24 martie 1999: 25 de ani de la bombardarea Iugoslaviei

NATO a declanșat operațiunea la 24 martie 1999 – fără undă verde din partea Consiliului de Securitate al ONU.

Din România, Emil Constantinescu – președinte, Zoe Petre – comisara Cotroceniului și Andrei Pleșu – ministru de Externe, au susținut bombardarea Serbiei chiar și de Sfintele Paști, aprobând trecerea avioanelor NATO peste teritoriul nostru.

Bombardamentele NATO în cifre:

Sursa: https://www.activenews.ro/cultura-istorie/24-martie-1999-25-de-ani-de-la-bombardarea-Iugoslaviei-27750

Ucraina și Balcanii

Global Research: Ukraine and the Balkans

Ucraina și Balcanii

De Dr. Vladislav B. Sotirović, 27 Aprilie 2023, Global Research

Criza pe termen lung în relațiile dintre Federația Rusă și Ucraina a intrat în faza finală – de război – la 24 februarie 2022. Reacțiile oficiale la ultimele evenimente dramatice din Europa de Est, venite din partea occidentalilor, inclusiv cea mai importantă adresă politică occidentală de peste ocean, sunt de obicei dominate de două fraze: ‘încălcarea flagrantă a dreptului internațional public’ și ‘încălcarea integrității teritoriale a unui stat recunoscut pe plan internațional’. Autorul faptelor este, bineînțeles, Rusia, iar, după cum se afirmă, victima nevinovată este Ucraina vecină. Cu toate acestea, aceiași occidentali nu vor să vadă nici încălcarea flagrantă de către regimul de la Kiev a drepturilor omului în regiunea Donbass începând din 2014, nici încălcarea flagrantă a dreptului internațional public și a integrității teritoriale a statului recunoscut internațional în cazul Balcanilor (Iugoslavia) în anii 1990.

Serbia dă în judecată NATO: Peste 15 tone de bombe cu uraniu au fost aruncate asupra Iugoslaviei în anul 1999 / Rusia: SUA au folosit 300 de tone de uraniu sărăcit în timpul invaziei din Irak

Sursa: https://www.globalresearch.ca/over-4000-citizens-serbia-kosovo-metohija-want-sue-nato-believing-their-cancer-diagnoses-direct-cause-nato-bombings-yugoslavia-1999/5814854

Crime împotriva umanității: Serbia a dat în judecată NATO. Peste 15 tone de bombe cu uraniu au fost aruncate asupra Iugoslaviei în anul 1999

Peste 4.000 de cetățeni din Serbia, inclusiv din Kosovo și Metohija, au dat în judecată NATO. Diagnosticul lor de cancer este o consecință directă a bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei din anul 1999.

De Natali Milenkovic, 07 Aprilie 2023, Global Research

În anul 2022, Srdjan Aleksic, un avocat din Nis, Serbia, a început un proces juridic împotriva NATO. Din anul 2017 (când a început strângerea de probe) și până în prezent, peste patru mii de cetățeni din Serbia (inclusiv Kosovo și Metohija) s-au arătat interesați să dea în judecată NATO din cauza propriilor diagnostice de cancer și a diagnosticelor membrilor familiilor lor care, în opinia lor, au o legătură directă cu bombardamentele asupra Iugoslaviei din 1999, în care s-a folosit uraniu.

NATO a mărturisit deja că a aruncat peste 15 tone de uraniu peste Kosovo și Metohija și în părțile sudice ale Serbiei, cum ar fi Presevo, Bujanovac și Vranje.

Ca urmare a acestor bombardamente, peste treizeci de mii de persoane din Serbia sunt diagnosticate anual cu cancer, într-o țară care, înainte de bombardamentele din 1999, avea mai puțin de șapte mii de cetățeni diagnosticați cu cancer în fiecare an. Serbia este acum țara din Europa care are cel mai mare număr de diagnostice de cancer și a doua din lume.

24 de ani de la bombardarea Serbiei, inclusiv cu infernala munitie cu uraniu saracit

În seara zilei de 24 martie 1999 incepea bombardarea Serbiei de către blocul euro-atlantic. Bombardamentele au durat până pe 11 iunie 1999.

Au fost lansate fără aprobarea Consiliului de Securitate ONU, după refuzul preşedintelui Slobodan Miloşevici de a accepta un acord de pace cu grupările teroriste albaneze din Kosovo, înarmate şi sprijinite activ de Occident şi unele state din Orientul Mijlociu.

