Saccsiv – Weblog

Categoria esential: DRACI ca INGERI DE LUMINA. Cum S-AU INCHINAT unii calugari DIAVOLULUI si apoi au “PROFETIT”. Si ceva despre cum “CITESC” DRACII GANDURILE

Posted in rubrica incepatorului, Uncategorized by saccsiv on Aprilie 23, 2015

Am mai postat acum cativa ani pe tema asta, dar cred ca-i bine sa reiau. Cu atat mai mult cu cat pe an ce trece ne apropiem mai tare de vremurile cand antihristul isi va face de cap, ca atare pe an ce trece dracii produc din ce in ce mai multa sminteala.

Preiau integral Despre viata pustniceasca (Sfantul Ignatie Briancianinov):

Sa nu ramana ascuns fata de preaiubitii frati faptul ca roadele cele mai inalte ale vietii monahale cum ar fi anahoreza in adancul pustiei sau isihia in zavorare, precum si petrecerea pe anga un staret purtator de Duh in ascultare neconditionata fata de acesta, au fost randuite nu la intamplare, nu dupa voia si priceperea omeneasca, ci prin osebita purtare de grija, hotarare, chemare si descoperire Dumnezeiasca.

Antonie cel Mare, incepatorul monahismului, intemeietorul vietii pustnicesti, s-a indepartat in pustie imbracat fiind deja cu putere de Sus, si nu altfel decat prin chemarea lui Dumnezeu. Desi acest lucru nu este aratat limpede in Viata lui, insa intamplarile ce s-au succedat in Viata Preacuviosului ne-o arata aceasta fara putinta de tagada. Iar despre faptul ca in adancul pustiei a fost povatuit la cea mai aspra isihie prin glas si porunca Dumnezeiasca este scris in Viata lui. (Viata Preacuviosului Antonie cel Mare, Vietile Sfintilor, 17 ianuarie) si, Vitae Patrum Patrologiae cursus complectus, T, LXXIII).

Preacuviosului Macarie cel Mare, contemporanul Preacuviosului Antonie, care era cu putin mai tanar decat acesta, i s-a aratat un heruvim, aratandu-i un ses neroditor si salbatic, care avea sa fie mai apoi vestitul Schit Egiptean, si i-a poruncit sa se salasluiasca acolo spre vietuire, fagaduindu-i ca sesul acela pustiu avea sa fie locuit de o multime de asceti. (Pateric). Arsenie cel Mare, aflandu-se in palatele imparatesti, el a rugat pe Dumnezeu ca sa i se arate calea mantuirii, si a auzit glas: „Arsenie ! Fugi de oameni si te vei mantui”. Arsenie s-a insingurat in sus pomenitul Schit, innoindu-si acolo rugaciunea catre Dumnezeu, spre a-l povatui pe calea mantuirii, si a auzit iarasi glas: „Arsenie ! Fugi (de oameni), taci, linisteste-te; acestea sunt radacinile nepacatuirii” (Pateric si Spuse vrednice de pomenire). Maria Egipteanca a fost chemata la a pustnici in pustia de dincolo de Iordan prin porunca lui Dumnezeu (Vietile Sfintilor, 1 aprilie).

Dumnezeu, care i-a chemat la linistire si pustnicie pe alesii Sai, adica pe aceia pe care mai inainte i-a vazut inzestrati pentru linistire si pustnicie, le-a pus inainte asemenea mijloace pentru acest fel de vietuire, cum omul nu poate avea prin sine insusi. Chiar in acele vremi in care monahismul inflorea, in care multi erau indrumatorii purtatori de Duh, putini erau recunoscuti ca fiind inzestrati pentru linistire si mai cu seama pentru pustnicie. „Ascultarea adevarata, facuta cu intelegere”, spune Sfantul Ioan Scararul, „pot sa o strabata nu multi si anume aceia care au dobandit mangaierea Dumnezeiasca, ce ii imbarbateaza in nevointe si ii ajuta in lupte” (Cuvantul 4, cap.l20). „Linistirea pierde pe cei neincercati” (Cuvantul 27, cap.5). Zavoratii si pustnicii au cazut adesea in cele mai mari nenorociri sufletesti: si au cazut in nenorociri aceia dintre ei care s-au zavorat de voia lor, iar nu chemati de Dumnezeu.

In Prolog citim urmatoarea istorisire: in Palestina era o oarecare manastire asezata la poalele unei stanci mari si inalte, iar in stanca sa afla o pestera, deasupra manastirii. Monahii acelei manastiri povesteau: „Cu oarecare vreme mai inainte, cineva din obstea noastra a poftit sa vietuiasca in pestera care este in munte si i-a cerut aceasta egumenului. Egumenul avea darul dreptei socotinte. El a zis fratelui: „Fiul meu, cum vrei tu sa vietuiesti singur in pestera, de vreme ce n-ai biruit catusi de putin cugetele patimase trupesti si sufletesti ? Cel ce voieste sa se linisteasca trebuie sa fie sub calauzirea unui povatuitor, nu sa se carmuiasca singur pe sine. Tu, fara sa fi atins catusi de putin masura trebuitoare, ceri nemerniciei mele sa-ti ingadui ca sa traiesti singur in pestera; dar eu socot ca tu nu pricepi feluritele curse diavolesti. Mult mai bine este pentru tine sa slujesti parintilor ca sa primesti ajutor de la Dumnezeu pentru rugaciunile lor si impreuna cu ei sa slavesti si sa lauzi, la ceasurile randuite, pe Stapanul tuturor, decat sa te lupti de unul singur cu cugetele necuvioase si viclene.

Nu ai auzit tu, oare, ce spune Parintele Ioan, Glasuitorul de cele Dumnezeiesti, scri¬itorul Scarii: „Vai celui ce vietuieste de unul singur: daca va cadea in desnadejde sau lenevie nu va fi cineva sa-1 ridice ! Iar „acolo unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor”, a zis Domnul. Astfel i-a vorbit egumenul, insa nu 1-a putut desprinde pe calugar de gandurile cele pierzatoare de suflet. Vazand nebiruita dorinta a fratelui si cererile sale staruitoare, egumenul i-a ingaduit, in cele din urma, sa locuiasca in pestera. La ceasurile randuite pentru hrana, aceasta ii era adusa la pestera de catre cineva din obste, iar zavoratul avea un cos atarnat de o franghie, pe care il lasa in jos ca sa primeasca mancarea. Dupa ce a petrecut el in pestera oarecare vreme, diavolul, care se lupta pururea cu cei ce voiesc a trai in chip placut lui Dumnezeu, a inceput sa-1 tulbure ziua si noaptea prin cugete viclene; iar dupa cateva zile, luand chip de inger de lumina, i s-a aratat si i-a spus: „Sa-ti fie spre stiinta, ca pentru curatia si pentru petrecerea ta cea cu bun obicei, Domnul m-a trimis sa slujesc tie”. Monahul a raspuns: „Ce lucru bun am facut eu, ca sa-mi slujeasca mie ingerii ?” Diavolul a intors cuvant: „Toate faptele pe care le-ai facut sunt mari si inalte. Ai parasit frumusetile lumii si te-ai facut monah, te ostenesti in posturi, rugaciuni si pri¬vegheri; si apoi, parasind manastirea, te-ai salasuit aici: cum oare sa nu slujeasca ingerii sfintiei tale ?” Prin aceste vorbe, sarpele pierzator de suflete l-a adus in ingamfare, in trufie si a inceput sa i se arate mereu.

Odata, a venit la monah un om care fusese pradat de hoti. Demonul necurat, care, amagindu-l, i se arata in chip de inger, i-a spus: „Acest om a fost pradat de hoti; lucrurile furate se afla in cutare loc: spune-i sa mearga acolo si sa-si ia ce este al lui”. Omul, venind la pestera, s-a inchinat, iar monahul i-a glasuit de sus: „Bine ai facut, frate, ca ai venit ! Eu stiu: te-a ajuns necazul, fiindca la tine au venit hotii, au furat asta si cealalta. Nu te intrista ! Si au pus cele furate in cutare loc: mergi acolo si le vei afla pe toate, si roaga-te pen¬tru mine ! „. Omul s-a minunat, a facut precum i s-a spus si a aflat cele furate. El 1-a proslavit pe monah in tot tinutul acela, spunand ca monahul care traieste in pestera este prooroc. La monah au inceput sa curga o multime de oameni; ascultandu-l, ei se minunau de invatatura pe care le-o dadea sub insuflarea diavolului. El prezicea, si prezicerile lui se implineau. Nefericitul a petrecut nu putina vreme in aceasta amagire. In a doua zi a celei de-a doua saptamani dupa Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos, spurcatul demon s-a aratat monahului si i-a zis: „Afla parinte, ca pentru vietuirea ta cea neprihanita si intocmai cu a ingerilor, vor veni alti ingeri si te vor inalta, in trup fiind, la cer: acolo te vei indulci, dimpreuna cu toti ingerii, de privelistea negraitei frumuseti a Domnului”. Spunand acestea, demonul s-a facut nevazut. Insa Iubitorul de oameni si Multmilostivul Dumnezeu, Care nu vrea pierzarea omului, a insuflat in inima monahului ca sa vesteasca despre cele intamplate egumenului. Atunci cand a venit fratele care aducea de obicei hrana zavoratului, acesta, ivindu-se din pestera, i-a zis: „Frate ! Mergi de spune egumenului sa vina incoace”. Fratele a dus vorba egumenului. Egumenul s-a grabit sa vina: a urcat pe o scara pana in pestera, la zavorat, si i-a zis: „Din ce pricina, fiul meu, mi-ai poruncit sa vin incoace ?” Acesta a raspuns: „Ce-ti voi rasplati tie, parinte sfinte, pentru toate cate ai facut pentru nevrednicia mea !”. Egumenul a zis: „Ce bine ti-am facut eu tie ?” Monahul zise: „Cu adevarat, parinte, prin mijlocirea ta eu m-am invrednicit de multe si mari bunatati. Tu m-ai imbracat in chipul cel ingeresc; prin mijlocirea ta vad ingeri si ma invrednicesc de impreunavorbirea cu ei; prin mijlocirea ta am primit darul stravederii si al proorociei !”. Egumenul, auzind acestea, s-a minunat si a spus: „Nefericitule ! Oare tu vezi ingeri ? Oare tu te-ai invrednicit de darul stravederii ? Vai tie, nefericitule ! Oare nu ti-am spus eu tie: nu te du in pestera, ca sa nu te amageasca demonii”. Spunand egumenul acestea, fratele i-a intors cuvarit astfel: „Nu spune aceasta, cinstite parinte ! Pentru sfintele tale rugaciuni vad eu ingeri: maine chiar voi fi inaltat de ei la cer, cu trupul meu. Sa stie sfintia ta, ca vreau sa cer de la Domnul Dumnezeul nostru ca sa te ia si pe tine ingerii, ca sa fii si tu cu mine in slava cereasca”. Auzind acestea, egumenul i-a spus cu glas amenintator: „Esti amagit de demon, nefericitule ! Totusi, daca am venit incoace, nu voi pleca de aici: am sa raman aici ca sa vad ce se va intampla cu tine. Pe demonii cei spurcati, pe care tu ii numesti ingeri, eu nu ii vad; ci tu, atunci cand ii vei vedea ca au venit, sa-mi spui”. Egumenul a poruncit sa fie trasa scara si a ramas in pestera cu cel inselat, petrecand in post si neincetata cantare de psalmi. Atunci cand a venit ceasul in care cel inselat nadajduia sa se inalte la ceruri, acesta i-a vazut pe demoni venind si a zis: „Au venit, parinte”. Atunci egumenul 1-a imbratisat si a strigat: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta robului Tau celui inselat si nu ingadui necuratilor demoni sa puna stapanire pe el”. Pe cand egumenul spunea acestea, dracii 1-au inhatat pe cel inselat si au inceput sa-1 traga, silindu-se sa-1 smulga din imbrati¬sarea egumenului. Egumenul i-a certat pe draci. Acestia, smulgand mantia de pe cel inselat, au pierit. Mantia a fost vazuta inaltandu-se in vazduh la inaltime pana ce a pierit din vedere. Dupa scurgerea a deajuns de multa vreme, mantia s-a aratat iarasi zburand in jos si a cazut pe pamant. Atunci, batranul i-a zis celui iselat: „Nebunule si nefericitule ! Vezi ce au facut demonii cu mantia ta ? Asa hotarasera sa faca si cu tine. Hotarasera sa te inalte in vazduh, ca pe Simon magul,.Si sa-ti dea drumul jos, ca sa te sfarami si sa-ti dai nevoiasul tau suflet intr-un chip nenorocit.” Egumenul i-a cherriat pe monahi, le-a poruncit sa aduca scara, 1-a scos pe inselat din pestera in manastire si l-a randuit spre slujire la brutarie, la bucatarie si la alte ascultari manastiresti, ca sa se smereasca gandurile lui. In acest chip 1-a mantuit el pe fratele” (Prolog, 9 ianuarie).

In grea ispita au cazut din pricina intrarii prea de timpuriu in zavorare si compatriotii nostri, Preacuviosii Isachie (Patericul Lavrei Pecerska si Vietile Sfintilor, 14 februarie) si Nichita (Patericul Lavrei Pecerska si Vietile Sfintilor, 31 ianuarie) ai Lavrei Pecerska. Vrednic de luare aminte in viata Preacuviosului Isaachie, traitor in aceleasi vremuri cu Preacuviosii Antonie si Teodosie, este faptul ca el s-a zavorat de voia lui. El se nevoia trupeste cu mare asprime; nazuinta spre o nevointa inca si mai aspra i-a insuflat gandul de a se zavora intr-una din cele mai stramte pesteri ale manastirii Pecerska din Kiev. Se hranea cu prescura si bea numai apa, iar aceasta hrana saracacioasa o primea din doua in doua zile. Nevoindu-se trupeste cu atata asprime si neavand destula cercare in ce priveste nevointa si lupta duhovniceasca, era cu neputinta sa nu puna pret pe nevointa in sine. Indeobste, ispita cu care il bantuiesc demonii pe nevoitor se intemeiaza pe starea lui launtrica. „Daca omul insusi, spune Preacuviosul Macarie Egipteanul, „nu da pricina satanei sa-l supuna inrauririi, satana, nu poate nicicum sa puna stapanire pe el cu de-a sila ” (Cuvantul 4, cap. 2).

