Blocada Leningradului (1941 – 1944) – ca sa intelegem mai bine suferinta civililor in timpul razboaielor
Asediul Leningradului (în limba rusă: блокада Ленинграда, blocada Leningrada) a fost asediul german al orașului simbol al Uniunii Sovietice, Leningrad (azi Sankt Petersburg) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Planul german a primit numele de cod Operation Nordlicht („Operațiunea Aurora boreală”). Asediul a durat de la 8 septembrie 1941 până la 27 ianuarie 1944.
A fost unul dintre cele mai sângeroase asedii din istoria lumii: Numărul total al rușilor (militari și civili) care și-au pierdut viața este mai mare decât numărul soldaților americani și britanici la un loc pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial.[2]
Cititi va rog mai multe la:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Asediul_Leningradului
Iata si ce a insemnat pentru civili aceasta blocada, conform https://historia.ro/sectiune/general/blocada-leningradului-1941-1944-579980.html
Singura posibilitate de aprovizionare a Leningradului rămăsese pe lacul Ladoga sau pe calea aerului. Inelul de încercuire din jurul oraşului nu era unul complet, având în vedere faptul că armata sovietică a reuşit să păstreze controlul asupra fâşiei de teritoriu dintre Leningrad şi lacul Ladoga. “Drumul vieţii”, aşa cum era numită ruta de aprovizionare pe lacul Ladoga, a ajutat la supravieţuirea oraşului în timpul asediului, mai ales în prima iarnă din 1941 .Tot pe această rută erau evacuaţi şi o parte din civilii din oraş. La fel ca şi Leningradul, ruta de aprovizionare peste lacul Ladoga era ţinta bombardamentelor Luftwaffe.
Populaţia Leningradului a suferit enorm în perioada asediului, şi în special în timpul primei ierni. Întreruperea utilităţilor publice, foametea şi epidemiile au răvăşit tot oraşul . Impactul imediat al blocadei a fost reducerea stocului de alimente, muniţie şi combustibil. Distrugerea depozitului de alimente Badaevski, în urma bombardamentelor germane din 12 septembrie 1941, a agravat şi mai mult criza alimentară. În scurt timp, hrana şi combustibilul au ajuns să fie raţionalizate. Sistemul de raţionalizare era bazat pe norme stricte bazate pe funcţia militară sau pe nivelul de muncă prestat de fiecare individ.
Punctul critic al raţionalizării a fost atins la 20 noiembrie(în perioada septembrie-noiembrie, oraşul a fost complet izolat)atunci când un muncitor primea 375 de grame de pâine, iar un inginer sau lucrător tehnic, 250 de grame. Copii şi alţi aparţinători primeau doar 125 de grame de pâine pe zi(pâine care uneori conţinea un procent de până la 50% celuloză).Nu trebuie uitat faptul că la unele sarcini publice, precum dezăpezirea, copii erau deasemenea obligaţi să participe. Soldaţii primeau 500 grame de pâine. În ciuda acestor raţii atât de mici, activitatea fabricilor şi uzinelor(reprofilate exclusiv pe producţia de război), a şcolilor, a universităţilor, a teatrelor şi a operelor precum şi altor insituţii publice nu a încetat.O mare parte a Simfoniei a VII a Leningradde Dmitri Şoştakovici a fost scrisă în perioada blocadei. Ataşamentul leningrădenilor pentru cultură s-a manifestat chiar şi în aceste condiţii atât de precare.Sărbătorile tradiţionale erau în continuare serbate de locuitori oraşului, în ciuda faptului că existau atâtea lipsuri.Cetăţenii au preferat să moară de frig decât să ardă cărţi de o inestimabilă valoare sau piese de mobilier vechi de 200 de ani. Din ianuarie 1942, în oraş nu mai era nici electricitate şi nici aprovizionare cu apă. Locuitorii erau nevoiţi ca în timpul iernii, să scoată apă din gheaţa râului Neva. Având în vedere că populaţia era obligată să folosească lemne de foc pentru a-şi încălzi locuinţa şi pentru a găti, în oraş au început să apără din ce în ce mai multe incendii, care erau cu greu stăpânite în lipsa unei reţele de apă funcţionale.