Si n-au fost bombardati oricum…

Iata ce putem citi in articolul Sârbii bombardați de NATO în 1999 au niveluri de uraniu în sânge de sute de ori peste normal! din 24.07.2022 de pe Ziua News:

SUA și aliații săi au petrecut 78 zile bombardând națiunea acum dizolvată a Iugoslaviei în 1999, contaminând Balcanii cu cel puțin 15 tone de muniție cu uraniu sărăcit. În Statele Unite, trupele care au fost expuse la DU sunt eligibile pentru beneficii generoase de invaliditate. Nimic de acest fel nu a fost oferit popoarelor din Iugoslavia.

Testele medicale efectuate asupra unui soldat și unui civil sârb care au fost atacați în timpul bombardamentelor NATO din 1999 au arătat că nivelul de uraniu radioactiv din sângele lor este „de sute de ori” peste normal, a declarat avocatul sârb Srdan Aleksic pentru Sputnik. Aleksic, care a petrecut câțiva ani prezentând procese pentru a încerca să asigure despăgubiri pentru victimele atentatelor cu DU, a declarat că testarea a fost efectuată la Torino, Italia, și că echipa sa juridică așteaptă acum o traducere oficială a rezultatelor în sârbă.

„Deci nu voi aprofunda detaliile medicale. Dar rezultatele sunt înfricoșătoare, nu numai pentru sudul Serbiei, Kosovo și Metohija și zona de securitate de la sol dintre ele, unde primul nostru reclamant a servit timp de 200 de zile”, a spus Aleksic. „A doua analiză a fost luată de la o femeie din Belgrad… Rezultatele ei sunt puțin mai bune. Vom intenta un proces pe baza rezultatelor”, a adăugat el. Presa sârbă a indicat că femeia a fost expusă la DU după ce s-a aflat lângă clădirea bombardată a Ministerului Apărării din capitala iugoslavă în 1999.

Criminalista Dr. Rita Celli, expert în analize DU care a asistat mai multe cazuri juridice italiene pentru a solicita despăgubiri pentru trupele italiene care s-au îmbolnăvit sau au murit în urma expunerii la substanța mortală, a caracterizat rezultatele testelor celor doi sârbi drept „dramatice. ” Ea a indicat că nivelurile de uraniu-238 găsite în țesutul lor a fost de 500 de ori peste normal și că niveluri atât de ridicate de contaminare cu DU nu au fost stabilite la niciun alt civil sau personal militar despre care ea știe.

Abordarea Ritei Celli implică teste de sânge și biopsii, precum și căutarea de aluminiu, bariu, antimoniu, plumb, molibden și alte metale. „Toate metalele detectate conțin urme de U-238, care provine din obuzele folosite de NATO în timpul bombardamentelor Bosniei și Herțegovinei și Serbiei, și în special Kosovo și Metohija. Efectele sale au afectat aproape sigur și țările din jur, cum ar fi Albania și Macedonia”, a declarat Celli pentru publicația sârbă Vecherne Novosti într-un articol publicat sâmbătă.

„În condiții normale, a spus Celli, cantitatea maximă de aluminiu dintr-un litru de sânge este de 3,3 micrograme. Dar în trupele italiene și sârbe care suferă de contaminare cu DU, acesta rulează de la 500, 2.000 sau chiar 3.000 de micrograme. În rândul civililor, nivelul de siguranță al uraniului este de 0,0053 unități pe litru de sânge, în timp ce printre cei care au fost contaminați, acesta poate ajunge până la 10 micrograme.

Aleksic lucrează cu avocatul italian Andel Fiore Tartaglia, care a petrecut decenii luptând pentru despăgubiri pentru expunerea la DU suferită de trupele italiene și de familiile acestora, inclusiv dintre cei care au servit în Kosovo în timpul ocupației terestre de către NATO a teritoriului sârb separatist. În 2021, avocații au intentat un proces la Înalta Curte din Belgrad pentru a cere NATO să ofere [despăgubiri] financiare victimelor sârbe ale atentatelor cu DU.

