“Nu pot” sau “Nu vreau”?

Orthodox Christianity: IS IT, “I CAN’T”, OR “I DON’T WANT TO”?

CUM ESTE, ‘NU POT’ SAU ‘NU VREAU SĂ’?

De Artemy Slezkin, 15 Decembrie 2023, Orthodox Christianity

Așa că, iată-mă aici, mergând pe trotuar, contemplând suișurile și coborâșurile vieții mele.

„Ajută-mă, după cum poți…” O voce groasă, ca și cum ar fi coborât dintr-o altă galaxie, mă prinde pe nepregătite.

Tresar revenind la realitate, apoi mă opresc pentru o clipă și mă uit în jur. Văd un tip cu un aspect șubred, prost îmbrăcat, cu o față hâdă și o privire sticloasă, dar care pare oarecum treaz. Este evident că, după ce și-a irosit viața pe cărările aspre și stâncoase, acum se afla la cel mai scăzut nivel și cerșea pentru a-și prelungi subzistența pământească.

„Ajută-mă, pentru numele lui Hristos!”, ochii bărbatului se luminară când recunoscu prezența cuiva în fața lui. Apoi, întinde mâna ținând în mână un pahar de plastic gol.

„Ăăă, dar, eu… știi… nu te pot ajuta”, mormăi eu, verificând dacă mai am câteva monede în buzunar. Un sentiment de scârbă justificată se naște ca din senin; dar sunt imediat prins în ambuscadă de gânduri ‘de dreapta’: Ei bine, de vodcă are nevoie, nu de mâncare! Zăbovesc ezitant, fiind aproape gata să fac un pas să mă îndepărtez de el. Pur și simplu nu pot s-o fac, și gata!

Tipul, văzând că sunt pe cale să pornesc la drum, dă din cap cu bună știință, ca și cum mi-ar fi citit gândurile:

„Eu nu mai beau. Am băut destul. Dar vreau să mănânc. O plăcintă, sau ceva de genul ăsta.”

Este atât de ușor să împărtășești câteva firimituri din plăcinta ta într-o viață îmbelșugată și să hrănești pur și simplu un om flămând!

Simți dintr-o dată toată această luptă în interiorul tău sau, mai degrabă, toți acei ‘nu pot’ care se luptă cu ‘pot’. Acesta este momentul în care ‘eu pot’ se confruntă cu ‘eu vreau’. Ah, bună ziua ‘eu vreau’, unde ești? Se pare că nimic nu poate fi mai simplu decât atât: să împărtășești câteva firimituri din plăcinta ta într-o viață îmbelșugată și să-i hrănești pe cei flămânzi… Dar oare chiar vreau asta? Sigur că pot, dar nu am o dorință deosebită în a ajuta pe cei marginalizați ca omul acesta.

„Ajută-mă, te rog…” mormăie tipul, pierzând orice speranță că ‘pot’ mă va convinge.

Îmi pare rău pentru el. Dintr-o dată, mă hotărăsc:

„Bine, hai să mergem, o să-ți cumpăr ceva.”

Și cumpăr ceva: o plăcintă cu carne, câțiva hot dog și o cafea. Îi înmânez totul tipului, el se uită la toate astea, complet uimit…. și apoi zâmbește:

„Mulțumesc! Dumnezeu să te binecuvânteze…”

Și starea mea de spirit se îmbunătățește dramatic: acel ‘pot’ al meu s-a pus de acord cu ‘vreau’!

***

Domnul ne trimite pe cei suferinzi pentru ca noi să vrem să-i ajutăm – și, prin acest ajutor evident și tangibil, să vrem să-L slujim pe El. Hristos Își redă puterea în ‘eu pot’ al nostru, dându-ne tot ceea ce avem nevoie pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie. Căci El nu ne cere să facem mari sacrificii, să investim mult sau să cheltuim mult pentru cei săraci. Putem da doar atât cât putem, dar acest puțin va fi plăcut Lui și El îl va accepta. În ceea ce ne privește, ar trebui să VREM să ne ajutăm aproapele, pentru că, făcând acest lucru, cultivăm dragostea în inimile noastre – dragostea pentru oameni și, desigur, dragostea pentru Dumnezeu. Ce poate fi mai sublim decât asta?