Pe străzile Leningradului, corpurile neînsufleţite a celor răpuşi de foamete.frig şi boli era un peisaj macabru care nu mai uimea niciun trecător. Atunci când pământul era îngheţat, autorităţile oraşului foloseau dinamită pentru a crea gropi comune în care îngropau miile de victime răpuse de foamete sau de bombardamente. Moartea era la tot pasul, înregistrându-se chiar şi cazuri de canibalism. Un total de 260 de leningrădeni au fost condamnaţi pentru canibalism. Bandele de tâlhari erau şi ele întâlnite în special după bombardamente, atunci când profitau de haos pentru a fura diferite bunuri. În scopul de a combate tâlhăria, în oraş sunt înfiinţate gărzi de miliţii înarmate.
Fragmente din jurnalul Lenei Muchina, o supravieţuitoare a Blocadei Leningradului
Foametea, disperarea şi moartea au fost cel mai bine descrise de supravieţuitorii înfiorătorului asediu . Lena Muchina, este una dintre supravieţuitorii asediului, care a scris în jurnalul său personal, clipele prin care a trecut în timpul blocadei. Lena a asistat la moartea, pe rând, a întregii sale familii . Într-unul din paragrafele jurnalului său, Lena descrie cum a ajuns să sacrificie animalul de companie, o pisică, pentru a nu muri de foame:
“Astăzi am avut o supă delicioasă de carne cu macaroane.Carnea de pisică va fi suficientă pentru încă două mese.Ar fi bine să mai facem rost de o pisică de pe undeva. Nu m-am gândit niciodată că o carne de pisică poate fi atât de bună şi fragedă” .
Într-o altă secţiune a jurnalului, Lena descrie o zi din luna noiembrie 1941(cea mai critică perioadă din timpul asediului)
“Astăzi am împlinit 17 ani. Stau întinsă în pat cu temperatură şi scriu…. Aka(n.r . prieten de familie) mi-a adus în dimineaţa asta, cele 125 de grame de pâine ale mele şi 200 de grame de dulciuri. Am mâncat deja toată pâinea, iar dulciurile trebuie să-mi ajungă pentru 10 zile”.
Jurnalul său cu propriile ei temeri şi speranţe, reflecta de fapt viaţa tuturor celor care au reuşit să supravieţuiască iadului din Leningrad.
Mutarea la sat nu este solutia finala
„Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara. Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri. Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile, ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi. Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite, arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sa se descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri, vor fi varsari de sange.
Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii. Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul lui Dumnezeu: “Cresteti si va inmultiti“. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul.” (A doua viziune a Staretului Antonie.)
Si iata, am vazut zacând o sumedenie de oameni morti de foame, unii rodeau iarba si verdeata. Cadavrele altora erau sfâsiate de câini si o duhoare cumplita umplea tot locul. Doamne, nu mai au oamenii credinta! Din gura lor ies cuvinte de hula, pentru asta vine mânia lui Dumnezeu! Si iata, am vazut o movila înalta de carti si printre ele se târau niste viermi ce raspândeau o duhoare insuportabila. L-am întrebat pe Staret, ce fel de carti erau acelea? – „Carti ateiste, hulitoare de Dumnezeu, care-i vor sminti pe toti crestinii prin învataturi straine!“ (Vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt despre Antihrist)
Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă – Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!
Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi.
Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. (Sfânta Evanghelie după Matei, 24:15-27)
Ce i-a spus Dumnezeu profetului Său? „și ascunde-te”, ascunde-te! Acest „loc ascuns”, ascunzatoarea, este un loc minunat pentru poporul lui Dumnezeu în zilele dificile, de urgie.
