Candidatul IULIAN CAPSALI, Institutul Cultural Roman, ortodoxia si democratia

Foto: http://www.cinemagia.ro/actori/iulian-capsali-44312/

Ieri, frati sau cititori ai blogului mi-au comunicat prin telefon, e-mail sau la rubrica de comentarii cum ca domnul Iulian Capsali doreste sa candideze la europarlamentare iar Victor Roncea ar fi inceput deja un soi de campanie. Unii m-au rugat sa-l sustin, altii ma intrebau ce parere am. Le-am precizat ca nu-l voi sustine din motive pe care le voi detalia intr-un viitor articol.

Atat mi-a trebuit …

 

Azi aflu telefonic ca sunt furibund atacat pe facebook, fratii jenandu-se insa sa-mi reproduca expresiile folosite.

Totusi un comentator a venit pana la urma cu oarece detalii:

“Saccsiv,
Ai urmarit pleiada de ofensive la adresa ta pe facebook-ul domnului Capsali?
Mai exact, fratilor, ati remarcat limbajul onorabilului domn care pretinde apartenenta identitara la dreapta crestina? Parca este intr-un contrast flagrant cu imaginea publica pe care si-a cladit-o Iulian Capsali, pentru care am un respect, totusi.
Este doar o observatie.
E greu a nu cadea in ispite si a nu judeca, insa termeni precum “ortodox recidivist penal” “nevertebrate” “frustrati bizari”, “unsuros calibru”, “sa ma zoiasca”, , “colapsatul…”, “guri fetide”, etc., nu fac cinste nimanui, cu atat mai putin unui crestin-ortodox, potential europarlamentar.
Saccsiv, te rog, daca este cu putinta, sa ne spui de ce nu il sustii pe Iulian Capsali.”

Cum facebook interzice blogul saccsiv, nici eu nu mi-am facut cont acolo, asa ca neputand urmari nimic, am insistat sa vina cu detalii. Si a venit:

“Nu pot reproduce conversatia, nici nu o pot reda, caci este foarte ampla si nu ma pricep la facut print screen. In fond, intuiesti ca raportarea la tine si la cititorii blogului este o variatiune a aceluiasi limbaj: “Daca astfel de frustrati bizari nu ar fi inceput ofensiva, ar fi insemnat ca ceva nu este in regula. Ma astept fara emotie ca si alte personaje de acelasi unsuros calibru sa ma zoiască dupa tipic”, ” acum e ca limaxul pe perete, liber in baie”, ” daca-i crezi capabili de o axiologie etica, le dai deja niste sanse de regret”, “ei nu mi-au fost prieteni nici in visele cele mai sumbre. Ei se hranesc din intuneric, eu prefer lumina. (Pe cuvant daca nu o sa spuna ca e o parola masonica asta!)”, “Am fost permanent in conflict cu astfel de nevertebrate, nu e ceva nou. Iar cei care stau si asculta la astfel de guri fetide, chiar prefer sa nu ma voteze. Daca ajung la acea faza, prefer votanti oameni cu bunăcredință si macar putina curatenie sufleteasca.”
Contextul discutiei e dezamagitor…

Este evident ca limbajul nu are nici o treaba cu ortodoxia. Deci chestiunea asta din titlu s-a rezolvat de la sine.

Dar oare are vreo treaba cu democratia, cu politicul, cu alegerile si cu bunacuviinta ce-o implica acestea la nivel de suprafata?

I-ati auzit vreodata pe cei din actualul spectru politic parlamentar exprimandu-se astfel in public? Caci totusi, facebook poate fi considerat spatiu public, asa virtual cum e. Nu i-ati auzit. Deci domnia sa reprezinta alternativa la cei ce se tot perinda la putere de peste 20 de ani?

E dreptul nostru de a sustine sau nu pe cine vrem noi. Daca ne jucam dupa regulile democratice, care e problema? Vorbim de dictaturi ce trebuiesc daramate sau de care trebuie sa ne ferim si cand colo ce dovedim? Zicem ca de ce ni se va baga pumnul in gura (de exemplu legea Elie Wiesel – Antonescu) dar noi ce facem? Deja ma ingrozeste un scenariu in care domnul Iulian Capsali ar avea puterea nationala, europeana sau globala in mainile sale. Sau orice fel de putere. Ce ar face cu ea?

Cum sa navalesti astfel impotriva unor oameni din simplul motiv ca si-au permis sa declare ca nu te vor sustine? Cat urat trebuie sa fie in tine? Si de parca n-ar fi suficient, apoi tot tu sa vorbesti de lumina si curatenie …

Poate argumentele pe care le voi aduce vor fi cu totul aiuristice. Sa le astepte si sa le combata. De ce atata ura?

