OPINIE. Istoria războaielor purtate de SUA-NATO: „Exportul democrației” prin acte de subversiune și infiltrare
Global Research: The History of US-NATO Led Wars: “Exporting Democracy” through Acts of Subversion and Infiltration
Istoria războaielor purtate de SUA-NATO: ‘Exportul democrației’ prin acte de subversiune și infiltrare
De Shane Quinn, 28 Noiembrie 2023, Global Research
NATO, condus de americani, a atacat Serbia și Muntenegru cu avioane militare între martie și iunie 1999. Modul adesea nediscriminatoriu în care au fost efectuate bombardamentele NATO a dus la moartea a peste 1 200 de civili, potrivit Comitetului iugoslav pentru cooperare cu UNICEF; dar, de fapt, numărul real al victimelor civile a fost semnificativ mai mare și ar fi putut fi cuprins între 5 000 și 5 700 de vieți civile pierdute ca urmare a mai puțin de trei luni (11 săptămâni) de raiduri aeriene ale NATO.
Intervenția occidentală în Serbia a avut loc cu ani înainte de 1999.
SUA și Uniunea Europeană au canalizat zeci de milioane de dolari în activități antiguvernamentale care îl vizau pe liderul sârb Slobodan Miloșevici, a cărui sfidare era inacceptabilă pentru politicienii occidentali, în principal pentru administrația Bill Clinton de la Washington. Miloșevici urmărea politici externe și interne independente, printre acestea din urmă numărându-se refuzul de a pune în aplicare programele neoliberale susținute atât de mult de către americani și aliații lor europeni.
Orașul iugoslav Novi Sad bombardat în anul 1999 (Licența CC BY-SA 3.0)
În cele 18 luni de dinaintea încheierii președinției lui Miloșevici, în octombrie 2000, SUA și UE au cheltuit aproximativ 80 de milioane de dolari în domenii precum mass-media de opoziție din Serbia. Finanțarea occidentală era mai veche, de pe la mijlocul anilor 1990, când sume mari de bani din SUA și UE au începuse să intre în Serbia. Washingtonul a urmărit această politică mai ales prin intermediul United States Agency for International Development – Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și al National Endowment for Democracy – Fondul Național pentru Democrație din SUA (NED), care sunt strâns legate de Casa Albă.
Fondurile americane și europene au ajutat grupuri politice antiguvernamentale precum Otpor, care avea sediul în capitala sârbă Belgrad și care dorea să îl răstoarne pe președintele Miloșevici. Paul McCarthy, ofițer senior de programe pentru NED în Europa Centrală și de Est, a dezvăluit că, după prăbușirea Republicii Socialiste Federative Iugoslavia în anul 1992, NED a acordat ajutoare organizațiilor antiguvernamentale din Serbia, Muntenegru și Kosovo, inclusiv Otpor. În anul 1999, Otpor a primit, de asemenea, aproape 2 milioane de dolari de la un alt grup finanțat de Washington, Institutul Republican Internațional (IRI).
NED desfășura activități subversive alături de Fundația pentru o Societate Deschisă înființată în urmă cu trei decenii de către bogatul om de afaceri George Soros, un notoriu băgător de seamă, susținător al liberalismului și al expansiunii imperialiste occidentale. Acțiunile lui Soros sunt adesea compatibile cu politica guvernului SUA.
NED și fundațiile Soros s-au infiltrat în organizații media, grupuri de reflecție, sindicate etc. După anul 1990, Soros a cheltuit peste 100 de milioane de dolari pentru susținerea grupurilor anti- Miloșevici, Otpor numărându-se printre beneficiari. Soros a investit 50 de milioane de dolari într-un efort de a cumpăra minele și fabricile Trepca, situate în cea mai mare parte în Kosovo.
SUA și-au promovat ‘exportul de democrație’ prin intermediul unor organizații precum NED, USAID, CIA, Freedom House (Casa Libertății, președintele Freedom House este Michael J. Abramowitz) și fundațiile Soros. Acestea serveau drept paravan pentru schimbarea de regim în țări independente de politica occidentală. Metoda nu a fost foarte diferită de cea folosită în anul 1953 pentru înlăturarea, cu sprijinul britanic și american, a guvernului lui Mohammad Mosaddegh din Iran, după ce premierul iranian a naționalizat firmele petroliere britanice din țară.
