Istorie: nazismul din timpul lui Adolf Hitler a fost finanțat și sprijinit de către Wall Street, Federal Reserve, Rockefeller, Bush, IBM, etc.

Walther Rathenau in Wiener Freie Presse, 24 decembrie 1921:

„Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii „

Woodrow Wilson:

“Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comertului si productiei, se tem de ceva. Ei stiu ca undeva exista o putere atât de organizata, atât de subtila, atât de atenta, atât de completa, de perseverenta încât nu au curajul sa o vorbeasca de rau sau sa o condamne, decât în soapta.“

Louis Thomas McFadden (1876-1936), Chairman al United States House Committee on Banking and Currency (1920-1931):

“Dupa primul razboi mondial Germania a cazut in mainile bancherilor internationali care acum o conduc si o aprovizioneaza dar o si imobilizeaza. I-au cumparat industria, i-au luat resursele, ii controleaza industria si utilitatile publice.

Bancherii internationali subventioneaza actualul guvern al Germaniei si de asemenea aprovizioneaza fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit in campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompati spre Germania. Cu totii ati auzit de cheltuielile ce au loc in Germania: locuinte moderniste, marele ei planetarium, salile ei de gimnastica, bazinele de inot, autostrazile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost facute cu banii nostri. Toate acestea au fost daruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board.

Federal Reserve Board a pompat atat de multe miliarde de dolari spre Germania, incat nici nu indraznesc sa spuna suma totala.”

Tot el acuza bancherii de pe Wall Street ca au subventionat Revolutia Bolsevica prin intermediul Federal Reserve Board si ca au cauzat deliberat Marea Depresie. A platit insa pentru lupta sa. Odata s-a tras asupra lui iar mai apoi a fost otravit…

 

Global Research: History: Adolph Hitler was Financed by Wall Street, the U.S. Federal Reserve and the Bank of England

Istorie: Adolph Hitler a fost finanțat de către Wall Street, Rezerva Federală a SUA și Banca Angliei

Investițiile SUA în Germania nazistă. Rockefeller a finanțat campania electorală a lui Adolf Hitler

De Yuri Rubtsov și Prof. Michel Chossudovsky, 21 Noiembrie 2023, Global Research

Publicat inițial de Global Research în mai 2016, acest articol atent cercetat de Yuri Rubtsov face lumină asupra rolului Wall Street și al Rezervei Federale a SUA în finanțarea guvernului nazist al lui Adolph Hitler.

Introducere, de Global Research

De la Primul Război Mondial până în prezent: datoria exprimată în dolari a fost forța motrice din spatele tuturor războaielor conduse de SUA.

Creditorii de pe Wall Street sunt principalii actori.

Aceștia s-au aflat cu fermitate în spatele Germaniei naziste. Ei au finanțat Operațiunea Barbarossa și invazia Uniunii Sovietice în anul 1941.

Acordul secret din anul 1932: Wall Street finanțează partidul nazist al lui Hitler

„La 4 ianuarie 1932, a avut loc o întâlnire între finanțatorul britanic Montagu Norman (guvernatorul Băncii Angliei), Adolf Hitler și Franz Von Papen (care a devenit cancelar câteva luni mai târziu, în mai 1932). În cadrul acestei întâlniri, s-a ajuns la un acord privind finanțarea Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP sau Partidul Nazist).

La această reuniune au participat, de asemenea, factori de decizie politică din SUA și frații Dulles, lucru pe care biografii acestora nu le place să îl menționeze.

Un an mai târziu, la 14 ianuarie 1933, a avut loc o altă întâlnire între Adolf Hitler, finanțistul Germaniei baronul Kurt von Schroeder, cancelarul Franz von Papen și consilierul economic al lui Hitler, Wilhelm Keppler, unde programul lui Hitler a fost aprobat în totalitate.” (Y. Rubtsov, textul de mai jos)

Odată cu accederea lui Adolph Hitler în funcția de cancelar, în martie 1933, a fost inițiat un program masiv de privatizare care poartă amprentele celor de pe Wall Street.

Dr. Hjalmar Schacht – numit din nou în martie 1933 de către Adolf Hitler în funcția de președinte al Reichsbank – a fost invitat la Casa Albă (mai 1933) de către președintele Franklin D. Roosevelt.

„După întâlnirea sa cu președintele SUA și cu marii bancheri de pe Wall Street, America a alocat Germaniei noi împrumuturi în valoare totală de 1 miliard de dolari.” [echivalentul a 23,7 miliarde de dolari în 2023, estimare PPP] (Y. Rubtsov, op cit)

Deutsche Reichsbahn (Căile Ferate Germane), a fost privatizată. Guvernul nazist a vândut companiile de construcții navale deținute de stat, infrastructura de stat și utilitățile publice.

Cu o înclinație ‘nazi-liberală’, – fără îndoială cu ‘condiționalități’ – programul de privatizare a fost negociat cu creditorii germani de pe Wall Street. Mai multe instituții bancare importante, inclusiv Deutsche Bank și Dresden Bank, au fost, de asemenea, privatizate.

„Guvernul Partidului Nazist a vândut proprietatea publică către mai multe firme de stat, la mijlocul anilor 1930. Aceste firme aparțineau unei game largi de sectoare: siderurgie, minerit, bănci, utilități publice locale, șantiere navale, linii navale, căi ferate etc.

În plus, furnizarea unor servicii publice care erau produse de guvern înainte de anii 1930, în special servicii sociale și legate de muncă, a fost transferată către sectorul privat, în principal către organizații din cadrul partidului.” (Germa Bel, Universitatea din Barcelona)

Veniturile din programul de privatizare au fost folosite pentru a rambursa datoriile restante, precum și pentru a finanța complexul industrial militar al Germaniei naziste.

Numeroase conglomerate americane au investit în industria de armament a Germaniei naziste, inclusiv Ford și General Motors:

„Atât General Motors, cât și Ford insistă asupra faptului că poartă o responsabilitate redusă, sau chiar inexistentă, pentru operațiunile filialelor lor germane, care controlau 70% din piața auto germană la izbucnirea războiului în anul 1939 și care s-au retehnologizat rapid pentru a deveni furnizori de material de război pentru armata germană.

… În anumite cazuri, managerii americani atât ai GM, cât și ai Ford au fost de acord cu transformarea uzinelor lor germane în producție militară într-o perioadă în care documentele guvernului american arată că aceștia încă se împotriveau apelurilor administrației Roosevelt de a intensifica producția militară în uzinele lor din țară.” (Washington Post, 30 noiembrie 1998)

‘O faimoasă familie americană’ în pat cu dușmanul. Rolul lui Prescott Bush

Semnificativ: ‘O faimoasă familie americană’ a făcut avere de pe urma naziștilor, potrivit analizei istorice documentate a lui John Loftus.

Prescott Bush (bunicul lui George W. Bush) a fost partener la Brown Brothers Harriman & Co., și director al Union Banking Corporation, strâns legată de interesele corporațiilor germane, inclusiv Thyssen Stahl, o importantă companie implicată în industria de armament a celui de-al Treilea Reich.

Legăturile familiei Bush cu economia de război a Germaniei naziste au fost scoase la iveală pentru prima dată la procesele de la Nürnberg, în mărturia magnatului oțelului din Germania nazistă, Fritz Thyssen.

Senatorul Prescott Bush cu fiul său George H. Walker Bush. (anii 1950)

Thyssen a fost partenerul bunicului lui George W. Bush, Prescott Bush:

„Din 1945 până în 1949, la Nürnberg, în zona americană din Germania ocupată a început unul dintre cele mai lungi și, după cum se pare acum, cele mai inutile interogatorii ale unui suspect de crime de război nazist.

Magnatul multimiliardar al oțelului, Fritz Thyssen – omul al cărui combinat siderurgic a fost inima rece a mașinii de război naziste – a vorbit, și a vorbit și a vorbit, cu o echipă comună de interogatori americani și britanici.

… Ceea ce anchetatorii aliați nu au înțeles niciodată a fost că nu i-au pus lui Thyssen întrebarea corectă. Thyssen nu avea nevoie de conturi bancare străine, deoarece familia sa deținea în secret un întreg lanț de bănci.

El nu a fost nevoit să își transfere activele naziste la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, tot ce a trebuit să facă a fost să transfere documentele de proprietate – acțiuni, obligațiuni, acte și trusturi – de la banca sa din Berlin, prin banca sa din Olanda, la prietenii săi americani din New York: Prescott Bush și Herbert Walker [socrul lui Prescott Bush]. Partenerii de crimă ai lui Thyssen au fost tatăl și [bunicul] unui viitor președinte al Statelor Unite [George Herbert Walker Bush].” (John Loftus, How the Bush family made its fortune from the Nazis: The Dutch Connection – Cum a făcut familia Bush avere de pe urma naziștilor: Legătura cu Olanda)

Publicul american nu a fost conștient de legăturile familiei Bush cu Germania nazistă, deoarece dosarul istoric a fost ascuns cu grijă de către mass-media. Cu toate acestea, în septembrie 2004, The Guardian a dezvăluit că:

„Bunicul lui George Bush, răposatul senator american Prescott Bush, a fost director și acționar al unor companii care au profitat de pe urma implicării lor cu finanțatorii Germaniei naziste. …

Afacerile sale, care au continuat până când bunurile companiei sale au fost confiscate în anul 1942, în conformitate cu Legea privind comerțul cu inamicul, au dus, mai bine de 60 de ani mai târziu, la o acțiune civilă pentru despăgubiri intentată în Germania împotriva familiei Bush de către doi foști muncitori sclavi la Auschwitz, și din cauza unui zvon de controversă preelectorală.”