Aceasta ne amintește de ceea ce spune profetului Isaia. „Umblă, poporul Meu”, zice Dumnezeu, intră în camarile tale, inchide ușa ta, ascunde-te puțin pana mânia Domnului trece” (Is. 26:20). […] Deci, unde ar trebui să se refugieze poporul lui Dumnezeu? Poporul lui Dumnezeu este cel care nu se va închina lui Antihrist. În pustiu, ca și profetul Ilie. Acolo se va refugia poporul lui Dumnezeu, în pustie, in munti așa cum a făcut Profetul Ilie în vremurile de demult! (Părintele Athanasie Mytilineos)
Gheorghe Piperea: Tacerea mieilor
Gheorghe Piperea pe facebook:
La începutul anilor ’90 a fost un film terifiant cu Anthony Hopkins în rolul principal, intitulat Tăcerea mieilor.
Unul dintre personajele filmului era un bărbat care se indentifica drept femeie. Scopul lui în viață era să își confecționeze un înveliș din piele de femeie. Așa că a împrumutat, prin jupuire, pielea mai multor femei care, întâmplător, au decedat în chinuri similare cu cele ale mieilor de la care oamenii recoltează blănuri pentru a confecționa diferite obiecte de trebuință.
Am studiat acest film la criminologie și la medicină legală, drept caz de patololgie mentală a infractorilor.
Azi, în închisorile de femei din Scoția, unii bărbați care, după condamnarea la închisoare, se identifică drept femei, oferă forțat servicii sexuale în serie, iar autoritățile neagă violurile. Așa ceva nu doar că nu se mai găsește în manualele de criminologie și de psihologie judiciară. Așa ceva e interzis de la discuție. Când scoțianca J. K. Rowling (autoarea seriei Harry Potter) a scris că așa ceva nu are nimic de-a face cu feminismul, ci cu politica de a închide ochii la violul repetat, a fost satanizată pe social media. Este și acum stigmatizată drept transfobă, chiar dacă ex-premierul scoțian Nicolla Sturgeon a demisionat, printre altele, și „datorită” acestui caz (bine, ulterior a și fost arestată pentru o mită electorală de cca 600 de mii de lire sterline).
PS În acel film, Tăcerea mieilor, este și despre canibalism. Hannibal Lector chiar face o teorie despre vinul de Chianti, care s-ar potrivi cel mai bine la carnea de om. Dar nici despre acest subiect nu mai putem vorbi, căci canibalismul a fost prezentat, anul trecut, ca o posibilă soluție de reducere a impactului claimătcheingiului.
Cititi va rog si:
The New York Times: a sosit timpul pentru canibalism
RICHARD DAWKINS ne indeamna sa consumam CARNE UMANA pentru a depasi “tabuul” CANIBALISMULUI
Vorbim déjà despre o goana spre CANIBALISM. Iata ce au ajuns sa spuna … academicienii
Categoria „Fereastra Overton” / Fact check: Human Meat Project este artă conceptuală, nu un serviciu real
SFINTII PARINTI spun ca, CANIBALISMUL se va generaliza in VREMURILE DIN URMA. De aceea a inceput de pe acum obisnuirea maselor cu ideea mancarii carnii de om
Staretul Antonie: Oamenii vor fi vanati pentru a fi mancati
Categoria „Fereastra Overton” / Fact check: Human Meat Project este artă conceptuală, nu un serviciu real
Fact check (verificarea faptelor): Human Meat Project (Proiectul Carne Umană) este ‘artă conceptuală’, nu un serviciu real
De Chris Mueller, 15 Decembrie 2022, USA Today
Afirmația: The Human Meat Project folosește corpuri donate pentru ‘carne alternativă’
Un videoclip distribuit de mii de ori pe Facebook arată o femeie care își alertează telespectatorii cu privire la un site care ar colecta trupuri umane decedate și le-ar transforma în produse alternative din carne.
Videoclipul din 11 decembrie începe cu o femeie care privește la cameră cu un text suprapus pe care scrie – „’carne’ umană?!”.
„Ați auzit vreodată despre așa ceva?”, întreabă ea. „Am crezut că este o glumă până când am început să sap mai mult și mi-am dat seama că este real. Și devine mult mai rău”.
Femeia continuă citind din capturi de ecran luate de pe un site web numit ‘Human Meat Project’.