Demonii i s-au infatisat lui Isachie in chip de ingeri de lumina; unul dintre ei era mai stralucitor decat ceilalti; demonii l-au numit pe acesta Hristos si au cerut nevoitorului sa se inchine lui. Prin inchinarea cuvenita numai lui Dumnezeu si pe care a dat-o, insa, diavolului, nevoitorul s-a supus demonilor, care l-au muncit prin saltarea silita a trupului (dantuire) pana ce l-au lasat pe jumatate mort. Preacuviosul Antonie, care-i slujea zavoratului, a venit la el cu hrana obisnuita; insa, vazand ca zavoratul nu scoate nici un cuvant si intelegand ca s-a intamplat cu el ceva aparte, a spart, cu ajutorul altor monahi, intrarea, care era inchisa cu totul, intrand in pestera lui Isaachie. L-au scos pe acesta afara ca pe un mort si l-au pus inaintea pesterii; bagand, insa, de seama ca mai traieste inca, l-au asezat in chilie pe pat. Preacuviosii Antonie si Teodosie il ingrijeau cu randul. Din pricina ispitei, Isaachie ramasese slabanogit cu mintea si cu trupul: nu putea sa stea in picioare, nici sa sada, nici sa se intoarca de pe o parte pe cealalta, fiind intins; vreme de doi ani a zacut nemiscat, mut si surd. In al treilea an a inceput sa vorbeasca si a cerut sa fie ridicat si pus in picioare. A inceput, apoi, sa umble ca un copil mic, insa nu a aratat nici un fel de dorinta sau gand sa mearga la biserica; acolo l-au dus abia-abia si numai cu sila; incetul cu incetul, a inceput sa stea in biserica lui Dumnezeu. Mai apoi, a inceput sa mearga si la trapeza, si s-a deprins putin cate putin, sa manance: in cei doi ani cat zacuse in nemiscare, nu pusese in gura nici paine, nici apa. In cele din urma, s-a liberat cu desavarsire de infricosata si uimitoarea pecete pe care o lasase asupra lui aratarea si lucrarea demonilor. Dar pana la sfarsitul vietii sale, Preacuviosul Isaachie a atins o inalta masura a sfinteniei.

Preacuviosul Nichita era mai tanar decat Preacuviosul Isaachie, insa a trait in aceleasi vremuri ca acesta. Manat de ravna, el a cerut egumenului sa-l blagosloveasca la nevointa zavorarii. Egumenul – pe atunci era egumen Preacuviosul Nikon l-a oprit, spunandu-i: „Fiul meu ! Nu-ti este de folos tie, om tanar, sa petreci in nelucrare. Mai bine sa traiesti cu fratii: slujindu-le, nu te vei lipsi de plata ta. Insuti stii cum a fost inselat de diavol Isaachie, pe cand era zavorat: ar fi pierit, daca un har neobisnuit al lui Dumnezeu nu l-ar fi mantuit, pentru rugaciunile Preacuviosilor Parintilor nostri, Antonie si Teodosie”. Nichita a raspuns: „Eu nu ma voi lasa nicicum amagit de unele ca acestea, ci voiesc sa stau cu tarie impotriva mestesugirilor demonilor si sa-l rog pe Iubitorul de oameni Dumnezeu ca sa ma invredniceasca de darul facerii de minuni ca pe Isaachie zavoratul, care savarseste pana acum multe minuni”. Egumenul a zis iarasi: „Dorinta ta iti este mai presus de putere; ia seama, ca nu cumva, inaltandu-te, sa cazi. Eu iti poruncesc, dimpotriva, sa slujesti obstii, si vei primi cununa de la Dumnezeu pentru ascultarea ta”. Nichita, atras de o puternica ravna catre viata de zavorat, nu a vrut nicicum sa ia aminte la spusele egumenului. El si-a implinit gandul: s-a inchis pe sine in zavorare, petrecand acolo si rugandu-se fara a iesi nicaieri. Dupa o anumita vreme, a auzit o data, la vremea rugaciunii, un glas care se ruga impreuna cu el si a simtit o buna mireasma neobisnuita. Amagindu-se, si-a spus in sinea sa: „Daca acesta n-ar fi fost inger, nu s-ar fi rugat impreuna cu mine si nu s-ar fi simtit buna mireasma a Sfantului Duh”. Dupa aceea, Nichita a inceput sa se roage cu osardie, zicand: „Doamne, arata-Te mie in chip intelegator, ca sa te vad pe Tine”. Atunci s-a facut catre el glas: „Esti tanar ! Nu ma voi arata tie, ca nu cumva, inaltandu-te, sa cazi”. Zavoratul a raspuns cu lacrimi: „Doamne ! Nu voi cadea nicicum in inselare, caci egumenul m-a invatat sa nu iau aminte la inselarea draceasca, ci voi face tot ce-mi poruncesti”. Atunci, sarpele pierzator de suflete, luand putere asupra lui, a zis: „Nu este cu putinta omului sa ma vada, aflandu-se in trup; ci, iata ! trimit pe ingerul meu, ca sa petreaca impreuna cu tine: implineste voia lui”. Spunand acestea, a stat inaintea zavoratului un demon in chip de inger. Nichita a cazut la picioarele lui, inchinandu-se ca unui inger. Dracul a spus: „De acuma nu te mai ruga, ci apuca-te de citit carti: prin acestea, vei intra intr-o necontenita impreuna-vorbire cu Dumnezeu si vei primi puterea de a da cuvant folositor de suflet, celor ce vin la tine, iar eu il voi ruga neincetat pe Ziditorul tuturor pentru mantuirea ta”. Zavoratul, increzandu-se in aceste vorbe, s-a amagit si mai mult: a incetat sa se mai roage, se indeletnicea cu cititul, il vedea pe demon rugandu-se neincetat si se bucura socotind ca un inger se roaga pentru el. Mai apoi, a inceput sa stea de vorba mult despre Scriptura cu cei ce veneau la el si sa propavaduiasca asemenea zavoratului din Palestina. Slava lui s-a raspandit printre oamenii lumesti si chiar la curtea marelui cneaz. De fapt, el nu proorocea, ci le spunea celor ce veneau la el, incunostiintat fiind de catre demonul ce vietuia cu el, unde erau puse lucrurile furate si cele ce se petreceau in locuri departate.*

–––

* In timpurile noastre, se afla in Moscova, intr-un azil de nebuni, un asemenea prooroc, la care se strangea o multime de curiosi – Ivan Iakovlevici. Un oarecare monah a fost vizitat de niste moscoviti, care au inceput sa-I laude pe „proorocul” lor. Si spuneau ca s-au convins din proprie experienta de inainte-vederea lui, intrebandu-l despre o ruda a lor, care se afla ca ocnas in Nercinsk. lvan Iakovlevici n-a dat raspuns vreme de un ceas. Atunci cand cei ce-l intrebasera au inceput sa-l zoreasca. el le-a zis: „Departe-i pana la Nercinsk ?” Ei au raspuns: „Mai mult de 6000 de verste”. „Apoi degraba ajungi acolo ?„ – a intors cuvant „proorocul”. Raspunsul lui a fost ca exilatului i se rosesera picioarele pana la sange. Dupa oarecare vreme, cei care intrebasera au primit de la ruda din Nercinsk o scrisoare in care acesta descria situatia sa grea si amintea si faptul ca picioarele ii fusesera roase de lanturi pana la sange”. „Inchipuiti-va ce clarviziune la Ivan Iakovlevici !”- cu aceasta exclamatie si-au incheiat moscovitii povestirea. Monahul a raspuns: „Nu-i vorba aici de nici o clarviziune, ci de o legatura batatoare la ochi cu duhurile cazute. Sfantului Duh nu-i trebuie vreun ragaz: El vesteste fara intarziere tainele, atat pamantesti cat si ceresti. Ivan Iakovlevici l-a trimis pe demonul aflat pe langa el din Moscova in Nercinsk si care a adus o marturie desarta, materialnica, spre a indestula slava desarta a „proorocului” si curiozitatea oamenilor trupesti care il intrebasera. Sfantul Duh vesteste intotdeauna lucruri duhovnicesti, ca unul ce se tarase dupa caderea sa in patimi pacatoase si materializate !”. Ca pilda a lucrarii si caracterului inaite-vederii sfinte, daruite de Dumnezeu, infatisam o intamplare vrednica de luare-aminte din istoria bisericeasca. Sfantul Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei, instiintandu-l pe Ammonie despre fuga sa de imparatul Iulian Apostatul, vorbeste: «In vremea aceea i-am vazut pe marii barbati ai lui Dumnezeu – Teodor, intai-statatorul manastirii Tabenisiotilor si Pammon, avva monahilor care traiau in imprejurimile Antinoei. Hotarand sa ma ascund la Teodor, m-am suit in barca lui, care era acoperita din toate partile; Pammon ne-a intovarasit dintr-un simtamant de cinstire. Vantul nu era prielnic, eu ma rugam intru stramtorarea inimii; monahii lui Teodor, iesind pe mal, au tras barca. „Avva Pammon, vazand intristarea mea, ma mangaia. Eu i-am raspuns: crede-ma ca nu are inima mea atata barbatie in vreme de pace cata are in vreme de prigoana: caci patimind pentru Hristos si intarit fiind prin harul Lui, nadajduiesc cu atat mai mult ca primesc de la EI mare mila, de as fi si ucis”. Nici nu mi-am terminat cuvintele, ca Teodor s-a uitat la Avva Pammon si a zambit; Pammon s-a uitat la randul sau la el, zambind. Eu i-am zis: „De ce radeti de cuvintele mele, ma invinuiti oare de frica ?” Teodor, intorcandu-se catre Pammon, zice: „Spune Patriarhului pricina rasului nostru”. Pammon a raspuns: „Tie ti se cuvine aceasta”. Atunci, Teodor a spus: „In acest ceas, Iulian a fost ucis in Persia, dupa cum a prezis despre el Dumnezeu: ,barbatul dispretuitor si asupritor si semet nimic nu va savarsi”. ( Avac. 4, 5). Se va scula imparat crestin, barbat ales, dar zilele lui vor fi scurte. De aceea, nu te afunda in Tebaida, nu te osteni, ci te intoarce, in taina, in intampinarea noului imparat: te vei vedea cu el in cale, te va primi cu multa bunavointa si te vei intoarce la Biserica ta, iar pe el il va lua degraba Dumnezeu din aceasta viala”. Asa s-au si intamplat toate” (Sancti Athanasii, Opera omnia, tom. 2, pag. 979-982).

–––

Astfel, l-a instiintat pe marele cneaz Iviaslav, despre uciderea lui Goleb, cneazul de Novgorod, sfatuindu-l a-l trimite in Novgorod pe fiul sau, ca sa fie cneaz. Acest lucru a fost deajuns pentru mireni ca sa-l tina de prooroc pe zavorat. Este vrednic de luareaminte faptul ca mirenii si chiar monahii lipsiti de dreapta socoteala duhovniceasca sunt aproape totdeauna atrasi de amagitori, fatarnici si oameni care se gasesc in inselare draceasca, recunoscandu-i de sfinti si harismatici. Nimeni nu se putea masura cu Nichita in cunoasterea Vechiului Testament; insa nu suferea Noul Testament si niciodata nu se folosea in cuvintele sale de Evanghelie si de Epistolele Apostolice, nici nu ingaduia cuiva dintre cei care-l cercetau sa-i pomeneasca vreun rand din Noul Testament. Din pricina acestei orientari ciudate a invataturii lui, parintii manastirii Pecerska din Kiev au priceput ca este inselat de demon. Pe atunci, in manastire se aflau multi monahi sfinti, impodobiti cu daruri harice. Cu rugaciunile lor, ei l-au gonit pe diavol de la Nichita; Nichita a incetat sa-l mai vada. Parintii l-au scos pe Nichita din zavorare si i-au cerut sa le spuna ceva din Vechiul Testament; dar el s-a jurat ca niciodata n-a citit acele carti, pe care mai inainte le stia pe dinafara. S-a aratat ca uitase sa si citeasca din pricina urmarilor inselarii dracesti, si abia l-au deprins iar, cu mare osteneala, sa citeasca, Adus in sine prin rugaciunile Sfintilor Parinti, el si-a cunoscut si si-a marturisit pacatul, a plans pentru el cu lacrimi amare, a atins o masura inalta a sfinteniei si darul facerii de minuni prin vietuirea smerita in mijlocul obstei. In cele din urma, Sfantul Nichita a fost hirotonit episcop de Novgorod.

Experientele mai noi intaresc cele aratate cu limpezime de experientele vremurilor trecute. Inselarea astfel se numeste, pe limba monahilor, amagirea de sine unita cu amagirea draceasca – este si acum o urmare statornica a retragerii mai inainte de vreme intr-o adanca insingurare ori a unei nevointe deosebite in singuratatea chiliei. Pe vrema cand scriitorul acestor sfaturi ascetice, tanar fiind, mergea prin anii 1824-1825, in lavra Aleksandru Nevski spre a se sfatui in legatura cu gandurile sale cu monahul Ioanichie, lumanararul lavrei, ucenicul staretilor Teodor si Leonid, la acest monah veneau pentru sfat duhovnicesc, multi mireni care duceau o viata ascetica (Monahul Ioanichie era ruda de sange cu staretul Teodor. Dupa sfarsitul acestuia, el nu a rupt legatura cu Leonid, si in cele din urma, pentru a vietui impreuna cu el, s-a mutat in sihastria Optinei). Venea la el si un soldat din regimentul Pavlovski, Pavel pe numele sau, intors de curand din schisma rascolnicilor, fost, mai inainte, invatator al acestora, om cu oarecare stiinta de carte. Fata lui Pavel stralucea de bucurie. El, insa, din pricina ravnei foarte puternice care se aprinsese in el, s-a aruncat la o nevointa trupeasca lipsita de masura si nepotrivita cu firea lui, avand multe lipsuri in vederile sale despre nevointa sufleteasca. Odata, Pavel statea noaptea la rugaciune. Deodata, in jurul icoanelor s-a ivit o lumina cu stralucire de soare, si in mijlocul acelei lumini – un porumbel alb, stralucitor. Din porumbel s-a facut auzit un glas: „Primeste-ma: eu sunt Sfantul Duh; am venit sa te fac lacas al meu”. Pavel a incuviintat cu bucurie. Porumbelul a intrat in el prin gura, iar Pavel, istovit de post si priveghere, a simtit deodata in sine, lucrand cu putere, patima desfranarii: a parasit rugaciunea, a fugit la bordel. Patima lui nesatioasa era cu neputinta de ostoit. Toate bordelurile si toate prostituatele pe care si le putea ingadui devenisera pentru el a doua familie. In cele din urma, si-a venit in fire. Amagirea sa de catre aratarea draceasca si intinarea sa datorata urmarilor inselarii le-a descris intr-o scrisoare catre ieroschimonahul Leonid, care traia pe atunci in manastirea Aleksandru Svirsk.

In scrisoare strabatea inalta stare duhovniceasca de mai inainte a celui cazut. Sus-pomenitul tanar era pe atunci ucenic de chilie al ieroschimonahului Leonid (anii 1827-1828), si citea, cu binecuvantarea staretului, scrisoarea lui Pavel. In primavara anului 1828, ieroschimonahul Leonid s-a mutat din manastirea Svirsk mai intai in pustia Ploscensk, iar apoi in Pustia Optinei. El a fost insotit de ucenicul sau de chilie, care a cercetat, cu acest prilej, cateva manastiri din eparhiile Kaluga si Orlov. Pe cand se afla in vestita pustie Bieloberejsk, era slavit pentru nevointele sale monahul rasofor Serapion, care vazuse un inger in timpul pravilei sale de chilie. Nu numai mirenii, ci si monahii – dat fiindca la noi in Rusia domneste nevointa trupeasca, iar in ce priveste pe cea sufleteasca aproape ca s-a pierdut si pomenirea ei – il proslaveau pe Serapion, socotindu-l ca pilda de viata monahala. In anul 1829, Serapion s-a mutat, din pricina zdruncinarii sale sufletesti, in Pustia Optinei, spre a se calauzi dupa sfaturile ieroschimonahului Leonid.

