Transplantul de organe – ucidem ca sa “salvam” vieti (un text ce l-am scris pentru revista bisericii penitenciarului)
Iata mai jos unul dintre articolele ce le-am scris pentru revista de care se ocupa parintele:
Ati auzit desigur cu totii despre “transplantul de organe” si despre “donarea de organe”. Din ce in ce mai des ascultam din ce mai multe voci ce sustin ca acestea reprezinta un soi de culme a facerii de bine, o dovada suprema a iubirii de oameni. Asistam la desfasurarea unei mega campanii de promovare a “salvarii vietii”.
Dar lucrurile stau oare asa cum ni se prezinta?
– Sunteti siguri ca transplantul se face intr-adevar de la un cadavru? Sunteti siguri ca donatorul este cu adevarat mort? Cum definim un om mort?
– Care este folosul real al unui astfel de transplant?
Protoprezbiterul Teodoros Zisis sublineaza foarte corect faptul ca “prelungirea vietii are sens, doar sub optica prelungirii luptei pentru desavarsire si sfintenie. Altminteri orice zi in care traim in nepasare si indiferenta fata de cele duhovnicesti, nu este ceva bun sau folositor, deoarece adaugam fara incetare pacate peste pacate, prelungim raul fiecare din noi in viata personala.”
Dupa cum zice Sfantul Vasile cel Mare in cuvantul sau catre tineri, noi crestinii nu punem mare prêt pe viata aceasta si bunurile ei, “ci pe cealalta viata, pentru care pregatindu-ne facem totul”.De aceea nu trebuie sa ne temem ci sa tanjim dupa moarte. Sfantul Apostol Pavel spune in Filipeni1, 23 ca “doresc sa ma despart de trup si sa fiu impreuna cu Hristos”. In talcuirile sale, Sfantul Ioan Gura de Aur explica faptul ca vrea sa plece din viata “nu osandind cele prezente, ci pe cele mai bune dorind”. De aceea Marelui Vasile nu i-a fost frica de amenintarile eparhului Modest, spunandu-i ca de l-ar si omori, asta ar fi o binefacere pentru ca va veni mai degraba langa Hristos. Sa ne amintim din Vietile Sfintilor ca aceeasi atitudine au avut-o si Sfintii Mucenici.
Ca atare, iubirea noastra pentru semeni trebuie canalizata in a le oferi nu un surogat de viata biologica, ci una duhovniceasca. Nu o prelungire a unei vieti fara rost pe acest pamant, ce pana la urma ii va duce in iad, ci indrumarea spre calea pe care cu stradanie se ajunge in Rai.
Pana la urma de ce ne nastem noi? Nu ca sa murim? Nu tot omul este dator cu o moarte pe acest pamant? Ce ne inchipuim pana la urma in mandria noastra incurajata de diavoli? Ca “progresele” stiintifice ne vor permite sa traim la un moment dat mii de ani? Ca ne vom tot petici ba cu organe de la “morti”, ba cu tot soiul de mecanisme artificiale si vom fi milenari? Milenari si fara frica de Dumnezeu … Ce hal de viata mai e si asta? Cand va crapa hidosenia de trup rezultata in urma multiplelor inlocuiri, ce se va alege cu sufletul? Nu ne inspaimantam deloc?
Pe de alta parte, chiar dormim pe noi in ghete? Oare intr-atat ne-au imbecilizat papusarii sistemului incat sa acceptam negandit teoria conform careia acele organe provin de la cei morti?
Teoria mortii cerebrale
Pana la aparitia ei, se considera, logic, evident si incontestabil ca moartea definitiva reprezinta incetarea tuturor functiilor vitale ale omului. Adica atunci cand nici inima nu-i mai bate si nici nu mai respira.
Dar in 1968 o comisie a Universitatii Harvard a inlocuit criteriile clasice de stabilire precisa a mortii cu cel neurologic, adica cel al comei profunde ireversibile.
Sa ne amintim insa de multele exemple de oameni ce si-au revenit chiar si dupa multi ani dintr-o asemenea stare. Exemple nu preluate din folclorul urban, ci chiar dintre cele facute cunoscute de catre mass-media.
Sa fie clar fratilor! Nu exista transplant de organ mort. Un organ mort nu poate fi transplantat. Deci atata timp cat poate fi transplantat, respectivul “donator” nu este mort.
Cei pro transplant contribuie la osandirea la moarte a unora pentru salvarea altora. Da, trebuie sa ne ingrijim de cei ce sufera cu toate mijloacele si toate celelalte posibilitati, pana la o limita insa. Sa nu uitam de porunca de a “nu ucide”.