CIA și MI6 au finanțat demonstrațiile antiguvernamentale din Teheran, cu scopul de a-l forța pe Mosaddegh să plece de la putere și de a readuce Iranul sub dominația occidentală. Mai recent, Soros s-a folosit în mod regulat de „activiști”, pe care i-a angajat și care apoi au alimentat tulburările într-o anumită națiune desemnată pentru schimbarea regimului.
Tancuri pe străzile din Teheran, în anul 1953. Susținătorii loviturii de stat celebrau victoria în Teheran (Sub licența Domeniului Public)
Grupurile susținute de guvernul american au sprijinit, de asemenea, ‘revoluțiile colorate’, așa cum s-a întâmplat acum 20 de ani în Georgia, care are o graniță de peste 800 de kilometri cu Rusia și este o fostă republică sovietică. Istoricul Moniz Bandeira a scris:
OPINIE: Oare chiar cu adevărat se luptă împotriva teroriștilor? Forțele de ocupație americane din Siria primesc noi arme pentru un viitor conflict cu forțele siriene și rusești
Global Research: Are They Really Fighting Terrorists? U.S. Occupation Forces in Syria Receive New Weapons for a Future Conflict with Syrian and Russian Forces
Oare chiar cu adevărat se luptă împotriva teroriștilor? Forțele de ocupație americane din Siria primesc noi arme pentru un viitor conflict cu forțele siriene și rusești
De Timothy Alexander Guzman, 04 August 2023, Global Research
La începutul lunii mai, Siria a fost primită din nou în Liga Arabă, o evoluție care a provocat cu siguranță furia instituțiilor americane și europene, astfel încât noile tensiuni dintre forțele de ocupație americane și alianța Rusia-Siria au escaladat destul de rapid în ultimele câteva luni.
Eforturile alianței SUA-NATO de răsturnare în Siria a președintelui Assad. O perspectivă istorică
Global Research: US-NATO Efforts to Overthrow President Assad in Syria
Eforturile alianței SUA-NATO de răsturnare în Siria a președintelui Assad. O perspectivă istorică
De Shane Quinn, 10 Martie 2023, Global Research
Încercările Washingtonului și ale aliaților săi din NATO în vederea asigurării unei schimbări de regim în Siria, la începutul acestui secol, au avut în vedere importanța strategică a națiunii siriene. O parte a frontierei vestice a Siriei se află de-a lungul Mării Mediterane, un corp de apă care încă din epoca romană, a avut importanța unei legături între Est și Vest.
Până la cel de-al Doilea Război Mondial, regiunea mediteraneeană a fost o rotiță vitală în mecanismul imperiului britanic, ajutând la controlul asupra coloniilor sale. Marea Mediterană a permis accesul englezilor la rute maritime și aeriene profitabile. Importanța sa pentru Londra a fost, în primul rând, motivul pentru care au anunțat în decembrie 1914 comanda completă asupra Egiptului ca protectorat, această țară având o coastă lungă cu Marea Mediterană.
În vremuri mai recente, Statele Unite și-au exprimat intenția de a controla zona mediteraneeană, atunci când, la 5 octombrie 2011, Washingtonul a semnat un amplu acord naval cu aliatul său din NATO, Spania (1). Acest acord le-a permis americanilor să staționeze nave de război echipate cu sisteme de apărare antirachetă, operate de sute de soldați NATO, la o bază controlată de SUA (Naval Station Rota) la Cadiz, în sudul extrem al Spaniei, pe malul Mediteranei. Pretextul pe care NATO l-a folosit pentru extinderea militară a fost acela de a preveni atacurile cu rachete balistice din partea Iranului și a Coreei de Nord. A fost o scuză penibilă și una care ar fi putut foarte bine să-i amuze pe iranieni și nord-coreeni.
Încă din primăvara anului 2011, NATO lansase un atac militar asupra Libiei, un mare stat mediteraneean bogat în petrol, cu scopul de a-l înlătura pe liderul libian Muammar Gaddafi. Dorința Occidentului era de a instala în Libia pe cineva care să fie mai ascultător față de cererile lor și, astfel, să consolideze autoritatea Washingtonului asupra Mediteranei. Puterile NATO – America, Franța, Marea Britanie și Germania – au invocat cu nonșalanță preocupări umanitare ca motiv principal pentru asaltul NATO împotriva Libiei, unde, sub regimul Gaddafi, poporul libian se bucura de cele mai bune condiții de viață din Africa.
