, sunt cei care se află în slujba propriilor interese, care nu au nici un fel de principiu moral, care doresc să distrugă familia și națiunea, care îi exploatează pe lucrători pentru ca ei să devină nemeritat de bogați, care provoacă dezbinare și războaie interne pentru a acumula bani și putere: în cazul lor, iluzia înșelătoare a bunăstării temporare se va spulbera într-o zi – dacă nu se pocăiesc – lăsând loc îngrozitoarei soarte care îi așteaptă, departe de Dumnezeu, în blestemul veșnic.

În societate, Domnule Președinte, aceste două realități opuse coexistă ca dușmani eterni, la fel cum Dumnezeu și Satana sunt dușmani eterni. Și se pare că acești copii ai întunericului – și pe care îi putem ideintifica cu Statul Paralel, căruia vă opuneți cu înțelepciune, și care poartă un război acerb împotriva dumneavoastră, în aceste zile – au decis să dea cărțile pe față, ca să spunem așa, dezvăluindu-și planurile. Par atât de siguri că au deja totul sub control, încât au lăsat deoparte acea prudență care, până acum, le-a ascuns măcar parțial intențiile.

Anchetele aflate în curs vor dezvălui adevărata responssabilitate a celor care au gestionat urgența COVID, nu doar în domeniul sanitar, ci și politic, economic sau al presei. Vom descoperi probabil că în această colosală inginerie socială, există oameni care au decis soarta umanității, arogându-și dreptul de a acționa împotriva voinței cetățenilor și a reprezentanților lor din guvernele țărilor.

Vom descoperi de asemenea, probabil, că revoltele din aceste zile au fost provocate de cei care, văzând că virusul se estompează inevitabil și alerta socială a pandemiei se estompează și ea, au fost obligați să provoace tulburări civile, deoarece acestea trebuiau să fie urmate de acțiuni de represiune care, deși legitime, puteau fi condamnate ca o agresiune nejustificată împotriva populației.

Același lucru se întâmplă și în Europa, în mod perfect sincronic. Este destul de limpede că folosirea protestelor de stradă reprezintă instrumentul pentru atingerea scopurilor celor care doresc să vadă ales pe cineva anume la viitoarele alegeri prezidențiale, cineva care întrupează țelurile Statului Paralel și care exprimă aceste țeluri cu convingere. Nu va fi surprinzător dacă, în următoarele luni, vom afla încă o dată că ascunși în spatele acestor acte de vandalism și de violență sunt cei care speră să profite de pe urma disoluției ordinii sociale astfel încât să construiască o lume nouă, fără libertate: Solve et Coagula, așa cum învață adagiul masonic.

Deși poate părea deconcertant, taberele opuse pe care le-am descris se găsesc și în mediile religioase. Există păstori credincioși care se ocupă de turma lui Hristos, dar există și necredincioși mercenari care caută să împrăștie turma și să predea mieii pentru a fi devorați de lupii lacomi.

Nu este de mirare că acești mercenari sunt aliații copiilor întunericului și îi urăsc pe copiii luminii: așa cum există un Stat Paralel, există și o Biserică Paralelă, care se leapădă de jurămintele făcute în fața lui Dumnezeu. Astfel, dușmanul invizibil, împotriva căruia bunii conducători luptă în treburile publice, este combătut și de bunii păstori în sfera eclezială. Este o bătălie spirituală, despre care am vorbit în recentul meu Apel, care a fost dat publicității pe 8 mai.

Pentru prima dată, Statele Unite au în dumneavoastră un președinte care apără în mod curajos dreptul la viață, care nu se rușinează să denunțe persecutarea creștinilor din lumea întreagă, care vorbește despre Iisus Hristos și despre dreptul cetățenilor la libertatea religioasă. Participarea dumneavoastră la Marșul pentru Viață și, mai recent, proclamarea de către dumneavoastră a lunii aprilie ca Lună Națională a Prevenirii Maltratării Copiilor, sunt acțiuni care confirmă de care parte doriți să luptați. Și, îndrăznesc să cred că suntem amândoi de aceeași parte în această bătălie, deși cu arme diferite.

Din acest motiv, cred că atacul la care sunteți supus, după vizita la Sanctuarul național al Sfântului Ioan-Paul al II-lea, face parte din scenariul mediatic regizat, care nu încearcă să combată rasismul și să readucă ordinea socială, ci să agraveze dezbinările; nu să aducă dreptatea, ci să legitimeze violența și crima; nu să slujească adevărul, ci să favorizeze un grup politic.

Și este tulburător că există Episcopi – precum aceia pe care i-am denunțat recent – care, prin cuvintele lor, dovedesc că sunt aliniați cu tabăra opusă. Sunt supuși Statului Paralel, globalismului, gândirii aliniate, Noii Ordini Mondiale, pe care o invocă din ce în ce mai des în numele unei fraternități universale care nu are nimic creștinesc, dar care evocă idealurile masonice ale celor care doresc să domine lumea, gonindu-L pe Dumnezeu  din tribunale, din școli, din familii și poate chiar din biserici.

Poporul american este matur și a înțeles acum în ce măsură marea presă nu dorește să răspândească adevărul, ci dorește să îl ascundă și să îl deformeze, răspândind minciuna care este folositoare scopurilor stăpânilor lor.

Cu toate acestea, este important ca cei buni – care reprezintă majoritatea – să se trezească din letargie și să nu accepte să fie înșelați de o minoritate necinstită, cu scopuri abjecte.

Este nevoie ca cei buni, copiii luminii, să se unească și să-și facă auzite vocile. Ce alt mijloc mai eficient este de a face asta, Domnule Președinte, decât prin rugăciune, cerând Domnului să vă apere pe dumneavoastră, Statele Unite și întreaga umanitate de acest colosal atac al Vrăjmașului.