Sau poate ca nici nu-l intereseaza argumentele. Observati va rog desenul, imaginea pe care se straduie s-o creeze prin cuvintele alese. Cat de mandru trebuie sa fi sa debitezi asa ceva?

Deci si treaba cu democratia am lamurit-o. Si nu numai.

Sa vedem acum ce-i cu ICR-ul.

   Citez din articolul Moştenirea lui Patapievici la ICR (I) În depozitul de carte stau nevândute publicaţii în valoare de 500.000 euro:

500.000 DE EURO RISIPIŢI PE CĂRŢI ŞI REVISTE CARE ZAC ÎN DEPOZITUL ICR

Curtea de Conturi a constatat că în depozitul ICR există „cantități mari de volume plătite, ce nu au putut fi vândute, de editarea de publicații ce nu se vând, cu autori remunerați, dar fără redacții care să se preocupe și de difuzarea acestora”.

Astfel, „la 31.12.2012, valoarea totală a stocului era de 2.066.674 RON. În anul 2010 au rămas în stoc cărți și reviste de peste 2,3 milioane RON, care nu au fost valorificate, deși s-a plătit pentru ele”.

Răspunsul ICR faţă de această situaţie este cît se poate de semnificativ: „Cea mai mare parte a stocurilor de cărți și reviste provine din tirajele editate de ICR între anii 2007 și 2010. Curtea de Conturi a constatat că nu au fost luate măsuri pentru diminuarea acestora.”

CAMPIONII CĂRŢILOR NEVÎNDUTE SÎNT IULIAN CAPSALI ŞI IOANA POPESCU

Din Raportul Curţii de Conturi aflăm şi care este topul publicaţiilor care au făcut o gaură de o jumătate de milion de euro în bugetul ICR:

– La mémoire des murs (autor: Iulian Capsali, Ioana Popescu; Editura ICR): 2011: 89.250 RON; 2012: 71.250 RON

– Caietele Enescu I-VI (Editura ICR): 2011- 51.692 RON; 2012- 36.822 RON

– Porți si grădini (autor: Mariana Macri; Editura ICR): 2011: 11.583 RON; 2012: 11.016 RON

– Days and Nights (autor: Uniunea Scriitorilor; Editura ICR): 2011: 1725 RON; 2012: 1.350 RON

– Anuario dell instituto (autor: Ioan Aurel Pop; Cristian Luca; Editura ICR): 2011: 3.612 RON; 2012: 3.612 RON

– Adnotări – Lecţii de pictură (autor: Constantin Flondor) – 40.800 RON;

– Album – Andrei Șerban (autor: Andrei Șerban) 65.365 RON;

– Album – Aurel Bulacu – 54.900 RON;

– Cel ce se pedepseşte singur (autori: Ştefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu) – 26.106 RON.

Simpla lectură a acestor titluri naşte serioase întrebări despre felul neprofesionist în care s-a lucrat la editura ICR, întrucît sumele uriaşe cheltuite şi soarta volumelor editate par a exprima nu numai nepricepere, ci şi anumite interese.

Astfel, volumul „La Mémoire des murs”, realizat de Iulian Capsali, apăruse în anul 2006, tot la editura ICR, astfel încît reeditările din 2011 şi 2012 nu aveau nici o justificare. De aceea, şi Raportul Curţii de Conturi constată că sumele cheltuite, adică 89.250 RON pentru anul 2011 şi 71.250 RON pentru anul 2012 nu reprezintă altceva decît o risipă a banului public!

Mai mult decît atît, titlul albumului este plagiat după romanul „La mémoire des murs” al scriitoarei Tatiana de Rosnay, apărut în 2003 la editura „Plon” şi republicat apoi la editura „Héloīse d’Ormesson”!

Coperta romanului „La Mémoire des murs” al scriitoarei Tatiana de Rosnay şi coperta albumului realizat de Iulian Capsali şi Ioana Popescu. Plagiatul este evident

Metoda după care s-a realizat acest plagiat al lui Iulian Capsali a fost experimentată cu succes de mult mai celebrul său mentor Andrei Pleşu, care a preluat tacit titlul cărţii „Minima moralia”, care-i aparţine, de fapt, lui Theodor-W. Adorno!

Cineva trebuie să răspundă pentru jaful acesta înfăptuit de ICR sub conducerea lui H.-R. Patapievici, instituţie care ajunsese la un buget de aproape 15 milioane de euro anual!

Comentariu saccsiv:

   E real? Si daca e real, e vorba de acelasi domn Iulian Capsali? Sunt intrebari pe care cei ce-l sustin trebuie sa le puna si la care domnia sa trebuie sa raspunda.

Caci daca-i real …

Cam atat pentru acest articol.

Vor urma cele in care voi motiva de ce am declarat ca nu-i sustin candidatura.