(Ben Aris și Duncan Campbell, How the Bush’s Grandfather Helped Hitlers Rise to Power – Cum a ajutat bunicul lui Bush la ascensiunea lui Hitler la putere, Guardian, 25 septembrie 2004)

Captură de ecran, The Guardian

Dovezile privind legăturile familiei Bush cu nazismul au fost disponibile cu mult înainte ca George Herbert Walker Bush (senior) și George W. Bush să intre în politică.

Presa americană a rămas complet mută. Potrivit lui John Buchanan (New Hampshire Gazette, 10 octombrie 2003):

„După 60 de ani de neatenție și chiar de negare din partea presei americane, documente guvernamentale recent descoperite în Arhivele Naționale și în Biblioteca Congresului dezvăluie că Prescott Bush, bunicul președintelui George W. Bush, a fost partener de afaceri și agent bancar american al arhitectului financiar al mașinăriei de război naziste din 1926 până în 1942, când Congresul a luat măsuri agresive împotriva lui Bush și a partenerilor săi „naționali”.

Documentele arată, de asemenea, că Bush și colegii săi, conform rapoartelor Departamentului de Trezorerie al SUA, au încercat să ascundă alianța lor financiară cu industriașul german Fritz Thyssen, un baron al oțelului și cărbunelui care, începând cu mijlocul anilor 1920, a finanțat personal ascensiunea lui Adolf Hitler la putere prin subminarea principiilor democratice și a legilor germane. Mai mult, documentele declasificate demonstrează că Bush și asociații săi, printre care se numărau E. Roland Harriman, fratele mai mic al simbolului american W. Averell Harriman, și George Herbert Walker, străbunicul din partea mamei al președintelui Bush, și-au continuat afacerile cu magnatul industrial german timp de aproape un an după ce SUA au intrat în război.”

În timp ce activele companiei lui Prescott Bush, și anume Union Banking Corporation, au fost confiscate în anul 1942, în conformitate cu Legea privind comerțul cu inamicul (a se vedea mai jos), bunicul lui George W. Bush nu a fost niciodată urmărit penal pentru afacerile sale cu Germania nazistă.

„[Ordinul de intrare în drepturi numărul 248]

ÎNTREGUL CAPITAL SOCIAL AL UNION BANK- ING CORPORATION ȘI ANUMITE DATORII ALE ACESTEIA

Sub autoritatea Legii privind comerțul cu dușmanii, cu modificările ulterioare, și a Ordinului executiv nr. 9095, cu modificările ulterioare1 , și în conformitate cu legea, subsemnatul, în urma unei investigații, constatând:

(a) Că bunurile descrise după cum urmează:

Întregul capital social al Union Banking Corporation, o corporație din New York, New York, New York, New York, care este o întreprindere comercială din Statele Unite, constând în 4.000 de acțiuni de capital social comun cu o valoare nominală de 100 de dolari, ale căror nume ale proprietarilor înregistrați și, respectiv, numărul de acțiuni deținute de aceștia sunt următoarele:

Nume

Roland Harriman…

Cornelius Lievense…

Harold D. Pennington…

Ray Morris…

Prescott S. Bush…

J. Kouwenhoven…

Johann G. Groeninger…

Total 4000

17 F.R. 5205.”

„În anul 1952, Prescott Bush a fost ales în Senatul SUA, fără ca presa să relateze despre trecutul său nazist, bine ascuns.

Nu există nicio înregistrare a vreunei relatări în presa americană despre legătura dintre Bush și naziști în timpul campaniilor politice conduse de George Herbert Walker Bush, Jeb Bush sau George W. Bush, cu excepția unei scurte mențiuni într-un articol fără legătură cu acesta din Sarasota Herald Tribune în noiembrie 2000 și a unei relatări scurte, dar inexacte, în The Boston Globe în 2001.” (John Buchanan, op. cit.)

Până la Pearl Harbor (decembrie 1941), Wall Street a făcut comerț cu Germania.

În urma Pearl Harbor (1941-1945), Standard Oil ‘făcea comerț cu inamicul’, vânzând petrol Germaniei naziste prin intermedierea așa-numitelor ‘țări neutre’, printre care Venezuela și Argentina.

Fără aprovizionarea cu petrol a Germaniei naziste de către Standard Oil din New Jersey, cel de-al Treilea Reich nu ar fi putut invada Uniunea Sovietică.

Michel Chossudovsky, 21 noiembrie 2023

***

Istorie: Hitler a fost finanțat de către Rezerva Federală și Banca Angliei,

De Yuri Rubtsov, Mai 2016

Al Doilea Război Mondial: Acum mai bine de 80 de ani a început cel mai mare măcel din istorie.

Dacă dorim să abordăm problema ‘responsabilității pentru război’, atunci trebuie să răspundem mai întâi la următoarele întrebări cheie:

• Cine i-a ajutat pe naziști să ajungă la putere?
• Cine i-a trimis pe drumul lor spre o catastrofă mondială?

Întreaga istorie a Germaniei de dinainte de război arată că punerea în aplicare a politicilor ‘necesare’, a fost gestionată de turbulențele financiare în care a fost cufundată lumea în urma Primului Război Mondial.

Structurile cheie care au definit strategia de dezvoltare postbelică a Occidentului au fost instituțiile financiare centrale ale Marii Britanii și Statelor Unite – Banca Angliei și Sistemul Federal de Rezerve (FRS) – și organizațiile financiare și industriale asociate, create ca mijloc de a stabili un control absolut asupra sistemului financiar al Germaniei și capacitatea sa de a controla procesele politice din Europa Centrală.

Pentru a pune în aplicare această strategie, s-au avut în vedere următoarele etape:

• Între anii 1919 și 1924 – pregătirea terenului pentru investiții financiare americane masive în economia germană;
• Între anii 1924 și 1929 – stabilirea controlului asupra sistemului financiar al Germaniei și susținerea financiară a nazismului (național-socialism);
• Din 1929 până în 1933 – provocarea și declanșarea unei crize financiare și economice profunde și asigurarea venirii la putere a naziștilor;
• În perioada anilor 1933-1939 – cooperarea financiară cu guvernul nazist și susținerea politicii externe expansioniste a acestuia, cu scopul de a pregăti și declanșa un nou război mondial.

‘Reparațiile de război’ ale Primul Război Mondial

În prima etapă, principalele pârghii pentru a asigura pătrunderea capitalului american în Europa au început cu datoriile de război din Primul Război Mondial și cu problema strâns legată de reparațiile germane.

După intrarea oficială a SUA în primul război mondial, acestea au acordat aliaților (în principal Anglia și Franța) împrumuturi în valoare de 8,8 miliarde de dolari. Suma totală a datoriilor de război, inclusiv împrumuturile acordate Statelor Unite în anii 1919-1921, a fost de peste 11 miliarde de dolari.

Pentru a rezolva această problemă, națiunile creditoare au încercat să impună condiții extrem de dificile pentru plata reparațiilor de război pe seama Germaniei. Acest lucru a fost cauzat de fuga capitalului german în străinătate și de refuzul de a plăti impozite, ceea ce a dus la un deficit al bugetului de stat care a putut fi acoperit doar prin producția în masă de mărci germane negarantate.

Rezultatul a fost prăbușirea monedei germane – ‘marea inflație’ din 1923, când dolarul valora 4,2 trilioane de mărci. Industriașii germani au început să saboteze în mod deschis toate activitățile de plată a obligațiilor de reparații, ceea ce a provocat în cele din urmă faimoasa ‘criză a Ruhr-ului’ – ocuparea franco-belgiană a Ruhr-ului în ianuarie 1923.

Elitele conducătoare anglo-americane, pentru a lua inițiativa în propriile mâini, au așteptat ca Franța să se implice într-o acțiune de aventură și să își dovedească incapacitatea de a rezolva problema. Secretarul de stat american Hughes a subliniat:

„Este necesar să așteptăm ca Europa să se maturizeze pentru a accepta propunerea americană.”

Noul proiect a fost dezvoltat în adâncurile ‘JP Morgan & Co.’, la indicațiile șefului Băncii Angliei, Montagu Norman. În centrul ideilor sale s-a aflat reprezentantul ‘Dresdner Bank’, Hjalmar Schacht, care l-a formulat în martie 1922, la sugestia lui John Foster Dulles (viitor secretar de stat în cabinetul președintelui Eisenhower) și consilier juridic al președintelui W. Wilson la Conferința de pace de la Paris.

Dulles a dat această notă administratorului șef ‘JP Morgan & Co.’, care l-a recomandat apoi pe H. Schacht în urma consultării cu Montagu Norman, guvernatorul Băncii Angliei.

În decembrie 1923, H. Schacht a devenit manager al Reichsbank și a avut un rol esențial în aducerea laolaltă a elitelor financiare anglo-americane și germane.

În vara anului 1924, la conferința de la Londra a fost adoptat proiectul cunoscut sub numele de ‘Planul Dawes’ (după numele președintelui comitetului de experți care l-a creat – bancher american și director al uneia dintre băncile grupului Morgan). El a cerut înjumătățirea reparațiilor și a rezolvat problema privind sursele de acoperire a acestora. Cu toate acestea, sarcina principală era asigurarea unor condiții favorabile pentru investițiile americane, ceea ce era posibil doar cu stabilizarea mărcii germane.

În acest scop, planul a acordat Germaniei un împrumut important de 200 de milioane de dolari, din care jumătate a fost acordat de JP Morgan.

În timp ce băncile anglo-americane au obținut controlul nu numai asupra transferului de plăți germane, ci și asupra bugetului, sistemului de circulație monetară și, în mare măsură, asupra sistemului de credit al țării.

Republica Weimar

Până în august 1924, vechea marcă germană a fost înlocuită de o nouă situație financiară stabilizată în Germania și, după cum scria cercetătorul G.D Preparta, Republica Weimar era pregătită pentru:

„cel mai pitoresc ajutor economic din istorie, urmat de cea mai amară recoltă din istoria lumii” – „un potop de neoprit de sânge american vărsat în venele financiare ale Germaniei”.