Este de așteptat ca audierile în acest caz să înceapă în octombrie, dar NATO a declarat deja preventiv că blocul are „imunitate deplină” de urmărire penală sub jurisdicția sârbă, pe baza acordurilor semnate în 2005 și 2006. Aleksic a declarat pentru Sputnik Serbia la începutul acestui an că pretențiile de imunitate sunt o prostie, deoarece o astfel de imunitate nu poate fi aplicată retroactiv, adică celor 78 zile pe care NATO le-a petrecut bombardând țara între martie și iunie 1999.

În mod similar, Tartaglia i-a spus la Vecherne Novosti în articolul său de sâmbătă că „nu există imunitate pentru crimele de război și principiul retroactivității nu se aplică”. În 2000, un tribunal de la Belgrad i-a găsit vinovați de crime de război pentru atentatele din 1999 pe fostul general american Wesley Clark și pe șeful NATO Javier Solana. Cu toate acestea, hotărârea a fost anulată în 2001, după răsturnarea revoluționară de culoare a președintelui iugoslav Slobodan Milosevic și detenția sa la Haga, unde a murit în arest în 2006.

Serbia suferă de una dintre cele mai mari rate de cancer din Europa, cu aproape 60.000 diagnostice oncologice făcute în fiecare an, iar cancer în rândul copiilor de până la două ori și jumătate peste media europeană. În deceniile de după atentatele din 1999, medicii și oamenii de știință locali au înregistrat, de asemenea, o creștere alarmantă a infertilității, a bolilor autoimune și a tulburărilor mintale.

Mașina de război NATO a folosit muniții DU în multe dintre campaniile sale de la sfârșitul Războiului Rece, semănând până la 2.300 tone de DU în Irak în timpul Războiului din Golf din 1991 și invaziei din 2003, și folosind armele din Afganistan și Siria pe o scară mai mică. De asemenea, se spune că exercițiile militare și accidentele care au implicat avioane americane au contaminat părți din Okinawa, Japonia, Sardinia, Italia și Remscheid, Germania.

S-a confirmat sau sunt suspectate aproximativ 20 națiuni, inclusiv Rusia, Franța, Japonia, China, Coreea de Sud și Africa de Sud că au în arsenale obuze de uraniu sărăcit, gloanțe perforatoare și proiectile aruncate din aer, dar Statele Unite și Marea Britanie sunt singurele două țări confirmate că au folosit substanța în luptă. Potențialul DU pentru utilizare ca armă a fost descoperit pentru prima dată în anii 1970 și a fost integrat în proiectile, în special în proiectile antitanc, datorită densității sale incredibile, rezistenței aerodinamice relativ scăzute și capacității de a pătrunde mai adânc în ținte decât obuzele convenționale.

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Ministerul Afacerilor Externe din China: 97 000 de sarbi bolnavi de cancer din cauza bombelor cu uraniu folosite de NATO in Iugoslavia in 1999

Chiar daca sunt folosite doar impotriva blindatelor, efectele cumplite ale munitiei cu uraniu saracit (pe care Marea Britanie vrea sa le trimita in Ucraina) asupra populatiei civile din zonele de conflict sunt similare cu cele ale supravietuitorilor de la Hiroshima. O demonstreaza folosirea lor in Irak si Iugoslavia

Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Biunea_For%C8%9Bele_Aliate:

La 22 aprilie 1999, Parlamentul României a autorizat avioanele NATO să utilizeze spațiul aerian românesc în timpul operațiunilor din Iugoslavia.^[21][22]

Ion Cristoiu: România bază de lansare a atacului NATO împotriva Rusiei sub pretextul că ajută Ucraina să-și recapete teritoriile pierdute

Sursa: https://www.cristoiublog.ro/romania-baza-de-lansare-a-atacului-nato-impotriva-rusiei-sub-pretextul-ca-ajuta-ucraina-sa-si-recapete-teritoriile-pierdute/

Mi-am intitulat Jurnalul meu video de duminică, 23 octombrie 2022:
NATO trimite tot mai multe trupe și armament în România, pentru că de aici va fi atacată Rusia?

Unii telespectatori s-au întrebat de ce n-ar fi atacată Rusia de pe teritoriul polonez sau al țărilor baltice?
De ce de pe teritoriul României?

Răspund:
Pentru că va fi vorba de o alăturare a trupelor NATO la trupele ucrainene care vor să recucerească Donbasul și Crimeea.
Se va spune că NATO nu atacă Rusia, pentru că teritoriile respective nu sînt rusești.