In timpul uneia din sfatuirile sale cu staretul, i-a smuls acestuia o parte insemnata din barba. Serapion, caruia i se randuise a locui in schitul Pustiei Optina, din cinstire pentru slava sa de nevoitor, a venit o data, noaptea, la intai statatorul Schitului, Ieromonahul Antonie, vestindu-I ca Ioan Botezatorul i se aratase, poruncindu-i sa-i injunghie pe Antonie, pe ieroschimonahul Leonid, pe ieroschimonahul Gavriil si pe mosierul Jeliabovski, care era atunci oaspete al schitului. „Dar unde ti-e cutitul ?” l-a intrebat istetul si neinfricatul Antonie. „N-am cutit”, a raspuns inselatul. „Apoi ce-ai venit sa tai fara cutit ?” – i-a intors cuvantul Antonie si l-a inchis in chilie pe cel inselat, pe care a trebuit sa-l trimita la casa de nebuni, unde s-a si sfarsit. Pare-se ca inainte de moarte, Serapion si-ar fi venit in fire si ar fi plecat cu nadejde de mantuire.

Trebuie sa bagam de seama, ca duhul cazut, voind sa puna stapanire pe nevoitorul lui Hristos, nu lucreaza ca unul ce are putere, ci cauta sa atraga invoirea omului la inselarea ce i se pune inainte, si, primind aceasta invoire, pune stapanire pe cel ce i-a dat-o. Sfantul David, zugravind bantuirea ingerului cazut asupra omului, arata adevarul intocmai, atunci cand spune: „Pandeste, ca sa apuce pe sarac, sa apuce pe sarac daca-I va trage pe el in latul lui” (Ps. 9, 30). „Sfantul Duh lucreaza cu de la Sine putere, ca un Dumnezeu; vine atunci cand omul care s-a smerit si s-a micsorat pe sine nu-i asteapta nicicum venirea. Deodata schimba mintea, schimba si inima. Prin lucrarea sa cuprinde intreaga vointa si toate puterile omului, care nu are putinta de a chibzui asupra lucrarii care se savarseste cu el.

Harul, atunci cand este in cineva, nu-i arata nimic din cele obisnuite sau dintr-ale Scripturi ci il invata in chip tainic care nu le-a vazut si nu ti le-a inchipuit niciodata. Atunci, mintea deprinde in chip ascuns tainele inalte si ascunse pe care, potrivit Dumnezeiescului Pavel, nu le poate vedea ochiul omenesc, nici mintea nu poate, de la sine, sa le atinga… Mintea omeneasca, prin sine insasi, fara a fi unita cu Domnul, chibzuieste dupa puterea ei. Iar atunci cand se uneste cu focul Dumnezeirii si cu Sfantul Duh, atunci este cu totul stapanit de Dumnezeiasca Lumina, se face cu totul lumina, se aprinde in flacara Atotsfantului Duh, se umple de intelegere Dumnezeiasca, si ii este cu neputinta, in flacara Dumnezeirii, sa cugete la ale sale sau la cele pe care le-ar voi”. Astfel graia Preacuviosul Maxim Capsocalivitul, Precuviosului Grigorie Sinaitul. (Filoc. rom., vol. VII).

Dimpotriva, in timpul aratarilor dracesti totdeauna ii este lasata omului libertatea de a chibzui asupra aratarii, daca sa o primeasca sau nu. Aceasta reiese din incercarile demonului de a-i amagi pe sfintii lui Dumnezeu. O data, atunci cand Preacuviosul Pahomie cel Mare petrecea in insingurare, in afara de zarva manastirii, i s-a infatisat diavolul intru lumina mare, zicand: „Bucura-te, Pahomie. Eu sunt Hristos, si am venit la tine ca la un prieten al meu”. Sfantul, chibzuind in sine, si-a spus: „Venirea lui Hristos la om este unita cu bucuria, in chip strain de frica. In acel ceas pier toate cugetarile omenesti: atunci, mintea toata, atinteste cu privirea pe Cel vazut. Ci eu, vazandu-l pe acesta care mi se infatiseaza, ma umplu de tulburare si de teama. Acesta nu este Hristos, ci satana”.

Chibzuind astfel, Preacuviosul i-a spus cu indraznire celui ce i se aratase: „Diavole ! Pleaca de la mine: blestemat sa fii tu, si vedenia ta si rautatea viclenelor tale ganduri”. Diavolul a pierit fara intarziere, umpland chilia de putoare. (Vietile sfintilor, 15 mai).

Nu este cu putinta omului care se afla inca pe taramul cugetarii trupesti, care nu a primit o cugetare duhovniceasca asupra firii omenesti cazute, sa nu puna oarecare pret pe faptele sale si sa nu recunoasca in sine o oarecare vrednicie, oricate vorbe smerite ar rosti si oricat de smerit ar parea la aratare unul ca acesta. Adevarata smerenie nu sta in firea cugetarii trupesti, fiindu-i acesteia cu neputinta: smerenia tine de intelegerea duhovniceasca, Preacuviosul Marcu Ascetul spune: „Cei care nu se socotesc pe sine datornici catre orice porunca a lui Hristos, cinstesc trupeste legea lui Dumnezeu, neintelegand cele ce zic, nici cele pe care se intemeiaza: de aceea ei socotesc ca implinesc legea desavarsit prin fapte” (Cuvant despre legea duhovniceasca, cap.34).

Din cuvintele Preacuviosului Parinte se arata limpede ca cel care recunoaste in sine vreun lucru bun, se afla in stare de amagire de sine. Aceasta stare de amagire de sine slujeste ca temei pentru inselarea demonica: ingerul cazut isi afla adapost in intelegerea gresita, trufasa a crestinului, la care se adauga lesne si amagirea sa, iar prin amagire il supune pe om stapanirii sale, aruncandu-l in asa- numita inselare demonica. Din experientele aratate mai sus se vede ca nici unul din cei inselati nu s-a socotit pe sine nevrednic de vederea ingerilor, asadar a recunoscut in sine o oarecare vrednicie. Nici nu poate cugeta astfel despre sine omul trupesc si sufletesc. De aceea au si zis Sfintii Parinti indeobste despre toti nevoitorii lipsiti de deprindere indestulatoare cu lucrarea sufleteasca si neadumbriti de har, ca pe acestia linistirea ii pierde.

Pilduitoare este purtarea Preacuviosilor Varsanufie cel Mare si a tovarasului sau de nevointe Ioan Proorocul (care erau ei insisi zavorati in chinovia avvei Serid, pentru ca tot vorbim despre zavorati si linistire). Intreaga obste a acelei manastiri, sau cel putin, cea mai mare parte a obstii, se calauzea dupa povatuirile acestor mari bineplacuti ai lui Dumnezeu, plini din belsug de Duhul Cel Dumnezeiesc; se calauzea dupa povetele lor insusi egumenul Serid, pe care Varsanufie cel Mare il numea fiu. Serid, il slujea de altfel, pe sfantul Staret, care petrecea inchis cu desavarsire in chilie, primind la sine doar pe Serid si prin aceasta dand raspunsuri scrise celorlalti frati. Calugarii manastirii, calauziti de cuvintele ziditoare ale barbatilor insuflati de Dumnezeu, au aratat sporire duhovniceasca grabnica si imbelsugata. Unii dintre ei au devenit buni pentru viata in zavorare, la care au si fost chemati de Dumnezeu, Cel Care vazuse dinainte inzestarea lor. Astfel, Varsanufie cel Mare i-a prevestit lui Ioan de la Berseba ca lui i-a fost mai dinainte randuita de Dumnezeu linistirea, si pregatindu-l pe acest monah prin vietuirea dupa poruncile evanghelice in mijlocul obstei calugaresti, in cuptorul ascultarii, la vremea potrivita, aratata de Dumnezeu, 1-a adus la zavorare. (Raspunsurile 1-54).

Din schimbul de scrisori dintre Marele Varsanufie si Ioan de la Berseba se poate vedea ca Ioan era inviforat de cugete patimase si dupa intrarea in zavorare. Alti monahi carora le-a fost ingaduita zavorarea erau si mai tulburati de patimi; dar zavorarea nu le-a fost oprita. Dimpotriva, Preacuviosului Avva Dorotei, care se deosebea atat prin intelepciunea lumeasca, precum si prin cea duhovniceasca, prin inzestrarea de a calauzi pe alti monahi si care aratase cu fapta acest dar duhovnicesc, staretii purtatori de Duh i-au oprit zavorarea, oricat ar fi dorit-o el. „Linistirea”, i-au spus ei, „da omului pricina de cugetare semeata mai inainte ca el sa se fi dobandit pe sine, adica sa fie neprihanit. Doar atunci are loc adevarata linistire, cand omul a purtat deja crucea. Si astfel, daca vei patimi impreuna cu aproapele, vei primi ajutor; iar daca te vei tine deoparte de impreuna-patimire, voind sa intri in cele ce sunt mai presus de masura ta, sa stii atunci ca vei pierde si ceea ce ai. Nu te abate nici inauntru, . nici in afara, ci tine mijlocul, pricepand care este voia Domnului, „ca zilele rele sunt” (Efes.S, 16.- Raspunsul 311).

Cuvintele mele au urmatorul inteles: nu te increde in linistire, si nu fi nepasator in indeletnicirile tale, pe care le ai de facut: iata calea de mijloc, care nu cunoaste primejdia caderii. In linistire trebuie sa ai smerenie, iar in indeletnicirile tale sa fii cu trezvie, si sa-ti infranezi cugetul tau. Toate acestea nu sunt ingradite de oarecare soroc de vreme. Oricine este dator sa rabde cu multumire cele ce vin fara putinta de ocolire asupra lui. Cu cat se pogoara omul mai mult in smerenie, cu atata sporeste. Ramanerea in chilia ta nu te face incercat, pentru ca tu esti in ea, ferit de necazuri; pare-se ca din lipsa luptei cu dracii, care pe cel zavorat in chilie il aduce intr-asemenea scarba si razboi, care sunt cu totul necunoscute monahului de chinovie (Vezi Vietile Preacuviosilor Antonie cel Mare, Onufrie cel Mare si ale altor pustnici si zavorati). Iar prin faptul ca lasi, inainte de vreme, toate indeletnicirile, vrajmasul iti gateste nu odihna, ci mai mult tulburari, ca sa te faca sa spui, in cele din urma: „Mai bine nu m-as fi nascut” (Raspunsurile 312,313).

Preacuviosul Dorotei, recunoscut ca sfant de catre Biserica soborniceasca, unul din cei mai alesi scriitori ascetici, a vietuit in chinovie, printre frati, iar dupa sfarsitul sfintilor povatuitori si-a intemeiat propria sa manastire si a fost intai-statator al ei. Sfantul Ioan Scararul atentioneaza ca cei inclinati spre cugetare semeata si alte patimi sufletesti nu trebuie nicicum sa-si aleaga viata in pustnicie, ci sa petreaca in mijlocul obstii si sa se mantuiasca prin lucrarea poruncilor (Cuvantul 8, cap. 10, 18, 21, 25 – Cuvantul 27, cap. 13, 36): caci orice fel de vietuire, fie in pustie, fie in chinovie, atunci cand este potrivit, atunci cand este potrivit cu voia lui Dumnezeu, si are ca tel a placea lui Dumnezeu, este preafericit (88 de capete ale Preacuviosului Simeon Noul Teolog). Din zavorarea de mai inainte de vreme odrasleste inselarea draceasca, nu numai cea care bate la ochi, ci si cea care este nevazuta la aratare: a cugetului, a sufletului, fara de asemanare mai primejdioasa decat cea dintai, ca una care se tamaduieste foarte anevoie, iar adesea nici nu cunoaste tarmaduire. Acest rod al inselarii, care se intemeiaza pe cugetarea semeata, este numit de catre Sfintii Parinti „parere” (Ale Sfantului Grigorie Sinaitul, capetele 128,131,132), atunci cand nevoitorul primeste pareri mincinoase despre lucrurile duhovnicesti si despre sine, socotindu-le adevarate. Parerilor si vedeniilor mincinoase le urmeaza intotdeauna, potrivit legaturii firesti de simtire si de lucrare dintre minte si inima, simtiri amagitoare, desfatatoare ale inimii: ele nu sunt altceva decat lucrarea unei patimi subtiri a dulcetii si slavei desarte. Cei molipsiti de catre aceasta inselare se fac propavaduitori ai unei invataturi ascetice mincinoase, cateodata si ereziarhi, spre vesnica pieire a lor si a celor apropiati lor. Sfantul Isaac Sirul pomeneste, in cel de al 55-lea Cuvant, ca un oarecare Malpas a dus in pustnicie o viata foarte aspra de nevoitor, cu telul de a atinge o inalta stare duhovniceasca, si a cazut in trufie si inselare demonica vadita, facandu-se intemeietor si capetenie a sectei evhaitilor.

Ca pilda de carte ascetica scrisa in acea stare de inselare numita „parere” putem da lucrarea lui Toma de Kempis, numita „Urmarea lui Hristos”. Ea rasufla o patima subtire a dulcetii si o cugetare semeata, care naste in oamenii orbiti si plini pe deasupra peste masura de patimi, o desfatare pe care ei o socot gustare a harului Dumnezeiesc. Nefericitii si intunecatii ! Ei nu pricep, ca adulmecand damful subtire al patimilor care traiesc in ei, se indulcesc de el, socotindu-l in orbirea lor, mireasma a harului ! Ei nu inteleg ca de desfatarea duhovniceasca sunt in stare doar sfintii, ca inaintea desfatarii duhovnicesti trebuie sa mearga pocainta si curatirea de patimi, ca desfatarea duhovniceasca nu sta in puterea pacatosului, ca el trebuie sa se cunoasca pe sine ca fiind nevrednic de desfatare, sa o alunge, daca aceasta va incepe sa-i dea tarcoale, sa o alunge ca pe un lucru nepotrivit cu el, ca pe o vadita si pierzatoare amagire de sine, ca pe o miscare subtire a slavei desarte, a cugetarii semete si a patimii dulcetii. In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si altii nevoitori ai latinilor (Dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. „Atunci cand Francisc a fost rapit la cer” spune scriitorul Vietii acestuia, „Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har – Francisc”. Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire !

In vremea de astazi, in patria noastra, putem spune cu hotarare ca viata anahoretica intr-o pustie nelocuita este cu neputinta, iar zavorarea – foarte anevoioasa, fiind mai primejdioasa si mai nepotrivita ca oricand. In acest fapt trebuie sa vedem voia lui Dumnezeu si sa ne supunem ei. Daca vrei sa fii un isihast placut lui Dumnezeu, iubeste tacerea si deprinde-te cu ea cu toata osardia care-ti sta in putinta. Nu-ti ingadui sa vorbesti in desert nici in biserica nici la trapeza, nici la chilie; nu-ti ingadui sa iesi din manastire decat la mare nevoie si pentru cat mai putina vreme; nu-ti ingadui a lega cunostinte, mai cu seama apropiate,nici in afara, nici inlauntrul manastirii; nu-ti ingadui o purtare sloboda si destinderi vatamatoare; poarta-te ca un strain si calator, atat in manastire cat si in viata pamanteasca indeobste – si te vei face isihast, pustnic, anahoret, prin dumnezeiasca dragoste.

Iar daca Dumnezeu te va vedea inzestrat pentru pustie sau pentru zavorare, atunci El Insusi, cu negraitele Sale judecati, iti va orandui viata de pustnicie si linistire, precum i-a oranduit-o Fericitului Serafim de Sarov, sau iti va orandui zavorare, .precum a oranduit-o Fericitului Gheorghe, zavoratul din manastirea Zadonsk*.