În ceea ce privește faptul de a spune ‘nu pot’ când, de fapt, ‘pot’ – acest lucru înseamnă să practicăm un joc dublu cu noi înșine. Prin ‘nu vreau’, când de fapt ar trebui să fie ‘pot’, lucrăm cu viclenie cu Dumnezeu, Care ne cunoaște inimile și se așteaptă ca acestea să se întoarcă spre nevoile aproapelui nostru. Această întoarcere este cea mai importantă întoarcere din viața noastră, și toată lumea ar trebui s-o facă; adică oricine vrea să se numească un creștin.

În același timp, dacă într-adevăr nu putem ajuta sau avem nevoie de ceea ce am putea da pentru uzul nostru, Domnul nu ne va condamna pentru refuzul nostru de a da. Cu toate acestea, mă repet, Domnul a așezat două monede mici – milostenia văduvei – cu mult deasupra tuturor ofrandelor celor bogați. Procedând astfel, El a arătat pentru toate veacurile viitoare că, în ochii Săi, nu suma de bani donată săracilor contează, ci dispoziția inimii tale. Poate că nu putem dona o sută de dolari dintr-o dată – haideți să dăm zece, dar din inimă, și Domnul va accepta această ofrandă ca și cum am fi dat o sută. El o va primi și nu ne va abandona niciodată, dându-ne tot ce avem nevoie în viața noastră.

Una dintre cunoștințele mele și cei doi copii ai săi, care sunt cu adevărat dependenți de bunăvoința și ajutorul străinilor, mi-a mărturisit odată că, ori de câte ori are ceva mărunțiș de rezervă și cineva îi cere de pomană, nu refuză niciodată, si dă câte puțin. Ea face acest lucru în ciuda propriei nevoi disperate. Ea spune că știe ce înseamnă să fii în mare nevoie și că pur și simplu nu poate trece pe lângă durerea altcuiva. Iar Domnul, datorită inimii ei binevoitoare, o binecuvântează cu oameni buni care, la rândul lor, nu sunt indiferenți față de ea și de copiii ei.

Scopul nostru major, ca și creștini, este să dorim întotdeauna să fim milostivi și buni cu ceilalți. Din partea Sa, Domnul ne va înmâna ceea ce putem folosi pentru a arăta această milă. El este un Stăpân bogat și generos, și Îi este plăcut dacă dăm bogăția Sa celor nevoiași. ‘Vreau’ înseamnă ‘pot’! Dacă pot, înseamnă că vreau!

Traducere de Liubov Ambrose (din limba engleză), Pravoslavie.ru

 

Sfanta Mucenita FILOFTEIA fecioara, ce a fost ucisa de tatal ei la varsta de 12 ani deoarece era … milostiva. Cum au ajuns Sfintele ei Moaste la Manastirea Curtea de Arges?

În luna decembrie, în ziua a şaptea, Pomenirea Sfintei Muceniţe Filofteia fecioara, ale cărei sfinte moaşte se află în Paraclisul Sfintei Mănăstiri Curtea de Argeş

Această frumoasă stâlpare, aducătoare de roade vrednice de împărăţia cerurilor, Sfânta Filofteia fecioara, s-a născut în marea cetate Târnova, din părinţi creştini, bulgari cu neamul, lucrători de pământ cu meşteşugul şi simpli cu cunoştinţa. Maică-sa s-a mutat la Domnul după ce copila a ajuns în vârsta cea primitoare de învăţăturile faptei bune şi după ce a semănat în inima şi în sufletul ei cel bun seminţele faptelor bune ale fecioriei şi ale milosteniei, că din rod se cunoaşte pomul.