Consecințele acestei situații nu au întârziat să apară.

Acest lucru s-a datorat în primul rând faptului că reparațiile anuale trebuiau să acopere valoarea datoriei plătite de aliați, formată din așa-numitul ‘cerc absurd Weimar’.

Aurul pe care Germania îl plătea sub formă de reparații de război a fost vândut, amanetat și a dispărut în SUA, unde a fost returnat Germaniei sub forma unui plan de ‘ajutor’, care l-a dat Angliei și Franței, iar acestea, la rândul lor, trebuiau să plătească datoria de război a Statelor Unite. Apoi a fost suprapusă cu dobânzi și trimisă din nou în Germania. În cele din urmă, toți în Germania trăiau în datorii [erau îndatorați] , și era clar că, dacă Wall Street își retrăgea împrumuturile, țara ar fi suferit un faliment total.

În al doilea rând, deși creditul formal a fost emis pentru a asigura plata, acesta a reprezentat de fapt refacerea potențialului militar-industrial al țării.

Adevărul este că germanii au fost plătiți în acțiuni ale companiilor pentru împrumuturile acordate, astfel încât capitalul american a început să se integreze activ în economia germană.

Valoarea totală a investițiilor străine în industria germană în perioada 1924-1929 s-a ridicat la aproape 63 de miliarde de mărci de aur (30 de miliarde au fost reprezentate de împrumuturi), iar plata reparațiilor – 10 miliarde de mărci. 70% din venituri au fost asigurate de bancheri din Statele Unite, iar cele mai multe bănci erau din JP Morgan. Ca urmare, în 1929, industria germană era pe locul doi în lume, dar se afla în mare parte în mâinile principalelor grupuri financiar-industriale din America.

Investițiile SUA în Germania nazistă. Rockefeller a finanțat campania electorală a lui Adolf Hitler

‘Interessen-Gemeinschaft Farbenindustrie’, principalul furnizor al mașinii de război germane, a finanțat 45% din campania electorală a lui Hitler în anul 1930 și se afla sub controlul ‘Standard oil’ a lui Rockefeller.

Morgan, prin intermediul ‘General Electric’, controla industria radio și electrică germană prin AEG și Siemens (până în 1933, 30% din acțiunile AEG erau deținute de General Electric), prin intermediul companiei de telecomunicații ITT – 40% din rețeaua de telefonie din Germania.

În plus, aceștia dețineau 30% din acțiunile companiei producătoare de avioane ‘Focke-Wulf’.

‘General Motors’, care aparține familiei DuPont, a stabilit controlul asupra ‘Opel’.

Henry Ford a controlat 100% din acțiunile ‘Volkswagen’.

În anul 1926, cu participarea băncii lui Rockefeller, ‘Dillon, Reed & Co.’, a apărut al doilea monopol industrial ca mărime din Germania după ‘I.G. Farben’ – concernul metalurgic ‘Vereinigte Stahlwerke’ (Trustul Oțelului) Thyssen, Flick, Wolff, Feglera etc.

Cooperarea americană cu complexul militaro-industrial german a fost atât de intensă și generalizată încât, până în anul 1933, sectoarele cheie ale industriei germane și marile bănci, precum Deutsche Bank, Dresdner Bank, Danat-Bank (Darmstädter und Nationalbank) etc., se aflau sub controlul capitalului financiar american.

În același timp, se pregătea forța politică care urma să joace un rol crucial în planurile anglo-americane. Este vorba despre finanțarea partidului nazist și a lui Adolf Hitler personal.

După cum a scris fostul cancelar german Brüning în memoriile sale, încă din 1923, Hitler a primit sume importante din străinătate. Nu se știe unde s-au dus, dar au fost primite prin bănci elvețiene și suedeze.

De asemenea se știe că în anul 1922 la München a avut loc o întâlnire între A. Hitler și atașatul militar al SUA în Germania – căpitanul Truman Smith – care a întocmit un raport detaliat pentru superiorii săi de la Washington (din cadrul biroului de informații militare), în care vorbea în termeni elogioși despre Hitler.

Prin intermediul cercului de cunoștințe al lui Smith, Hitler a făcut cunoștință pentru prima dată cu omul de afaceri germano-american Ernst Franz Sedgwick Hanfstaengl, absolvent al Universității Harvard, care a jucat un rol important în formarea lui A. Hitler ca om politic, susținut de un sprijin financiar semnificativ, asigurându-i în același timp legături și comunicare cu personalități proeminente ale establishment-ului britanic.

Hitler a fost pregătit în politică, însă, în timp ce în Germania domnea sub Republica Weimar, partidul său a rămas la periferia vieții publice. Situația s-a schimbat dramatic odată cu începutul crizei financiare din anul 1929.

Încă din toamna anului 1929, după ce prăbușirea bursei americane a fost declanșată de Rezerva Federală, a început cea de-a treia etapă a strategiei establishmentului financiar anglo-american.

Rezerva Federală și JP Morgan au decis să nu mai acorde împrumuturi Germaniei, inspirate de criza bancară și de depresiunea economică din Europa Centrală. În septembrie 1931, Anglia a renunțat la etalonul aur, distrugând în mod deliberat sistemul internațional de plăți și tăind complet fluxul de „oxigen financiar” către Republica Weimar.

Dar un miracol financiar a avut loc cu partidul nazist: în septembrie 1930, ca urmare a unor donații mari de la Thyssen, ‘I.G. Farben’ și de la industriașul Emil Kirdorf (care era un susținător ferm al lui Adolf Hitler), partidul nazist a obținut 6,4 milioane de voturi și a ocupat locul al doilea în Reichstag, după care au fost activate investiții generoase din străinătate.

Principala legătură între marii industriași germani și finanțatorii străini, a devenit H. Schacht.

Acordul secret din anul 1932: Wall Street finanțează partidul nazist al lui Hitler

La 4 ianuarie 1932, a avut loc o întâlnire între finanțatorul britanic Montagu Norman (guvernatorul Băncii Angliei), Adolf Hitler și Franz Von Papen (care a devenit cancelar câteva luni mai târziu, în mai 1932). În cadrul acestei întâlniri, s-a ajuns la un acord privind finanțarea Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP sau Partidul Nazist).

La această reuniune au participat, de asemenea, factori de decizie politică din SUA și frații Dulles, lucru pe care biografii acestora nu le place să îl menționeze.

Un an mai târziu, la 14 ianuarie 1933, a avut loc o altă întâlnire între Adolph Hitler, finanțistul Germaniei, baronul Kurt von Schroeder, cancelarul Franz von Papen și consilierul economic al lui Hitler, Wilhelm Keppler, în cadrul căreia programul lui Hitler a fost aprobat în totalitate.

Aici s-a rezolvat în cele din urmă problema transferului de putere către naziști, iar la 30 ianuarie 1933 Hitler a devenit cancelar. A început astfel punerea în aplicare a celei de-a patra etape a strategiei.

Atitudinea elitelor conducătoare anglo-americane în raport cu noul guvern nazist a fost foarte înțelegătoare.

Atunci când Hitler a refuzat să plătească reparațiile, ceea ce, firește, a pus sub semnul întrebării plata datoriilor de război, nici Marea Britanie, nici Franța nu i-au arătat pretențiile de plată.

Mai mult, după vizita sa în Statele Unite din mai 1933, H. Schacht a redevenit șeful Reichsbank, iar după întâlnirea sa cu președintele american și cu marii bancheri de pe Wall Street, America a alocat Germaniei noi împrumuturi în valoare totală de 1 miliard de dolari.

În iunie, în timpul unei călătorii la Londra și a unei întâlniri cu Montagu Norman, Schacht a solicitat, de asemenea, un împrumut britanic de 2 miliarde de dolari, precum și o reducere și încetare a plăților pentru împrumuturile vechi.

Astfel, naziștii au obținut ceea ce nu au putut obține cu guvernul anterior.

În vara anului 1934, Marea Britanie a semnat acordul de transfer anglo-german, care a devenit unul dintre fundamentele politicii britanice față de cel de-al Treilea Reich, iar la sfârșitul anilor 1930, Germania a devenit principalul partener comercial al Angliei.

Banca Schroeder a devenit principalul agent al Germaniei în Marea Britanie, iar în anul 1936, biroul său din New York s-a asociat cu Rockefeller pentru a crea banca de investiții ‘Schroeder, Rockefeller & Co.’, pe care Times Magazine a numit-o ‘axa de propagandă economică a axei Berlin-Roma’.

După cum Hitler însuși a recunoscut, el și-a conceput planul său de patru ani pe baza împrumuturilor financiare străine, așa că acest lucru nu i-a inspirat niciodată cea mai mică îngrijorare.

În august 1934, compania americană Standard Oil [deținută de Rockefeller] din Germania a achiziționat 730.000 de acri de teren și a construit mari rafinării de petrol care au aprovizionat naziștii cu petrol. În același timp, Germania a primit în secret din Statele Unite cele mai moderne echipamente pentru fabricile de avioane, care urmau să înceapă producția de avioane germane.

Germania a primit un număr mare de brevete militare de la firmele americane ‘Pratt and Whitney’, ‘Douglas’, ‘Curtis Wright’, iar tehnologia americană a construit ‘Junkers-87’. În anul 1941, când cel de-al Doilea Război Mondial făcea ravagii, investițiile americane în economia Germaniei se ridicau la 475 de milioane de dolari. ‘Standard oil’ a investit – 120 de milioane de dolari, ‘General Motors’ – 35 de milioane de dolari, ITT – 30 de milioane de dolari, iar Ford – 17,5 milioane de dolari.

Strânsa cooperare financiară și economică dintre cercurile de afaceri anglo-americane și cele naziste a fost fundalul pe fondul căruia, în anii 1930, o politică de reconciliere a dus la cel de-al Doilea Război Mondial.