* La data scrierii acestei carti Sfantul Serafim, nu de multa vreme trecut la cele vesnice, nu era canonizat inca de Biserica pravoslavnica rusa, de aceea este numit doar „Fericit” de Sfantul Ignatie.

Iata acum si ce putem citi la http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie13.htm:

În luna iunie, în ziua a treisprezecea pomenirea Cuviosului Iacov, cel ce prin înşelăciune s-a închinat diavolului

Acest fericit Iacov, fiindcă a iubit pe Hristos, a urât lumea, şi a părăsit toată averea sa, fără a întrebuinţa ceva din aceasta. Însă după acestea, prin lucrarea urâtorului de om, diavolul, atâta s-a mândrit, încât a îndrăznit şi zicea: „Cine altul ştie mai bine decât mine mântuirea mea?” Pentru aceasta a întrebuinţat multe şi mari nevoinţe, însă fără întrebare de cei socotitori, după cum învaţă dumnezeieştii părinţi. Ci cu însăşi voia şi bună plăcerea sa, pentru aceasta a şi fost înşelat de către diavolul, căci venind la dânsul un înger viclean, adică un demon, prefăcut în chip de înger al luminii, i-a zis: „Curăţeşte-ţi chilia ta, şi să aprinzi candele şi făclii, şi să o afumi cu miruri şi tămâieri, bine împodobindu-te pe tine însuţi, pentru ca, plăcându-i nevoinţa ta, Hristos vine în noaptea aceasta pentru ca să-ţi dea multe daruri”. Iar nepriceputul Iacov, prin mândrie fiind înşelat, a făcut toate acestea. Şi aşa a venit la el anticrist cu mărire şi nălucire multă, la miezul nopţii. Iar Iacov deschizând uşa chiliei sale s-a închinat lui; iar diavolul lovind pe Iacov în frunte, după dumnezeiască iconomie, n-a stat, ci s-a întors înapoi şi a fugit. A doua zi, dimineaţa, Iacov plângând a mers la un bătrân; iar bătrânul mai înainte de a auzi de la Iacov vreun cuvânt, a zis către el: „Fugi de aicea, căci ai fost batjocorit de satana”. Deci după ce Iacov a plâns de ajuns şi s-a sfărâmat cu inima, atunci bătrânul certându-l mult şi sfătuindu-l, l-a trimis la viaţa de obşte, iar el ascultând, a mers la obşte şi a slujit la bucătărie şapte ani, cu multă smerenie şi ascultare; după aceea a şezut singur în chilie alţi şapte ani, lucrând lucrul mâinilor cu măsură, şi păzind canonul dat cu multă scumpătate. Şi aşa învăţând calea lui Dumnezeu cea fără amăgire, cu multă desluşire, s-a făcut făcător de minuni prea ales; şi aşa şi-a săvârşit viaţa sa, mutându-se către Domnul.

   Conform Cu durere si dragoste pentru omul contemporan iata si ce spunea  Cuviosul Paisie Aghioratul:

   – Parinte, aghiuta stie ce avem in inima noastra ?

– Asta ar mai lipsi, sa stie si inimile ! Numai Dumnezeu este cunoscator de inimi si numai oamenilor lui Dumnezeu le descopera uneori Dumnezeu – pentru binele nostru – ce avem in inimile noastre. Aghiuta stie vicleniile si rautatile ce le sadeste in madularele omului; nu stie gandurile noastre cele bune. Numai din experienta pricepe unele lucruri, dar si in acestea de cele mai multe ori greseste. Si daca Dumnezeu n-ar ingadui sa le priceapa nici pe acestea, mereu ar gresi in toate, deoarece diavolul este intunecat; vizibilitate zero !!! Nu stie de pilda, un gand bun de al nostru. Daca am vreun gand rau, pe acela il stie pentru ca el insusi il sadeste. Daca eu vreau sa merg sa fac o fapta buna undeva, sa mantuiesc un om, diavolul nu stie asta. Cand insa acela ii insufla cuiva un gand si-i spune: „Du-te si mantuieste pe cutare om !” – si il va broda in acelasi timp si cu mandrie, atunci stie gandul acesta. Prin faptul ca omul primeste mandria, da cale libera ispitei. Lucrurile sunt foarte fine. Va aduceti aminte de intamplarea cu Avva Macarie ? (Nota: Vezi Pateric, Avva Macarie, 3, pp. 130-131, Alba Iulia, 1990) Odata l-a intalnit pe diavolul ce se intorcea din pustia cea mai apropiata, unde a fost ca sa ispiteasca pe frati; acela i-a spus: Toti fratii s-au salbaticit impotriva mea, afara numai de unul care e prietenul meu si ma asculta si cand ma vede se invarte ca un titirez”. „Cine e fratele acela ?” – l-a intrebat avva Macarie. „Teopempt se numeste”, i-a raspuns acela. Merge Cuviosul si-l afla pe fratele. A reusit sa-l faca sa-i descopere gandurile lui si l-a ajutat. Cand l-a reintalnit pe diavol l-a intrebat despre frati, iar acela i-a raspuns: „Toti sunt foarte salbatici impotriva mea. Si ceea ce e mai rau e ca si cel ce imi era prieten, nu stiu cum s-a facut de s-a schimbat acum si este si mai salbatic decat toti !”. N-a stiut ca a mers avva Macarie si l-a adus pe fratele la prochimen, pentru ca avva Macarie a lucrat cu smerenie, din dragoste, si nu a avut diavolul parte la gandul lui. Daca avva Macarie s-ar fi mandrit, ar fi alungat harul lui Dumnezeu si diavolul ar fi avut dreptul lui. Atunci ar fi stiut asta, pentru ca el i-ar fi brodat mandria.

– Daca omul ar spune un gand bun de al sau undeva, diavolul l-ar putea asculta si sa-l ispiteasca dupa aceea ?

– Cum sa-l auda daca acela nu are „diavol” ? Daca insa l-ar spune ca sa se mandreasca, ar intra ispita la mijloc. Adica daca exista o predispozitie catre mandrie si cineva spune cu mandrie: „Voi merge sa-l mantuiesc pe acesta”, diavolul intra la mijioc si atunci stie gandul nostru. Insa daca actioneaza smerit, din dragoste, nu il stie. E nevoie de atentie. Lucrurile sunt foarte subtiri. De aceea Parintii spun ca viata duhovniceasca este „stiinta stiintelor”.

 

Anunțuri

85 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Iones said, on Aprilie 23, 2015 at 10:43 pm

    Ziarul Lumina recomanda o carte scrisa de un „preot” luteran

    Pledoarie pentru promovarea relaţiilor dintre Bisericile din România

    O nouă carte a Episcopului Christoph Klein
    http://ziarullumina.ro/biserici-dialog/o-noua-carte-episcopului-christoph-klein

    Apreciat de 1 persoană

    • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 23, 2015 at 11:39 pm

      INCREDIBIL! De fapt, știm că acest ziar reflectă fidel vocea Patriarhiei conduse de masonerie… NU MAI REPREZINTĂ O NOUTATE CĂ PROMOVEAZĂ DE ACUM PE FAȚĂ ECUMENISMUL!…

      Apreciază

      • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 23, 2015 at 11:41 pm

        Este și un gest prietenesc sau mai bine zis de fraternitate masonică… De la Patriarhul mason către președintele Klaus Werner Iohannis, de credință LUTERAN…

        Apreciază

  2. ines said, on Aprilie 23, 2015 at 11:36 pm

    ÎNGRĂDIREA LIBERTĂŢII – Legea VOTULUI OBLIGATORIU a trecut tacit azi de Senat. Ce păţesc românii care nu vor să voteze

    https://danielvla.wordpress.com/2015/04/23/ingradirea-libertatii-legea-votului-obligatoriu-a-trecut-tacit-azi-de-senat-ce-patesc-romanii-care-nu-vor-sa-voteze/

    Apreciază

  3. ines said, on Aprilie 23, 2015 at 11:40 pm

    PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU ÎN NR 38 AL REVISTEI ATITUDINI: „Generaţia noastră şi-a făcut datoria, rămâne ca şi cea prezentă să şi-o facă”

    http://www.atitudini.com/2015/04/parintele-justin-parvu-in-nr-38-al-revistei-atitudini-generatia-noastra-si-a-facut-datoria-ramane-ca-si-cea-prezenta-sa-si-o-faca/

    Apreciază

    • adriandirnescu said, on Aprilie 24, 2015 at 8:12 am

      Cu putine cuvinte, cat de mult se spune … Generatia noastra , sa ne facem datoria . Doamne ajuta !

      Apreciază

  4. mihai said, on Aprilie 23, 2015 at 11:45 pm

    De rasul-plansul:
    CADETII DIN FORTELE ARMATE AMERICANE obligati sa poarte PANTOFI ROSII DE FEMEI CU TOC pentru a promova MISCAREA FEMINISTA :))

    Apreciază

  5. Radu Iacoboaie said, on Aprilie 23, 2015 at 11:46 pm

    Monahii și îndeosebi pustnicii sunt creștinii cei mai atacați de diavol… Nu știu exact de ce… Probabil din cauza orgoliului (mândriei) demonilor, care nu suportă gândul că aceștia se vor mântui… De aceea, nu toți din mânăstiri se mântuiesc… Unii cad și nu reușesc să se mai ridice…

    Apreciază

    • ortodoxend said, on Aprilie 24, 2015 at 2:36 pm

      Sunt cei mai atacati pentru ca au declarat razboi. Nu e nevoie sa fii calugar sau pustinc ca sa fii atacat mental de cel rau. Trebuie doar sa-i declari razboi si sa fii incapatanat in a rezista. Trebuie sa te cureti incet, in timp, lent, si in felul asta vei avea un razboi mai mic, o cale mai usoara. Insa noi oamenii ne-am cam obisnuit sa avem totul cat mai repede. Si in felul asta declaram razboi satanei, ne apucam de munca crestina, insa in valuri, cu rafale, uneori deloc si slab. Ei… si satana asteapta acele momente de slabiciune si ataca prin surpindere.

      Apreciat de 1 persoană

    • S. Mintas said, on Aprilie 24, 2015 at 10:32 am

      Parintele Argatu spunea ca in a doua zi dupa ce in Romania se va legifera casatoriile homosexuale, tara va fi ocupata!….

      in acel articol scrie ca ,,România este la un pas de adoptarea parteneriatului civil indiferent de sex. Comisia deputaţilor pentru muncă şi protecţie socială a avizat favorabil acest proiect de lege, care urmează să intre la vot în plenul Camerei Deputaţilor, care este for decizional.”

      Apreciază

      • nikodim said, on Aprilie 24, 2015 at 5:36 pm

        Tara, in principiu deja a legiferat de facto homosexualitatea prin acceptarea de buna voie de catre marea majoritate a noastra, a impartasirii din „valorile fundamentale ale lumii civilizate”. Tara este deja ocupata! Chiar nu se vede si nu se simte inca lucrul acesta?

        Apreciază

      • safimvigilenti said, on Aprilie 24, 2015 at 7:14 pm

        SE APROPIE CLIPA, SE PARE

        Apreciat de 1 persoană

    • anonim said, on Aprilie 24, 2015 at 1:43 pm

      Doamne fereste, asta ma sperie vizavi de pedeapsa care o va primi tara. Conform Sfintilor Parinti.

      Apreciat de 1 persoană

    • Ionut said, on Aprilie 24, 2015 at 2:51 pm

      Stim. Mai intai dezincrimare, ca e treaba lor ce fac. Apoi parteneriate, ca nu-i deranjeaza pe altii. Apoi casatorie, daca se poate chiar la biserica, si adoptii de copii.

      Trebuie macar trimise mail-uri catre deputatii din judetul fiecaruia. Adresele pot fi gasite aici:
      http://www.oradereligie.ro/actioneaza/

      Apreciat de 1 persoană

  6. Nivia said, on Aprilie 24, 2015 at 11:46 am

    În general oamenii au microfoane în case, aşa că mulţi preoţi au informaţii despre enoriaşi. Iar prin biserică e un individ care spunea că multor călugări li se fac cadou televizoare care au microfoane în ele. Aşa că şi călugării în chiliile lor sunt spionaţi… cel rău pătrunde în diferite moduri în casele oamenilor… mai grav e că au acces la informaţii indivizi de joasă speţă, de aceea ne trezim urmăriţi pe stradă şi în pericol… şi cât dispreţ au aceşti idioţi… pe unii îi recunoşti după atitudine, sunt atât de proşti încât îţi dai seama că nu au de unde să aibă anumite informaţii… se ascultă şi telefoanele… cum zicea un călugăr: „va veni vremea tăcerii”…

    Apreciază

  7. anonim said, on Aprilie 24, 2015 at 12:15 pm

    Mda, ce sa mai zic.Saccsiv ma intreb daca intentionat ai publicat un articol aluzie la cel cu parintele Arsenie Boca? Sper ca macar erai constient. Si poate ca si in alte articole in mod inconstient ai afectat psihic cititori in legatura cu parintele (detalile nu-si au rostu)
    Probabil deranjej ca reiau tema precedenta, dar nu pot sta cu mainile-n san. Parintele Arsenie Boca nu era un inselat. Intradevar, trebuie sa fi fost greu incercat de cel rau, dar el nu era un om slab cu mintea. Era un om intelectual inzestrat cu multe daruri. Face parte din randul oamenilor ocrotiti de Dumnezeu.
    Parintele nu este venerat ca pe un zeu, dupa cum au unii impresia si ii judeca pe cei care il cinstesc.
    Si am mai vazut comenturi cum ca se mandrea, dar acea nu era mandrie. As spune ca era inocent, dar nu era cazul parintelui, el afirma un fapt. E ca si cum eu afirm ca pot cara un sac mare, si cineva va zice „se lauda, de unde stie el ca poate”.
    Si dupa ce cineva a postat fotografia parintelui in haine obijnuite s-au dat de gol cei ce nu stiau mai nimic de dansul. Ce mai vrei ca dovada de manipulare in masa ca tot omu care crede tot ce i se spune. Nici nu e nevoie sa se straduiasca dracii ca noi credem ce ne spun oamenii simpli.

    Si daca tot ai abordat tema dracilor care isi baga coada peste tot, stiu ca sti dar nu realizezi ca tu esti intr-o mare primejdie ca administrator a probabil ultimului colt ortodox de net. Nu vreau sa te descurajez. Faci o treaba minunata, imi place ca esti tipul acela de om direct, nu contest nimic daca nu mi-ai publicat vreun com. ci apreciez. Si probabil cel mai mult imi place ca nu esti partinitor lucrurilor fata de care ai indoieli. NU o lua ca lauda sau manipulare din partea mea. (poate doar un pic, nu vreau sa renunti la cea ce faci)
    Dar din punctul meu de vedere ca hunedorean stiu ce zic in legatura cu Parintele. Iar atitudinea ta fata de acesta este negativa. Deci am tras concluzia ca te cam impiedici de niste cozi dracesti.
    Dumnezeu sa nu ne lase de la El.

    Apreciat de 1 persoană

    • anonim said, on Aprilie 24, 2015 at 12:24 pm

      Scuze pt. i-uri si cratime.

      Apreciază

    • Ioan said, on Aprilie 24, 2015 at 2:47 pm

      @ anonim – „Dar din punctul meu de vedere ca hunedorean stiu ce zic in legatura cu Parintele.”

      Daca esti hunedorean, gata, nu poti gresi in legatura cu Boca. Tu nu vezi in ce inselare draceasca esti?