În fața puterii rugăciunii, înșelăciunile copiilor întunericului se vor nărui, comploturile lor vor fi dezvăluite, trădarea lor va fi vădită, înfricoșătoarea lor putere se va spulbera, adusă în lumină și expusă drept ceea ce este cu adevărat: o înșelăciune infernală.

Domnule Președinte, rugăciunea mea se îndreaptă cu statornicie către iubita națiune americană, unde am avut privilegiul și onoarea de a fi trimis de către Papa Benedict al XVI-lea ca Nunțiu Apostolic.

În acest ceas dramatic și decisiv pentru întreaga umanitate, mă rog pentru dumneavoastră și pentru toți cei care sunt de partea dumneavoastră în guvernul Statelor Unite.

Am încredere că poporul american este unit cu mine și cu dumneavoastră în rugăciune către Dumnezeu Atotțiitorul.

Uniți împotriva Vrăjmașului Invizibil al întregii umanități, vă binecuvântez pe dumneavoastră și pe Prima Doamnă, iubita națiune americană, pe toți bărbații și femeile de bună credință.

Traducerea:

https://evz.ro/d-le-trump-asistam-la-batalia-dintre-copiii-luminii-si-copiii-intunericului-pentru-noua-ordine-mondiala-exista-un-stat-paralel-si-o-biserica-paralelamonseniorul-vigano-asistam-la.html

 

Comentariu saccsiv:

Descrierea fiilor intunericului este aproape perfecta in textul de mai sus. Problema e cu cealalta tabara: nu cumva acea “lumina” trebuie pusa, de fapt, intre ghilimele, adica, nu cumva vorbim despre o falsa lumina?

Mitropolitul Ieroteos Vlahos: Deosebirile fundamentale între Ortodoxie şi Papism

Preiau integral articolul: Deosebirile fundamentale între Ortodoxie şi Papism de Mitropolitul Ieroteos Vlahos

Mulţi creştini ortodocşi evlavioşi, mai ales dintre tineri, cer să fie informaţi despre diferenţele dintre Biserica Ortodoxă şi Papism. Urmăresc cu mult interes ştirile, aprecierile, analizele şi, în general, articolele din „Orthódoxos Týpos” care se referă la desconsiderarea Sfintelor Canoane de către arhiereii şi teologii ortodocşi, dar şi de către însăşi Patriarhia Ecumenică, aceştia urmărind ca astfel să faciliteze demersul pseudo-unirii ortodocşilor cu papistaşii. Poporul ortodox urmăreşte însă cu nedumerire şi nepăsarea clerului şi a multora dintre mitropoliţi faţă de aceste chestiuni. „Orthódoxos Týpos”, răspunzând cererii creştinilor ortodocşi evlavioşi înfăţişează diferenţele dintre Biserica Ortodoxă şi papistaşi, aşa cum sunt acestea consemnate în cartea „Vechea şi Noua Romă – Tradiţie ortodoxă şi apuseană” a Înaltpreasfinţitului Mitropolit de Nafpaktos şi Aghios Vlasios, kir Ierótheos.Iată ce scrie Înaltpreasfinţitul Mitropolit despre aceste lucruri:În limbajul teologic al Bisericii Ortodoxe se spune despre creştinismul apusean că a fost scos afară din Trupul Bisericii lui Hristos. Asta s-a întâmplat la început cu Vechea Romă, şi anume cu Papa, iar mai apoi cu protestanţii, care au fost eliminaţi [din Biserica Romano-Catolică] de către Papă.

Cauzele scoaterii Vechii Rome din Biserica Ortodoxă au fost politice şi teologice. În fapt, însă, creştinii apuseni au fost cei care s-au diferenţiat [de Biserică] în ceea ce priveşte dogma şi, mai ales, în ceea ce priveşte metodologia dogmei, care este Tradiţia isihastă – care constă în faptul că omul dobândeşte cunoaşterea lui Dumnezeu prin metoda isihastă şi în continuare această cunoaştere este pusă în cuvinte, este codificată prin termeni-dogme. Când, însă, cunoaşterea empirică a lui Dumnezeu se pierde, atunci se deformează şi dogmele. Vom vedea pe scurt aceste deosebiri.

1. Deosebiri dogmatice şi ecleziologice

            După cucerirea Imperiului Roman de Apus de către franci, au început să fie introduse în spaţiul acestuia şi primele deosebiri dogmatice, iar odată cu trecerea timpului, au fost adăugate altele şi altele. Despre aceasta am scris cele de cuviinţă în primul capitol al cărţii şi în subcapitolul “Augustin – Toma d’Aquino”.

Episcopii Vechii Rome, în ciuda unor deosebiri mici şi neesenţiale, au avut întotdeauna comuniune cu Episcopii Noii Rome şi cu Episcopii Răsăritului până în perioada 1009-1014 d.Hr., când, pentru prima dată, francii au ocupat tronul Vechii Rome. Până în 1009 Papii Romei şi Patriarhii Constantinopolului au fost uniţi în lupta comună împotriva stăpânitorilor şi a episcopilor franci, dar şi împotriva ereticilor care au apărut de-a lungul timpului.

Filioque 

           La Sinodul de la Frankfurt din 794 d.Hr., francii au condamnat hotărârile Sinodului al VII-lea Ecumenic şi cinstirea sfintelor icoane. De asemenea, în 809 francii au introdus în Simbolul de Credinţă dogma Filioque, adică învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl şi de la Fiul. Acest adaos a fost condamnat atunci şi de Papa ortodox al Romei. La Sinodul de la Constantinopol din 879-880 d.Hr., sub Fotie cel Mare, la care au luat parte şi reprezentanţi ai Papei ortodox de la Roma, au fost condamnaţi cei care anatemizaseră hotărârile Sinodului al VII-lea Ecumenic şi cei care introduseseră în Simbolul de Credinţă Filioque. Însă, pentru prima dată, Papa franc Serghie IV, în anul 1009 d.Hr., în epistola sa de întronizare, a adăugat Filioque în Simbolul de Credinţă, iar Papa Benedict VIII, în anul 1014 d.Hr., a introdus Crezul cu Filioque în cultul Bisericii, drept care Papa a fost şters din dipticele Bisericii Ortodoxe.