Iar copila rămânând orfană de maica ei cea firească şi având în inima ei întipărite învăţăturile ei, a început a lucra cu osârdie faptele bune cele începătoare, înţelepţind-o Duhul Sfânt, adică: a merge la biserică, a asculta dumnezeieştile Scripturi cu luare aminte, a posti, a păzi neîntinată fecioria cea trupească şi cea sufletească, a milui pe cei săraci, a sătura pe cei flămânzi, a adăpa pe cei însetaţi şi a îmbrăca pe cei goi. Îşi împodobea cu acestea candela sufletului ei, îşi agonisea untdelemn în vasele ei şi se gătea către intrarea în cămara de Mire cea cerească, ca fecioarele cele înţelepte. Toate faptele bune le săvârşea copila cu statornicie şi cu răbdare, nebăgând în seamă ispitele şi necazurile cele de la urâtorii binelui, aşa precum grăieşte Scriptura: “Gătitu-m-am şi nu m-am tulburat a păzi poruncile Tale”. Dar, fiindcă fapta bună totdeauna este pizmuită de cei răi, n-a fost cu putinţă să nu pătimească şi sfânta mii de ispite, până şi moarte mucenicească.

Şi iată cum: după ce a murit mama sfintei, tatăl ei şi-a luat altă soţie şi fiindcă mai totdeauna se întâmplă că mamele vitrege nu iubesc pe fiicele ce nu sunt ale lor, aceasta s-a întâmplat şi fericitei. Că mama vitregă văzându-i milostivirea şi alte fapte bune ale ei, îndemnată fiind de diavolul, urâtorul binelui, îi făcea necazuri neîncetate, bătând-o şi pârând-o tatălui ei şi pornindu-l spre mânie. De multe ori văzând fericita pe săraci şi pe flămânzi, biruită de milostivire îşi da hainele ei şi le împărţea din bucatele pe care mama vitregă i le da să le ducă la ţarină, tatălui ei.

Pentru fapta aceasta a ei de multe ori el o bătea fără milă până ce, în cele din urmă şi moarte a pătimit din mâinile tatălui ei.

Mergând ea după obicei în toate zilele să ducă bucate tatălui, care era cu plugul la ţarină, şi ieşindu-i înainte săracii şi flămânzii, că ştiindu-i milostivirea şi aşezarea sufletului cea iubitoare de săraci, de-a pururea îi ieşeau înainte cerându-i milostenie, şi ea neavând altceva să le dea, le împărţea din bucatele ce le ducea tatălui său, şi îi hrănea. Aceasta făcând-o de multe ori, şi tatăl ei rămânând flămând, a certat pe femeia sa, care l-a încredinţat că trimite totdeauna bucate de ajuns, încă şi de prisos. Şi diavolul a pus în mintea lui să pândească pe fericita ca să vadă ce face cu bucatele.

Deci mergând la vremea la care ştia că vine fericita cu bucatele, s-a aşezat la loc potrivit şi, pândind-o, a văzut ce făcea fiică-sa cu bucatele, fiind de mânie biruit şi uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, ca totdeauna, să o apuce de cosiţe şi să o bată până ce îşi va astâmpăra fierberea mâniei sale dobitoceşti; şi fiind în mare aprindere a azvârlit în ea cu barda ce o avea la brâu şi lovind-o a rănit-o la un picior, şi îndată, o, minune! şi-a dat sfântul şi fericitul ei suflet în mâinile lui Dumnezeu.

Iar sfântul şi feciorescul ei trup rămânând pe pământ şi încă sânge din piciorul cel tăiat curgând, cu slavă cerească a strălucit că se lumina şi locul dimprejur. Iar ticălosul tată văzând întâmplarea, a fost cuprins de spaimă şi de cutremur, întâi pentru că a ajuns ucigaşul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii celei dumnezeieşti care se revărsase în jurul sfintelor ei moaşte. Şi vrând să ridice sfântul ei trup, nu putea să se atingă şi nici să se apropie de el.

Deci a alergat în cetate şi a spus arhiepiscopului şi mai-marilor cetăţii toate pe rând cum s-au întâmplat şi cum acum trupul fericitei zace pe pământ, şi că este cinstit de Dumnezeu cu strălucire cerească. Aceasta auzind arhiepiscopul împreună cu cei mai mari ai cetăţii şi cu popor, au alergat cu făclii şi cu tămâie şi cu rugăciuni, şi văzând sfântul trup strălucind cu acea dumnezeiasca lumină, s-au minunat cu toţii şi au lăudat pe Dumnezeul minunilor, Care şi acum, în vremurile noastre cele mai de pe urmă, preamăreşte pe robii Săi, care împlinesc cu fapta sfintele Lui porunci.