      „Deci am tras concluzia ca te cam impiedici de niste cozi dracesti.”

      „Cozile dracesti” sunt parintii Ioanichie Balan, Arsenie Papacioc, Antim, Iachint, Gheorghe si altii?

      Ce mandrie demonica ai sa te crezi mai intelept decat acestia si sa le spui „cozi dracesti”, sectantule hunedorean!!

      Apreciază

      • Paul said, on Aprilie 24, 2015 at 9:09 pm

        Eu observ ca „anonim” a scris un comentariu decent, in care il critica pe saccsiv dar cu bandete si buna cuviinta, iar voi cei care ati sarit sa il atacati si care il atacati si pe parintele Boca imediat aruncati cu insulte”sectantule” „esti in inselare draceasca” etc. Este doar o remarca, care va vadeste ai cui sunteti fiindca daca ati fi crestini ortodocsi cu adevarat altul v-ar fi limbajul si comportamentul.

        Apreciat de 1 persoană

      • anonim said, on Aprilie 24, 2015 at 10:10 pm

        Hunedorean in sensul ca a lucrat in familia mea mai demult. (in sensul ca rugaciunile mamei mele ne-a ajutat familia intr-un moment greu, nu vreau sa dau detalii)
        Am vrut sa folosesc ceva cuvinte mai poetice oarecum, „cozi dracesti” in sensul de ispite si ganduri si indoieli de la cel rau. Nu m-am gandit ca se poate interpreta asa. Nu am nici o parere rea despre respectivi parinti care-l critica pe Arsenie Boca.

        Apreciat de 1 persoană

    • el said, on Aprilie 24, 2015 at 11:40 pm

      anonim

      „Dumnezeu sa nu ne lase de la El.”____ NU va lasa Dumnezeu, voi L-ATI LASAT pe El si v-ati lipit de inselatul Boca.

      Restul e mandrie ranita de om sarman dar incapatant.

      Paul

      tie iti place sa-l vezi pe Hristos in filmele intrerpretate de eretici si pacatosi, NU sa-l cunosti din Scriptura si de la Sfintii Parinti, pt tine Boca este „scriptura” si „norma”
      cat despre imbaj mai cerceteaza Scriptura si ai sa vezi cat de ” amabil ” si „politicos ” ii califica Hristos pe INSELATII farisei si Sf Pavel la fel; ca sa nu te obosesc prea tare sa te trimit si la Sfintii Parinti care au combatut ereziile si INSELARILE de tot felul.

      Apreciază

  8. mihaimarian said, on Aprilie 24, 2015 at 2:08 pm

    S. Mintas par Justin a spus in 2013 k mai sunt 12 luni de libertate si vine urgie.Cred k la asta se refera numai k Dumnezeu a mai amanat cu un an.Ce parere aveti?

    Apreciază

  9. Ioan said, on Aprilie 24, 2015 at 5:18 pm

    Feriti-va ca de o oaie raioasa de Radu Iacoboaie, cel care incalca poruncile Bisericii, si invata ca Sfantul Ioan Gura de Aur marturiseste despre ortodoxia lui Ulfila, citand dintr-o carte eretica. Si care se ascunde ca un sarpe cand e dat in vileag. Si e pe deasupra si nesimtit pentru ca nu isi cere iertare de la oamenii pe care i-a inselat cu basme despre ereticul episcop arian. A sustinut „ortodoxia” ereticului Ulfila pentru a indreptati pictura idolului sau de la biserica Draganescu. Acestea sunt roadele lui Arsenie Boca: minciuni, erezii, rataciri. Vedeti mai multe, aici:

    https://saccsiv.wordpress.com/2015/04/07/video-nu-cascati-gura-la-ratacirile-duhovnicului-nifon-de-la-manastirea-prislop/#comment-263753

    Apreciază

    • Paul said, on Aprilie 24, 2015 at 9:12 pm

      „Oaie raioasa” si „nesimtit” sunt probabil cuvinte ortodoxe.
      A nu sti sa contrazici o idee decat jignind, injurand, spurcand – acesta este un comportament securist nu ortodox. Parerea mea este ca sunteti aici cativa postaci platiti.

      Apreciat de 2 persoane

      • Ioan said, on Aprilie 25, 2015 at 12:34 am

        Auzi Paul, am avut o discutie mai lunga cu Radu Iacoboaie despre Ulfila aici:
        https://saccsiv.wordpress.com/2015/04/07/video-nu-cascati-gura-la-ratacirile-duhovnicului-nifon-de-la-manastirea-prislop/#comment-263753

        „[…]A nu sti sa contrazici o idee decat jignind, injurand, spurcand[…]”

        Unde ai vazut asa ceva? E o stare de fapt ratacirea lui Radu Iacoboaie. Iar oaie raioasa e o oaie care molipseste si pe alte oi. E o expresie. Cand spun oi ma refer la crestini. Unele din ideile lui Radu Iacoboaie sunt rele. Si nu vrea sa se lepede de ele in ciuda dovezilor aduse atat de mine, cat si de ceilalti.

        Daca esti lenes si nu ai dorit sa citesti acolo despre ce e vorba e problema ta. Te-ai bagat si tu ca musca in lapte.

        Vorba lui Nicolae Iorga: „Ataci o parere a unui prost si te trezesti cu prostul intreg in discutie.”

        Parerea ta e gresita: „postaci platiti”…Platiti de cine detectivule? Ma faci sa rad.

        Nu am nimic personal cu Radu Iacoboaie. Cateva din ideile lui sunt gresite si nu sunt de acord cu ele si le urasc pentru ca sunt in contradictie cu invatatura Bisericii. Asa ca lasa-ma in pace si tu, care te-ai trezit acum.

        Apreciază

    • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 25, 2015 at 12:00 am

      ,,Istoria Sf. Ioan Gură de Aur” a fost scrisă la 1864 de Louis Guerin. Asta înseamnă că fiind catolic, nu avea dreptul să menționeze adevăruri istorice? A MENȚIONAT CONVERTIREA LUI ULFILA LA ORTODOXIE. A MINȚIT? CE MOTIV AR FI PUTUT SĂ AIBĂ , CÂND DE FAPT AR FI AVUT TOT INTERESUL SĂ ASCUNDĂ ACEST LUCRU PENTRU CATOLICI FIIND ÎNGROZITOR ȘI DE NECONCEPUT…

      Apreciază

      • Ioan said, on Aprilie 26, 2015 at 2:35 pm

        Nu iti raspund tie, Iacoboaie inselatorule, ci scriu sa vada lumea ce viclean esti si ce minte proasta ai:

        Latinii au falsificat tot timpul scrierile Sfintilor Parinti citim:

        „Din UTRENIA SFÂNTULUI MARCU AL EFESULUI (facerea Sfântului Nicodim Aghioritul):

        SINAXAR

        În această lună, ziua a nouăsprezecea:

        POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU MARCU EVGHENICUL, MITROPOLITUL EFESULUI.

        Sfântul Marcu Evghenicul, mitropolitul Efesului, a fost un neînfricat mărturisitor al credinţei la Sinodul de la Ferrara-Florenţa, pentru că nu a cedat presiunilor papale şi şantajelor, rămânând până la sfârşit un mărturisitor al credinţei. Nu numai că în timpul acelui Sinod a dovedit rătăcirile latinilor, dar în acelaşi timp a dovedit şi falsurile (mistificările) pe care le-au făcut latinii (catolicii) în textele Părinţilor Bisericii.

        Desigur că la început Sfântul Marcu Evghenicul s-a comportat cu nobleţe, dar mai târziu, când şi-a dat seama de mijloacele necurate la care se pretau pentru a-şi atinge scopul, de presiunile, falsurile, şantajele, constrângerile şi vicleniile latinilor, a devenit un mărturisitor al credinţei. Poziţia sa a fost de la un capăt la altul romană [romeică], deoarece adevăraţii romei sunt împăraţi ai spiritului, sunt aristocraţi ai duhului, pot să dialogheze cu luciditate şi cumpătare, linişte şi nobleţe. Când însă este vorba de îndepărtarea de la adevărul revelat şi când văd mijloace necurate ale celorlalţi pentru atingerea scopului, atunci devin mărturisitori ai credinţei. Pentru că Hristos nu-şi doreşte doar căutători, ci şi mărturisitori.

        Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne si ne mântuieşte pe noi. Amin.[…]

        „Să tacă astăzi gurile cele mincinoase ale latinilor, a celor ce au scornit al treilea loc în chip răuslăvitor, căci tună împotriva lor limba cea preavestită a lui Marcu, care propovăduieşte ortodox doar două locuri.”

        http://acvila30.ro/19-ianuarie-utrenia-sfantului-marcu-al-efesului-facerea-sfantului-nicodim-aghioritul/#

        1. Nici nu am reusit sa gasesc „Istoria sfantului Ioan Gura de Aur” tradusa de Babut. Numeroase carti din timpul respectiv au fost imprimate sau editate de Louis Guerin. Guerin nu e un autor de carti. Nu stiu de unde are Iacoboaie aceasta informatie. Aveti Google, verificati si voi.

        Cred ca traducerea lui Babut a fost facuta dupa: Histoire de Saint Jean Chrysostome
        ROCHET Abbé:

        http://www.abebooks.com/servlet/BookDetailsPL?bi=776472616&searchurl=tn%3Djean+chrysostome%26sortby%3D20%26fe%3Don&clickid=0gVxgvTMEXmiwhHz2Z0WvR%3APUkVQTiQ410Yl2E0&cm_mmc=aff-_-ir-_-10078-_-77416&afn_sr=impact

        2. A saptea porunca a Bisericii Ortodoxe: „Să nu citim cărţi eretice.”

        Sfantul Paisie Velicikovski:

        ” Sfânta noastră Biserică pe ale ereticilor cărţi nu le primeşte, pentru că ereticii din întunecarea diavolului au scos cărţi pentru înşelarea pravoslavnicilor creştini. şi pentru aceea este porunca bisericească ce grăieşte aşa: „cărţile ereticilor a nu le citi, nici cu dânşii a vorbi”.

        Sfântul Ignatie Briancianinov:

        „Iarăşi îţi aduc, fiu credincios al Bisericii de Răsărit, cuvânt de sfat nemincinos şi bun. Acest cuvânt nu e al meu: este cuvântul Sfinţilor Părinţi. De la ei vin toate sfaturile mele.
        Păzeşte-ţi mintea şi inima de învăţătura mincinoasă. Nu vorbi despre creştinism cu oameni molipsiţi de învăţături mincinoase; nu citi cărţi despre creştinism scrise de dascăli mincinoşi. Adevărul se află în tovărăşia Duhului Sfânt: El este Duhul Adevărului. Minciuna o însoţeşte şi o ajută duhul diavolului, care este minciună şi părintele minciunii.
        Cel ce citeşte cărţile dascălilor mincinoşi intră negreşit în părtăşie cu duhul viclean şi întunecat al minciunii. Lucrul acesta să nu ţi se pară ciudat şi de necrezut: aşa spun răspicat luminătorii Bisericii, Sfinţii Părinţi. Dacă în mintea şi sufletul tău nu este scris nimic, Adevărul şi Duhul să scrie în ele poruncile lui Dumnezeu şi învăţătura Lui duhovnicească.
        Nu-ţi este îngăduit să citeşti alte cărţi despre religie decât cele scrise de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii Soborniceşti a Răsăritului. Acest lucru îl cere Biserica de Răsărit de la fii săi (…) . Iar dacă gândeşti altfel şi socoţi porunca Bisericii mai puţin întemeiată decât socotinţa ta şi a celorlalţi de un cuget cu tine, atunci nu mai eşti fiu al Bisericii, ci judecător al ei.
        Mă numeşti mărginit, neluminat îndeajuns, rigorist? Lasă-mă în mărginirea şi în celelalte neajunsuri ale mele: voiesc mai bine a rămâne, cu toate aceste neajunsuri, fiu al Bisericii de Răsărit, decât că, având toate părutele calităţi, să mă fac mai deştept decât ea şi, ca atare, să-mi îngădui a nu-i da ascultare şi a mă despărţi de ea. Adevăraţilor fii ai Bisericii de Răsărit le va face plăcere glasul meu.
        Aceştia ştiu că cel care voieşte a primi înţelepciunea cerească trebuie să lepede înţelepciunea sa pământească, oricât de mare ar fi ea, să o lase deoparte, să o taie, s-o recunoască drept nebunie, aşa cum este ea de fapt (I Cor. III, 19).” (Experienţe Ascetice, vol I, Editura Sofia, Bucureşti, 2000)

        Daca ereticul Ulfila se convertea la ortodoxie, nu era laudat de Biserica? A fost vestit la vremea lui iar daca se convertea, era imposibil sa nu spuna Parintii despre aceasta.

        S-a trezit Boca si Iacoboaie sa spuna altceva decat ne invata Biserica. Unul a pictat pe un eretic cu aura, iar altul il aduce pe Sfantul Ioan Gura de Aur martor al convertirii arianului. Acestea sunt roadele amare ale inselarii: calcarea poruncilor Bisericii si a Predaniei.

        Apreciază

      • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 26, 2015 at 11:04 pm

        Ioan

        Este vorba de o reeditare în 1866. Cealaltă ediție aparține lui Louis Guerin și este din 1864.

        Am dat link pe sursa ta și am găsit.:

        ,,Histoire de Saint Jean Chrysostome
        ROCHET Abbé.