Nu lipsit de importanta e sa lamurim ce si cum si cu acest concept de “donator”. Cineva poate oferi ceva ce este al sau, insa viata, trupul, sufletul, organele nu sunt in fapt proprietatea noastra sau a rudelor noastre, ci ale lui Dumnezeu. Oare le-am dobandit sau cumparat? Oare ne-am creat noi pe noi insine? Nu cumva le-am dobandit de la Dumnezeu? Ca atare, atentie mare la folosirea termenilor. Caci cine isi permite sa spuna ca e donator de organe, uzurpa si gestioneaza lucruri straine ce nu-i apartin, ci sunt ale Creatorului.
Desigur, unii vor zice: “Vai, dar cum altfel sa-I salvam pe cei bolnavi?”. Trebuie sa intelegem insa ca doar El stie, cel ce cerceteaza inima si rarunchii in ce situatie duhovniceasca se afla fiecare bolnav, Ce se intampla in timpul evolutiei bolii sale. Pana la urma, de ce ingaduie bunul Dumnezeu ca cineva sa fie bolnav? Nu cumva este de fapt spre folosul sau duhovnicesc?
In incheiere, sa nu uitam nici de latura financiara a sinistrei chestiuni. In mass-media ni se prezinta un copilas X sau o femeie Y salvati de transplant. Pentru propaganda. Realitatea macabra este insa ca odata cu dezvoltarea tehnicilor medicale ce permit transplantarea unui numar din ce in ce mai diversificat de organe, s-au pus bazele unei adevarate industrii mondiale a hacuirii mai mult sau mai putin legale. Relativ de curand a fost realizat un documentar despre negrii vanati de un trib de beduini. Scopul? Organele … Mare valva s-a iscat acum cativa ani la aflarea vestii ca “militari” UCK faceau trafic cu organele prizonierilor sarbi. Dispar din ce in ce mai des copii si tineri si sunt descoperiti mai apoi “operati”. Asta cand mai sunt descoperiti … La aceste “donari” cu forta sa-i adaugam si pe cei ce-si vand organe. Extrem de multe cazuri, mai ales in zonele sarace ale planetei. Si lucrurile vor merge din ce in ce mai rau, odata cu implementarea la nivel mondial a carnetului de sanatate cu cip. Acolo vor fi trecute toate informatiile utile ale intregii populatii de pe pamant. Iar cei puternici vor avea evident acces la ele. Ilegal, evident, dar la acel nivel, ce mai conteaza? Cine sa-i intrebe de vorba pe chiar stapanii sistemului? Si vom deveni cu totii in ochii lor un soi de depozite ambulante de organe. Si cand vor avea nevoie, vor stii exact ce victima compatibila sa-si aleaga. Va urma “accidentul”, apoi “moartea cerebrala” si restul … Si le va fi cu atat mai simplu cu cat va reusi campania furibunda pentru acceptarea acordului prezumat, conform caruia orcine este in fapt de acord cu “donarea” de organe, daca nu a apucat sa intocmeasca pana la momentul “mortii cerebrale” actele din care sa rezulte clar ca de fapt se opune …
Comentariu saccsiv:
Am scris acest text in contextul in care la acea vreme Pro TV (patroni famila Lauder) isi bombarda telespectatorii cu promovarea transplantului si a donarii. Revista nu avea mai multe exemplare per numar, insa articolele ce le-am scris acolo au fost de natura sa le aprinda oarece beculete putinilor ce le-au citit. Iar in privinta transplantului, unii chiar s-au lamurit. Mai multa treaba am facut insa prin viu grai, atat cu cadrele, cat si cu detinutii. Daca puteau apare mai multe exemplare, era si mai bine.
La materiale m-am folosit de ce-mi aminteam si de revistele Atitudini, AXA si multe carti.
Legat de tema articolului, cititi va rog si:
Dezbatere privind TRANSPLANTUL (DONAREA) DE ORGANE
Un evreu acuzat de trafic de organe. “Israelul un paria in transplantul de organe la nivel global”
Dupa ce-am iesit din puscarie, dau de articolul PF Daniel a acordat cele mai înalte distincţii ale Patriarhiei lui Irinel Popescu şi Mihai Lucan. E deja putintel vechi, dar merita sa citez cateva paragrafe:
Patriarhul Daniel a acordat, vineri seară, medicilor Irinel Popescu şi Mihai Lucan cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală, în semn de apreciere pentru activitatea lor şi de susţinere faţă de activitatea de transplant, „pentru a da viaţă dincolo de moarte”.