În ultima vreme, pe fondul escaladării Războiului din Ucraina (lovirea de către Rusia a infrastructurii energetice a Ucrainei a reaprins emoția populară față de agresiunea Rusiei) se discută această variantă, socotită și ca un mijloc de a încheia Războiul prin înfrîngerea Rusiei.

Pe 21 octombrie 2022, postul Tv CBC a difuzat sub titlul The US Armyʼs 101sf Airbone is practicing for war with Russia just miles from Ukraineʼs border materialul realizat de o echipă de reporteri de la o simulare de război cu Federația Rusă a Diviziei 101 aeropurtată, venită în România. Reportajul are elemente mai mult decît semnificative:

1. Exercițiul a fost unul de luptă și nu de antrenament, cu muniție de război, și a fost un fel de repetiție pentru un asalt aerian asupra trupelor rusești din Ucraina și nu o repetiție a apărării României în caz de atac din partea Rusiei.
2. Unitatea americană e de atac și nu de apărare.

Presa noastră, devenită din ordine superioare presă de război, în genul celei care a contribuit la Războiul sfînt al lui Ion Antonescu, a publicitat pe larg această știre.
Toate respirînd mândria că țara noastră găzduiește nu un grup de medici americani veniți să facă operații dificile, ci un grup de militari, veniți să tragă cu pușca.

Duminică seara, o nouă știre, publicată cu urale de presa noastră:
Primul convoi cu tehnică militară franceză ajunge în România. Entuziasmul cu care sînt primite tancurile franceze, salutate și de Klaus Iohannis pe Twitter, se apropie de cel cu care națiunea a primit camioanele cu vaccinul Ursulei de la Bruxelles.

Spre România se îndreaptă trupe NATO: oameni, avioane, tancuri, echipamente Radar.
Spre Ungaria lui Victor Orban se îndreaptă investiții străine. Nu e săptămînă în care ungurii să nu inaugureze combinate, terminale feroviare de ultimul răcnet, șosele, chiar și porturi, e drept la marea altora. Terminalul feroviar de la Fenyestlitke uimește prin modernitatea sa. Guvernul ungar finanțează portul maritim de la Trieste. La Budapesta vin manageri de mari firme occidentale pentru a găsi terenul unor investiții uriașe. La București vin și iar vin lideri occidentali pentru a-și vizita trupele sau pentru a anunța un nou lot de trupe și armament. Nici unul nu vorbește de investiții în țara noastră. Cu nici unul nu s-a inaugurat o investiție în ultima vreme.

Pe teritoriul României se află din belșug trupe și armament din aproape toate statele NATO. Ucraina a devenit un uriaș tîrg de arme unde marii producători de armament își etalează și mai ales își prezintă exersînd (cu prețul a mii de morții și răniți ucraineni) ultimele producții. Volodîmîr Zelenski cere zi de zi arme, noi arme. Liderii ucraineni îndeamnă deschis pe occidentali să-și experimenteze armele noi, pînă acum expuse doar la expoziții internaționale sau abia ieșite din producție, pe seama ucrainenilor, deveniți nu atît carne de tun, cît mai ales carne de publicitate a armamentului din toată lumea. Liderii occidentali expediază arme în Ucraina nu de dragul ucrainenilor, ci pentru că marii producători de armament fac presiuni asupra lor să trimită arme produse pe plan local, pentru a le putea face publicitate.

La București, Klaus Iohannis cere noi și noi trupe străine, noi și noi arme. Și liderii occidentali se grăbesc să trimită, presați și de lobyul militar, care vede în aceste deplasări un moment de publicitate gratuită. Pentru a face publicitate la tancurile Leclerc Franța ar fi avut nevoie de sume imense plătite presei noastre și presei internaționale. Știrile date de toate televiziunile românești, angajate în Războiul Sfînt al Presei, fac publicitate pe gratis ultimilor tipuri de arme. Pe gratis le face publicitate și Klaus Iohannis. Ați văzut venind la București investitori străini? Ați văzut vreun lider occidental venit în România pentru a vorbi și despre altceva decît despre trupele și armele pe care urmează să le trimită. La fiecare astfel de Declarație Klaus Iohannis rînjește satisfăcut. România merge înainte sub conducerea sa pe drumul transformării într-o bază militară străină de proporțiile unei țări. Niciodată în istoria noastră modernă n-am primit pe teritoriul național atîtea trupe și atîta armament străin ca în ultima vreme.