        Published by C. Douniol, 1866
        Used / couverture souple / Quantity Available: 1
        From Librairie Le Feu Follet (Paris, France)

        Description:
        – C. Douniol, Paris 1866, 14,5×22,5cm, 2 volumes brochés. – Edition originale. Vignette de livre de prix encollée au verso du premier plat du premier volume. Quelques rousseurs, deux légers manques en pied et en tête du second volume. Rare. [AUTOMATIC ENGLISH TRANSLATION FOLLOWS] First Edition. Thumbnail of book pasted on the back of price first board of the first volume. Some foxing, two light gaps at the bottom and top of the second volume. Rare. – Please note that the translation in english is done automatically, we apologize if the formulas are inaccurate. Contact us for any information!. Bookseller Inventory # 15091

        Apreciază

      • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 26, 2015 at 11:11 pm

        Și în al doilea rând, personal eu nu am citit cartea stimabile. AȘA CĂ NU AM COMIS ACEST PĂCAT AL CITIRII DE CĂRȚI ERETICE… IAR CĂRȚILE ERETICE SUNT ÎN MOD EVIDENT CELE CARE CONȚIN DOGMATICA SECTELOR RESPECTIVE…

        Informația despre convertirea lui Ulfila la ortodoxie o am de la un frate apropiat din MpAO. Și îi acord credibilitate, ceea ce nu-ți acord deloc ție…

        Apreciază

    • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 25, 2015 at 6:46 pm

      ,,Istoria Sf. Ioan Gură de Aur” a fost scrisă la 1864 de Louis Guerin. Asta înseamnă că fiind catolic, nu avea dreptul să menționeze adevăruri istorice? A MENȚIONAT CONVERTIREA LUI ULFILA LA ORTODOXIE. A MINȚIT? CE MOTIV AR FI PUTUT SĂ AIBĂ , CÂND DE FAPT AR FI AVUT TOT INTERESUL SĂ ASCUNDĂ ACEST LUCRU PENTRU CATOLICI FIIND ÎNGROZITOR ȘI DE NECONCEPUT…

      Apreciază

  10. Ioan said, on Aprilie 24, 2015 at 6:09 pm

    Sa rad sau sa plang? Radu Iacoboaie si-a facut biserica si crede ca are puterea de a da anatemei pe cei care sunt impotriva idolului sau, Arsenie Boca:

    „Din câte vedem că înșiri, rezultă că pentru tine părintele Arsenie Boca ar fi un prooroc mincinos… Tu ai auzit ceva despre proorocirile făcute de sfinția sa care deja s-au împlinit iar altele așteaptă sorocul lor? Prooroci mincinoși sunt Papa și alții…

    Îți recomand să fi mai echilibrat atât în exprimare, cât și în gândire, sau mai întâi în gândire și apoi în exprimare… Altfel te voi da anatema… Nu am mai făcut până acum acest lucru… Cei care hulesc sfinți ai lui Dumnezeu trebuie excomunicați din Sfânta Biserică… Dacă părintele Arsenie Boca nu a fost canonizat și pus în calendarul creștin încă, asta nu înseamnă că nu este sfânt… Gândește-te bine la cele ce spun… Cu anatema nu este de joacă…”

    sursa: https://saccsiv.wordpress.com/2015/04/07/video-nu-cascati-gura-la-ratacirile-duhovnicului-nifon-de-la-manastirea-prislop/#comment-263753

    „Un asemenea juramant, adica anatema, asupra celor ce se impotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pusa de patriarhii Rasaritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pana la sfarsitul lumii va ramane tare si neclatita si nedezlegata cu darul lui Hristos.” (Sfantul Paisie Velicicovski)

    „Anatema este cea mai grea pedeapsa pe care o poate da Biserica. Ea se da contra celor ce dispretuiesc si ataca adevarurile dogmatice, morale si de cult si prin aceasta, ei duc la ratacire si pierzare de suflet pe cei nestiutori, devenind periculosi societatii bisericesti.
    Anatema cuprinde blestem, afurisenie si predare a celui anatemisit pe mina satanei, de care asculta si ale carui fapte si misiune o implineste, devenind mort sufleteste si vrajmas lui Dumnezeu. Ceea ce este pedeapsa cu moartea in legile de stat, este anatemisirea in legile Bisericii. (Exod. 8,32; Lev. 20,1-22, Deut. 13,1-10; 17,1-9; 20, 2-15; Mat. 21,18; Rom. 9, 3; I Cor. 5,1-3; 16, 2-12; Gal. 3, 8-9; Const. Ap. II, 28,47-50).
    Prin anatemisire, se afieroseste acela diavolului si mai mult sa n-aiba parte de mantuire si sa se faca instrainat de Hristos” Pidalion. N. f. 269.
    – Nimanui dintre crestini sau clerici, nu-i este ingaduit sa intrebuinteze anatema, nici chiar in gluma, caci face mare pacat (Mat. 5, 21-26); numai Sfintul Sinod poate folosi aceasta anatema, dupa ce a epuizat toate mijloacele de indreptare si cel vinovat a fost judecat si osindit public, pentru fapte contra adevarurilor lui Dumnezeu si a Bisericii Sale (Lev. 26,14^16; Deut. 28, 15-58; Ps. llo, 1-31; Canoanele: I ec. 1; VII, 7; IV ec. 2; 7, 15, 27; VI ec. 23 si Gangra 1, 20; Laod .29, 30, 35; Cart. 81, lo9, 1 lo, 111, 112,113,114, 115,116; Sf. Sofia 3; Sf. Vasile 88).
    – Anatema este despartirea de Dumnezeu si impreunarea si mostenirea satanei. Iar, al patrulea sfint sobor, pentru anatema graieste asa: nici un om credincios crestin, sa nu-si zica anatema, ci numai ereticilor si calugarilor care leapada chipul si nu vor sa se mai intoarca; iar, de vor veni spre pocainta, primeste-i si-i imbratiseaza, pentru ca Domnul Iisus Hristos, care s-a pogorit din ceruri pentru spasenia noastra zice: N-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta si mare bucurie se face in ceruri pentru un pacatos care se pocaieste. ILT, 33.”

    Roadele amare ale ratacirii arseniene le vedem aici – un om simplu vrea sa dea anatemei pe altul pentru Arsenie Boca.

    Daca nu primesc pe Arsenie Boca eu, Ioan, primesc anatema de la Radu Ioacoboaie, un sectant arsenist.

    Doamne apara-ne de aceasta ratacire ingrozitoare si de aceasta idolatrie numita Arsenism!

    Radu Iacoboaie, leapada ratacirile si vino in Biserica.

    Reveniti in Biserica Ortodoxa toti cei care ati fost inselati prin cuvant de Arsenie Boca si de inchinatorii acestuia.

    Spune Hristos in Evanghelia dumnezeiescului apostol Matei:

    15. „Păziţi-vă de prorocii cei mincinoşi, cari vin la voi în haine de oi, iar înlăuntru sunt lupi răpitori.

    16. Din roadele lor îi veţi cunoaşte pre ei. Au doară vor culege din spini, struguri? Sau din ciulini, smochine?

    17. Aşa tot pomul bun, roade bune face, iar pomul rău, roade rele face.

    18. Nu poate pomul bun să facă roade rele. nici pomul rău se facă roade bune.

    19. Deci, tot pomul care nu face roadă bună, se taie şi în foc se aruncă.

    20. Pentru aceea, din roadă lor îi veţi cunoaşte pre dânşii.

    21. Nu tot cel ce îmi zice Mie: Doamnei Doamnei va intră întru împărăţia cerurilor, ci, cela ce face voea Tatălui Meu, carele este în ceruri.

    22. Mulţi vor zice Mie, în ziua aceea: Doamne Doamne au nu cu numele tău am prorocit? Şi cu numele Tău draci am scos? Şi cu numele Tău multe minuni am făcut?

    23. Şi atunci voiu mărturisi lor, că niciodată nu v’am ştiut pre voi; depărtaţi-vă dela Mine, cei ce lucraţi fărădelegea. ”

    Biblia, editia sinodala, 1914

    https://archive.org/stream/ByzantineFashionsColoringBook/Biblia1914_djvu.txt

    Apreciază

    • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 25, 2015 at 12:08 am

      Ce biserică mi-am făcut provocatorule? Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei și al cărei nume tu l-ai numit ,,pompos”?… Un grup de credincioși care fac pe rând în fiecare seară Acatistul Sfinților Închisorilor?… TE DERANJEAZĂ? VOI SUNT SECTANȚI ÎN GÂNDIRE ȘI ATITUDINE… ȘI TOT VOI ACUZAȚI PE ALȚII DE ACEST LUCRU… HOȚUL CARE STRIGĂ: ,,PRINDEȚI HOȚUL!”…

      Apreciază

      • Ioan said, on Aprilie 26, 2015 at 2:40 pm

        Sunt ortodox. Ce ierarh sau ce preot ti-a dat binecuvantarea sa faci asa ceva? Totul se face cu binecuvantare si cu sfat. Sectantii fac de capul lor totul. Ei nu se supun Bisericii si invataturii mantuitoare.

        Apreciază

      • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 26, 2015 at 11:15 pm

        AM AVUT BINECUVÂNTAREA DUHOVNICULUI MEU… ȘI NU NUMAI PENTRU ASTA, CI ȘI PENTRU CÂTEVA ACȚIUNI ÎNTREPRINSE PÂNĂ ACUM (dezbaterea publică cu cardurile electronice de sănătate etc)…
        Acum ești mulțumit criticul meu acerb?…

        Apreciază

      • Ioan said, on Aprilie 27, 2015 at 10:23 am

        Cine e duhovnicul tau?

        Apreciază

      • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 27, 2015 at 4:20 pm

        Eu nu te-am întrebat cine este duhovnicul tău și nici de relația ta cu ÎPS Pimen ori Patriarhul Daniel Ciobotea? De ce te interesează? Știu de ce, dar vreau să-mi spui tu cu gura ta…

        Apreciază

  11. Ioan said, on Aprilie 24, 2015 at 8:52 pm

    Ce asemanare intre Arsenie Boca si Padre Pio!! Inclusiv stigmatele!! Arsenistii spun ca a fost rastignit, deci avea stigmate.

    „Padre Pio a devenit cel mai carismatic sfant din istoria moderna a Bisericii Catolice, in mare masura vazut drept sfant chiar in timpul vietii, creditat cu cel putin 1.000 de miracole, indeosebi vindecari de boli.
    Care este pozitia Bisericii Catolice? Dupa decenii de indoieli si suspiciuni, conducerea Bisericii a adoptat pozitia ca nu trebuie combatuta reputatia si faima colosala a lui Padre Pio, iar singurul lucru ce trebuie facut este ca el sa fie binecuvantat. Nu a fost intotdeauna asa, insa. Timp de mai multe decenii, Padre Pio a fost foarte stanjenitor pentru Biserica. Era in mare masura suspectat de inselaciune. A fost acuzat ca purta manusi pentru a acoperi ‘Stigmatele’. Padre Pio spunea ca sangele curgea constant din rani, dar multi afirmau ca ranile erau auto-provocate si tinute deschise cu acid, o opinie reafirmata anul trecut intr-o noua carte in care se prezinta marturia unei femei care-i procura acid dintr-un magazin de chimicale.
    Se crede totodata ca „mireasma de sanctitate” care il inconjura era obtinuta cu apa de colonie. Mult timp i s-a interzis sa celebreze liturghii. Padre Pio a beneficiat insa de o schimbare radicala de spirit la Vatican, odata cu Pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea. Acesta a fost un devotat al lui Padre Pio inca din tinerete, calatorind de la Varsovia in Puglia, in 1947, pentru ca acesta sa-i poata asculta spovedania. Multi ani mai tarziu, pe vremea cand Karol Wojtyla era asistent al Episcopului de Krakovia, l-a rugat pe calugar „sa intervina” pentru o prietena de-a sa care suferea de cancer in gat si care s-a vindecat 11 zile mai tarziu.
    In favoarea sanctitatii lui Padre Pio pledeaza faptul ca cele 7 milioane de pelerini care vin anual la San Giovanni Rotondo nu se pot insela; ca a facut mai mult pentru a transforma economia sudului rural al Italiei decat toate cele 61 de guverne ale Italiei de pana acum;[…]

    http://www.mirabilys-magazin.ro/previziuni-zilnice/padre-pio

    Vindecari, minuni, milioane de pelerini, de inchinatori… Si unul, dar si celalalt au crezut in sfintenia bisericii papale……

    Aceasta inseamna sfintenia?

    Cei care nu va puneti nici un semn de intrebare referitor la Arsenie Boca, cand va veni Antihrist, ce veti face?

    Il veti primi pentru minunile sale?

    Apreciază

    • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 25, 2015 at 12:12 am

      CE VOM FACE? CEEA CE AM FĂCUT ȘI PÂNĂ ACUM… A INTRAT SPAIMA ÎN VOI DIN CAUZA LUI ANTIHRIST?…

      Apreciază

      • Ioan said, on Aprilie 26, 2015 at 2:41 pm

        Ce ratacit esti!!

        Apreciază

      • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 26, 2015 at 11:18 pm

        Un creștin este definit prin atitudinea lui în fața morții… Curajul vostru se limitează în atacurile împotriva altor ortodocși… Asta nu arată decât un singur lucru: că nu trăiți ortodoxia…

        Apreciază

    • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 27, 2015 at 4:52 pm

      ,,Minunile sale” zici? SUNT MINUNI FĂCUTE DE DUMNEZEU PRIN SFINȚIA SA, CA ȘI ÎN CAZUL TUTUROR ALTOR SFINȚI PRIN CARE S-AU FĂCUT MINUNI, PRIN PUTERE DUMNEZEIASCĂ… Minunile false sunt de la diavol, nu țin mult și nu îi fac pe oameni mai buni sau mai întăriți în credință, ci dimpotrivă…

      Apreciază

  12. nikodim said, on Aprilie 24, 2015 at 10:46 pm

    Se poate constata in urma multimii de comentarii de pe acest blog si nu numai de aici, cu mare parere de rau ca subiectul Arsenie Boca dezbina.
    Biserica uneste oamenii in Credinta si nu ii dezbina. Sfintii Bisericii deasemenea unesc oamenii in Credinta si nu ii dezbina. Sfintii unei tari,a unui popor unesc acel popor si acea tara in Credinta si nu dezbina.
    Sfintii Ierarhi din toate vremurile si-au unit turmele pastorite in Credinta si nu le-au dezbinat, Sf.Ioan cel Nou de la Suceava, Sf.Parascheva si multi altii cu viata sfanta, INTOTDEAUNA au unit si unesc poporul dreptcredincios.
    In Biserica unde intotdeuna sunt prezenti si se pomenesc Sfintii, este liniste, este pace, este unire in rugaciune si Credinta, tocmai pentru ca Cele Sfinte si Sfintii intotdeauna unesc oamenii si nu-i dezbina.
    Din vietile Sfintilor Parinti, din Filocalie stim ca dezbinarea dintotdeauna a fost „distractia” dracilor. Este „sportul” lor favorit in lume si se incinge foarte tare si persista multa vreme atunci cand subiectul discutiei le este favorabil sau aliat.
    Exista evident si situatia cealalta cand dracii se agita de nemultumire, atunci cand sunt constransi de vreun subiect care uneste si indruma sufletele oamenilor spre Dumnezeu, atunci ei urla un timp scurt si dispar repede dintre noi pentru ca nu suporta unitatea in Credinta in Dumnezeu, ceea ce din pacate observam ca nu se petrece la subiectul Arsenie Boca… unde dezbinarea se mentine si ia amploare.

    Apreciază

    • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 25, 2015 at 12:10 am

      ȘI CINE A PROVOCAT DEZBINAREA? AI OMIS SĂ MENȚIONEZI…

      Apreciază

    • Ioan said, on Aprilie 25, 2015 at 12:57 am

      Oamenii trebuie să îi iubim însă ereziile și idolatriile lor trebuie să le urâm din toata inima noastră pentru că sunt de la diavol. Să păstrăm Dreapta Credință! Să rămânem în Biserica Răsăritului!!

      Apreciază

      • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 27, 2015 at 4:22 pm

        Sună frumos în teorie ce spui dumneata dar în practică este cu totul altceva… Așa era și cu idealurile înalte ale comunismului, cu himera comunismului…

        Apreciază

    • anonim said, on Aprilie 25, 2015 at 10:09 am

      Ba nu dezbina subiectul Arsenie Boca, ci atat cel care-l sustin cat si cei care-l neaga nu o fac din ura pentru celalalt. Modivul contraditilor est acela de al scoate pe celalalt din ignoranta. Nimeni de aici nu se strafoaca atata pentru ca nu are cu cine sa se certe acasa.