Preafericitul Părinte Daniel a înmânat cele două distincţii cu ocazia primirii la Palatul Patriarhiei a delegaţiei participanţilor la al VIII-lea Congres Internaţional Romtransplant.
[…]
Medicii prezenţi la Patriarhie, români şi străini, au recunoscut că operaţiile de transplant, mai ales prelevarea de organe de la donatori cadavru, ar fi fost mai greu acceptate de oameni fără sprijinul bisericii, indiferent de cult.
„În condiţiile în care, nu numai în România, problemele etice legate de transplant, de moartea cerebrală, îmbracă aspecte uneorii speciale. Atitudinea Bisericii şi a instituţiilor religioase din fiecare ţară a lumii este considerată foarte importantă, aşa încât faptul că este a doua oară când un Patriarh al BOR se află în mijlocul comunităţii de transplant – prima dată în 2000, când Patrarhul Teoctist a fost prezent la deschiderea congresului de transplant de atunci, şi acum, primirea unei delegaţii de transplantologi de către Preafericitul Daniel. Ca atare, acest al doilea eveniment confirmă suportul Bisericii faţă de donarea de organe şi de transplant care salvează vieţi, gest profund creştinesc, în fond în spiritul tradiţiilor şi scripturilor, al cărţilor sfinte. Suportul Bisericii este important într-o activitate foarte grea, care implică eforturi dincolo de limitele obişnuite”, a spus prof. dr. Irinel Popescu.
La rândul său, profesorul Mihai Lucan a vorbit despre începuturile transplantului din Cluj, după ce Papa Paul al II-lea anunţase public susţinerea Bisericii în privinţa donării de organe
Comentariu saccsiv:
Iata insa ce articol gasim in Masonic Forum Magazine:
Illustrious Irinel Popescu, 33º, MD, PhD
Edificator …
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
[…] Prin acceptarea cardului încurajez îndosarierea electronică a individului (pacientului). Cu alte cuvinte, dosarul meu medical, cu detalii privind grupa sanguină, eventual analize făcute, stare de sănătate, compatibilități genetice, tot istoricul bolilor, intervențiilor și tratamentelor – va fi într-o bază de date centrală, de unde anumite grupuri de interese îl pot accesa. Vor spune unii: și ce e rău în asta ? E bine ca în ipoteza în care suferi un accident, medicul să știe imediat ce grupă sanguină ai, ca să te salveze, sau care este istoricul tău medical, intoleranțe la anumite substanțe, anestezice, etc. ca să nu greșească. Da, este un posibil argument valid. Dar eu ofer un contra-argument, la fel de ipotetic: un mare mahăr are nevoie de un transplant de rinichi. Lista persoanelor donatoare compatibile este extrem de scurtă. Atunci plătește la anumite servicii secrete, care accesează baza de date a Casei de Asigurări a unei țări de mâna a treia (să zicem România), unde îl găsește perfect compatibil genetic (și sănătos tun !) să zicem pe cetățeanul Rapcea, dar care nu are nici un gând să renunțe la rinichiul său indiferent de oferta financiară. Așa că îi înscenează un accident destul de mortal, iar întrucât ghinionistul de cetățean accidentat nu și-a exprimat pe parcursul tumultoasei sale vieți dezacordul scris în privința prelevării de organe, se va prezuma că DA, este donator de organe, și va fi golit pe șest, rapid, la cel mai apropiat spital de urgență de către echipa medicală de recoltare aflată ”întâmplător” în zonă, uneori chiar înainte ca familia victimei să fie anunțată. Personal, prefer să avem medici buni, care să facă eforturi să afle ce grupă sanguină am, de ce intoleranțe sufăr, decât să fiu un potențial cetățean al planetei folosit de elita mondială pe post de sursă de organe – cam în genul puilor de avicola crescuți pentru pipote. De altfel, astfel de scenarii precum cel prezentat de mine nu sunt chiar povești. Știți unde mergea echipa de medici din avionul prăbușit iarna trecută în Munții Apuseni, condus de Adrian Iovan ? La Oradea, unde urmau să preleveze ficatul, rinichii și corneele unei paciente decedate. Echipa de medici-corbi de la București era la concurență cu o echipă de la Budapesta, care și ei voiau organe de la decedata din Oradea, împărțeala făcându-se pe principiul din junglă: primul venit, primul servit. Iar medicii ăia erau plătiți pe măsură pentru organele ”recoltate”! Ca să nu mai spun că de multe ori ”donatorii” hăcuiți în baza acordului prezumat sunt încă vii (în ideea pe care o știu și gospodinele care merg în piață după carne, că cu cât organele sunt mai proaspete, cu atât sunt mai bune), dar asta e o altă poveste macabră, pe care o puteți citi pe blogul lui SACCSIV. […]