Apoi vrând să ridice sfântul ei trup, după porunca arhiepiscopului şi să-l ducă în cetate, nicidecum n-au putut, nici chiar să-l mişte din loc. Deci, mai mult s-au spăimântat. Şi cu multă evlavie au început a se ruga lui Dumnezeu şi Sfintei Filofteia, dar nici aşa nu au putut s-o ridice. Că vrând Dumnezeu să preamărească cu minune pe roaba Sa, a îngreuiat ca o piatră trupul ei.

Apoi, înţelegând că aiurea voieşte să fie dusă au început a-i pomeni ca unei fiinţe vii ţările, mănăstirile, bisericile de peste Dunăre şi cele de aceasta parte de Dunăre şi nicăieri n-a voit. Dar cum a pomenit de Biserica Domnească cea din Târgul Argeşului, îndată s-a uşurat mai mult decât greutatea cea firească şi înţelegând toţi că acolo este voia lui Dumnezeu şi a sfintei a merge, îndată a înştiinţat cu scrisoare pe Radu Vodă, cel poreclit Negru (de care şi biserica este zidită) de toate cele despre sfânta. Acesta cum a fost înştiinţat, fiind binecredincios şi râvnitor a-şi împodobi ţara şi poporul său cu odoare de mult preţ ca acestea, îndată cu mult alai, cu făclii şi cu tămâieri, cu multă evlavie mergând la Dunăre, a adus sfintele ei moaşte în Ţara Românească şi le-a aşezat în Biserica Domnească, cea zidită de el în oraşul Argeş. Acolo au stat sfintele ei moaşte până la zidirea Mănăstirii Curtea de Argeş, de către Neagoe Basarab. Aici au fost trecute sfintele moaşte. Iar acum se află aşezate în Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeş. Şi acolo fiind, dă tămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu credinţă la sfintele ei moaşte.

Sursa:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm

 

INMULTIREA PAINILOR

Foto: https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-8-dupa-rusalii/inmultirea-painilor-136922.html

Matei 14, 14-22:

Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. 

Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare. 

Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. 

Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. 

Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. 

Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. 

Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. 

Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. 

Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.  

Sfantul Ioan Gura de Aur:

Dar poate tu vei zice: „Cum pot eu să dau milostenie, când însumi sunt sărac?”. În adevăr, tocmai când eşti sărac poţi face aceasta, de multe ori chiar mai bine.

Cititi va rog mai multe la:

INMULTIREA PAINILOR – Duminica a VIII-a dupa Rusalii. Sf. Ioan Gura de Aur „Postul nu se ridica la cer, daca nu are de sora milostenia.”

 

INMULTIREA PAINILOR – Duminica a VIII-a dupa Rusalii. Sf. Ioan Gura de Aur „Postul nu se ridica la cer, daca nu are de sora milostenia.”

Sfantul Ioan Gura de Aur:

Dar poate tu vei zice: „Cum pot eu să dau milostenie, când însumi sunt sărac?”. În adevăr, tocmai când eşti sărac poţi face aceasta, de multe ori chiar mai bine.

Foto: Predică a Sf. Nicolae Velimirovici la Duminica a VIII-a după Rusalii

Matei 14, 14-22:

Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. 

Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare. 

Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. 

Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. 

Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. 

Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. 

Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. 

Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. 

Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.  