De la începutul Războiului, Klaus Iohannis, cu complicitatea PSD, gata să-și vîndă și mama numai pentru a putea împărți și el din Prada numită România, susține că năvala trupelor străine în România ține de întărirea Flancului estic al NATO pentru apărarea în fața rușilor.

Doar atît?
Răspunsul ni-l dă o scenă din Delirul lui Marin Preda. Cu geniul său de a surprinde neliniștea colectivă, marele satiric dezvăluie, prin Achim, semnele că România se pregătea de ceva în primele luni ale lui 1941:

„Achim ştia că din moment ce eşti dat la trenuri, trenuri vezi. Nu lua seama la ele. Le întîlnea în gări, se încrucişa cu ele pe cîmpii şi prin munţi pe unde linia era dublă, unele lungi, nesfîrşite, de marfă, dar a dracului marfă, bălţată, îndreptată în sus cu ţevi care nu puteau fi acoperite: trenuri antiaeriene. Dar şi tunuri cu ţeava scurtă şi groasă. Şi parcă tancurile nu erau şi ele o marfă? Unde mama dracului erau duse? Îl vezi că merge încolo, spre Bucureşti, dar parcă poţi să spui că aia e destinaţia?”

Care era destinația?
Bulgaria, unde Germania susținea că pregătește Operațiunea Marița:

„O armată uriaşă de aproape 700 000 de oameni fu adusă şi masată la noi în România, acele trenuri cu trupe pe care avea să le vadă în februarie Achim Moromete trecînd necontenit spre sud… Treceau în Bulgaria, care, asemeni nouă, acceptase la 8 februarie 1941 ca această masă formidabilă de oameni înarmaţi pînă în dinţi să treacă peste teritoriul ei şi printr-un nou Dunquerque, de astă dată neşovăitor, englezii să fie nimiciţi şi aruncaţi în mare.”

Istoricii arată că Operațiunea Marița a fost un pretext de a aduce în România forțe germane pregătite de atacarea Rusiei. O parte au trecut în Bulgaria. Alta a rămas la noi. Operațiunea Barbarossa era pregătită pentru mai 1941. A fost întîrziată de atacarea Iugoslaviei. În prima parte a lui 1941 funcționa încă Pactul Ribbentrop Molotov. Nemții nu putea să pregătească pe față Războiul cu Uniunea Sovietică. Mareșalul Antonescu, deja înțeles cu Hitler pentru participarea României la Campania din Est, a acceptat venirea în țara noastră a Armatei Germane. În februarie 1941 în România erau aproape 400 000 de militari germani. Mulți s-au întrebat de ce a apelat Hitler la români despre care avea o părere proastă. Dincolo de petrolul de pe Valea Prahovei a contat – și nu puțin – posibilitatea de a declanșa atacul de pe teritoriul României care avea o graniță însemnată cu Uniunea Sovietică.

Klaus Iohannis ne vorbește zi și noapte de apărarea flancului estic în cazul unui atac din partea Federației Ruse.
Pe seama acestei apărări pune el venirea în România a trupelor străine într-o proporție pe care țara n-a cunoscut-o de la plecarea trupelor sovietice.
În realitate, așa cum s-a văzut și din reportajul CBC, grămădirea de trupă și armament NATO vizează trecerea în Ucraina și atacarea rușilor pentru a fi aruncați în mare.
România devine o bază de plecare pentru Războiul NATO cu Armata rusă alături de armata ucraineană.

Ca și în iunie 1941, din România se poate trece rapid granița în Ucraina pentru a lua poziție de luptă alături de armata ucraineană.
Klaus Iohannis a acceptat ca România să fie bază de plecare pentru atacarea Rusiei.
Dintre toți liderii NATO e cel mai agresiv în atacarea Rusiei.
La ordinele sale Sistemul a impus presei o poziție antirusească pe care nici măcar presa Războiului sfînt n-a atins-o.

Românii vor fi alături de trupele ucrainene?
E o întrebare inutilă:
Ce nu face Klaus Iohannis ca să devină secretar general NATO?