Marea deosebire

            Deosebirea fundamentală dintre Biserica Ortodoxă şi Papism constă în învăţătura despre fiinţa necreată şi energia necreată a lui Dumnezeu. În timp ce noi, ortodocşii, credem că Dumnezeu are fiinţă necreată şi energie necreată şi că Dumnezeu vine în părtăşie cu zidirea şi cu omul prin energia Sa necreată, cu toate acestea, papistaşii cred că în Dumnezeu fiinţa necreată se confundă cu energia Sa necreată (actus purus) şi că Dumnezeu comunică cu zidirea şi cu omul prin energiile sale create, adică susţin că în Dumnezeu există şi energii create. Atunci, Harul lui Dumnezeu, prin care se sfinţeşte omul, este considerat energie creată. Dar astfel omul nu se poate sfinţi, de vreme ce în Sfintele Taine lucrează “harul creat”.

Acest lucru, însă, are şi consecinţe de natură bisericească. Din moment ce harul prin care Dumnezeu vine în părtăşie cu lumea este creat, iar harul creat lucrează în Sfintele Taine ale Bisericii, urmează că Taina Dumnezeieştii Euharistii săvărşită de ei nu este Taină şi nu există prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos. Căci, cum este posibil ca harul creat să prefacă ziditul în nezidit? Acesta este un motiv în plus pentru care nu putem avea comuniune cu Catolicii. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate Tainele lor, precum Botezul, Mirungerea etc.

Toate deosebirile

            Din această învăţătură fundamentală (actus purus) decurg şi celelalte deosebiri – învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt din Tatăl şi din Fiul, Purgatoriul, primatul Papei etc., care au devenit de-a lungul timpului obiectul Dialogurilor Teologice. Iată care sunt acestea:

– Filioque, adică, învăţătura că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul, urmarea fiind micşorarea monarhiei Tatălui, anularea egalităţii desăvârşite a Persoanelor Sfintei Treimi, micşorarea în cinstire a Duhului Sfânt ca nefiind de aceeaşi putere şi împreună slăvit cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi, întrucât este socotit drept “Persoană cu lipsuri”.

– folosirea pâinii nedospite (azima) la Dumnezeiasca Euharistie de către apuseni, fapt care se abate de la modul în care Hristos a săvârşit Cina cea de Taină,

– sfinţirea “cinstitelor daruri” care se face, nu prin epicleza adresată Tatălui pentru a-L trimite pe Duhul Sfânt, ci prin recitarea cuvintelor lui Hristos de la întemeierea [Euharistiei]: “luaşi mâncaţi… beţi din acesta toţi…”,

– concepţia că jertfa pe cruce a lui Hristos a satisfăcut dreptatea dumnezeiască, înţelegere care Îl înfăţişează pe Dumnezeu Tatăl drept un feudal – pe de altă parte, această concepţie trece cu vederea  Învierea,

– concepţia despre “meritele prisositoare” a lui Hristos şi a Sfinţilor şi care [merite] sunt la dispoziţia Papei,

– separarea şi ruptura dintre Taina Botezului, a Mirungerii şi a Dumnezeieştii Euharistii,

– învăţătura despre moştenirea vinovăției păcatului strămoşesc,

– inovaţiile liturgice în toate Tainele Bisericii (Botez, Mirungere, Preoţie, Spovedanie, Cununie, Maslu),

– neîmpărtăşirea mirenilor cu “Sângele” lui Hristos,

– primatul Papei, conform căruia Papa este “episcopus episcoporum [episcopul episcopilor] şi izvorul autorităţii preoţeşti şi bisericeşti, este capul infailibil şi Conducătorul Suprem  al Bisericii, pe care o chiverniseşte în chip monarhic ca locţiitor al lui Hristos pe pământ” (I. Karmiris). Sub acest aspect, Papa se consideră pe sine urmaş al Sfântului Apostol Petru, căruia i se subordonează ceilalţi Apostoli, chiar şi Sfântul Apostol Pavel,

– inexistenţa împreună-slujirii în cadrul actelor de cult,

– infailibilatea Papei,

– dogma imaculatei concepţii a Născătoarei de Dumnezeu şi în genere cultul marial, conform căruia Maica Domnului este ridicată la dumnezeirea Treimică, vorbindu-se, desigur, şi despre Sfânta Pătrime,

– teoriile despre analogia entis şi analogia fidei care s-au încetăţenit în spaţiul apusean,

– învăţătura despre progresul continuu al Bisericii în descoperirea faţetelor ascunse ale adevărului revelat,

– învăţătura despre vocaţia absolută,

– concepţia despre metodologia comună atât în cunoaşterea lui Dumnezeu, cât şi în cunoaşterea creaturilor, care a condus la conflictul dintre teologie şi ştiință.

În fine, marea ruptură se vădeşte în deosebirea dintre teologia scolastică şi cea isihastă. În Apus s-a dezvoltat scolasticismul ca încercare de cercetare a tuturor tainelor credinţei prin raţiune (Anselm de Canterburry, Toma d’Aquino), în timp ce în Biserica Ortodoxă dăinuie isihasmul, adică curăţirea inimii şi luminarea minţii, pentru dobândirea cunoaşterii lui Dumnezeu. Dialogul dintre Sfântul Grigore Palama şi scolasticul şi uniatul Varlaam este semnificativ în acest sens şi arată această deosebire.