Sf. Ioan Gura de Aur – Cuvânt la Duminica a VIII-a după Pogorârea Sfântului Duh

„Şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, căutând la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii poporului” (Matei 14, 19)

Despre binefacerea către săraci

Am nevoie de doua proteze. Va rog ajutati-ma

Pana acum cateva minute mai aveam 6 dinti jos, pe mandibula, si un singur dinte sus, pe maxilar. Atat. Fara canini, fara premolari si fara molari. Dar si fara proteze. Adineauri am mancat niste floricele si s-a rupt unul dintre cei de jos. Stiu ca suna aiurea istoria asta, dupa articolul ce l-am postat acum cateva zile pe portal:

Va place informatia de pe internet caci este gratuita, dar nici prin cap nu va trece ca ceva nu-i in regula in filmul asta / Lupta nu se duce facultativ, ci full time

Dar asta-i adevarul. Bunul Dumnezeu e sus si vede.

Scriu la cald si sigur nu este bine, dar nu ma mai pot abtine. In zece ani, daca munceam cat am muncit la blog in orice alt domeniu de activitate, tot strangeam bani pana acum de o bojdeuca si o rabla de masina. Dar n-am facut-o, asa ca n-am nici casa, nici masina, iar tot ce am, pat, frigider, calculator, masina de spalat (primite de pomana) si niste vase si boarfe, intra intr-o camioneta mica. Iar celelalte lucruri de care ma mai folosesc in casa, nu sunt ale mele, deci de aceea zic ca “averea” mea intra intr-un astfel de vehicul.

De sanatate ce sa mai zic? Ca m-am sudat de scaun iar ea a luat-o la vale.

Am facut bine cand am pornit-o pe drumul asta? Nu mai stiu. Poate era bine sa fac precum ceilalti frati. Adica nu ca prostul doar media alternativa, ci ca desteptii: intai casa si masina si apoi lupta. Sau alternativ: oleaca de lupta, apoi 2-3 ani de vila, apoi iar oleaca de lupta si din nou alte prioritati. Ca si asa nu mi-a facut nimeni statuie si am parte mai mult de injuraturi si calomnii de cea mai joasa speta, decat de cuvinte de mangaiere. Iar dupa ce-oi crapa, lumea ma va uita repede. Am vazut clar cum s-a intamplat lucrurile cu ceilalti veterani care au plecat dintre noi de curand…

Insa acum este prea tarziu. Bun sau rau, asta e drumul si nu ma mai pot intoarce. Am imbatranit, sunt bolnav si total dependent de fratii care ma ajuta din mila.

Scriu aceste randuri aici, pe blog, caci ma adresez cititorilor vechi, asa putini cati mai sunt, majoritatea renuntand la el si axandu-se pe portal. Dincolo nu-l postez insa, caci sunt si cititori noi, care n-ar intelege fara multe explicatii pe care n-am timp sa le dau.

Asadar, fratilor, care credeti ca am facut si ceva bun pe acest Pamant, va rog ajutati-ma cu doua proteze.

Anul trecut, cand am fost la stomatolog, mi-a spus ca ma costa 25 de milioane de lei vechi ambele (sus si jos), separat de repararea dintelui care intre timp a cazut (dar a carui radacina trebuie acum scoasa) si a celorlalti ramasi. In iarna m-a ajutat un frate, insa n-am apucat sa ma folosesc de ei caci intre timp au venit doua facturi colosale la energie electrica…

Iertare daca v-am suparat.

Doamne ajuta!

 

Sa-l ajutam pe ANDREI, fiul fratelui BOGDAN GRAMA

Iata ce putem citi la APEL UMANITAR: Să-l ajutăm pe micuțul ANDREI! Are nevoie URGENT de operație! de pe OrtodoxInfo:

 

Dragi cititori, vă adresăm rugămintea de a sări în ajutor pentru un frate de-al nostru al cărui prunc are mare nevoie de operație URGENTĂ. Probabil că o parte din voi o să-l recunoașteți pe Bogdan Grama, căci a participat la multe acțiuni ortodoxe mărturisitoare. Iată mesajul său postat pe contul de facebook:

VIDEO: Ati auzit de bulgarul DOBRI DOBREV (103 ani)? CAT DE DEPARTE SUNTEM …

Scena care incepe la minutul 2:34 m-a zdrobit:

Dupa cum spunea Parintele Arsenie Papacioc:

 

Apoi, nici nu ştii că acela pe care îl ajuţi poate să fie Hristos. El nu întinde mâna să-i dai. El întinde mâna să-ţi dea împărăţia cerului şi tu nu observi. Şi, de regulă, oamenii caută bănuţul cel mai mic. Fraţii mei, ţineţi minte: cerşetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lângă mântuirea ta aşa de uşor! Şi mai grozav, l-ai dispreţuit pe cerşetor!