„Un trup uman poate hrăni până la 40 de persoane”, spune ea. „Împreună putem pune capăt foametei mondiale, suprapopulării și schimbărilor climatice”.
De asemenea, femeia citește de pe pagina ‘De ce să donăm’ a site-ului, care informează vizitatorii că „prin donarea de trupuri și/sau organe putem face o schimbare prin crearea unor opțiuni alternative în ceea ce privește consumul de carne, abordând în același timp valoarea corpului unei persoane”.
Deși site-ul Human Meat Project există, postarea, care a fost distribuită de peste 3.000 de ori, conține informații greșite. Site-ul nu caută corpuri donate pentru a produce produse ‘alternative’ din carne. Este un ‘proiect de artă conceptuală’, se arată pe site.
USA TODAY a contactat utilizatorul de pe rețelele de socializare care a distribuit postarea, pentru a face un comentariu.
Human Meat Project este un proiect de artă
Pe pagina de termeni și condiții a site-ului, Human Meat Project este numit „operă de artă conceptuală”. Creatorii săi sunt descriși ca fiind interesați să producă „o operă de artă care să rezoneze cu publicul”.
„Human Meat Project este un proiect de artă conceptuală pentru a oferi o înțelegere a importanței acceptării politicii și acordurilor oricărui serviciu”, se arată pe site.
Muzeul de Artă Modernă din New York descrie arta conceptuală ca fiind arta care pune accentul pe ‘idei în detrimentul obiectelor și materialelor’. Aceasta este adesea asociată cu arta spectacolului.
Site-ul Human Meat Project include o pagină care permite oricui să se înregistreze, furnizând informații personale, însă conform termenilor și condițiilor site-ului, aceste informații sunt menite să ajute artistul „să obțină mai multe informații și să livreze o operă de artă conceptuală mai tangibilă, care ar putea rezona cu publicul larg, indiferent de cunoștințele sale anterioare despre artă”.
Cei care se înregistrează sunt informați că datele lor vor fi „salvate pentru dezvoltarea ulterioară a operelor de artă de către artist și în niciun caz nu vor fi folosite în realitate”.
USA Today a contactat Human Meat Project prin intermediul site-ului său, dar nu a primit niciun răspuns.
PolitiFact și Associated Press au dezmințit, de asemenea, afirmația.
Evaluarea noastră: Fals
Sursele noastre de verificare a faptelor:
- Human Meat Project, accessed Dec. 13, Why Donate?
- Human Meat Project, accessed Dec. 13, Terms and Condition of Use Agreement Policy
- Human Meat Project, accessed Dec. 13, Register Your Choices
- Museum of Modern Art, accessed Dec. 14, Conceptual HYPERLINK „https://www.moma.org/collection/terms/conceptual-art”art
- PolitiFact, Dec. 12, Human bodies aren’t being processed into meat products. The Human Meat Project is ‘conceptual art’
Activitatea noastră de verificare a faptelor este susținută în parte de o subvenție din partea Facebook.
Comentariu saccsiv:
Asadar, este arta conceptuala. Iar arta conceptuala este ceva de bine. Ca atare, utilizatorii Facebook se pot intoarce linistiti la pozele cu cesti de cappuccino.
Iata insa ce putem citi la https://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_conceptual%C4%83
„Sub această denumirea de „artă conceptuală” la mijlocul anilor ’60 ai secolului al XX-lea, încep să fie prezentate diferite manifestări și lucrări artistice în care pe primul plan se situează ideea („idea art”), concepția, procesul operei, considerate mai semnificative decât forma concretă, ultimă, a unei anumite creații.
[…]
Așa cum apare în prezent, arta conceptuală este o modalitate de autoanaliză, de prezentare a laboratorului de creație, într-un amestec de imagini pictate, fotografii, inscripții și instalații. Forma care se va naște se află încă în gestație, poate fi anunțată de o schiță, de o însemnare, dar păstrează un grad de imprevizibilitate.
Artistul ne oferă „spectacolul” lucrului său, ceea ce conform tradiției era de regulă ascuns receptorului de artă, căruia i se ofereau doar opere finite.”