Abatere de la ecleziologia ortodoxă

            Consecinţă a tuturor celor de mai sus este faptul că în Papism avem de-a face cu o abatere de la ecleziologia ortodoxă. Câtă vreme în Biserica Ortodoxă se acordă o mare importanţă îndumnezeirii, care înseamnă comuniunea omului cu Dumnezeu prin vederea Luminii necreate, îndumnezeiţii fiind cei care se întrunesc, aşadar, în cadrul Sinoadelor Ecumenice pentru a marca neîndoielnic hotarele adevărului revelat [de înşelare] în situaţiile de confuzie – în Papism se dă o mare importanţă instituţiei Papei, care Papă este mai presus chiar şi decât Sinoadele Ecumenice.

Potrivit teologiei latine “autoritatea Bisericii există doar când se întemeiază şi se armonizează cu voinţa Papei. În caz contrar, ea este desfiinţată”. Episcopul Maré a scris: “Ar fi mult mai exacţi romano-catolicii dacă, rostind Crezul, ar spune: “şi întru unul Papă” decât să spună “şi întru una … Biserică”.

De asemenea, “importanţa şi rolul episcopilor în cadrul bisericii romano-catolice nu este decât aceea de simplă reprezentare a puterii papale, căreia i se supun şi episcopii înşişi, la fel ca şi simplii credincioşi”. În ecleziologia papistaşă se afirmă în esenţă că: “puterea apostolică s-a pierdut odată cu Apostolii şi nu a fost transmisă episcopilor ce i-au urmat lor. Numai puterea papală a lui Petru, sub care se aflau toţi ceilalţi, s-a transmis succesorilor lui Petru, adică Papilor” . Chiar şi Sinoadele Ecumenice au valoarea pe care le-o îngăduie Papa Romei, deoarece “nu sunt şi nici nu pot fi altceva decât congrese ale creştinismului, convocate sub autoritatea, puterea şi prezidiul Papei”. Dacă Papa iese din sala de congres spunând: “Nu mă mai aflu aici”, în acea clipă Sinodul Ecumenic încetează să mai aibă valabilitate. “Prevederile Sinodului, de asemenea, nu au nici o valoare dacă nu sunt consimţite şi validate de Papă, care le va şi impune, prin natura autorităţii sale, credincioşilor” .

Din această perspectivă, “Biserica” papistaşă afirmă că toate Bisericile Răsăritului sunt în dezacord [cu Papa] şi prezintă lipsuri, aşadar prin iconomie ne primesc papistaşii în comuniune, şi, desigur, tot prin iconomie ne acceptă ca Biserici surori, întrucât “Biserica” papistaşă se consideră pe sine Biserica-Mamă, iar pe noi ne consideră Biserici-Fiice.

Vaticanul este stat

            Vaticanul este stat, iar fiecare Papă este conducător al statului Vatican. Avem de-a face cu o organizaţie antropocentristă, ceea ce presupune secularizare, şi anume o secularizare instituţionalizată. Statul Vatican a fost întemeiat în 755 d.Hr. de Pepin cel Scurt, tatăl lui Carol cel Mare, iar în epoca noastră a fost recunoscut în 1929 de către Musolini. Este importantă justificarea pe care Papa Pius IX o dă proclamării Statului Papal, aşa cum acesta însuşi a rostit-o: “Reprezentantul pe pământ al lui Dumnezeu nu poate fi cetăţeanul unui stat pământesc”. Hristos a fost cetăţean al unui stat pământesc, Papa nu poate fi! Autoritatea papală constă în teocraţie – căci teocraţia se defineşte drept concentrarea puterii lumeşti şi bisericeşti într-o singură persoană. Astăzi state teocratice sunt Vaticanul şi Iranul.

Sunt edificatoare cele afirmate în cadrul cuvântului ţinut la întronizarea sa, de Papa Inochentie III (1198-1216): “Cel care are mireasă este mire. Dar această mireasă (Biserica) nu a venit la unirea nunţii cu mâinile goale, ci mi-a dăruit o preţioasă zestre fără seamăn, şi anume plinătatea bunurilor duhovniceşti şi vastitatea celor lumeşti, măreţia şi belşugul amândurora… Ca simboluri ale bunurilor lumeşti mi-a dat Stema, Mitra pentru Preoţie, iar Stema pentru împărăţie şi m-a rânduit reprezentant al Aceluia, pe haina şi pe coapsa Căruia s-a scris: Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor”.

Prin urmare, există mari deosebiri teologice, care au fost condamnate de Sinodul ţinut sub Fotie cel Mare şi de Sinodul ţinut sub Sfântul Grigorie Palama, după cum se vede şi în “Sinodiconul Ortodoxiei”. De asemenea, şi Părinţii Bisericii, şi Sinoadele Locale până în secolul al XIX-lea, au condamnat toate înşelările Papismului.

Lucrul acesta nu se tămăduieşte şi nici nu poate fi îndreptat printr-o simplă absolvire formală, pe care o va acorda Papa pentru o greşeală istorică, câtă vreme concepţiile sale teologice rămân în afara Revelaţiei, iar Ecleziologia se mişcă pe un drum greşit – câtă vreme, desigur, Papa trece drept conducătorul lumii creştine, drept succesor al Apostolului Petru şi vicar-reprezentant al lui Hristos pe pământ, ca şi cum Hristos i-ar fi acordat Papei puterea Sa, iar El s-ar odihni fericit în Ceruri.

Orthódoxos Týpos, 9 noiembrie 2012, nr. 1949, pp. 1, 6.

Traducere Mihail Ilie(G.O.)

Citiți și:

1.  PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA, ECUMENIŞTILOR ŞI TUTUROR ERETICILOR ANATEMA!”

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU LA DUMINICA ORTODOXIEI – 2012:PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA ECUMENIŞTILOR ŞI TUTUROR ERETICILOR ANATEMA!”