Dobri Dobrev este un batran crestin ortodox din Bulgaria. Pentru faptele lui minunate, el a ajuns sa fie cunoscut drept un „cersetor pentru Hristos”, din banii primiti de la credinciosi el ctitorind si ajutand manastirile si bisericile ortodoxe.

 

Troita si ispititorul Amfilohie

Preotul Amfilohie Branza, primul din dreapta. De ce-o fi asa de fericit?

In februarie, fostul vorbitor anti masonerie identifica cu totul alti dusmani:

AUDIO: Preotul AMFILOHIE BRANZA ataca SACCSIV si blogurile real anti ecumeniste

Si zicea el la un moment dat in conferinta:

“Aaaa … saitul „saccsiv” spune asa si asa si asa. Cine sunt acestia? Deci, noi le vorbim pe fata in teme de masonerie, de ortodoxie, de trend, de miscari generale. Cine-i saccsiv? Sa se ridice in picioare!”

„Sa vad si eu o troita ridicata de Saccsiv, sa vad si eu o gradinita facuta de Saccsiv, sa vad o carte scrisa de Saccsiv.” 

O carte am scris. E in partea dreapta a blogului. Mai mult n-am avut timp, caci de zece ani ma ocup de acest urias blog care a influentat enorm intregul internet de limba romana.

Si nici troita sau gradinita n-am facut, caci sunt sarac.

Din anumite puncte de vedere insa, saccsiv nu sunt doar eu, administratorul blogului, ci si o mare multime de cititori. Care multime deseori a strans sume importante de bani pentru spitalizari, operatii, saraci, parinti disperati carora le-a rapit SISTEMUL copiii si alte din astea ce tin de milostenia anonima crestina netrambitata de pe case, caci scris este:

1. Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
5. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6

Ultimele doua sunt bune si pentru Razvan Codrescu, care stie el ca ortodocsii antiecumenisti si anti cip au o “Ortodoxie pretins „trăitoare”, mai presus de orice probe concrete”:

RAZVAN CODRESCU izbeste din nou

Iar cititorii n-au facut doar milostenii:

VIDEO: Parintele ARSENIE PAPACIOC – Indemn la MILOSTENIE

Iata un CONT BANCAR pentru acel OM AL STRAZII. Multumim Asociatiei „Doamna Stanca”

Ati cititi desigur:

CIPRIAN VOICILA: Cum îl putem ajuta pe omul acesta, care îndură frigul? Vă rog mult să difuzați mesajul

   Ei bine, iata si ce putem citi la Asociația „Doamna Stanca” a creat un cont bancar pentru domnul Sandu Dumitru! Vă rog mult să-l dați mai departe:

Asociația „Doamna Stanca” din București a creat un cont bancar pentru ajutorarea domnului Sandu Dumitru. Cine vrea să trimită bani pentru dânsul o poate face în contul RO 11 BRMA 0999 1000 6757 5240 deschis la Banca Românească. Le mulțumesc tuturor celor care mi-au trimis diverse ajutoare pentru el, dar și celor care și-au manifestat intenția de a-l ajuta într-un fel sau altul. Vrem să îi găsim, măcar pentru perioada lunilor de iarnă, o cameră sau o garsonieră și să-i plătim din acești bani costul chiriei. Restul i-i vom da pentru celelalte nevoi materiale. Ideal ar fi fost ca dânsul să accepte să stea într-un așezământ social, dar refuză cu tărie asta. Nu sunt în măsură să îl judec. Cu siguranță că în atitudinea sa refractară o pondere apreciabilă o au traumele din trecut. Vă rog să difuzați prietenilor și cunoscuților dumneavoastră mesajul. Măcar să îl ajutăm cu ce putem. Domnul să vă răsplătească dragostea! (Ciprian Voicilă)