ILIE SERBANESCU: Sa nu trecem cumva Carpatii

    Iata ce putem citi la articolul Sa nu trecem cumva Carpatii Ilie Serbanescu din 03 Iun 2014:

Vă mai amintiţi când, în urmă cu vreo două luni, prim-ministrul şi ministrul transporturilor se contraziceau pe la televizor cu privire la datele de pornire a lucrărilor pentru autostrăzile din munţi? Invocând procedurile, dl Şova susţinea că autostrada Piteşti-Sibiu – care, ca tronson al coridorului IV european, beneficiază de finanţare din fonduri europene – ar urma să înceapă prin 2016. Imediat, premierul Ponta l-a corectat aproape vehement, tot pe la televizor, menţionând pentru respectivul demaraj chiar acest an! Dl Şova şi-a făcut o aspră autocritică, bineînţeles tot la televizor! Mai zilele trecute, şeful CNADNR nici n-a mai vorbit de începuturi, trecând direct la termenul de finalizare: 2020! Ştiţi însă în ce stadiu concret se află problema acum?! S-au anunţat între timp licitaţiile pentru 10 tronsoane de autostradă. Autostrada Piteşti-Sibiu nici nu figurează printre cele 10! Ca să fie clar!
La fel de clar se prezintă lucrurile şi în ce priveşte celălalt tronson de traversat munţii: Comarnic-Braşov. Acesta n-are finanţare nici din fondurile europene şi nici de la bugetul statului. Se bazează pe o ipotetică finanţare privată în regim de concesiune. N-a văzut însă nici dracu’ finanţare privată pentru o autostradă într-o colonie! Termenul de pornire era aprilie, apoi a fost mutat în iunie şi deja a ajuns „anul acesta”!
A pune toate acestea în cârca guvernului Ponta ar fi o aiureală. E adevărat că n-ar fi prima, dar cu asemenea încriminări gratuite îi lăsăm pe adversarii politici ai PSD să se ocupe. Noi, constatând doar că guvernul Ponta nu face în domeniu excepţie de la linia guvernărilor anterioare, punem articulat întrebarea: cum se face că toate administraţiile, indiferent de culoarea lor politică, din întreaga perioadă postcomunistă, au evitat (nu ezitat, ci evitat!) să lege printr-o autostradă Bucureştiul de Ardeal?! Nu este vorba în această privinţă nici de lipsă de bani, nici de incompetenţă. Ar fi ilogic să se spună că nu s-au găsit câteva miliarde de dolari din zecile de miliarde de dolari cheltuite pentru infrastructură rutieră în peste două decenii! Ar fi o idioţenie să se pretindă că n-a existat competenţa necesară pentru construcţia de autostrăzi de traversare a munţilor când acelaşi popor – pe vremea comunismului, acela „ineficient şi neperformant”! – a străpuns munţii pe mai multe trasee pentru a asigura legăturile rutiere sau feroviare între provinciile istorice ale României! Să nu ne facem a fi uitat că guvernul Năstase, cotat de atâţia drept cel mai performant dintre guvernele postdecembriste, a pus punctul pe i în domeniu: când a fost să facă un cadou americanilor pentru primirea României în NATO le-a dat să construiască în condiţii halucinant de avantajoase o autostradă. Care?! Braşov-Borş, deci una care să lege Ardealul de capitala Ungariei şi nu cumva de capitala României.
Nu prea este deci vorba de a ajunge să reuşim a trece Carpaţii cu o autostradă, ci este vorba mai degrabă de a nu ajunge cumva să trecem Carpaţii cu o autostradă! Ca la o comandă politică: din partea cui şi cu ce scop?!

Cititi va rog si:

Ilie Serbanescu: ROMANIA a devenit o COLONIE

Sfantul ALEXANDRU NEVSKI. Daca n-ar fi existat cei ca el, N-AR MAI FI EXISTAT RUSIA. Dar AR MAI FI EXISTAT ORTODOXIE?