      Apreciat de 1 persoană

      • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 27, 2015 at 4:23 pm

        Da. Motivul este adevărul și implicit sau în subsidiar lupta pentru apărarea ortodoxiei…

        Apreciază

    • Gabriel M. said, on Aprilie 25, 2015 at 10:09 am

      Prietene si Hristos a spus ca a venit sa aduca sabia si sa dezbine mama de fiica, tata de fiu. Mai las-o balta cu interpretarile astea rusinoase. Nu parintele Arsenie Boca dezbina ci rataciti cu duh de cearta in ei. Apostolul Pavel: roada Duhului: pacea, dragostea, bucuria si indelung rabdarea. Vad ca voi va aruncati imediat sa jigniti si sa contraziceci inclusiv sa credeti fara sa cercetati duhurile orice filmulet ratacit pe internet despre sf. Arsenie. Voi va faceti un idol din el pt ca prea mult concentrati discutiile pe subiectul asta contradictoriu si dezbinator. Daca nu iti place de Arsenie Boca roaga-te si pt noi carora ne este drag ca Domnul va arata care este calea, dar nu ne certa pentru ca ne rugam lui sa ne mijloceasca rugaciunile catre Mantuitor. Nu arsenie Boca este idolul nostru ci doar il respectam pentru ceea ce a fost si ce a facut el. Ci Hristos este Cel caruia ne inchinam. Dar pe parintele Arsenie il iubim ca si pe ceilalti sfinti. Aduceti doar arcumente de 2 lei impotriva parintelui la fel ca si sectarii : ba un citat scos din context, ba o poza care vi se pare voua ca seamana dintr-un unghi cu ceva.. jenant… incetati cu smintrala asta si cu dezbinarea asta. Cui nu ii place de par. BOCA sa nu se roage la el ci la alti sfinti si la Maicuta Domnului dar fara sa inebuneasca lumea de cap cu argumente puerile cum ca a fost inselat sau altfel. NU STIM PRIETENI CA NU L-AM CUNOSCUT mai nimeni dintre noi. Nici poze nu prea avem cu el.. dar ne place sa vorbim muuult .. iertati-ma

      Apreciat de 2 persoane

      • nikodim said, on Aprilie 25, 2015 at 1:24 pm

        De contrazis am contrazis, de jignit daca am jignit pe careva a fost fara intentie si imi cer iertare daca am facut-o, de rugat incerc cat pot sa-mi depasesc lenea si ignoranta si sa ma rog pentru ca toti oamenii sa fie in Dreapta Credinta, dar cu faptele ce contravin Invataturii Sfintilor Parinti nu ma impac si le voi contrazice mereu cat voi putea eu iar „argumentele de 2 lei” sunt de la Sfintii Parinti si nu citate scoase de pe undeva din context.
        Sunt referiri concrete la cazuri concrete si sunt impotriva unor presupuneri duhovnicesti alunecoase ale unora si altora care extrapoleaza si infrumuseteaza dupa propria minte si pofta lucruri contorvresate si le stabilesc ei ca fiind sfinte in situatia in care aceste cazuri care au fost judecate si stabilite foarte strict cum trebuie sa fie de catre Sfintii Parinti, tocmai pentru a nu se crea sminteala si cadere. Din pacate multi dintre cei care se entuziasmeaza duhovniceste vizavi de acest fel de fapte controversate, si care deja enunta, inclusiv pe aici ca Francisc de Assisi nu este eretic, sau ca este normal sa se vorbeasca cu mortii sau ca pictorii sa-si puna chipurile lor in locul sfintilor s.a. sminteli, nu catadicsesc sa discearna conform Canoanelor si de aici apare ca ei sunt deschisi la minte iar cei care se ghideaza dupa Canoane sunt cusurgii extremisti, sectanti, iar maine poimaine vor fi antisociali si teroristi.
        Cu riscul de gresi eu, cum spuneti, din cauza mintii mele limitate si a sufletului meu pacatos, sustinand „argumente de 2 lei” care din Sfintii Parinti sunt acestea, o fac din constiinta mea si nu pot altfel.
        Repet, nu am intentia sa acuz si sa „ucid”(nici macar verbal) oamenii dupa felul cum cred. Este alegerea fiecaruia daca cineva considera ca unul sau altul este sfant. Unii dintre noi ne trezim zicand ca „bunicul sau bunica mea, sau mama mea” au sunt sau au fost ca niste sfinti. Ei, ce vinovatie este aici? Dar voi vorbi mereu impotriva credintelor care contravin Sfintilor Parinti.
        Si vezi tu prietene (chiar mi-as dori sa fim prieteni, toti citirorii de aici) intradevar este cum spui tu, Hristos a venit sa dezbine, dar acum depinde cine de care parte ramane…
        Dumnezeu sa ne lumineze mintile la toti! Doamne ajuta.

        Apreciază

      • Gabriel M. said, on Aprilie 25, 2015 at 11:36 pm

        Da nikodim si alti certareti de pe forum.. argumente de 2 lei. Cand spui ca seamana chipul din icoana cu fata parintelui e argument de 2 lei.. tie iti pare ca seamana mie nu . Cand spui ca ai vazut un filmulet in care se aude vocea nu stii cui ca spune despre parinte.. e argument de doi lei.. pot sa fac si eu un film identic si sa il injectez in media online ca sa creada cei toti ca tine si sa dezbine pe crestini. Ca nu avea barba si ca purta nu stiu ce fel de camasa in poza aia iar e argument de 2 lei pt ca nici macar nuv-ati dat silinta sa va informati ca parintele a fost obligat sa isi taie barba si sa abandoneze manastirea. Si ce a facut parintele? S-a apucat de un job online sau de strungarit? L-A pictat pe Hristos cu atata patima pentru ca I-i era dor de a-L sluji din nou… Arsenie Boca ura sectarii ca si noi si ura avortul.. politica corupta si tot ceea ce uram si noi dar nu vena in duh de cearta sa dezbine si sa jicneasca. Eu personal am trait cateva experiente destul de frumoase si ciudate in acelasi timp rugandu-ma la parintele Arsenie Boca si am vazut cum in cateva secunde primesc ajutorul lui real si am simtit si constientizat ca m-a ascultat si a intervenit pt mine. In fine astea sunt margaritare si nu sunt pt oricine. Eu spun sa o lasati balta cu batjocura la adresa parintelui. Nu reusiti sa argumentati serios absolut deloc. Gasiti numai articole si filmulete amatoricesti. V-ati intrebat vreodata in sinea voastra daca voi sunteti cei rataciti care dezbinati si ce va faceti dacaparintele e chiar sfant si voi ati aruncat cu noroi in el degeaba. Daca o fi fost inselat Dumnezeu a auzit oricum rugaciunile noastre catre parinte iar parintele o sa dea probabil socoteala. Dar daca nu e inselat si e afant cine da socoteala pt sminteala asta online? Iertati-ma ca ma dau mare destept stiu ca sunt putred de bocat in pacate…

        Apreciat de 2 persoane

      • Ioan said, on Aprilie 26, 2015 at 2:43 pm

        Gabriel M – Ai vorbit cumva cu parintele Antim? Te socotesti mai presus de Parintii Ioanichie Balan si Arsenie Papacioc, de parintii de la Athos? Ce mandrie draceasca ai!

        Apreciază

      • Gabriel M. said, on Aprilie 26, 2015 at 9:05 pm

        Ioan ce i-am raspuns mai jos lui „el” e valabil si pt tine si nu mai repet. Ai o problema si te cam crezi un mic dumnezeu . probabil te-a delegat sa il judeci tu pe Arsenie Boca in locul Lui. Eu nu imi dau cu parerea pt ca nu sunt un sfant sau un traitor desavarsit ca tine si nu vreau sa risc sa smintesc pe cineva. probabil tu l-ai urmarit si l-ai studiat pe parintele Boca inca de mic si esti extrem de informat si de aia faci judecata lui in locul adevaratului Judecator. Doamne pune lacat gurii mele si pastreaza Tu cheile. e mai bine asa.

        Apreciază

      • Ioan said, on Aprilie 26, 2015 at 11:01 pm

        Auzi Gabriel, bati campii…

        Aici insa ai dreptate: „Doamne pune lacat gurii mele si pastreaza Tu cheile. e mai bine asa.” Se aplica perfect in cazul tau.

        Foarte bine ai spus. Mai bine sa ai lacat la gura decat sa vorbesti prostii.

        Apreciază

      • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 27, 2015 at 4:26 pm

        Părintele Antim este etalonul tău? Este dânsul infailibil… Dacă era ne spunea tot adevărul despre pictura de la Drăgănescu și multe altele… Dar nimeni nu este infailibil decât Papa, dar asta în teorie… În realitate, Papa nu are nici măcar botezul în creștinism… Mă refer la cel autentic…

        Apreciază

    • Ionut said, on Aprilie 25, 2015 at 10:35 am

      In urma cu multi ani, cand auzeam cuvintele „parintele Arsenie” ma gandeam la pr. Arsenie Papacioc. Mai spuneau unii „pr. Arsenie Boca”, dar nu stiam despre cine e vorba.
      Faima sa a crescut in timp si iata, dupa 25 de ani de la trecerea sa la cele vesnice, o tara intreaga a auzit de el, e atat de viu incat parca n-ar fi murit. Nu sunt putini cei care s-au intors de pe calea pierzarii dupa ce i-au citit scrierile.
      Un lucru este absolut sigur: daca il cinstim pe Pr. Arsenie Boca, trebuie sa-l cinstim INTRU HRISTOS si nu altfel. Si daca nu il cinstim, tot in Hristos trebuie sa ramanem, inclusiv prin ceea ce spunem.
      E recomandabil sa (re)citim epistolele Sf. Apostoli ca sa ne reamintim care trebuie sa fie modul de exprimare al unui crestin.

      Apreciat de 1 persoană

      • el said, on Aprilie 25, 2015 at 8:46 pm

        Ionut

        „Faima sa a crescut in timp si iata, dupa 25 de ani de la trecerea sa la cele vesnice, o tara intreaga a auzit de el, e atat de viu incat parca n-ar fi murit. Nu sunt putini cei care s-au intors de pe calea pierzarii dupa ce i-au citit scrierile.”____si fiama lui padre pio a crescut necontenit si a maicii teresa, a lui krisna murti sau altii de teapa lor care pana azi neoboiti fac „semne” si „minuni” si NU au fost uitati de oamenii plecati spre inselarea diavoleasca; celebritatea nu e criteriu de Adevar, si de Lady gaga au auzit hoardele

        „Un lucru este absolut sigur: daca il cinstim pe Pr. Arsenie Boca, trebuie sa-l cinstim INTRU HRISTOS si nu altfel. „___ CUM sa cinstim in Hristos un INSELAT? e imposbil.

        In toate cele scris mai sus pleci de la premisa NEDOVEDTITA cel putin daca NU CLAR INFIRMATA ca boca ar fi sfant
        Boca NU e sfant e doar un INSELAT prin care secerea dracii sufletele ortodocislor. Iti dai bseama ce biruinta le-a adus Boca?
        Padre Pio si alti inselati atrag sufletele DEJA inselate , NEORTODOCSII spre inchinarea fatisa si directa la draci, Boca atrage ortodocsii, biruinta dracilor e MARE prin Boca de aia sunt neobositi si saritori sa faca „semne” si „minuni” la ageamii care-i cheamaa prin Boca.

        Doamne ajuta.

        Apreciază

      • el said, on Aprilie 25, 2015 at 10:11 pm

        clement

        ce uneste Boca ? pe inselati cu INSELAREA
        Pe Hristos NU poti sa-l unesti cu Veliar asa si pe slugile lor cei ai lui Hristos si ai lui veliar sunt in opozitie fireasca.
        Predici si cuvinte… farsieii erau experti, la fel Origen si Arie si altii , invatau bine in multe dar RATACEAU GRAV in altele, daca ar locui Duhul Sfant in unii ca acestia NU s-ar contrazice cu ce spun si cu ce fac si nici cu Sfintii Parinti. Cati prozeliti avea Arie? si cati crestini isnelase? boca al vostru e doar un ageamiu de rand pe langa ereziarhii Bisericii dar iata ce „succes” are ca azi poporul e MULT lmai ratacit ca crestinii din alte veacuri
        DRACUL asa face spune cele bune ca apoi sa insele mai abitir sufletele odata castigate.
        Daca Boca era purtator de Duhul Sfant NU scria si nu desena mascarile si INSELARILE pe care l-ea facut el.
        Dracii arhiconi vorbeau „teologia” pein el si la ei va inchinati si voi cand il chemati/invocati pe Boca si „rugaciunule” lui si pe acesti draci ii faceti voi cunsocuti cand citati „invataturile” lui guru boca.

        Apreciază

    • Ionut said, on Aprilie 25, 2015 at 10:47 am

      Nu pot sa nu adaug un lucru: omul e ispitit spre cele rele. Asculta cu greu un sfat bun, dar pleaca degraba urechea la barfe.
      Asta se intampla si in cazul „Arsenie Boca”. Unii asteapta imbunatatirea vietii lor prin mijlocirea parintelui, dar nu-si schimba purtarile, nu-i asculta sfaturile. Altii arunca grabnic noroi, fara sa spuna, cu calm si argumente, „da, cutare lucru scris de parinte e de folos, dar cutare lucru nu e conform cu canoanele Bisericii”.
      Si daca tot a auzit o tara intreaga de Pr. Arsenie Boca, ar trebui sa auda acum, in al XII-lea ceas, ce afirma despre avort si despre cum vine nenorocirea peste un popor din cauza faradelegilor.

      Apreciat de 1 persoană

    • clement said, on Aprilie 25, 2015 at 8:44 pm

      Subiectul Arsenie Boca dezbina insa rugaciunea Parintelui Arsenie Boca, uneste.

      „Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi, toată ziua, să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

      Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.

      Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

      Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai mila de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

      Doamne, Cel ce vii în taină, ai mila de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre.
      Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumină prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin”.

      Vremurile se tulbura din zi in zi. Simt ca romanii sunt pe punctul a plati ratacirile ultimelor decenii, in care li s-a dat sansa de a indrepta tot raul timpurilor comuniste si nu au facut-o. Ma refer la romanii crestini si mai cu seama la acei preoti ortodocsi care au ales sa faca nepermise compromisuri.
      Cel mai grav compromis, dupa parerea mea este acela al „adaptarii circumstantiale” a predicilor tinute dupa Sfanta Liturghie, prin care este modificat in fond, continutul mesajului evanghelic.
      Spre exemplu textele din: Matei 17;14-21,Marcu 9;14-29, Luca 9;37-42 sunt, cu consecventa rastalmacite din motive lesne de inteles.
      Tatal deznadajduit care ii cere ajutorul Mantuitorului pentru fiul sau cel posedat de demoni inca din copilarie, reprezinta poporul evreu („O neam necredincios si indaratnic”). Vindecarea tanarului se face prin recunoasterea de catre tata a erorii teologice in care s-a aflat, neam de neamul lui („Cred Doamne, ajuta necredintei mele”).Necredinta reprezenta judaismului.
      In momentele urmatoare Mantuitorul se retrage impreuna cu ucenicii. Discutia se va desfasura deci strict, intre Domnul si cei ce vor alcatui intaiul corp al Bisericii crestine.
      Apostolii marturisesc ca au incercat si ei, prin harul transmis de Insusi Hristos, sa scoata demonii din tanar, dar nu au reusit si se intreaba, de ce.
      Raspunsul va reprezenta indicatia absoluta transmisa pentru toate viitoarele generatii de PREOTi: acest soi de demoni nu poate fi alungat decat prin credinta desavarsita, post ( asceza) si rugaciune.
      Se impun deci exigente exceptionale viitorilor unsi ai lui Dumnezeu.
      Nu am auzit pana in prezent ca vreun preot sa faca aceasta precizare in predica privitoare la vindecarea „lunatecului”.
      Sa privim in jurul nostru si sa ne intrebam daca toti preotii crestini sunt inzestrati cu Har si taria ceruta si impusa de Hristos.
      Biserica noastra este puternica atata timp cat traieste in si dupa Legile Crestine, ramane unita si nu uita ca va raspunde pentru fiecare fiu al sau uitat sau lasat in ratacire intentionat. In ratacirea intentionata intra si folosirea dublului limbaj in biserica (Liturghie/ predica).