ApreciazăApreciază
[…] Prin acceptarea cardului încurajez îndosarierea electronică a individului (pacientului). Cu alte cuvinte, dosarul meu medical, cu detalii privind grupa sanguină, eventual analize făcute, stare de sănătate, compatibilități genetice, tot istoricul bolilor, intervențiilor și tratamentelor – va fi într-o bază de date centrală, de unde anumite grupuri de interese îl pot accesa. Vor spune unii: și ce e rău în asta ? E bine ca în ipoteza în care suferi un accident, medicul să știe imediat ce grupă sanguină ai, ca să te salveze, sau care este istoricul tău medical, intoleranțe la anumite substanțe, anestezice, etc. ca să nu greșească. Da, este un posibil argument valid. Dar eu ofer un contra-argument, la fel de ipotetic: un mare mahăr are nevoie de un transplant de rinichi. Lista persoanelor donatoare compatibile este extrem de scurtă. Atunci plătește la anumite servicii secrete, care accesează baza de date a Casei de Asigurări a unei țări de mâna a treia (să zicem România), unde îl găsește perfect compatibil genetic (și sănătos tun !) să zicem pe cetățeanul Rapcea, dar care nu are nici un gând să renunțe la rinichiul său indiferent de oferta financiară. Așa că îi înscenează un accident destul de mortal, iar întrucât ghinionistul de cetățean accidentat nu și-a exprimat pe parcursul tumultoasei sale vieți dezacordul scris în privința prelevării de organe, se va prezuma că DA, este donator de organe, și va fi golit pe șest, rapid, la cel mai apropiat spital de urgență de către echipa medicală de recoltare aflată ”întâmplător” în zonă, uneori chiar înainte ca familia victimei să fie anunțată. Personal, prefer să avem medici buni, care să facă eforturi să afle ce grupă sanguină am, de ce intoleranțe sufăr, decât să fiuun potențial cetățean al planetei folosit de elita mondială pe post de sursă de organe – cam în genul puilor de avicola crescuți pentru pipote. De altfel, astfel de scenarii precum cel prezentat de mine nu sunt chiar povești. Știți unde mergea echipa de medici din avionul prăbușit iarna trecută în Munții Apuseni, condus de Adrian Iovan ? La Oradea, unde urmau să preleveze ficatul, rinichii și corneele unei paciente decedate. Echipa de medici-corbi de la București era la concurență cu o echipă de la Budapesta, care și ei voiau organe de la decedata din Oradea, împărțeala făcându-se pe principiul din junglă: primul venit, primul servit. Iar medicii ăia erau plătiți pe măsură pentru organele ”recoltate”! Ca să nu mai spun că de multe ori ”donatorii” hăcuiți în baza acordului prezumat sunt încă vii (în ideea pe care o știu și gospodinele care merg în piață după carne, că cu cât organele sunt mai proaspete, cu atât sunt mai bune), dar asta e o altă poveste macabră, pe care o puteți citi pe blogul lui SACCSIV. […]
ApreciazăApreciază
Nu sunt de acord cu transplantul de organe.Domnul nostru Iisus Hristos nu si-a dat organele sa fie transplantate si nu ne-a lasat asa idioata invatatura.Dracii de preoti in frunte cu patriarhii si papii care sunt de acord cu transplantul de organe sunt impotriva Domnului si sunt lupi rapitori imbracati in piele de oaie.Aceatea sunt vremurile din urma si iadul va asteapta tapilor.Fugiti de chin de suferinta si Domnul a suferit, deci fugiti de Domnul dracilor.Purtati-va crucea viata nu inseamna placeri ci ordine si viata curata si frica de Dumnezeu Nu mai profanati trupurile care sunt chemate sa devina temple ale Duhului Sfant.Piei Satana si inapoia DomnuluiIisus Hristos.Cel care a scris acest blog felicitari si aceia sunt preoti adevarati care sunt impotriva avortului, a transplantului de organe si a eutanasie.Ar trebui crestini adevarati sa ne unim si sa luptam impotriva acestor draci!!!!
ApreciazăApreciază
cum sa iau legatura cu saccsiv ? foarte bine ai scris!
ApreciazăApreciază
[…] Transplantul de organe – ucidem ca sa “salvam” vieti […]
ApreciazăApreciază