Deci, pe siteul Human Meat Project ni se prezinta o idee, forma care se va naște aflându-se încă în gestație. Si care va fi oare opera finita?
Fratilor, vorbim, de fapt, despre o etapa din Fereastra Overton:
Iar canibalismul pare a interesa extrem de mult pe papusarii sistemului:
The New York Times: a sosit timpul pentru canibalism
RICHARD DAWKINS ne indeamna sa consumam CARNE UMANA pentru a depasi “tabuul” CANIBALISMULUI
Vorbim déjà despre o goana spre CANIBALISM. Iata ce au ajuns sa spuna … academicienii
SFINTII PARINTI spun ca, CANIBALISMUL se va generaliza in VREMURILE DIN URMA. De aceea a inceput de pe acum obisnuirea maselor cu ideea mancarii carnii de om
Staretul Antonie: Oamenii vor fi vanati pentru a fi mancati
Un film despre doi canibali îndrăgostiți a avut cele mai lungi ovații din istoria Festivalului de Film de la Veneția
Pelicula „Bones and All“ a cucerit publicul la Veneția și a primit ovații la scenă deshisă timp de opt minute și jumătate, în pofida unor scene controversate, „greu de digerat“.
„Bones and All“ este un horror romantic din 2022, regizat de Luca Guadagnino, după un scenariu de David Kajganich. Bazat pe romanul cu același nume al lui Camille DeAngelis, îi are în rolurile principale pe Timothée Chalamet și Taylor Russell, doi iubiți canibali care pornesc într-o călătorie.
Timothee Chalamet, protagonistul pliculei, a avut toată Veneția „la picioare“ la premiera mondială a filmului. Actorul a purtat pe covorul roșu o salopetă strălucitoare, cu spatele gol, într-o nuanță sângerie, în „ton“ cu subiectul filmului.
Scene de canibalism
În ciuda unor scene dure, care implică atacuri sângeroase și scene de canibalism, publicul a devorat „Bones and All“, potrivit Variety. Spectatorii au ovaționat în picioare timp de opt minute și jumătate, iar aceastea au fost cele mai lungi și entuziaste ovații din istoria Festivalului de Film de la Veneția (precedentul record era deținut de „Tar“, o dramă cu Cate Blanchett în rolul principal, ovaționat șase minute).
În total, 23 de lungmetraje sunt în competiţie pentru Leul de Aur, care va fi decernat pe 10 septembrie. Actriţa Julianne Moore a fost aleasă la ediţia de anul acesta pentru a prezida juriul, la douăzeci de ani după ce a câştigat în Italia premiul de interpretare.
„Spre Nord”, debutul în lungmetraj al regizorului român Mihai Mincan, va fi prezentat în premieră la cea de-a 79-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia în cadrul secţiunii „Venice Orizzonti” dedicată filmelor ce lansează noi trenduri estetice şi expresive în spaţiul cinematografic.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
The New York Times: a sosit timpul pentru canibalism
RICHARD DAWKINS ne indeamna sa consumam CARNE UMANA pentru a depasi “tabuul” CANIBALISMULUI
Vorbim déjà despre o goana spre CANIBALISM. Iata ce au ajuns sa spuna … academicienii
SFINTII PARINTI spun ca, CANIBALISMUL se va generaliza in VREMURILE DIN URMA. De aceea a inceput de pe acum obisnuirea maselor cu ideea mancarii carnii de om
Staretul Antonie: Oamenii vor fi vanati pentru a fi mancati
The New York Times: a sosit timpul pentru canibalism
FOX NEWS: Twitter disgusted by New York Times piece suggesting there’s a ‘time and place’ for ‘cannibalism’
Dezgust total pe Twitter din cauza unui articol din New York Times care sugerează că există un ‘timp și un loc’ pentru ‘canibalism’
Articolul din New York Times l-a determinat pe un utilizator de Twitter să scrie un tweet: ‘Stop. Normalizării. Canibalismului’.
De Gabriel Hays, 23 Iulie 2022, Fox News
(DON EMMERT/AFP via Getty Images)
Cum a ajuns un Rockefeller să fie mâncat de canibali. O poveste teribilă despre copiii răsfățați
Povestea lui Michael Rockefeller ar trebui să le fie învățătură de minte copiilor răsfățați ai Occidentului, care plictisiți de prea mult bine par dispuși să arunce lumea liberă într-o aventură comunistă. E drept, Michael Rockefeller nu avea veleități de om politic, era, însă, la fel de plictisit și dornic să experimenteze lucruri noi ca și tinerii din zilele noastre.
Michael Rockefeller s-a născut pe 18 mai 1938, într-una dintre cele mai bogate și mai influente familii din lume. Era al cincilea copil al omului de afaceri Nelson Rockefeller, care avea să ajungă până la urmă vicepreședinte al SUA .
Atras de culturi exotice
Obișnuit din leagăn să primească tot ce își dorea, Michael nu s-a arătat interesat nici de banii, nici de putere. Era mai degrabă interesat de alte culturi, de călătorii și de artă. Când Michael era adolescent, tatăl său a fondat Muzeul de Artă Primitivă, iar arta triburilor exotice l-a fascinat pe Michael.
Respectând dorința tatălui său, Michael s-a dus Universitatea Harvard pentru a studia istoria și economia. Acolo, l-a cunoscut pe regizorul Robert Gardner și i s-a alăturat într-o expediție în vestul Noii Guinei, care pe atunci era colonie olandeză.
Călătorie în necunoscut
Michael a fost sunetist pentru fimul Dead Birds, un documentar realizat în colaborare cu Muzeul de Arheologie și Etnologie Harvard Peabody. Când s-a întors în America, a primit de la familie funcția de administrator al Muzeului de Artă Primitivă. El visa, însă, să se întoarcă în Noua Guinee și să studieze operele de artă ale poporului Asmat, deși știa că sunt vânători de capete și canibali.
Împreună cu un alt membru al echipei care realizase documentarul, Michael a organizat o expediție pentru a-i întâlni pe membrii tribuluiAsmat. Voia să cumpere cât mai multe obiecte sculptate în lemn pentru a le expune în muzeul din New York. Expediția a fost un succes, Michael a fost fascinat de cele văzute. În scrisorile trimise acasă, vorbea despre tribul Asmat ca despre un „puzzle” care trebuie rezolvat.
O expediție încheiată prost
La scurt timp după prima sa călătorie, s-a întors în Noua Guinee pentru propria sa expediție. L-a însoțit Rene Wassing, un antropolog plătit de guvernul colonial olandez. Din expediți mai făceau parte și doi adolescenți Asmat. Cei patru au vizitat satele Asmat și au făcut comerț cu locuitorii. Le-au oferit cârlige de pescuit și tutun pentru tot felul de sulițe, tobe, scuturi și coarne sculptate.
Pe 17 noiembrie, Michael, Rene și adolescenții Asmat traversau râului Betsj când ambarcațiunea lor s-a răsturnat din cauza curenților și a furtunii. Adolescenții Asmat au reușit să înoate până la țărm și au plecat să aducă ajutoare. Michael și Rene și-au petrecut noaptea agățați de barca răsturnată. De teamă ca nu cumva curenții să-i poarte în larg, Michael a decis în cele din urmă să înoate spre țărm. Și-a legat două bidoane goale de 18 litri de talie ca floatoare și a înotat spre mal. Nu a mai fost văzut niciodată. Rene a fost salvat de autoritățile olandeze.
A început o căutare frenetică pentru tânărul Rockefeller. Tatăl, mama vitregă și sora geamănă a lui Michael au venit pe insulă, iar guvernul olandez l-a căutat cu avioane, elicoptere și bărci. După două săptămâni, căutarea s-a încheiat. În 1964, Michael a fost declarat mort.
L-au mâncat canibalii?
Deși oficial s-a considerat că tânărul a murit înecat, au apărut și alte teorii. Michael era un înotător bun, iar cei doi ghizi Asmat ajunseseră la țărm. Ar fi putut Michael să fie atacat de rechini sau crocodili? Fugise să locuiască cu băștinașii?