     DE DUMINICA ORTODOXIEI – 2012 INIMA ORTODOXIEI A BĂTUT ÎN PIREU!

“PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA, ANATEMA!”

“Lui Benedict al XVI-lea, decăzutului ereziarh, care – potrivit Canoanelor, nu este papă şi patriarh al Romei celei vechi, şi celor care se împărtăşesc cu el, anatema!”

                                        ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!  

În Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Pireu, arhiplină de credincioşi, s-a prăznuit Duminica Ortodoxiei sub protia Înalt Preasfinţitului Mitropolit de Pireu şi Falir Serafim. La sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, Mitropolia a cinstit cu cea mai înaltă distincţie onorifică a sa – Crucea de Aur a Sfântului Spiridon cu stea – pe luptătorii pentru neprihănita credinţă: Prea Cucernicul şi eruditul Protopresbiter Gheorghios Metallinos, profesor emerit al Universităţii din Atena, pe Prea Cucernicul şi eruditul Protopresbiter Theodoros Zisis profesor emerit al Universităţii din Tesalonic şi pe distinsul domn Lavrentios de Georgio, preşedinte al Asociaţiei Filo-ortodoxe Cosma Flamiatos. Înalt Preasfinţitul le-a mulţumit şi i-a încurajat să-şi continue puternicele lor lupte pentru Ortodoxie neadormiţi şi neobosiţi.

ANATEMATISMELE MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

ÎN DUMINICA ORTODOXIEI – 2012

Printre cei daţi anatemei: papa Benedict al 16-lea, rabinii, musulmanii, iehoviştii şi … ECUMENIŞTII!!!

Mitropolitul Serafim de Pireu, în cadrul Dumnezeieştii Liturghii praznicale din Duminica Ortodoxiei din acest an (2012), a anatematizat printre alţi eretici vechi pe ereticii monofiziţi, monoteliţi şi monergişti, pe Dioscor şi Sever, pe Varlaam şi Achindin, dar şi pe papa Benedict al 16-lea şi pe cei ce se împărtăşesc cu el, pe Martin Luther, Calvin, Zwingli şi regele Henric al VIII-lea şi toate ramurile protestantismului, pe rabinii iudaismului şi pe musulmanii care hulesc Sfânta Treime, ca şi pe membrii societăţii anonime “Turnul de veghere” – martorii lui Iehova, pe cei care nu primesc Sfintele Sinoade a toată lumea – al IV-lea, al V-lea, al VI-lea şi al VII-lea, şi în cele din urmă pe cei care predică şi învaţă panerezia ecumenismului sincretist – inter-creştin şi inter-religios.

„Lui Arie, întâiul luptător împotriva lui Dumnezeu şi începătorul eresurilor, anatema!

Lui Petru Gnafevs, celui fără de minte, care zice „Sfinte fără de moarte, Cel Ce Te-ai răstignit pentru noi…”, anatema!

Lui Macedonie, necredinciosul şi pnevmatomahul şi lui Nestorie, prigonitorul de Dumnezeu, care a spus că Sfânta Treime a pătimit, precum şi necredinciosului şi nebunului Valentin, anatema!

Nebunilor Pavel de Samosata şi Teodot, şi celor de un gând cu el, şi celuilalt Nestorie, anatema!

Lui Petru, înfricoşătorul eretic, care a fost numit şi Lykopetru, [adică lupul-Petru], lui Eutihie şi Savelie rău-cugetătorilor, anatema!

Lui Iacov Armeanul – Zanzalo, lui Dioscor, Patriarhul Alexandriei şi lui Sever, Patriarhul Antiohiei, necredincioşilor, împreună şi lui Serghie, Pavel şi Pir, cei de un gând cu ei, împreună şi lui Serghie, ucenicul lui Lykopetru, anatema!

Tuturor eutihienilor şi monoteliţilor şi iacobiţilor şi tuturor ereticilor, anatema!

Lui Varlaam şi lui Anchindin, precum şi adepţilor şi urmaşilor lor, anatema!

Lui Benedict al XVI-lea, decăzutului ereziarh, care – potrivit Canoanelor – nu este papă şi patriarh al Romei celei vechi şi celor care se împărtăşesc cu el, anatema!

Lui Martin Luther, lui Jean Calvin, lui Ulrich Zwingli, şi lui Henric al VIII – lea, necredinciosului rege, şi celor care s-au adunat împreună cu ei, ramificaţiilor eretice ale protestantismului, anatema!

Celor care neagă şi hulesc Preasfânta, Cea de-o-fiinţă, Nedespărţita şi de Viaţă-Făcătoare Treime, rabinilor iudaismului, musulmanilor şi membrilor Societăţii anonime de broşuri „Turnul de veghere” a Martorilor lui Iehova, anatema!

Celor care resping Sfintele Sinoade Ecumenice al IV – lea, al V – lea, al VI – lea şi al VII – lea, monofiziţilor, monoteliţilor şi monergiştilor, anatema!

Celor care predică şi învaţă pan-erezia ecumenismului sincretist – inter-creştin şi inter-religios, anatema!”

Traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfântul Marcu al Efesului”

Sursa:http://acvila30.ro/video-cu-anatemele-mitropolitului-serafim-de-pireu-printre-cei-dati-anatemei-papa-benedict-al-16-lea-rabinii-musulmanii-iehovistii-si-ecumenistii-duminica-ortodoxiei-2012-%ce%b4/

2. Protopresbiter Teodoros Zissis: ÎN PIREU DUMINICA ORTODOXIEI S-A PRĂZNUIT LA MODUL AUTENTIC

http://acvila30.ro/protopresbiter-teodoros-zissis-in-pireu-duminica-ortodoxiei-s-a-praznuit-la-modul-autentic/

3. Mitropolitul Serafim de Pireu la Duminica Ortodoxiei din 2010 : “Ecumeniştilor şi tuturor ereticilor, ANATEMA! http://acvila30.ro/mitrop-serafin-de-pireu-ecumenistilor-si-tuturor-ereticilor-anatema/

4. MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI – FULMINANTĂ MĂRTURISIRE LA DUMINICA ORTODOXIEI – 2012 [DE TREI ORI „AXIOS!!!”. SĂ IA EXEMPLU ŞI EPISCOPII NOŞTRI.] (text integral)http://acvila30.ro/mitropolitul-serafim-de-pireu-impotriva-ecumenismului-fulminanta-marturisire-la-duminica-ortodoxiei-de-trei-ori-axios-sa-ia-exemplu-si-episcopii-nostri/

5. Sinodiconul Ortodoxiei sau ce ar fi trebuit sa auziti astazi la slujba http://laurentiudumitru.ro/blog/2010/02/21/sinodiconul-ortodoxiei-sau-ce-ar-fi-trebuit-sa-auziti-astazi-la-slujba/

 6. SINODICON-ul Ortodoxiei – Randuiala din Duminica Biruintei Ortodoxiei (prima duminica din Postul Mare) extras din Moliftelnicul necenzurat, tiparit de Manastirea Petru Voda.

 7. De ce nu se rostește rânduiala Duminicii Ortodoxiei pe la români, așa cum se face în întreaga Ortodoxie? Cu atât mai mult, de ce nu se actualizează periodic cu noile erezii? CÂTEVA GÂNDURI ȘI TRADUCERI ALE SINODIKON-ULUI ORTODOXIEI CARE SE CITEȘTE ÎN DUMINICA ORTODOXIEI http://dogmaticaempirica.wordpress.com/2012/03/05/de-ce-nu-se-rosteste-randuiala-duminicii-ortodoxiei-pe-la-romani-asa-cum-se-face-in-intreaga-ortodoxie-cu-atat-mai-mult-de-ce-nu-se-actualizeaza-periodic-cu-noile-erezii-cateva-ganduri-si-traducer/

EPISTOLA ENCICLICA A BISERICII UNA, SFINTE, CATOLICE SI APOSTOLICE, CATRE ORTODOCSII DE PRETUTINDENI – in care cei patru patriarhi ai Rasaritului dau, la anul 1848, un raspuns ferm enciclicei Catre Orientali a Papei Pius IX si afirma fundamentele Ortodoxiei contra tuturor ereziilor

Preiau integral articolul EPISTOLĂ ENCICLICĂ A BISERICII UNA, SFINTE, CATOLICE ŞI APOSTOLICE, CĂTRE ORTODOCŞII DE PRETUTINDENI:

EPISTOLĂ ENCICLICĂ^[1]

A BISERICII UNA, SFINTE, CATOLICE ŞI APOSTOLICE,

CĂTRE ORTODOCŞII DE PRETUTINDENI^[2]

în care cei patru patriarhi ai Răsăritului dau, la anul 1848,

un răspuns ferm enciclicei Către Orientali a Papei Pius IX

şi afirmă fundamentele Ortodoxiei contra tuturor ereziilor

(Tradusă de prof. univ. Teodor M. Popescu)

Tuturor celor de pretutindeni, în Duhul Sfânt iubiţi şi doriţi fraţi ai noştri, sfinţiţi Arhierei, prea cucernicului cler din jurul lor şi tuturor ortodocşilor, fii adevăraţi ai Bisericii una, sfinte, catolice şi apostolice, îmbrăţişare frăţească în Duhul Sfânt şi toate cele bune şi de mântuire de la Dumnezeu.

VIDEO si FOTO: Festival de dans intr-o catedrala catolica

Vizionati va rog Tanz in der Kathedrale St.Gallen:

http://gloria.tv/?media=40467

Iata si cateva imagini:

VIDEO: PADRE JONY – Preotul catolic HEAVY METAL. Rock in catedrala …

Cititi va rog si:

VIDEO: Fratello Metallo – calugarul catolic metalist

VIDEO (si transcriptul): Alte mici motive sa ne unim cu catolicii …

 

Pomenirea aflării cinstitei Cruci şi a sfintelor PATRU PIROANE de către sfânta Elena, mama sfântului împărat Constantin cel Mare. Pe crucifixurile catolice apar insa doar … TREI PIROANE

   În  luna martie, în ziua a şasea zi, pomenirea aflării cinstitei Cruci şi a sfintelor piroane de către sfânta Elena, mama sfântului împărat Constantin cel Mare.

   La începutul domniei Sf. Constantin cel Mare (306-337), primul împărat roman care a recunoscut credinţa creştină el împreună cu Sf. Elena, mama sa credincioasă, au decis să reconstruiască oraşul Ierusalim. Şi-au făcut un plan de a înalţa o biserică pe locul patimilor şi învierii Domnului pentru a sfinţi din nou locurile legate de moartea şi învierea Mântuitorului şi a şterge mânjirea păgână din sfintele locuri.

   Împărăteasa Elena a pornit spre Ierusalim cu o mare cantitate de aur. Sf. Constantin i-a scris o scrisoare Patriarhului Macarie (313-323), prin care îi cerea să o ajute pe mama lui în toate felurile posibile ca să restaureze sfintele locuri creştine.

   După sosirea în Ierusalim, împărăteasa a început să dărâme toate templele păgâne şi să sfinţească locurile murdărite de păgâni.

   În căutarea ei după Crucea Dătătoare de Viaţă, împărăteasa a cercetat mai mulţi creştini şi evrei, fără să afle nimic pentru mai mult timp. În cele din urmă, un bătrân evreu numit Iuda i-a spus că crucea era îngropată în spatele templului lui Venus. Sf. Elena a dat ordin să se demoleze templul şi să se facă săpaturi pe locul acela. În scurt timp au găsit Golgota şi Mormântul Domnului. Nu departe de acel loc au găsit trei cruci, o scândură cu inscripţia lui Pilat (Ioan 19:19) şi patru piroane care au străpuns corpul Domnului.

   Următorul pas era să determine care era crucea răstignirii Mântuitorului dintre cele trei. Patriarhul Macarie, văzând un mort care era dus la groapă, a cerut ca acel om să fie aşezat pe rând pe fiecare din cruci. Când corpul celui mort a fost aşezat pe   Crucea Mântuitorului, acesta a înviat imediat. Văzând învierea celui mort, toţi au fost convinşi că au găsit Crucea Dătătoare de Viaţă. Cu mare bucurie, împărăteasa Elena şi patriarhul Macarie au ridicat Crucea astfel încât să o vadă toţi cei de faţă.

   Cititi va rog mai multe la:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie06.htm

   Comentariu saccsiv:

   La catolici apar insa doar trei piroane:

   Iar la ortodocsi patru:

   Am considerat necesara aceasta subliniere pentru mai usoara diferentiere a reprezentarilor Mantuitorului rastignit. In unele vechi catolice apar tot patru piroane, insa nu stiu cand si de ce au mai scos unul. Asadar, cand vedeti o reprezentare cu doar trei piroane, sa stiti sigur ca aceea este catolica.

Catolicii si ortodocsii sarbatoresc Pastele la 4 aprilie, ca atare, CATOLICII VOR SLUJI LA SFANTUL MORMANT INAINTE DE COBORAREA SFINTEI LUMINI!

   Citez din articolul CATOLICII VOR SLUJI LA SFANTUL MORMANT INAINTE DE COBORAREA SFINTEI LUMINI!/ Noua ordine alimentara/ ABIA ACUM INCEPE CRIZA/ Semnificatiile profunde ale crizei grecesti si rolul Rusiei/ TRADAREA FRATILOR SARBI – PRETUL INTEGRARII IN UE A ROMANIEI SI BULGARIEI (Si alte stiri importante: 15-17 februarie 2010):

   Interfax-Religion: Catholic mass to precede descent of Holy Fire this year (În acest an, ceremonia pentru coborârea Sfintei Lumini va avea loc în Ierusalim după o slujbă catolică.)

   Potrivit site-ului de misiune ecleziastică rusă, şeful poliţiei din Oraşul Vechi, colonelul Avi Roiv, a precizat acest lucru în cadrul întâlnirii cu o delegaţie din partea Fundaţiei Sf. Andrei, cel Întâi-chemat, care este de mult timp implicată în transportul Sfintei Lumini din Ţara Sfântă până în Rusia. Acesta a menţionat că, deoarece Paştele occidental şi cel oriental au coincis în acest an, în mod tradiţional, catolicii ar trebui să fie primii care să slujească liturghia, ceremonia de coborâre a Sfintei Lumini urmând apoi la momentul obişnuit. Roiv a adăugat că, deşi Biserica Sfântului Mormânt nu va putea găzdui pe toată lumea, cei care nu vor avea loc vor putea urmări Sfânta Liturghie pe ecranele TV instalate în piaţă. Coborârea Sfintei Lumini va fi difuzată în direct. În acest an, creştinii din întreaga lume sărbătoresc Paştele la 4 aprilie. De mai multe secole, Sfânta Lumină coboară la mormântul Domnului cu puţin timp înaintea Paştelui ortodox. Creştinii din Răsărit sunt încredinţaţi că miracolul Sfintei Lumini dovedeşte adevărul credinţei ortodoxe, deoarece Lumina Sfântă se coboară la Mormântul Domnului în fiecare Sărbătoare a Paştelui. Credincioşii cred că această coborâre a Luminii dezaprobă concepţiile ateiste.

   Cititi va rog si:

Apostazie: Papistasii vor sluji la Sfantul Mormant de Sfintele Pasti ortodox, deoarece si ei sarbatoresc pe aceeasi data

 

VIDEO (si transcriptul): Alte mici motive sa ne unim cu catolicii …

Preot la carnaval:

http://aktines.blogspot.com/2010/01/video_8082.html

Transcriptul:

In parohia sa din Köln este Johannes Quirl un preot

binevazut. El tine slujba religioasa in aceasta biserica

veche de 1000 de ani.

Pe langa credinta sa Quirl este si un aderent plin de ravna

al traditiilor orasului sau incluzand carnavalul.

Astfel el schimba sutana in luna februarie a fiecarui an cu

un costum de carnaval in culori pestrite de samba.

De 8 ani cu ocazia carnavalului bate toba pe strazile

Köln-ului.

Preotul: In timpul serviciilor religioase ma concentrez la

ceea ce fac, cand bat toba la fel.

Nu pot desparti aceste activitati una de alta.

Chiar daca celor foarte credincisi nu le place sa vada

costumele de samba alaturi de preot, Quirl este convins ca

oamenii din parohia sa sunt alaturi de el.

O localnica: Un preot super care merge cu baietii sa joace

fotbal, canta samba, un om care sta in mijlocul vietii.

Super!

Carnavalul din Köln este unul dintre cele mai mari din

Europa. Este influentat de obiceiuri pagane si aduce placeri

pamantesti, insa

preotul Quirl nu considera acest lucru contradictoriu cu

invatatura divina.

Preotul: Carnavalul este o forma de exprimare prin care

omul merge cu bucurie pe strada canta si bate toba, unde

oameni care nu se

cunosc deloc se imbratiseaza. Acest lucru este pentru mine

raspandirea evangheliei.

Parintele Quirl nu amana anuntarea mesajului cel bun al

sambei in parohia sa.

Sau carnaval la biserica:

http://aktines.blogspot.com/2010/01/blog-post_7619.html

Transcriptul:

Nu au mai fost locuri libere in timp ce grupul trubadurilor al garzi Ramsen impreuna cu perechea de printi au intrat in biserica Sf. Augustin.