Astăzi, elitele financiare ale lumii au pus în aplicare Marea Depresiune 2.0 [2008], cu o tranziție ulterioară către o ‘Noua Ordine Mondială’.

Iuri Rubtsov este doctor în științe istorice, academician al Academiei ruse de științe militare și membru al Asociației internaționale a istoricilor celui de-al Doilea Război Mondial.

Traducere din limba rusă (în limba engleză) de Ollie Richardson pentru Fort Russ. (referințele nu sunt disponibile în această versiune a articolului)

ru-polit.livejournal (articolul original din anul 2009)

 

Comentariu saccsiv:

Consider textul util deoarece demonstreaza ca varianta cu care a fost indoctrinata opinia publica, precum ca Germania s-a ridicat din dezastrul in care era dupa primul razboi mondial doar construind autostrazi, este falsa prin omisiunile esentiale.

In completarea articolului de mai sus (pentru o mai buna intelegere a evenimentelor, ele vor fi prezentate cronologic):

Text lung pentru un inceput de studiu fundamental. Despre cine a finantat Revolutia Bolsevica si de ce, despre Scoala de la Frankfurt, despre stanga si falsa “dreapta”, despre pioni albi si pioni negri, etc.

In preambul, un citat din Winston Churchill, “Zionism versus Bolshevism” in Illustrated Sunday Herald, februarie 1920:

“Din zilele lui Weishaupt, Karl Marx, Trotki, Bela Kuhn, Rosa Luxemburg si Ema Goldman, conspiratia acestei lumi a luat amploare. Aceasta conspiratie a jucat un rol recunoscut în Revolutia Franceza. A fost izvorul fiecarei miscari subversive în secolul 19. Si acum, în sfârsit, aceasta banda de personalitati extraordinare din lumea interlopa a marilor orase din Europa si America i-a tras de par pe rusi si au devenit conducatorii acelui enorm imperiu.“

In continuare, iata ce putem citi in articolul The Bolshevik Color Revolution of 1917 and Prigozhin’s 2023 Gambit: Trotsky, Russell, and the War on Civilization de pe Global Research: 

Revoluția Bolșevică Colorată din anul 1917 și tactica lui Prigojin din anul 2023: Troțki, Russell și Războiul contra Civilizației

De Matthew Ehret-Kump, 29 Iunie 2023, Global Research

Stapanii banilor: Creatura din Jekyll Island

Walther Rathenau (1867 – 1922), industrias si politician evreu din Germania:

„Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii„

Lungul material de mai jos trebuie citit incet si cu rabdare. Este din categoria fundamental si enciclopedic.

Sa continuam seria stapanii banilor, inceputa anul acesta cu articolul STAPANII BANILOR: Datoria statelor este de peste 300 000 de miliarde dolari / In comparatie cu acesti papusari, Bill Gates este un pârț iar Big Pharma un mizilic, cu detalii despre personajele care au creat Federal Reserve (care nu este un soi de agentie guvernamentala, ci pur si simplu un cartel).

In preambul, sa vedem ce zice despre treaba asta G. Edward Griffin:

Mai sus este doar o parte a interviului. Integral il puteti viziona la:

https://www.c-span.org/video/?307278-10/the-creature-jekyll-island

Iata si transcriptul variantei integrale:

Rep: Cartea de pe ecran a fost scrisă pentru prima dată în 1994 dar vede acum tiparul pentru a 32-a oară – aceasta este a cincea ediție – iar autorul este G. Edward Griffin, care este alături de noi aici, pe Book TV la C-SPAN 2, în Las Vegas.

Domnule Griffin, cine este creatura din Insula Jekyll sau ce este aceasta creatură?

G.E.G.:…Da, sau ce este această creatură… Încă mă amuză acest titlu, gândindu-mă că dacă cineva vede cartea în librărie ar putea crede că este o continuare a Jurassic Park sau ceva de genul acesta, însă creatura din Insula Jekyll este Sistemul Rezervei Federale a SUA (FED) iar motivul legăturii cu Insula Jekyll se datorează unuia dintre cele mai interesante lucruri despre Rezerva Federală, și anume că a fost creată pe Insula Jekyll, o insulă reală, aflată în largul coastei Georgiei. Pe acea insulă, în 1910, s-a adunat un mic grup de bărbați cu misiunea de a schița ceea ce în final va deveni Legea Rezervei Federale… Văd că prezentați și fotografii… Da, aceștia sunt indivizii iar lucrul ciudat despre această mică felie de istorie este că proiectul de lege al Rezervei Federale a fost prezentat poporului american ca un act legislativ prin care bancherii mari și răi urmau să fie controlați dar nu și-au dat seama că de fapt bancherii mari și răi, la care va uitați chiar acum și care reprezentau crema marii puteri bancare, chiar ei erau aceia care se ocupau cu scrierea proiectului de lege!

Rep.: Cine sunt acești șase domni, domnule Griffin? Dacă ați putea să ne faceți o prezentare…

G.E.G.: În primul rând, senatorul Aldrich, este singurul care nu era bancher, el era politicianul, se ocupa de partea politică a proiectului de lege…

Rep.: Dar totodată era și socrul lui John Rockefeller…

G.E.G.: John Rockefeller, da… Avea legături foarte strânse cu breasla bancară și cu complexul industrial, fiind la rândul lui un tip foarte bogat, probabil una dintre cele mai importante figuri politice din Statele Unite. Desigur, Woodrow Wilson era președintele Statelor Unite în acele vremuri. Restul acestor oameni sunt toți bancheri și au reprezentat dinastiile JP Morgan, Rockefeller și Williams, aveau legături cu Kuhn Loeb, ceea ce înseamnă că erau conectați și cu Rothschild din Anglia și Franța. Paul Warburg a fost acolo iar el avea legături cu fratele său Max, care era șeful serviciilor bancare, al consorțiului bancar Warburg din Germania și Țările de Jos. Deci, ceea ce avem aici este un grup internațional reprezentând finanțele internaționale și dacă ai fi vrut să aduni elita bancherilor mari și răi ai lumii, aceștia erau cei mai potriviți.

G.E.G.: Ce s-a întâmplat, de fapt: ei știau că urma un soi de mutare cu scopul de a controla sistemul bancar. Știau că urma să se adopte în Congres un fel de lege care să reglementeze operațiunile bancare așa încât, în loc să stea deoparte prostește și să-și spună „Să sperăm că n-o să fie prea rău”, au decis să preia ei conducerea, zicând: „Noi vom fi aceia care vom scrie legea, noi vom fi aceia care ne vom asigura ca va fi așa cum vrem noi”. Despre asta este vorba. Așa că s-au dus în Insula Jekyll, fără știrea nimănui, la o ședință în mare secret – foarte mulți ani după aceea au negat că au fost acolo – și în care, practic, au scris Legea Rezervei Federale în 1910, după care au promovat-o timp de trei ani, până au obținut aprobarea Congresului.

[Legea Rezervei Federalea fost adoptată de cel de-al 63-lea Congres al Statelor Unite și semnată de președintele Woodrow Wilson la 23 decembrie 1913. Legea a creat Sistemul Rezervei Federale, sistemul bancar central al Statelor Unite. https://en.wikipedia.org/wiki/Federal_Reserve_Act]

Rep: În ​​1910 William Howard Taft era încă Președintele SUA. Cei șase domni care s-au dus acolo: republicanul  Nelson Aldrich, Henry Davison – partener principal al lui JP Morgan, A. Piatt Andrew – asistentul secretarului Trezoreriei, Frank Vanderlip -Președinte al Național City Bank of New York, Benjamin Strong – reprezentant al JP Morgan și Paul Warburg – partener și reprezentant al intereselor familiilor Rothschild și Warburg din Europa. Dumneavoastră scrieți că, practic, erau prezenți acolo cei care controlau un sfert din întreaga bogăție a lumii…

G.E.G.: … Din întreaga lume, da! E o afirmație incredibilă dar ea nu îmi aparține ci este a jurnaliștilor din acele vremuri, care au scris despre acești oameni, nu în legătură cu Federal Reserve, ci despre faptul că erau bancheri de frunte. Vorbeau, de exemplu, despre grupul de pe Insula Jekyll, apoi despre acești bancheri în special, despre companiile de investiții ale Kuhn, Loeb et. Co și așa mai departe… Ei spuneau că acești oameni, atât în mod direct prin puterea pe care o aveau în mâini dar și indirect, prin banii care se concentrau în aceste companii de investiții precum cele de asigurări sau prin bănci, prin toate acestea puse la un loc controlau un sfert din averea întregii lumi. Să știți că, de atunci încoace, această concentrare nu a făcut decât să crească…

Rep.: Domnule Griffin, la vremea când legea a fost dezbătută în Congres, era privită ca un fapt controversat, despre care să vuiască presa din acele vremuri?

G.E.G.: Da, a fost, și s-a bucurat de multă publicitate în acele vremuri. Au fost multe discuții… erau persoane care înțelegeau cumva că sistemul bancar are o influență în această inițiativă legislativă… Când senatorul Aldrich a lansat prima dată proiectul de lege, el a fost numit Legea Aldrich și n-a fost bine deloc…! Warburg îi tot spunea: „Nelson, nu face asta! Oamenii știu că ești republican, că ești bogat și că ai legături cu companiile astea de investiții. Nu-i spune «Legea Aldrich»!”. Se pare însă că și Aldrich avea orgoliul lui si probabil că și-a spus: „Sunt o persoană foarte respectată…” și așa mai departe… așa încât a numit-o totuși Legea Aldrich. Ei bine, atunci au început disputele… Oamenii au început să spună exact ceea ce bănuise Warburg că vor spune… Atunci a fost momentul când au trebuit s-o retragă, pentru că generase un puternic curent de opoziție. Apoi au redepus-o în Congres, era aproape aceeași lege, dar avea de partea ei și niște democrați: Carter, Glass… a fost numită Legea Carter-Glass… și de data asta a fost bine, lumea îi privea pe democrați ca pe niște muncitori din greu, îmbrăcați în salopete, cu negreală sub unghii, genul lui Ted Kennedy… A funcționat! Ideea este că subterfugiul a dat roade, legea fiind acum girată de cei care-i reprezentau pe oamenii obișnuiți, și așa au reușit s-o promoveze.