La scurt timp după dispariția sa, mama lui Michael Rockefeller și guvernul olandez au trimis anchetatori în Noua Guinee. Au găsit cranii care purtau urmele cruntului obicei al vânătorii de capete. Se presupunea că aceste cranii fuseseră în posesia membrilor tribului. Cu toate acestea, craniile nu au fost niciodată testate pentru a vedea dacă vreunul este al lui Michael.
Unele ziare au publicat zvonuri că Michael a fost ucis și mâncat de canibali. Guvernul colonial din Noua Guinee avea probleme, olandezii predaseră jumătate din insulă Indoneziei și se luptau să-și mențină puterea în regiune. Dacă canibalii l-ar fi ucis într-adevăr pe Rockefeller, asta ar fi subminat legitimitatea și autoritatea stăpânirii lor.
În 1969, un jurnalist pe nume Milt Machlin a călătorit în satul Otsjanep și a găsit un posibil motiv pentru crimă. A auzit despre masacrul din 1958 al liderilor Asmat de către ofițerii olandezi. Tribul Asmat practica astfel de crime din răzbunare pentru a liniști spiritele celor uciși. Acest lucru l-a determinat pe Machlin să presupună că, după ce Rockefeller a ajuns la țărm, luptătorii tribului Asmat l-a ucis.
Decenii mai târziu, antropologul american Tobias Schneebaum a susținut că a vorbit cu unii săteni din Otsjanep. Ei au susținut că l-au mâncat pe Rockefeller. Un preot catolic pe nume Cornelius Van Kessel, spunea că a văzut oase de om împodobând sulițele tribului.
În 2014, jurnalistul american Carl Hoffman a pornit într-o călătorie la Otsjanep pentru a lămuri misterul. Și lui i s-a spus despre masacrul din 1958. Hoffman a vorbit cu localnicii, arătând fotografii cu Michael. A auzit povești care sugerau că Michael a ajuns la țărm, dar a fost ucis ca răzbunare pentru masacrul făcut de olandezi.
Hoffman s-a împrietenit e un sătean pe nume Amates, care i-a spus povestea unui turist alb care a fost ucis în acea perioadă. În ciuda faptului că subiectul era ușor tabu în sat, sătenii s-au uitat la fotografiile oferite de Hoffman și vorbit despre bărbații care se făleau cu oase umane. Nimeni din sat nu a mărturisit oficial că ar fi avut loc o crimă.
La scurt timp după moartea lui Rockefeller, un focar de holeră mortal a ucis 70 de oameni din sat. Hoffman spune că unii săteni cred că ar fi fost o pedeapsă pentru crimă.
Hoffman s-a întors în SUA și și-a publicat cartea, Savage Harvest: A Tale of Cannibals, Colonialism și Michael Rockefeller’s Tragic Quest for Primitive Art. Cercetarea lui Hoffman este considerată cea mai aprofundată anchetă asupra dispariției lui Rockefeller. Cu toate acestea, autorul a refuzat să tragă vreo concluzie cu privire la soarta lui Michael.
Astăzi, nimeni nu mai știe unde sunt oasele care împodobeau sulițele, iar craniile găsite în anii 1960 nu au fost niciodată testate pentru ADN-ul lui Rockefeller. De altfel, familia Rockefeller nu pare deloc interesată să redeschidă cazul, scrie explorersweb.com.
Staretul Antonie: Oamenii vor fi vanati pentru a fi mancati
„Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara.
Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri.
Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile, ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi. Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite, arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sa se descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri, vor fi varsari de sange.
Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii. Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul lui Dumnezeu: “Cresteti si va inmultiti“. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul.”
Cititi va rog mai multe la:
Text remarcabil despre APOCALIPSA – VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE
Cititi va rog si:
HALLOWEEN … (video): Drag queen simuleaza o autocezariana, dupa care bea sange si rupe capul copilului
Muzica de fundal este ‘Cannibal’ de Ke$ha. Mai multe despre interpreta la:
Referitor la canibalism:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
6 comments