Chiar si spatiul bisericesc atrage acest amestec de umor si devotament, si asta deja de ani de zile.

Pe de alta parte preotul tinerilor, Thomas Eschenbacher a sarbatorit debutul sau in celebrarea carnavalului.

Chiar si in viata privata este un adevarat fan al carnavalului si este de parere ca biserica si umorul nu pot fi despartite.

Preotul: Daca in fiecare Duminica vorbesc despre evanghelie este normal sa o si iubesc. Dupa cum am spus eu pot sa fiu nostim

si fericit chiar si fara carnaval, este parte a felului meu de a fi, deci cu ocazia carnavalului ma bucur sa fac din cand in cand si

mai mult in acest sens si sa sarbatoresc cu oamenii.

Atmosfera zglobie si ritmul potrivit sunt garantate de formatia „1 si 1 sunt 11” care participa pentru prima data la acest eveniment.

Preotul tinerilor Eschenbacher, a primit la sfarsit, dupa o premiera reusita, Decoratia de Carnaval Würzbug.

Iata-i deci pe fratii nostrii, de care vorbeste atat de frumos exagerat de fericitul Daniel …

VIDEO – EXTREM DE GRAV: Dupa rugaciunea comuna, EXAGERAT DE FERICITUL Daniel LE-A DAT CATOLICILOR MOASTE ale Sfintilor Epictet si Astion

 

VIDEO – EXTREM DE GRAV: Dupa rugaciunea comuna, EXAGERAT DE FERICITUL Daniel LE-A DAT CATOLICILOR MOASTE ale Sfintilor Epictet si Astion

   Citez din articolul patriarhul, ss Daniel, face targ de sfinte moaste cu hulitorii Sfintei Treimi:

   Cat vom rabda astfel de blasfemii? Cum poti instraina Sfintele Moaste ale Martirilor in mana talharilor? Cum poti considera Biserici toata adunatura de eretici, ce si-au insusit numele de crestini, spre a baga sufletele oamenilor in iad?  Toate acestea se petrec in BOR, fara nici o frica de Dumnezeu. La nivel oficial este clar ca nu mai exista Biserica, nici un Romania, nici un Rusia, nici in Serbia s.a.m.d. Peste tot papistasii, la ordinul jidovilor, si-au pus oamenii lor la conducerea patriarhiilor. Biserica o reprezinta doar poporul binecredincios si parintii nostri slujitori la sfintele altare, iar cei ce slujesc stapanitorului acestei lumi, antihristului, asemeni mucegaiului se vor desprinde de Trupul Bisericii. Nu trebuie nimeni sa paraseasca Biserica, ci marturia dreapta sa o dam, dupa cum invredniceste Dumnezeu pe fiecare. Un prim pas este sa nu tacem, sa nu acceptam compromisul cand este pe cale a se savarsi o erezie, o blasfemie sub ochii nostri. Altfel, ne vor rusina pietrele si vor vorbi in locul nostru.

   In acesta saptamana ecumenista, la nivelul tarii au fost si ierarhi, preoti si credinciosi ce nu au facut partasie cu ereticii. Cand va veni ziua in care, cei ce acum refuza tacit actiunile ecumeniste ale patriarhiei, sa marturiseasca public nepartasia cu vanzatorii de Ortodoxie? Ce asteapta? Le este frica cu poporul alaturi si mai ales avandu-l pe Hristos, cu Sfintii Sai? Frica preotilor este o lasitate de neconceput. Ei ar trebui sa fie lumina lumii, sarea pamantului, pastorii cei buni, ce indruma sufletele la Rai.

   Se aproprie vremuri si mai grele. Deja preoti din tara sunt “catehizati” pentru noul cult ecumenist, new-ageist, cu slujbe modificate conform noii religii; cartile de cult la fel sunt masluite.  Sinodul eretic este urmatorul obiectiv al eresiarhilor, in care si-l vor alege ca prim, pe papa de la Roma. Nu mai dureaza mult si vom vedea uraciunea pustiirii in sfintele noastre altare. Sa ne intarim pentru acele vremuri, sa strangem randurile si sa stam la adapostul celor ce au curajul incununarii cu sfanta mucenicie si nu stau la umbra mitrelor inchiriate.

   Cata inselaciune poate sa introduca in sufletele oamenilor acest eretic, folosindu-se de cuvintele Evangheliei. Cuvinte mieroase, asemeni celor ce sarpele i le soptea Evei, au otravit sufletele credinciosilor si asta datorita slugarniciei de care da dovada conducerea BOR fata de lojele de la Roma.

   Cititi va rog si:

PROPOVADUIREA EREZIEI ECUMENISTE DE PE TRONUL PATRIARHAL sau: Cine surpa via lui Hristos in numele “unitatii”?

   Comentariu saccsiv:

   Asadar, cu viclenia unui sarpe, Daniel rataceste auditoriul spunand ca exista Sfinti ortodocsi cinstiti de catolci si viceversa. Evident, este vorba de Sfintii de pana la marea schisma, care erau „comuni” din simplul motiv ca catolicii nu apucasera calea ratacirii. Exagerat de fericitul omite sublinierea acestui aspect, inducand incepatorii intr-o foarte grava eroare, deoarece de fapt ORTODOXIA NU RECUNOASTE NICI UN „SFANT” CATOLIC.

   Cititi va rog si:

APEL catre toate blogurile ortodoxe: sa transam chestiunea Patriarhului Daniel

Articolul zilei (27.05.2009) si completari utile despre NEW AGE si MASONERIE: „Obiectivul Patriarhului, acelasi cu al masoneriei: “Unitatea spirituala a lumii””

DOCUMENT: Un mesaj al PATRIARHULUI DANIEL adresat MARELUI MAESTRU AL MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI

Patriarhul Daniel ne explica cum e treaba cu MOS CRACIUN