Foto: http://www.optina.ru/holidays/0912/

Zile extrem de triste pentru rusofobi. Sfântul și binecredinciosul Alexandru Nevski este prăznuit pe 30 august și 23 noiembrie. Este unul dintre cei ce daca n-ar fi fost, Rusia n-ar mai fi existat. Altul ar fi:

Cum a fost salvata Rusia de Sfantul Mucenic Ermoghen

Si astfel rusofobii n-ar mai fi avut motiv de rusofobie, caci lipsea subiectul din propozitie. Dar ORTODOXIE AR MAI FI EXISTAT?

   La Text remarcabil despre APOCALIPSA – VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE citim urmatorul pasaj:

„Iertaţi-mă, părinte Antonie, dar cum rămâne cu cuvintele Apostolului despre putere şi despre supunerea în faţa ei?“, îl întrerup eu iarăşi.

[…]

Ce are a face aici acceptarea realităţilor şi opunerea satanismului? Ce să-ţi aduc eu exemple – aminteşte-ţi de marea muceniţă Ecaterina, sau de marele mucenic Gheorghe. Supunerea e posibilă doar în lucrurile ce ţin de puterea laică – să-ţi faci meseria, să nu faci răscoale armate. Dar şi aceasta, după cum vede fiecare. Fraţii Macabei sunt un exemplu bun de folosire a forţei împotriva celor ce-L insultă pe Dumnezeu şi tot ce este Dumnezeiesc. Dacă apuci drumul smereniei prosteşti, aşa şi vei începe a pune întrebări despre proslăvirea în rândul sfinţilor a lui Alexandru Nevski, biruitorul, şi a lui Dimitrie, cel care i-a prăpădit pe tătari pe câmpia Kulikovo. Întrebările ca întrebările, dar de proslăvit, i-a proslăvit Dumnezeu! Eu, când aud asemenea întrebări „evlavioase”, îmi amintesc de viaţa Sfântului Vasile cel Mare şi a Cuviosului Iov de la Poceaev, făcătorul de minuni. Ce vreme înfricoşătoare le-a dat Dumnezeu pentru viaţă. Ei, şi ce? Nu s-a rugat, oare, Sfântul Vasile să moară împăratul Iulian? Văd că vrei să spui că Iulian a fost un apostat, dar era împărat şi împărat legitim, bagă de seamă!

   Iata si ce putem citi la http://ro.orthodoxwiki.org/Alexandru_Nevski:

DICTATUL DE LA VIENA

Anul 1940 a fost unul în care românii s-au simţit părăsiţi şi uitaţi de Dumnezeu. Chinurile inimaginabile prin care au trecut semeni de-ai noştri sunt desprinse parcă din poveştile terifiante ale Holocaustului evreilor. Să ne întoarcem în timp, pentru a înţelege mai bine ce s-a petrecut atunci:

În 1940, în numai câteva luni am pierdut o treime din ţară, dupa cedarea Bucovinei şi a Basarabiei de Nord către URSS (17 iunie), la 30 august pierdeam Ardealul prin odiosul Dictat de la Viena, ca numai după circa o săptămână, pe 7 septembrie, să cedăm şi Cadrilaterul bulgarilor.

Însă toate aceste lucruri ar fi trecut şi ar fi fost uitate de români, dacă nu s-ar fi petrecut teroarea: crimele făptuite de armata horthysta, sprijinită de o bună parte a etnicilor maghiari localnici.

În doar 11 zile, ungurii au ucis aproximativ 1.000 de români. Masacrele au început în 7 septembrie, când în localitatea bihoreană Mihai Bravu horthystii au ucis 22 de români şi au continuat până pe 18 septembrie, când 58 de români au fost decapitaţi în centrul orasului Gheorgheni, judeţul Harghita.

Însă cel mai afectat de teroarea horthysta a fost judeţul Sălaj, unde au fost masacraţi 477 de romani. Cele mai lovite de soartă au fost localităţile Ip, cu 157 de martiri, şi Trăznea, cu 87. Singura vina a acestor oameni a fost că s-au născut romani.