 

Comentariu saccsiv:

Vizionati va rog si:

Președintele sârb Aleksandar Vučić a avertizat că lumea se apropie de „furtuna perfectă” referindu-se la dislocarea Diviziei 101 Aeropurtate a Armatei SUA în România, în apropiere de granița cu Ucraina:

https://warnews247.gr/ektakto-proedros-servias-i-101i-merarchia-tha-eiselthei-oukrania-amerikanos-axiomatikos-an-oi-rosoi-boun-lviv-volyn-ola-teleiosan/

 

Ministerul Afacerilor Externe din China: 97 000 de sarbi bolnavi de cancer din cauza bombelor cu uraniu folosite de NATO in Iugoslavia in 1999

În seara zilei 24 martie 1999 a început bombardarea Serbiei de către blocul euro-atlantic. Bombardamentele au durat până pe 11 iunie 1999.

Au fost lansate fără aprobarea Consiliului de Securitate ONU, după refuzul preşedintelui Slobodan Miloşevici de a accepta un acord de pace cu grupările teroriste albaneze din Kosovo, înarmate şi sprijinite activ de Occident şi unele state din Orientul Mijlociu.

Regimul Ustaša a ucis cel mai mare număr de oameni în raport cu dimensiunea țării din întreaga Europă ocupată de Axă

Sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Ante_Paveli%C4%87

Ante Pavelić (n. 14 iulie 1889,^[1][2][3][4] Bradina^⁠(d), Federația Bosniei și Herțegovinei, Bosnia și Herțegovina – d. 28 decembrie 1959,^[5][1][6][2] Madrid, Spania) a fost un politician fascist croat, criminal de război și colaborator al Axei.^[7] El a condus sub titulatura de Poglavnik^{[note 1]} al Statului Independent al Croației (NDH), un stat-marionetă al Germaniei Naziste existent în timpul celui de al Doilea Război Mondial în Iugoslavia ocupată de forțele Axei.^[8] În anii 1930, a fost membru fondator și lider al grupării croate fasciste^[9] ultranaționaliste și separatiste, Ustaše. În 1941, după ce a fost instalat de forțele de ocupație ale Axei în funcția de lider al statului-marionetă croat, a instituit o politică rasistă care a dus la genocidul a sute de mii de sârbi, evrei și romi, precum și a adversarilor politici croați în lagărele de concentrare ale NDH. După război, Pavelić a fugit în străinătate. A murit în urma rănilor cauzate de o tentativă de asasinat la Madrid la 28 decembrie 1959.

[…]

Pavelić a rămas în Italia până la începutul celui de al Doilea Război Mondial. În 1941, după ce puterile Axei au căzut de acord pentru înființarea Statului Independent al Croației, Pavelić a revenit la Zagreb și a devenit conducător al Statului. În 1941, l-a vizitat pe Hitler la Berchtesgarten. Ca șef al statului, el a ordonat direct, a organizat și a pus în aplicare o campanie de teroare împotriva sârbilor, evreilor, romilor și croaților antifasciști. Regimul Ustaša al lui Pavelić a ucis cel mai mare număr de oameni în raport cu dimensiunea țării din întreaga Europă ocupată de Axă.^[22][23] Numeroase mărturii de la procesele de la Nürnberg, și din arhivele de război germane, italiene și austriace aduc mărturii privind atrocitățile comise împotriva populației civile.^[24]

Sârbi, evrei și romi, bărbați, femei și copii, erau uciși cu sălbăticie. Sate întregi erau dărâmate și oamenii erau împinși în hambare cărora ustașii le dădeau foc. Generalul Edmund von Glaise-Horstenau a raportat OKW-ului la 28 iunie 1941:

…conform rapoartelor de încredere de la numeroși observatori germani militari și civili, în ultimele săptămâni ustașii au înnebunit de furie.

La 10 iulie, generalul Glaise-Horstenau a adăugat:

Soldații noștri trebuie să fie martori muți la asemenea evenimente; nu se reflectă bine asupra reputației lor, altfel foarte bune… Mi se spune frecvent că trupele germane de ocupație va trebui în cele din urmă să intervină împotriva crimelor ustașilor. Aceasta s-ar putea la un moment dat să se întâmple. Deocamdată, cu forțele de care dispunem, nu aș putea cere o astfel de acțiune. Intervențiile ad hoc în cazuri individuale ar putea face armata germană să pară responsabilă de nenumărate crime pe care nu le-a împiedicat în trecut.^[25]

Conform acestor mărturii, chiar și ofițerii germani erau într-atât de îngroziți de atrocitățile comise de Ustaša, încât au intervenit din când în când pentru a opri vărsarea de sânge, au arestat unii dintre cei mai celebri ustași (preotul Miroslav Filipović/Majstorović, Banja Luka, 1942) și au dezarmat un detașament Ustaša (Bosnia de est, 1942).

Regimul și-a declarat de la început intențiile de a elimina populația sârbă din NDH ucigând o treime din ea, expulzând o treime și asimilând restul.^[26] Un raport al Gestapoului adresat lui Himmler (17 februarie 1942) privind creșterea activității partizanilor arăta că „creșterea activităților bandelor se datorează în primul rând atrocităților comise de unitățile Ustaša în Croația împotriva populației ortodoxe. Ustașii își comit faptele într-o manieră bestială nu doar împotriva bărbaților recrutabili, ci mai ales împotriva bătrânilor, femeilor și copiilor fără apărare. Numărul de ortodocși pe care croații i-au masacrat și pe care i-au torturat cu sadism până la moarte este de peste șapte sute de mii.”

Regimul lui Pavelić nu a fost recunoscut oficial de Vatican, dar biserica nu a condamnat niciodată genocidul și convertirile forțate la catolicism comise de ustași.^[27] La scurt timp după venirea la putere în aprilie 1941, Pavelić a fost primit într-o audiență particulară la Roma de Papa Pius al XII-lea, act pentru care Papa a fost aspru criticat.

Politica oficială față de sârbi a fost exterminarea, expulzarea și convertirea la romano-catolicism. În ce privește evreii și romii, unica politică era anihilarea totală. Conform unui raport iugoslav oficial, doar 1.500 dintre cei 30.000 de evrei croați au rămas în viață.^[28] Aproximativ 26.000 dintre cei 40.000 de romi din Statul Independent al Croației au fost uciși de ustași.^[29][30]

Un tribunal iugoslav l-a găsit pe Pavelić vinovat de moartea a aproximativ 700.000 de oameni.

Ante Pavelić în vizită la Hitler la Berghof.

[…]

 

Comentariu saccsiv:

Primul masacru a avut loc la Gudovac la 28 aprilie 1941:

https://en.wikipedia.org/wiki/Gudovac_massacre

Trupuri ale victimelor exhumate de anchetatorii germani, 30 aprilie 1941

Iugoslavia 1941-1943

 

Rolul „Bisericii” Catolice in genocidul impotriva sarbilor din Croatia

ORTHODOX CHRISTIANITY: THE ROLE OF THE ROMAN CATHOLIC CHURCH IN THE GENOCIDE OF SERBS ON THE TERRITORY OF THE “INDEPENDENT STATE OF CROATIA”

Traducerea OrtodoxInfo:

Situl memorial Jasenovac

ROLUL BISERICII ROMANO-CATOLICE ÎN GENOCIDUL SÂRBILOR PE TERITORIUL „STATULUI INDEPENDENT AL CROAȚIEI”

Protopop Vladimir Vasilik.

În perioada 22-23 mai 2018, a avut loc la Banja Luka a șaptea Conferință internațională privind lagărul de concentrare Jasenovac. Acesta a fost dedicat memoriei sârbilor, evreilor și țiganilor (romilor) care au devenit victime ale genocidului Ustașei (Ustasha) între 1941 și 1944. A fost organizată de Asociația Jasenovac-Donja Gradina. Președintele său este Srboljub Zivanovic, un expert renumit în lumea celui de-al doilea război mondial și a genocidului croat. Pentru el, genocidul sârbilor din Croația este o tragedie personală: Ustașa i-a ucis părinții înaintea ochilor săi. Sub dictatorul iugoslav Josip Tito, profesorul Zivanovic a fost persecutat pentru că a dezvăluit adevărul îngrozitor despre masacrarea a 700 000 de sârbi, 80 000 de țigani și 20 000 de evrei în lagărele de concentrare din Croația în timpul celui de-al doilea război mondial. Conferința a adunat peste șaizeci de participanți din Serbia, Rusia, Anglia, Franța și SUA. Primul vorbitor la conferință a fost președintele Republicii Srpska, Milorad Dodik, care a chemat pe toată lumea să studieze mai mult tragedia din Jasenovac, ca să nu se mai repete. Unul dintre participanți a fost un contribuitor periodic la Pravoslavie.ru, Protopop Vladimir Vasilik, Doctor în Istorie, Student al Teologiei, lector senior la Universitatea de Stat din St. Petersburg. Mai jos oferim cititorilor referatul său.