Zeci de ani a încercat SUA să răstoarne guvernul sirian
Sursa: https://www.globalresearch.ca/decades-us-attempts-topple-assad-dynasty-syria/5779455
Zeci de ani a încercat SUA să răstoarne guvernul sirian
De Shane Quinn, 05 Mai 2022, Global Research
În aproape toată perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, Siria a fost considerată de către guvernele Statelor Unite, ca fiind un inamic de moarte. În ultimele decenii, Washingtonul a tot încercat, fără vreun succes, să izoleze și să înlăture dinastia Assad din capitala Siriei, Damasc.
Despre Siria
This image released by the Syrian Presidency, shows Russian President Vladimir Putin, third right, and Syrian President Bashar Assad, center, visiting an orthodox cathedral for Christmas, in Damascus, Syria, Tuesday, Jan. 7, 2020. Putin’s visit is the second to the war-torn country where his troops have been fighting alongside Syrian government forces since 2015. (Syrian Presidency via AP). Foto: https://www.timesofisrael.com/putin-jokes-to-assad-he-should-host-trump-syrian-leader-says-hes-game/
Israelul a bombardat periferia Damascului:
Israeli strikes launched at targets near Damascus for 2nd time this week, Syria says
Iata cateva dintre articolele despre Siria ce le-am postat pe acest blog, in ordine cronologica:
Joe Biden spune ca SUA va conduce Noua Ordine Mondiala. Atunci Rusia ce va conduce? Cumva o coalitie impotriva acestei Noi Ordini Mondiale?
In preambul, traducerea articolului UKRAINE REPRESENTS GLOBALISM AND RUSSIA IS STANDING UP TO THEM, ISRAELI POLITICIAN REVEALS de pe ISRAEL 365 NEWS:
UCRAINA REPREZINTĂ GLOBALISMUL ȘI RUSIA LE ȚINE PIEPT, DEZVĂLUIE UN POLITICIAN ISRAELIAN
De ADAM ELIYAHU BERKOWITZ, 27 Martie 2022, Israel365 News
Tanc rusesc –Shutterstock
Rusia a trimis avioane de luptă dotate cu rachete hipersonice în Siria, pentru a efectua noi exerciții militare navale
Foto cu caracter ilustrativ: Profimedia Images
Președintele Siriei, Bashar al-Assad, spune că înghețarea fondurilor țării sale în băncile din Liban este un rău mai mare ca sancțiunile occidentului
REUTERS: Syria’s Assad says funds frozen in Lebanese banks biggest impediment to investment
Președintele Siriei, Bashar al-Assad, spune că înghețarea fondurilor țării sale în băncile din Liban este un rău mai mare ca sancțiunile occidentului
17 Iulie 2021, Reuters
Assad vorbește la o întâlnire din Damasc, Siria, imagine publicată la 30 martie 2021 de SANA / pusă la dispoziție via REUTERS
BEIRUT, 17 Iulie (Reuters) – Președintele Siriei, Bashar al-Assad, a declarat sâmbătă că principalul impediment pentru investiții în Siria sunt banii țării blocați în băncile libaneze aflate în dificultate.
Într-un discurs pe care l-a ținut după ce a fost învestit în funcția de președinte pentru al patrulea mandat, Assad a declarat că fondurile siriene înghețate în băncile din Liban sunt estimate la o valoare cuprinsă între 40 și 60 de miliarde de dolari americani.
„Cifre suficiente pentru o cădere susținută a unei economii ca a noastră”, a spus el.
Libanul se află într-o criză economică profundă care îi amenință stabilitatea. Băncile libaneze au blocat accesul deponenților la conturile lor și transferurile în străinătate încă de pe la sfârșitul anului 2019, când a început criza.
Multe companii de frunte din Siria au ocolit mult timp sancțiunile occidentului folosind sistemul bancar din Liban, pentru a plăti bunuri care erau apoi importate în Siria pe uscat.
Assad a mai spus că Siria va continua să lucreze pentru a depăși dificultățile cauzate de sancțiunile occidentului impuse Siriei pe timpul unui război care ține de peste un deceniu.
„Sancțiunile nu ne-au împiedicat să ne asigurăm bunurile de bază, dar au creat o sumă de blocaje”, a spus el.
„Vom continua să lucrăm pentru a le depăși fără a spune ce metode am folosit sau vom folosi de acum înainte.”
Autoritățile siriene dau vina pe sancțiunile occidentului pentru dificultățile extinse la scară largă, cum ar fi creșterea tot mai mare a prețurilor și a numărului de persoane care se zbat să-și asigure traiul de pe o zi pe alta.
Assad a obținut un al patrulea mandat în alegerile din luna mai, câștigând cu peste 95% din voturi.
Opoziția și Occidentul spun că alegerile au fost marcate de fraude, dar guvernul sirian a declarat că țara funcționează normal chiar dacă se află într-un lung război.
Cea mai mare provocare a lui Assad, acum că a recâștigat controlul asupra a aproximativ 70% din țară, este o economie aflată în declin.
Articol scris de Maha El Dahan; Editat de Catherine Evans, KirstenDonovan
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Sancțiuni de distrugere în masă
Bashar al-Assad a castigat alegerile din Siria. Reactia poporului (video). Reactia guvernelor si presei din vest
Assad a câștigat alegerile cu 95,1% dintre voturi, la o prezență de 78,6%. Iar poporul se bucura:
Guvernele din vest si propaganda din mass-media spumega insa de furie. Iata, de exemplu, ce putem citi la Bashar al-Assad a fost declarat câștigător al alegerilor din Siria. Occidentul și opoziția au numit alegerile „o farsă” de pe DIGI 24 HD:
Trump susţine că ar fi vrut să-l asasineze pe Bashar al Assad dar generalul Mattis s-ar fi opus
Donald Trump (Getty Images)
Într-o confesiune fără precedent pentru un preşedinte american aflat în funcţie, Donald Trump a uimit marţi dimineaţă un grup de moderatori de ştiri spunând că ar fi intenţionat să-l asasineze pe preşedintele sirian Bashar al-Assad.
„Aş fi preferat să-l scot pe [Assad]. Am avut totul pregătit. Mattis n-a vrut să o facă”, a spus Trump într-un interviu larg cu Fox & Friends. Întrebarea despre o asemenea intenţie a administraţiei a persistat în ultimii ani de război din Siria, după ce Bob Woodward a raportat pentru prima dată în 2018 că Donald Trump a reflectat la această idee.
La vremea respectivă, Trump a negat cu vehemenţă: „Nu, nici măcar nu am reflectat niciodată la ea, nici nu ar fi fost luată în considerare şi nu ar fi trebuit să apară în carte”, afirmase el anterior.
Dar Trump a descris întâmplător marţi că, de fapt, luase ideea în considerare serios, dar a fost oprit de secretarul Apărării, la acea vreme generalul Jim Mattis, Trump adăugând despre el că „era un general cu merite foarte mari”.
Gazdele de la Fox au urmat rapid, întrebând dacă Trump „regretă” faptul că nu l-a eliminat pe Assad. Trump a răspuns:
„Nu, nu regret asta. Aş fi putut trăi în ambele cazuri. Am considerat [Assad] cu siguranţă că nu este o persoană bună. Am avut o oportunitate să-l elimin, dar Mattis a fost împotrivă”.
Cu toate acestea, având în vedere că armata rusă a devenit adânc înrădăcinată în Siria din 2015 şi, din moment ce Putin a promis că nu va permite Occidentului să-şi finalizeze presiunea pentru schimbarea regimului, ne întrebăm cât de exact este Trump când afirmă că „a avut o oportunitate să-l elimine”.
Administraţia Trump a bombardat Siria în două ocazii, după ce regimul Assad a fost acuzat că ar fi folosit armele chimice – iar atacul din 2018 a implicat peste 100 de rachete de croazieră Tomahawk. În primă instanţă, în aprilie 2017, fiica sa Ivanka ar fi influenţat decizia.
NBC a raportat în aprilie 2017: decizia lui Donald Trump de a bombarda Siria a fost influenţată de fiica sa, Ivanka, fiind „revoltată” de presupusul atac cu arme chimice din ţară, a declarat unui ziar britanic unul dintre fiii preşedintelui.
Politica administraţiei Trump faţă de Siria este una dintre cele mai inconsecvente ale SUA. Pe de o parte Trump a promis că va „aduce trupele acasă”, în timp ce, mai recent, Donald Trump menţine controlul asupra unei zone vaste de câmpuri petroliere siriene, blocând capacitatea de relansare economia a Siriei măcinate de război civil.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
8 comments