   Cititi va rog mai multe la:

“Când ungurii au aruncat-o pe mama în groapă au zis că vor să vadă cum arată grăsimea de român împuţit, şi au spintecat-o”. Ororile masacrului de la Ip şi Trăznea

Cititi va rog si:

Video: DICTATUL DE LA VIENA si urmarile sale …

Pr. Mihai-Andrei Aldea: ROMANI, SECUI SI UNGURI IN TRANSILVANIA – SCURTA PRIVIRE ISTORICA

 

2 septembrie: Cuviosul SERAFIM ROSE. Carti si profetii

[…]

Alte două cărţi semnate de părintele Serafim au o importanţă specială pentru vremurile noastre: Ortodoxia şi religia viitorului şi Sufletul după moarte. Prima este o colecţie impresionantă de eseuri care analizează întregul fenomen modern al anti-Creştinismului – proliferarea religiilor orientale şi a duhului vremii, care şi-au pregătit terenul pentru o acceptare pe scară largă. Această carte este o sărbătoare atât pentru intelect cât şi pentru suflet, provocând şi stimulând gândirea, înfricoşătoare uneori şi în permanenţă apocaliptică, inspirată în acest sens dintr-un pasaj scripturistic: Copii, este ceasul de pe urmă (I Ioan 2, 18).

Sufletul după moarte a fost scrisă la cererea mai multor oameni din Biserică – preoţi, ierarhi şi alţii, care doreau să vadă o prezentare concisă a învăţăturii tradiţionale a Bisericii legată de ceea ce se întâmplă după moarte. În această lucrare, părintele Serafim a inclus şi o fascinantă interpretare ortodoxă a concepţiilor moderne despre “perioada de după moarte”, “ieşirea din trup”, respectiv diferitele experienţe oculte şi paranormale. Scrisă într-o manieră sobru-academică, această carte a răspuns la întrebările mai multor oameni, chiar şi din rândul heterodocşilor interesaţi de o învăţătură autentic-creştină despre acest subiect. (…)

   Cititi va rog mai multe la:

2 septembrie: Pomenirea Sfințitului profet Serafim Rose: Poate că aceştia sunt ultimii câţiva ani în care mai putem continua să răspândim liberi cuvântul

Cititi va rog si:

Ierom. Serafim Rose: “ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI”

ANTIHRIST inseamna CEL CE ESTE IN LOC DE HRISTOS

PROFETII DESPRE AMERICA. Staretul Ignatie: „Ceea ce a inceput in Rusia se va incheia in America”. Parintele Serafim Rose: „Noi traim vremurile din urma, Antihrist este aproape”. Staretul Antonie: „Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma – New York. Nu va ramane fara rasplata nici Gomora – Los Angeles

1 septembrie: INCEPUTUL ANULUI BISERICESC. Petru Pruteanu: O ABERATIE

Ziua de 1 septembrie are o semnificaţie deosebită pentru creştinii ortodocşi, fiind începutul anului nou bisericesc.

Obiceiul calculării anului eclezial, numit şi Indiction, începând cu prima zi de toamnă vine din Antichitate. După tradiţia moştenită din Vechiul Testament, 1 septembrie este ziua în care a început crearea lumii şi, în acelaşi timp, momentul în care Mântuitorul a început propovăduirea Evangheliei Sale.

Praznicul Anului Nou bisericesc s-a aşezat de către Sfinţii Părinţi la Sinodul I de la Niceea, cînd marele împărat Constantin, biruind pe Maxenţiu prigonitorul, a înnoit şi a luminat toată lumea cu dreapta credinţă, dezrădăcinînd praznicele păgîneşti. Astfel a izbăvit pe creştini de jugul greu al persecuţiilor, schimbînd înţelesul vechi al Indictionului.

Sfinţii Părinţi au rînduit să se prăznuiască Anul Nou bisericesc ca un început al mântuirii creştinilor, aducîndu-ne aminte de intrarea lui Hristos în mijlocul adunării evreilor şi de vestirea din cartea lui Isaia a “anului Domnului bine primit”. Aşadar, nu prăznuim praznicul Legii Vechi în prima zi a lunii septembrie, ci prăznuim intrarea Domnului, cînd singur dătătorul Legii S-a arătat pe Sine lumii, pogorîndu-Se din cele de sus şi purtînd în Sine pe Duhul Tatălui.