Rep: Așadar, în viziunea dumneavoastră, Legea Rezervei Federale s-a bazat de la început pe o manipulare?

G.E.G.: Categoric a fost vorba de manipulare! Este o mostră de strălucită strategie. Oamenii ăștia nu erau proști deloc, erau foarte buni psiho-politicieni, erau buni strategi… De fapt, în timp ce legea era dezbătută în Congres, unii dintre autorii legii au ieșit în public și țineau discursuri – știind că ele vor fi difuzate în presă, erau intervievați de jurnaliști, și spuneau: „Legea asta…” – pe care chiar ei o scriseseră în secret și nimeni nu știa asta – „…legea asta nu va face bine afacerilor, nu va fi bună pentru America!”. Ei realmente au comis înșelătoria asta, știind foarte bine că omul obișnuit, citind în presă părerea lor, își va spune: „Bancherilor ăstora mari nu le place legea asta, înseamnă că s-ar putea să fie bună!”. Tipii ăștia au fost geniali și așa au reușit.

Rep.: Vă întrebați, în cartea dumneavoastră Creatura din Insula Jekyll, ce este Rezerva Federală a SUA. Care este răspunsul dumneavoastră la această întrebare?

G.E.G.: Ei bine, este un cartel. Nu este vreo agenție guvernamentală, are doar aspectul uneia și s-au străduit mult să-i creeze „fațada” asta. Totuși, are putere guvernamentală, pentru că Congresul a votat în favoarea conferirii acestei puteri. În esență, în subteran, este un cartel. Nu e cu nimic diferit de un cartel al bananelor sau unul al petrolului sau al zahărului, doar că e un cartel în domeniul bancar. S-au adunat împreună, au desenat regulile propriei lor industrii, și-au reglementat singuri afacerile din domeniul lor – este ceea ce fac cartelurile – apoi au trimis Congresului legea, au șters de pe antet „Cartelul Bancar” și au pus în loc „Legea Rezervei Federale”. Congresul a aprobat-o și de aceea noi avem impresia că Rezerva Federală este un organism guvernamental, asta pentru că daca nu te supui regulilor pe care chiar ei le-au scris pentru industria lor, mergi la închisoare, așa că dă impresia unei agenții guvernamentale. Dar, ca să răspund întrebării dumneavoastră, în esență este un cartel bancar!

Rep.: Când ați devenit interesat de acest subiect?

G.E.G.: Ooo, Doamne…! Am început să fiu interesat de subiect pe la mijlocul anilor ’60, am produs câteva documentare cu buget restrâns…. Știți, un bun documentar ar fi fost despre inflație…! Care este cauza inflației? Nu eram nici eu prea sigur despre asta dar intuiam că trebuie să aibă legătură cu banii din circulație. Așa că am început să fac cercetările proprii, nu am produs niciodată documentarul dar atunci am căpătat interesul pentru acest subiect… aveam o cutie plină cu notițe… Oricum, la un moment dat am redeschis cutia și am început să vorbesc despre asta, e ceva care a venit și a crescut din mers, cu cât înaintam mai mult, cu atât înțelegeam că este un subiect foarte important pentru viitorul țării noastre.

Rep: Scrieți în Creatura de pe Insula Jekyll ca FDIC nu înseamnă „asigurări”. Ce înseamnă?

[FDIC, Federal Deposit Insurance Corporation – Compania Federală de Asigurare a Depozitelor, o agenție guvernamentală creată de Congresul American pentru menținerea stabilității și încrederii populației în sistemul financiar american; n.tr]

G.E.G.: Este o întrebare grea. Cum să vă spun, când supra-asiguri un lucru sau când îl asiguri până când nu mai există niciun risc, exista tendința ca exact evenimentul pentru care te-ai asigurat să se întâmple. Știți cum era bancul acela, cu cel care avea un magazin, îl asigură pentru un milion de dolari și a doua zi îi ia foc magazinul. Se numește hazard moral. E un nume pe care industria asigurărilor l-a inventat. Deci, in primul rând, atunci când înființezi o agenție guvernamentală care garantează că băncile nu pot da faliment iar ea va lua din banii contribuabililor și va „reîntregi” băncile dacă acestea traversează vreo criză sau se întâmplă ceva, practic încurajezi băncile să facă investiții riscante, să acorde credite riscante, pentru că, până la urmă, ce au de pierdut? Ele știu că nu vor fi lăsate să suporte consecințele propriilor lor fapte… În al doilea rând, FDIC nu este o companie de asigurări întrucât ea nu evaluează serios băncile, cu alte cuvinte, băncile care riscă mai mult nu plătesc prime de asigurare mai mari decât cele mai conservatoare. Ele toate plătesc aceleași prime, așa că avem de-a face  cu o altă formă de hazard moral: băncile consevatoare, care fac tot ce-i mai bun in interesul acționarilor și al investitorilor, obțin profituri mai mici pe când băncile nesăbuite, care dau credite nesăbuite, fac bani mai mulți. În acest caz, băncile conservatoare pot spune: „E mai bine să fim și noi nesăbuite”. Întregul sector bancar tinde să devină așa. Este un mod direct de a explica ce se întâmplă în industria noastră bancară timp de… la anul Rezerva Federală va împlini 100 de ani… deci, ceea ce se întâmplă în sectorul nostru bancar de 100 de ani.

Rep.: Domnule Griffin, ce credeți că ar trebui făcut cu FED-ul (Rezerva Federală), în viziunea dumneavoastră?

G.E.G.: Cu FED-ul nu poate fi făcut decât un singur lucru. Amintiți-vă ce este el cu adevărat: este un cartel. Un cartel care deține puterea banilor noștri. FED-ul trebuie desființat! Nu există vreo cale de mijloc. Nu poți da unor oameni puterea de a crea bani din nimic și să te aștepți ca acei oameni să nu devină corupți. Nu are importanță dacă sunt bancheri sau politicieni, dacă dai o asemenea putere oamenilor, ei vor ajunge până la urmă corupți. Rezerva Federală este un cartel și consider că America trebuie să-l desființeze înainte ca el să desființeze America!

Rep.: Este posibil din punct de vedere politic acest lucru?

G.E.G.: În acest moment nu este posibil din punct de vedere politic pentru că omul de rând nu înțelege, așa că nu ar susține o asemenea măsură, dar devine din ce în ce mai posibil. Cu fiecare lună și, cu siguranță, cu fiecare an care trece, pe măsură ce tot mai mulți oameni realizează că sistemul nostru bancar se bazează pe înșelăciune și că toate aceste răscumpărări și toate programele de stimulare create cu banii noi fabricați, nu îi ajută pe oameni. Asta pune din ce în ce mai mulți pe oameni pe gânduri și asta face ca să fie din ce în ce mai posibilă din punct de vedere politic desființarea FED. Așa că acum nu cred că este posibil, politic vorbind, dar atunci când m-am apucat să scriu această carte, cu mulți ani în urmă, interesul pentru acest subiect era zero iar acum avem demonstrații, avem mișcarea End the Fed, cereri de investigare și auditare a FED-ului și așa mai departe… Mișcarea pentru desființarea FED-ul crește, o văd în campusurile universitare. Am avut ocazia să vorbesc în fața unor grupuri universitare și să văd pancartele cu „Desființați FED-ul!”. Aceasta este noua generație, care vine din spate. Așadar, ca să revin la întrebarea dumneavoastră, nu este posibil acum dar probabil că în următorii 8-10 ani se va întâmpla.

Rep.: Ați susține altceva care s-o înlocuiască?

G.E.G.: Nu cred că trebuie înlocuită cu ceva, e nevoie doar de un sistem bancar onest. Nu uitați, e vorba despre cartel. Nu cred că bananele au nevoie de un cartel pentru a fi vândute. Firmele independente care vând banane pot să-și vândă bananele fără să facă parte din vreun cartel și să stabilească prețurile. În consecință, eu zic să ne întoarcem la servicii bancare oneste și acestea să fie înlocuitorul.

Rep.: Am stat de vorbă cu G. Edward Griffin, autorul cărții Creatura din Jekyll Island aflată la cea de-a 32-a tipărire. Dl. Griffin este și președintele Freedom Force International și creator al Realities On. Ce sunt acestea?

G.E.G.: Freedom Force International este un grup, o organizație. Este internațională, așa cum sugerează și numele. Este un grup de oameni vor să aducă o schimbare în bine și au și un plan în acest sens. Nu e doar o gașcă de nemulțumiți. Au un plan cum să facă acest lucru iar planul este să inversăm procesul prin care simțim că ne-am pierdut libertățile și controlul asupra sistemului nostru. Există oameni care au foarte mult de câștigat de pe urma sistemului prezidențial, politic și bancar. Au mult de câștigat. Au câștigat foarte mult deja. Sunt foarte bogați, au multă putere politică, putere pe care au acumulat-o prin infiltrarea treptată în ceea ce ei numesc centrele de putere ale societății. La vârf ei știu că oamenii se iau după grupuri, se constituie în grupuri așa încât ei consideră că dacă pot controla liderii grupurilor importante, precum partidele politice, sindicatele, publicațiile media, atunci doar o mână de oameni îi poate conduce pe toți ceilalți. Așa am pierdut controlul sistemului întrucât aceste centre de putere au ajuns în mâinile unor oameni care vor ca sistemul să arate exact cum arată în prezent. Planul nostru este să inversăm acest proces. Aducem oamenii într-o rețea în care se ajută unii pe alții să revină în aceste centre de putere și să își recupereze autoritatea și influența. Asta este Freedom Force International. Reality On este un site comercial pe care vindem lucruri: vindem cărți, vindem înregistrări și documentare audio și video și care explică de ce facem asta și ce vrem să obținem.

Rep: Iar aici este menționat si site-ul web. 32 de puneri sub tipar, 5 ediții din cartea Creatura din Jekyll Island. Câte exemplare ați vândut?

G.E.G.: Cred că ne apropiem de o jumătate de milion de exemplare, suntem foarte aproape de acest nivel.

Rep.: G. Edward Griffin a fost cu noi…

 

Comentariu saccsiv:

Edward Griffin si grupul sau vor desfiintarea FED. Si considera ca o vor putea face.

Eu consider ca se va putea doar atunci cand si stapanii banilor vor fi de acord.

Cateva detalii despre personajele de la Jekyll Island, rudele si prietenii lor:

NAZISMUL ( partea 1 ) : religia nazismului , asemanari contemporane alarmante

   Adolf Hitler :

   “ Socialismul National se va folosi de propria revolutie pentru stabilirea unei noi ordini mondiale. “

   Din ce in ce mai multi se intreaba daca planeta se indreapta spre o guvernare globala asemanatoare din anumite puncte de vedere cu sinistrul nazism din Germania primei jumatati a secolului 20 . Iar de la inceputul actualei mega crize planetare , din ce in ce mai multi politicieni si analisti promoveaza ideea necesitatii unui GUVERN MONDIAL de STANGA , solutie necesara si suficienta pentru rezolvarea ei . De asemenea apar in mass-media din ce in ce mai des reprezentanti ai masoneriei ce-si lauda formidabila organizatie piramidala . Iar unii dintre ei pluseaza si considera componente ale “ religiei “new age ca fiind obligatorii pentru o noua societate …

   Vom vedea in cele ce urmeaza in ce masura unii dintre semenii nostrii ce ne conduc agreaza ideea instaurarii unui regim global de tip nazist , dar din care este scos nationalismul si antisemitismul . Cu alte cuvinte , un soi de comunism anticrestin dar nonateu . Pentru aceasta este necesar sa facem o ampla incursiune in istoricul nazismului , denumit de fapt Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei , adica partidul national socialist al muncitorilor din Germania , ce dorea devenirea tarii intr-o Volksgemeinschaft ( comunitate a poporului ) …

   In preambul va invit sa urmariti trei documentare de exceptie :

   „ New Age , drumul spre paradis ? „ , pe care il gasiti la articolul NEW AGE , religia viitorului GUVERN MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE . Filmul este bine construit chiar daca fiind realizat in 1983 nu are la dispozitie tehnica  productiilor lui Alex Jones . Sunt intervievati specialisti apartinand unei generatii a carei proportie de indivizi imbecilizati de mass-media era mult mai mica decat cea actuala . Oameni care isi exprimau temerea unei NOI ORDINI MONDIALE cu 6 ani inaintea caderii blocului comunist !!! . Sunt constatate simboluri comune New Age si nazism si se avertizeaza : asa cum au pregatit religios venirea lui Hitler , pregatesc si noul imperiu .

 

    „ Endgame „ , pe care il gasiti la articolul ENDGAME – ALEX JONES , subtitrare in limba romana , analiza documentarului  , in care celebrul producator face si referiri la una din cele mai sinistre preocupari ale nazistilor : EUGENIA . Veti descoperi insa un adevar cutremurator : aceasta a aparut mult inaintea punerii ei in practica in Germania si a avut parte de mari finantatori , intre care se detaseaza prin investiile uriase ce le-au facut familia Rockefeller …

   „ AMERICA : FROM FREEDOM TO FASCISM “, pe care il gasiti la articolul  Aaron Russo : „ AMERICA : FROM FREEDOM TO FASCISM “ – subtitrare in limba romana si completari foarte necesare  , in care dau detalii despre ELITELE planetare finantatorare ale nazismului .

   Studiul asupra national socialismului pe care vi-l propun va fi structurat pe principalele sale componente : PAGANISMUL , FINANTARI , EXPERIMENTE ( eugenia si colaborarea IBM in ceea ce din ce in ce mai multi considera a fi fost programul precursor al viitoarei campanii de implanturi cu microcipuri , cititi va rog si CIPURI , IMPLANTURI , 666 , SEMNUL FIAREI ) si MOTIVATIILE DECLANSARII RAZBOIULUI ( actiunile comuniste din spatiul german , tratatul de la Versailles – Liga Natiunilor , prigoana impotriva evreilor simpli , realizarile post razboi : ONU , FMI , Banca Mondiala , etc. ) .        

   In articolul de azi vom analiza prima componenta din sirul de mai sus , cea mai importanta , dar de care se vorbeste cel mai putin : PAGANISMUL .

   Prieteni cititori , stiu ca unii dintre voi nu sunteti ortodocsi , ba chiar va declarati atei . Consider insa ca intelegeti ca pentru unii factorul religios este determinant . In randurile urmatoare veti constata cum anti crestinismul , paganismul si mai apoi direct forme ale satanismului au creat un terifiant fanatism ce a dus la macabrele evenimente din perioada premergatoare si cea din timpul celui de al doilea razboi mondial . Acei monstrii credeau sincer in cutul lor si se straduiau sa indoctrineze intreaga societate .

   Inca din secolul 19 , spatiul germanic a devenit locul predilect de desfasurare a activitatii unei serii de filozofi , scriitori si savanti ce au inceput sa agite teorii „ progresiste „ si „ curajoase „ de natura sa zdruncine din temelii vechile conceptii si traditii . Voi aminti cativa dintre ei :

   Friedrich Nietzsche ( 1844 – 1900 ) a fost un astfel de filosof profund anti crestin , anti islam si anti iudaism ce a influentat nazismul . Considera ca iubirea , compasiunea , smerenia trebuie eliminate . Dorea o societate formata din doua categorii : superoamenii si servitorii lor . In 1895 publica lucrarea Der Antichrist .

   Gustav Meyrink ( 1868 – 1932 ) , bancher , budist , scriitor . Cea mai celebra lucrare a sa a fost nuvela The Golem . Rolul sau in literatura austriaca este considerat a fi similar cu cel al lui Edgar Allan Poe in cea americana . Scria despre personaje similare sefilor secreti descrisi in miscarea new age . Adept al reincarnarii si alchimiei . Practicant yoga . Membru al faimoasei Hermetic Order of the Golden Dawn din Londra si al societatii teosofice . In 1891 fondeaza Blue Star Lodge .

 

   Dar cea care a ravarsit mintile intr-o proportie covarsitoare incepand din secolul 19 si pana in zilele noastre a fost H. P. Blavatsky ( 1831 – 1891 ) , ce a avut legaturi apropiate cu ritul scotian masonic ( Albert Pike ) .   

   Jackson Spielvogel si David Redles de la Simon Wiesenthal Center , au fost nevoiti sa accepte ca lucrarile maleficei femei l-au influentat decisiv pe Adolf Hitler .

   Lucrarea sa „ The Secret Doctrine „ a fost una din sursele de inspiratie pentru partea 1 a documentarului anticrestin Zeitgeist .

   Nascuta in imperiul rus , emigreaza in 1873 in New York si incepe o “ cariera “ in spiritism si mai mult agita teorii decat face demonstratii de extracorporalitate , levitatie , telepatie si altele din zona paranormalului .

   In 1875 fondeaza Theosophical Society .

Foto : http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/ac/Ts_seal.gif

   Ulterior incepe sa viziteze India .

   In 1886 se stabileste in Germania unde scrie o mare parte din Secret Doctrine , o lucrare plina de teorii rasiste , ce spunea ca i-a fost inspirata de maestrii non umani din zona Tibetului . ( acei asa numiti sefi secreti )

   Dupa deces a fost INCINERATA .

   Aceasta scria in „ The Secret Doctrine „ , vol. 1 , pag 319 – 320 :

   „ In antichitate si realitate , lucifer sau luciferus , este numele unei entitati angelice ce stapaneste absolut peste lumina adevarului si peste lumina zilei . „

   „ lucifer este lumina divina si terestra , „ spirit sfant „ si „ satan „ in acelasi timp „

   DOAMNE IARTA-MA CA AM CITAT ASEMENEA BLASFEMII .

   Din Theosophical Society pornesc doua ramuri ale unei malefice unitati in diversitate : new age si Thule Society .

   Thule Society ( Rudolf Steiner , Rudolf Sebottendorff ( mason ) , Philipp Stauff , Anton Drexler , Rudolf Hess )  din Germania a fost piatra de temelie a Nationalsozialistische Arbeiterpartei lui Hitler …

Foto : http://morb.files.wordpress.com/2007/02/thule-gesellschaft_emblem.jpg

   Observati va rog swastika de pe sigla Theosophical Society . Este un simbol antic folosit in intregul spatiu indo-european . Ea poate inchipui o rotatie in directia acelor de ceasornic sau contra . Orientalii considerau ca a doua varianta simbolizeaza declin si moarte . Thule Society si Hitler au ales-o pe a doua  …

   Prea multe descrieri ale acestor “ maestrii “ sefi secreti nu avem . Totusi , in 1947 , inainte de a muri , Aleister Crowley ( 1875 – 1947 , maestru mason si bisexual ) a lasat o schita a infatisarii unui astfel de “ sef secret “ :

Foto : http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/32/Alienigena.jpg

 

   Arata aidoma unui asa zis extraterestru . Si ne amintim ca odata cu aparitia si raspandirea organizatiilor Theosophical Society a inceput o explozie de literatura SF despre alien . De asemenea UFO . Analistii fenomenului sunt de acord ca lucrarile lui Alice Bailey ( ucenica a lui Blavatsky si initiatoarea new age ) , Rudolf Steiner si ale Theosophy-ei in general au influentat crearea “ religiilor “ UFO , inclusiv Order of the Solar Temple . Azi s-a ajuns ca Vaticanul sa declare ca extraterestrii sunt fratii nostrii …

  

   Sa urmarim in continuare , cronologic , desfasurarea evenimentelor din punct de vedere religios :

   In 1893 Guido von List incepe promovarea publica a unui cult antic al lui Wotan , considerandu-l distrus de crestinism in spatiul germanic dar demn de urmat . 

   In 1907 Jorg Lanz-Liebenfels (Adolf Josef Lanz) publica „ Teosofia si oamenii-bestie asirieni „ ( sa ne amintim ca in zilele noastre David Vaughan Icke vorbeste despre oamenii – reptilieni din Babilon )

   Intre 1908 – 1913 maleficul Wiligut (Weisthor) , varul sau Willy Thaler , Theodor Czepl si Adolf Hitler frecventeaza Order of the New Templars (ONT)

   In 1909 Adolf Hitler declara ca a vazut pentru prima data sfanta lance la Hofburg Treasure House in Vienna . De remarcat ca din intregul crestinism , viitorului sinistru dictator doua elemente i-au atras atentia : aceasta si sfantul graal .

   La 5 aprilie 1911 se formeaza loja Wotan cu Hermann Pohl mare maestru .

   La 12 ianuarie 1912 Hermann Pohl scrie un manifest catre toti membrii loiali lojei Germanenorden in care clameaza necesitatea unei religii ariene devotata cauzei pan-germane si inceperea unei purificari rasiale a natiunii prin deportarea evreilor si tiganilor .

   In 1913 Adolf Hitler paraseste Viena stabilindu-se la Munchen . Incepe sa fie interesat de lucrarile lui Guido von List si de List Society .

   In 1916 Frau Eliza von Moltke , vaduva generalului Moltke , incepe „ sa vorbeasca in limbi „ si curand asterne sute de pagini cu ceea ce declara ea ca ar fi spusele sotului ei din lumea de dincolo . Il nominalizeaza pe Adolf Hitler ca viitor lider al Germaniei , pe generalul von Ludendorff ca pe cel care ii va facilita aceasta si pe cunoscutul scriitor britanic Houston Stewart Chamberlain ca pe cel care il va denumi „ mult asteptatul mesia german „ …

   In 1918 Rudolf Sebottendorff , marele maestru al Thule (Germanenorden) ordona formarea unei organizatii muncitoresti afiliata Thule Society .

   La 9 noiembrie 1918 , in cadrul unui discurs , Rudolf Sebottendorff declara ca zeul lor este Walvater iar pentru ei unitatea in trinitate este reprezentata de Wotan, Wili, We , focul primar , soarele si vulturul si ca trebuie chiar sa moara , pana ce swastika va invinge .

   La 5 ianuarie 1919 se formeaza Partidul Muncitorilor din Germania cu activul membru Thule Society (Germanenorden) , Anton Drexler , presedinte .

   In vara lui 1919 sef al Germanenorden devine Grand Duke Johann Albrecht of Mecklenburg , alias „ Irmin „ ( irminismul era religia propovaduita de maleficul Karl Maria Wiligut ( K.M. Weisthor ) , ce va fi peste cativa ani in staff-ul SS al lui Himmler ) 

  

   ANTICRESTINISMUL REGIMULUI NAZIST :

 

   Mai intai cateva cuvinte despre Erik Jan Hanussen ( 1889 – 1933 ) Hermann Steinschneider , evreu , nascut clarvazator , ocultist , astrolog , hipnoza , activ in timpul Weimar Republic Germany si Nazi Germany la La Scala din Berlin .

   A acumulat influenta pe langa elitele militare si de afaceri , a finantat cu mari sume de bani nazismul . In 1932 l-a invatat pe Hitler tehnici de control al maselor si de gestica . A prevazut incendiul Reichstag-ului ce i-a adus lui Hitler puterea absoluta . Sau mai degraba era informat despre eveniment  … Se mai presupune ca l-ar fi hipnotizat pe comunistul Marinus van der Lubbe declansatorul incendiului . A fost asasinat in 1933 si ingropat in graba pe un camp de la marginea Berlinului . Se presupune ca de catre SA [Sturmabteilung] , caci stia prea multe . Se stie de asemenea ca Hermann Göring si Joseph Goebbels nu-l agreau caci ii captase atentia fuhrer-ului .

   Incepand chiar din 1933 , anul venirii lor la putere , intre nazisti si crestinii catolici sau protestanti apar la inceput neintelegeri iar in timp se declanseaza prigoana …

   La 23 mai 1933 liderii bisericii din Olanda protesteaza impotriva tratamentului aplicat de nazisti evreilor .

   In iunie 1933 un miting al lucratorilor catolici este oprit prin forta la Munchen .

   La 2 iulie 1933 papa Pius XI ia atitudine impotriva arestarilor de preoti din Germania . Pe 5 iulie cardinalul Faulhaber vorbeste de peste o suta de astfel de retineri .

   La 13 iulie 1933 biserica catolica anunta ca nu se va supune „ clauzelor ariene „ .

   La 12 septembrie 1933 cardinalul Bertram protesteaza impotriva legilor eugeniste .

   Pe 4 decembrie 1933 cardinalul Faulhaber denunta invataturile rasiste naziste .

   Pe 6 ianuarie 1934 catolicii incep o campanie in randul credinciosilor prin care li se interzice oferirea voluntara sau a participarea la actiunile de sterilizare .

   La 9 februarie 1934 Vaticanul declara lucrarile lui Alfred Rosenberg ( agreate de oficialii nazisti ) ca fiind interzise catolicilor .

   In cadrul unei conferinte a episcopilor tinuta intre 5 – 7 iunie 1934 se declara ca religia nu se poate baza pe concepte de sange sau rasa .

   Pe 4 ianuarie 1935 episcopii germani iau atitudine impotriva campaniilor de sterilizare .

   La 20 august 1935 episcopii germani il atentioneaza pe Hitler cum ca daca nazistii promoveaza lucrarile lui Rosenberg , se poate concluziona ca neopaganismul este religia lor .

   Ca si un raspuns , pe 15 septembrie 1935 swastika devine parte a steagului oficial al celui de al treilea Reich .

   La 24 octombrie 1935 liderii catolici si protestanti cer americanilor sa nu participe la olimpiada . Degeaba insa .

   La 29 februarie 1936 cardinalul Hlond declara intr-o scrisoare deschisa ca este adevarat ca elita evreiasca domina sectoare importante pe plan mondial unde ii folosesc pe nonevrei ca sclavi , dar pentru aceasta nu trebuie sa sufere evreii multi si simpli . Din nefericire , exact elitele erau bine mersi , ba chiar mai si finantau nazismul , dupa cum am aratat in Aaron Russo : „ AMERICA : FROM FREEDOM TO FASCISM “ – subtitrare in limba romana si completari foarte necesare  si voi detalia amplu intr-un viitor articol . In acest timp masele de evrei erau prigoniti .

   In 29 martie 1936 , garzile SS sunt redenumite SS-Totenkopfverbande ( cap de mort )

   In mai 1936 incepe o ampla campanie mediatica de denigrare a manastirilor catolice descrise a fi lacasuri ale murdariei si ale viciului .

   In dimineata zilei de 20 iunie 1936 politia politica din Bavaria emite ordinul de a fi retinuti toti preotii ce indraznesc sa critice masurile de concediere a tuturor calugarilor profesori din scolile publice . Legea ce prevedea respectivele concedieri apare cateva ore mai tarziu .

   La 10 februarie 1937 sunt inchise toate scolile catolice din Bavaria .

   La 14 martie 1937 o enciclica papala condamna rasismul nazist .

   La 21 martie 1937 papa declara ca adevarata credinta in Dumnezeu este ireconciliabila cu divinizarea lucrurilor lumesti precum rasa , poporul sau statul . Ele nu pot fi nici considerate un soi de standard al tuturor lucrurilor . Credinta intr-un dumnezeu national este o grava eroare . Dumnezeul crestinilor nu poate fi marginit intre granitele unui singur popor sau al unei singure rase . Oricum , adaug eu , diavolul era cel la care se inchinau nazistii .

   La 22 martie 1937 Gestapo confisca toate copiile enciclicei din 14 martie pe care le-au putut gasi .

   La 1 iulie 1937 Gestapo il aresteaza din nou pe pastorul Martin Niemoeller , liderul German Confessional Church .

   In 1937 apare „ Luzifers Hofgesind „ , a doua carte a lui Otto Rahn , un apropiat si membru al trupelor SS cap de mort

   La 7 septembrie 1938 papa Pius XI condamna participarea catolicilor la actiuni anti semite , declarand ca crestinii sunt descendenti spirituali ai patriarhului Avraam

   La 31 decembrie 1938 , un rapor intern SS constata ca 22,7 % din membrii lor inca apartin de catolicism , in ciuda tuturor presiunilor de a parasi aceasta biserica .

   In 1938 , datorita acerbei opozitii fata de politica naziste , pastorul protestant Martin Niemoller este depus intr-un lagar de concentrare unde va ramane pana la eliberarea sa din 1945 .

   In 14 ianuarie 1939 papa cere diplomatilor eliberarea cat mai multor vize posibile pentru victimele rasiale din Germania si Italia .

   In 21 septembrie 1939 cardinalul August Hlond raporteaza despre atrocitatile germanilor impotriva preotilor catolici in Polonia .

   In 1941 , Goebbels pare a intelege capcana in care ocultistii , clarvazatorii si alti rataciti au dus Germania . In primul rand ii acuza pe Haushofer si pe fiul sau .

   La 23 august 1942 un banner cu swastika a fost plantat pe varful Elbrus din muntii Caucaz de catre un detasament special SS . Acel munte era considerat sacru pentru secta „ prietenii lui lucifer „

   La 1 mai 1945 trupele sovietice gasesc corpurile a 1000 de voluntari de origine himalayana imbracate in uniforme germane dar fara alte documente sau insemne de identificare . Reprezinta pana azi un mister .

   La 23 mai 1945 Heinrich Himmler reuseste sa se sinucida pe cand se afla in custodia britanica . Locatia mormantului sau a ramas necunoscuta .

   La 3 ianuarie 1946 maleficul personaj Karl Maria Weisthor (Wiligut) moare in Arolsen, Germania . Desi fusese in staff-ul SS si l-a influentat „ religios „ , n-a fost condamnat pentru activitatea sa .

   Se cuvine sa facem o scurta incursiune in istoricul ELITELOR din SUA :

   In 1832 Alphonso Taft ( 1810 – 1891 , mason , procuror general si secretar de razboi sub presedintele Ulysses S. Grant , fondatorul dinastiei politicie ) impreuna cu William Huntington Russell fondeaza societatea secreta Skull and Bones , dupa o vizita in Germania .

Foto : http://www.bilderberg.org/weekly.jpg

   Lucrurile se leaga prieteni si cine spune ca masoneria este o gluma se inseala amarnic . Iar cine stie ca nu-i o gluma dar ii minimalizeaza importanta sau o lauda este cel putin un TICALOS .  Fantastica sa structura piramidala are desigur grupurile ei de actiune . Intre ele , Skull and Bones este cea mai dura , nemiloasa si fara scrupule . Membrii ei nu apar in prima linie a scenei decat in cele mai cumplite momente ale istoriei . Asa se face ca au infiintat Council on Foreign Relations  si Federal Reserve dar tot ei au finantat si nazismul …  Moment macabru al istoriei . Au mai aparut din haul maleficitatii lor in timpul administratiei Bush , de la evenimentele din 11.09.2001 si pana in prezent .

   Reamintim , ca numarul 322 de pe sigla lor , face referire la 3 , 22 din capitolul Facerea :

   Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!…”

   Ramura “ initiata “ din Germania n-a stat nici ea degeaba , iesind la rampa odata cu nazismul . Karl Maria Wiligut (Weisthor) , initiat de “ maestrii intelepciunii “ ( creaturi non umane din zona Tibetului ) si care considera irminismul ca fiind religia necesara germanilor , caci se inchina unui alt crist decat cel crestin , l-a influentat pe seful SS Heinrich Himmler iar Haushofer , initiat si el de aceeasi diavoli , l-a influentat pe Rudolf Hess . Astfel incat Heinrich Himmler si Rudolf Hess au trimis expeditii in Tibet , nu doar sa caute stramosi comuni cu rasa germana ci si … teritoriul de sub pamant Shambhala , de unde vin acesti maestrii ( conform sfintilor parinti si marilor duhovnici , universul tridimensional material si o parte din lumea nevazuta este stapanit de ingerii cazuti si de multe ori ne avertizeaza asupra maleficitatii Shambhala si a religiei tibetane ) . Karl Maria Wiligut (Weisthor ) este „ desenatorul „ insemnelor SS :

Foto : http://www.scrapbookpages.com/DachauScrapbook/DachauPhotos/SSCamp/DeathsHead.jpg

   A fost seful departamentului Pre- and Early History din cadrul SS Race and Resettlement Main Office . A luptat pentru nationalizarea tuturor proprietatilor cultelor crestine .

   Ati observat mai sus etapele mai putin cunoscute ale prigoanei anticrestine din timpul regimului nazist . N-am specificat despre cea impotriva evreilor multi si simpli , despre care s-a scris enorm de mult pana acum . Ambele au fost declansate in 1933 . Evreul Max Warburg insa ( care a finantat nazismul si a carui familie a fost printre fondatorii Council on Foreign Relations  si Federal Reserve ) a parasit Germania abia in 1938 , in pragul razboiului . Mai mult decat suspect de tarziu .

   Masele de evrei insa au fost oferite drept carne de tun , caci asa era in plan . Un exemplu dramatic in acest sens este istoria celor 930 de evrei imbarcati in 1939 pe S.S. St. Louis cu destinatia America de Nord , cu speranta ca se vor putea refugia in una din tarile acestui continent . Insa pe rand Cuba si SUA i-a refuzat ! Au fost nevoiti sa se intoarca . Toti cei debarcati pe batranul continent au ajuns in lagarele de exterminare … 

   Cu toate ca semenii lor sufereau cumplit , unii evrei au mers cu iubirea lor fata de draci pana la extreme greu de imaginat :

   Ignatius Timothy Trebitsch-Lincoln ( 1879 – 1943 ) a fost un evreu nascut in Ungaria si a jucat roluri de misionar protestant , preot anglican , membru al parlamentului britanic , staret  buddhist in China , politician nazist in Germania si spion .

   Apropiat al nationalistului Wolfgang Kapp . De asemenea al lui Erich Ludendorff  ( 1865 – 1937 ) Generalquartiermeister in timpul World War I care era suporter al lui Adolf Hitler ( pe care l-a si lansat in politica ) si al nazismului .

   In 1920 il cunoaste pe Adolf Hitler , dupa care ajuns in China devine calugar budist iar mai apoi staretul propriei manastiri in Shanghai .

   In 1937 isi ofera serviciile japonezilor , facand propaganda anti-britanica .

   Dupa izbucnirea celui de al doilea razboi mondial a luat contact cu nazistii oferindu-se sa ridice toti budistii impotriva influentei britanice . I s-a aprobat sa se alature savantilor nazisti ce faceau studii in Tibet . Foarte entuziasmati de el au fost seful Gestapo in Estul Indepartat , colonel SS Joseph Mesinger , Heinrich Himmler ( un infocat adept al reincarnarii ) si Rudolf Hess .

   A lucrat pentru serviciile secrete germane si japoneze pana la moartea sa in 1943 . 

   Iata si un personaj cu totul deosebit fata de ELITA ticaloasa de mai sus :

   Edith Stein ( 1891 – 1942 ) , evreica . In 1922 se converteste la crestinism , devine apoi calugarita carmelita . Este ucisa la Auschwitz . Este canonizata in 1998 de catre papa Ioan Paul al doilea cu numele de Sfanta Teresa Benedicta de Cross , spre scandalizarea unor grupuri ratacite evreiesti anti crestine ce clamau ca ar fi fost ucisa deoarece era evreica , uitand ca nazismul pagan a persecutat multi crestini . 

   Inchei propunandu-va urmarirea documentarului “ Istoria sangeroasa a fascismului ( o incursiune in paganismul si darwinismul sau ) “

Personalitati si organizatii: familia WARBURG

Foto: https://www.jewishencyclopedia.com/articles/14778-warburg

Familie celebra de evrei din Venetia, cu origini prin Spania. La acea vreme se numeau del Banco.

In secolul 16 se stabilesc in Germania, la Warbug, de unde si noul nume. La acea vreme erau considerati printre cele mai bogate familii de evrei sefarzi din Germania.

Dupa ce s-au stabilit la Hamburg, fondeaza in 1798 banca de investitii M. M. Warburg & Co. Cu timpul au mai creat si alte banci.

Revenind la vremurile ce ne intereseaza:

Paul Warburg (1868 – 1932) impreuna cu fratii sai Max Warburg (1867 – 1946) si Felix Warburg (1871 – 1937), toti bancheri, au fost propietarii M.M.Warburg & CO din Germania.

Max a ramas pe batranul continent iar Paul si Felix au inceput afacerile in SUA la Kuhn, Loeb & Co. si nu numai.

Paul Warburg a fost si presedinte al Bank of Manhattan, stramoasa JPMorgan Chase & Co. De asemenea a fost si primul director Council on Foreign Relations. In 1895 se insoara cu Nina Loeb, fiica Solomon Loeb de la Kuhn, Loeb & Co. A fost unul dintre principalii fondatori ai Federal Reserve.

Membru Supervisory Boards („Aufsichtsrat”) al subsidiarei I.G. Farben din SUA.

Felix Moritz Warburg s-a insurat cu Frieda Schiff, fiica lui Jacob Schiff. Casa sa din New York este acum Jewish Museum iar Kfar Warburg din Israel ii poarta numele.

A fost unul dintre liderii comunitatii evreiesti din SUA si a fondat American Jewish Joint Distribution Committee, al carui principal finantator a fost Jacob Schiff.

Fiica sa Carola Warburg Rothschild (1896–1987) s-a maritat cu Walter N. Rothschild, fiul lui Simon F. Rothschild.

Max Warburg a participat la Conferința de pace de la Paris din 1919 de la Versailles, ca parte a delegației germane.

In 1926 are loc primul congres International Paneuropean Union cu finantarea evreilor Louis Rothschild si Max Warburg:

KALERGI a fondat PANEUROPA cu banii evreilor ROTHSCHILD si WARBURG. Cum zice el ca va arata rasa europeana si cine o va conduce?

În timpul Republicii de la Weimar, a servit în consiliul („Generalrat”) Reichsbank între 1924 și 1933.

Pana in 1932 a fost membru Supervisory Board („Aufsichtsrat”) al I.G. Farben (Interessen Gemeinschaft Farben).

A emigrat din Germania in 1938.

Alti membri mai importanti ai familiei:

Otto Warburg, var cu cei trei de mai sus, a fost ales seful World Zionist Organization in 1911.

James Warburg (1896-1969), fiul lui Paul si consultant financiar al presedintelui Franklin D. Roosevelt declara în fata Senatului SUA pe 7 februarie 1950:

“Vom avea un Guvern Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura întrebare este daca acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept.“