      Apreciat de 2 persoane

  13. doar ortodoxia said, on Aprilie 25, 2015 at 8:13 pm

    Fratilor,sunt destui care se declara ortodocsi dar nu au evlavie in fata Maicutei Domnului,a Sfintilor si  Sfintei Cruci,nici in fata Sfintelor Icoane.Vorbim de invatatura Lui Dumnezeu si de dogmele ortodoxiei , ne socotim drepti si traitori ai ortodoxiei insa fara sa implinim Cuvantul Lui Dumnezeu .Cu inima plina de venin otravim sufletele oamenilor cand vine vorba de Icoane si Casnicii Lui Dumnezeu…Suntem crestini care nu au cruce sau o icoana in casele si lucrarile noastre (fie ele si virtuale ),suntem ortodocsi  -blanzi si toleranti cand este vorba de „mici pacate” facute de noi si ” aproapele” acceptand tacit jignirile aduse Lui Dumnezeu si Legilor Sale, crestin ortodocsi care nu gasim nimic rau sa punem la loc de cinste erezia,depravarea si moda(  pe care o privim ca pe  o ” mica ispita atragatoare”).Da,noi suntem ” oamenii credinciosi ” pe care nu ii deranjeaza parul tuns,vestimentatia barbateasca sau provocatoare,machiajul ,purtarea desantata si capul neacoperit al femeii, suntem invatatorii pe care nu ii intereseaza educatia  crestina a copiilor  , suntem parintii care privesc cu detasare cum copii cad in pacat….si nici nu avem vre-o jena sa radem la vorbele nerusinate spuse in gura mare… dar in schimb suntem neobositi sa improascam cu fiere  cand este vorba sa- i judecam si  sa-i mustram pe Sfintii Lui Dumnezeu.Acestia suntem noi- talanti falsificati si hulitori ai  Duhului Sfant -negand Puterea Sfintitoare a Duhului >care  da  scanteia arzatoare a harului dumnezeiesc asupra  Icoanelor si Sfintilor (care si- au castigat cununa Dumnezeiasca numai prin credinta ,smerenie si suferinta)

    Apreciat de 1 persoană

    • el said, on Aprilie 25, 2015 at 8:35 pm

      doar …

      ce patetic ! tz tz tz

      generalizari fara fundament si aplicate aiurea si argumente …nix

      ” negand Puterea Sfintitoare a Duhului >care da scanteia arzatoare a harului dumnezeiesc asupra Icoanelor si Sfintilor (care si- au castigat cununa Dumnezeiasca numai prin credinta ,smerenie si suferinta)” ___ te referi la guru Boca? El e doar un INSELAT il dovedesc Sf Parinti ca caror Invatatura a INCALCAT-O VADIT.

      Apreciază

      • Gabriel M. said, on Aprilie 25, 2015 at 11:44 pm

        Mai „el” margaritarele nu sunt pentru oricine. Nu le mai rastalmaci si nu mai tz tz tz i atata ca nu prea vad duhul ortodox in comentariile tale.

        Apreciat de 2 persoane

      • el said, on Aprilie 26, 2015 at 11:59 am

        Gabriel.M

        nu vezi tu duhul ortodox la Sfintii Parinti pe care-i contrazice guru tau cu nerusinare, insa il vezi la el ca ti-a facut „minunea” in cateva secunde… ce criteriu.
        Ia roaga-te la Maica Domnului sa vezi cat de repede iti raspunde si daca e mai „inceata” nu uita sa-l pui pe guru deasupra in clasamentul tau ca deasupra Sfintilor Parinti DEJA l-ati pus.

        Sunteti ridicoli; RADE dracul de voi, da , el care va face „minuni” la comanda ca sa va infaste sufletele…sunteti ai lui cata vreme il chemati invocand INSELATII.

        „margaritarele „lui doar… sunt NIMIC, ia mai analizazea sa vezi cata „intelecpiune irezistibila” cuprind…dar voii care ati aruncat la gunoi pe Sf Parinti pe care-i necinsteste guru vostru boca si l-ati adoptat pe el „sola Boca” ca ailati „sola Scriptura” va extaziati in fata „margaritarelor ” propirii , sasa talcuiesc si protestantii excat ca tine si ca voi probocangii

        Apreciază

      • Gabriel M. said, on Aprilie 26, 2015 at 8:59 pm

        Prietene (el) nu te supara dar bati campii rau. esti pe dealuri tare cu comentariile tale. Ii iubesc si respect pe sfintii parinti crestini ortodocsi. Doar ca nu imi permit sa imi dau cu parerea eu in locul lui Dumnezeu si sa judec pe altii daca sunt sau nu inselati. Oare este treaba ta sa o faci pe detectivul si sa te asezi in locul Judecatorului si sa arati cu degetul catre ala sau catre altul ca a gresit sau nu?
        Vezi ca si la cei ca tine se referea Mantuitorul cand spunea „vedeti paiul din ochii altora dar nu vedeti barna din ochii vostri”. Eu nu incerc sa apar pe Arsenie Boca ca nu am argumente , nu l-am cunoscut in viata si nu sunt un sfant sa imi dau cu parerea despre erezii si anateme… incerc doar sa mai trag de haturi la discutia asta si sa mai opresc sminteala asta pe care tu si inca altii cativa (ioan, el) ati generat-o.

        Tu ai inteles ca sunt mai presus de sfinti parinti.. e clar eu am inchis subiectul asta cu tine. iarta-ma daca te-am jignit sau suparat. Noi doi nu ne intelegem in romaneste. Doamne ajuta!

        Apreciat de 1 persoană

  14. Ioan said, on Aprilie 26, 2015 at 3:18 pm

    Sfantul Ignatie Briancianinov scrie: „In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si altii nevoitori ai latinilor (Dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. „Atunci cand Francisc a fost rapit la cer” spune scriitorul Vietii acestuia, „Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har – Francisc”. Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire!”

    Arsenie Boca il picteaza pe Francisc de Assisi cu aura si ii spune „sfantul”.

    Sfantul Varsanufie de la Optina a spus despre Sfantul Ignatie Briancianinov:

    “a vazut lucrurile foarte profund, mai profund decat Episcopul Teofan Zavoratul. Cuvantul lui lucreaza cu putere in suflet, deoarece este rodul experientei… A fost o minte mare. Stiti ce s-a intamplat cand a fost inmormantat episcopul Ignatie? Ingerii au inconjurat sufletul lui in timp ce urca spre cer cu slava si cu cinste multa. Si cantau “Arhiereule al lui Hristos, Parinte Ierarhe Ignatie, roaga-te si te bucura!”. A fost un imn ceresc“.

    Pe cine sa credem? Pe Marele Sfant ascet Ignatie sau pe Arsenie Boca, cel care a fost supus regimului comunist, era filolatin, care a lepadat haina monahala, si-a tuns pletele si barba, a stat 32 de ani in lume, a locuit cu o femeie in casa?

    Pe cine?

    Cei atinsi de boala cumplita a inselarii chiar nu vedeti adevarul? E logic, limpede, clar. Chiar asa de mare e nebunia voastra?

    Arsenie Boca a fost inselat saracul de draci pentru ca l-a pictat pe Francisc cu aura si i-a spus „sfantul”. Zian a spus ca a pictat totul cu descoperire de sus. Francisc e sfant? Nu este sfant. De unde e descoperirea? De la draci, de la cei din vazduh. Cei ce va inchinati lui Boca intrati si voi in comuniune cu demonii care l-au inselat pe acesta. E jale ce se petrece in tara noastra!!

    În istorisirile de demult citim: Un sihastru a văzut pe un oarecare frate al său că greşea şi a început să se tînguiască: „Vai mie! Cum fratele meu greşeşte acum, poate şi eu voi gre­şi mîine!” După aceasta, întorcîndu-se către ucenicul său, a adăugat: „În orice greu păcat ar cădea în prezenţa ta vre­un frate, tu să nu îl osîndeşti! Ci chiar trebuie să fii încredinţat că tu păcătuieşti mai mult decît el, chiar dacă aces­ta ar fi un om din lume. Ca o excepţie de la această pravilă trebuie să fie situaţia în care auzi pe cineva că aduce hulă lui Dumnezeu ori că vorbeşte ceva eretic.”

    Apreciază

    • Radu Iacoboaie said, on Aprilie 27, 2015 at 4:48 pm

      Există și alte explicații decât cea găsită de tine cu multă ușurință… De ce l-a pictat pe Francisc de Assisi? Te-ai străduit să afli adevărul? L-a pictat așa cum zici pentru a fost ÎNȘELAT? Sunt încă cel puțin TREI ipoteze de lucru pentru cercetarea problemei:

      1 – Dumnezeu i-a descoperit unde se află Francisc de Assisi și despre convertirea lui minunată la ortodoxie spre sfârșitul vieții (acesta a trăit puțin timp după Marea schismă din 1054, când nu s-au făcut încă inovații în catolicism). Dacă Sfântul Ignatie Briancianinov nu a avut cunoștință despre convertirea lui, era firesc să-l considere eretic, fiind un mare ,,sfânt” pentru catolici);

      2 – O amplă campanie de denigrare din partea Securității. Pe lângă zvonurile lansate, prigonirea lui timp de peste 40 de ani, scoaterea din monahism și interzicerea oficierii oricărei slujbe religioase, se putea foarte bine opera și o substituție (falsificării) unei picturi, prin care locul unui sfânt să fie luat de Francisc de Assisi, în ideea de a crea multă sminteală pe această temă și pentru a le da apă la moară masonilor (ecumeniștilor);

      3 – Interpretarea picturii de la Drăgănescu în sensul PROFETIC. Unele picturi sunt într-adevăr profetice. Atunci, dacă luăm reprezentarea lui Francisc de Assisi, este posibil ca acesta să fi fost mântuit prin milostivirea bunului Dumnezeu pentru faptele sale bune și viața pe care a trăit-o în sărăcie. Un părinte spunea că vom fi foarte uimiți unii dintre noi, care vom fi învredniciți să gustăm Raiul, să vedem pe unii ajunși acolo despre care nu ne așteptam deloc. PENTRU CĂ DOAR BUNUL DUMNEZEU CUNOAȘTE INIMILE NOASTRE ȘI UNEORI POATE MÂNTUI PE ORICINE DOREȘTE, FĂRĂ SĂ DEA SOCOTEALĂ PENTRU ASTA ÎNAINTEA OMULUI, CREAȚIA SA…

      Apreciază

      • Ioan said, on Aprilie 27, 2015 at 7:12 pm

        Esti dus cu pluta…

        Apreciază

    • radu said, on Aprilie 30, 2015 at 7:37 pm

      Oameni buni,
      Cine oare ne invrajbeste si nu bagam de seama? Cine are interesul sa bage zazania intre noi? Se arunca momeala si noi incepem sa polemizam pe probleme false! Cum putem noi, de la nivelul broastei sa judecam sfintenia sau nesfintenia cuiva care a suferit atat de mult pentru Hristos? Cititi ce a scris parintele Arsenie, nu ce scriu altii despre el. Cititi marturii ale celor ce i-au fost prin preajma, nu ale unora care se cred ucenicii lui.
      In ceea ce priveste activitatea de iconar, pot sa fac unele afirmatii din interiorul a ceea ce se numeste activitatea sau vocatia artistica pentru ca sunt artist profesionist. Academia de Belle Arte pe care a frecventat-o parintele Arsenie nu trebuie confundata cu adevarata scoala a icoanei pe care o faci ca ucenic pe langa un alt “zugrav” de icoane. La academie inveti niste scheme clasice de studii, un gen de mimetism a lumii, peste care apoi se suprapune creativitatea, autenticitatea fiecaruia dintre studenti. Dar daca nu continui si dupa academie munca de perfectionare, de cautare a propriei personalitati, vei sfarsi a deveni un mic epigon al profesorului tau din academie. Oricum el te marcheaza intr-un fel, dar trebuie sa depasesti o astfel de stare. Stim ca profesorul sau picta biserici (imi scapa acum numele sau), dar nu era un adevarat “zugrav” de icoane. Profesionalismul artistic poate dauna picturii autentice ale bisericii ortodoxe. O duce spre pictura religioasa de tip apusean. Deci, dupa absolvire putem spune ca iti cauti propriul stil de expresie artistica. Si stilul e persoana, personalitatea proprie prin care te exprimi autentic pe tine si ideile tale. Acum, eu nu discut daca are sens sau nu pentru mantuirea sufletului un astfel de demers si daca aceasta e cale spre adevar! Adica tipul de arta laica.
      Parintele Arsenie nu a mai prea practicat pictura multa vreme dupa absolvirea academiei. Iar episodul Draganescu a fost, sa zicem asa, ca un refugiu unde a putut sa mai existe in stare de libertate si sa mediteze, sa se roage si sa “predice” prin imagini. Pictura sa din acea biserica este intr-adevar unicitate (asemanarea cu Capela Sixtina e aiurea si neavenita, o fac diletantii, in primul rand ca pictura lui Michelangelo e o jignire la adresa sfinteniei). Dar picture parintelui nu pentru ca ar fi geniala din punct de vedere artistic caci din punctul de vedere al artei clasice, laice, are unele lipsuri, stangacii, iar din punctul de vedere a artei icoanei bizantine nu putem sustine ca ar fi cea traditionala. E un amestec de arta clasica cu cea canonica. Are totusi ceva tainic si autentic, tocmai pentru ca cel ce a realizat-o era un om induhovnicit. Este clar ca parintele ne-a comunicat lucruri tainice demne de parabole prin aceasta pictura. Nu poti patrunde misterul acestei picturi daca nu il cunosti pe parintele din scrierile si din predicile sale.
      In ceea ce priveste afirmatia ca ar fi o blasfemie faptul ca a pictat chipul lui Hristos sau a lui Sf. Ioan Botezatorul, sub forma autoportretului sau, pot sa afirm, asa cum ziceam si mai sus, ca stilul e omul si ca exista aceasta deformatie profesionala la artistii laici, dar nu numai, o putem intalni si la iconari, de a picta portretele dupa chipul si asemanarea proprie, chiar involuntar. Acesta e un fapt dovedit in arta si doar cei neinitiati nu-si dau seama de acest lucru. Chipul lui Hristos nu are de suferit blasfemie daca seamana cu cel al autorului picturii caci nu dintr-un gand pervers de substituire, sau din inselare a fost facut asa ci pentru ca mana, ochiul si mintea artistului sunt structurate in asa fel ca stilul personal sa se manifeste astfel.
      Iertati-mi indrazneala, dar doresc sa inlatur macar unele motive de vrajba. Dar intr-adevar au fost si alti sfinti care au dat prilej de polemici fara a li se stirbi din sfintenie !
      Doamne ajuta !
      Radu

      Apreciază

  15. […] Ioan said, on aprilie 24, 2015 at 8:52 pm Ce asemanare intre Arsenie Boca si Padre Pio!! Inclusiv stigmatele!! Arsenistii spun ca a fost rastignit, deci avea stigmate. […]

    Apreciază

  16. […] Ioan said, on aprilie 24, 2015 at 8:52 pm Ce asemanare intre Arsenie Boca si Padre Pio!! Inclusiv stigmatele!! Arsenistii spun ca a fost rastignit, deci avea stigmate. […]

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: