Vorbim déjà despre o goana spre CANIBALISM. Iata ce au ajuns sa spuna … academicienii

‘Saturn Devouring his Son,’ by Spanish painter Francisco Goya, 1819 © Wikipedia

RT: A modest proposal indeed: Academia considers cannibalism

O propunere chiar modestă: Academia ia în calcul canibalismul

Liderii de opinie şi filosofii lumii vestice şi-au îndreptat recent antenţia către metoda mai degrabă radicală de a reduce amprenta noastră de carbon şi de a auto-regla populaţia pământului.

Încă de când ne-am desprins de verişorii noştri cimpanzei acum cinci milioane de ani, fiinţele umane au dezvoltat un set de aptitudini diverse. Am ascuţit pietre făcându-le topoare, am stăpânit focul, am construit civilizaţii şi am inventat bomba atomică . A fost o eră cam stâncoasă, dar un lucru pe care am reuşit să-l lăsăm cu totul în urmă este tabu-ul suprem: canibalismul.

Totuşi, există acolo un mic dar dedicat lobby canibal ce se străduieşte să-l recâştige de la războinicii liberali psihopaţi şi ucigaşii devoratori-de penis (în sens de feminişti n.t.)? În ciuda unor titluri ciudate de tip “momeală pentru click-uri”, articolele pozitive despre canibalism din media sunt departe de a fi inexistente.

Academicienii, totuşi, nu se lasă restricţionaţi de “constructul social” obraznic cum ar fi moralitatea, etica şi “n-o mânca pe bunică-ta”. Departe de lumea reală, profesorii cufundaţi în postmodernism – o doctrină ce domneşte în departamentul de ştiinţe sociale şi respinge noţiunea de realitate obiectivă – sugerează de ceva vreme să considerăm bestia din noi şi să spargem tabu-ul.

“Canibalismul apare la toate clasele de vertebrate” a scris cercetătorul de la Muzeul American de Istorie Naturală Bill Schutt în ‘Canibalismul: O istorie naturala perfectă.’ După ce a discutat ce vin se potriveşte cel mai bine cu placenta umană, Schutt a meditat dacă într-o zi penuria de mâncare şi supraaglomerarea ne-ar putea face să ne mâncăm între noi. The New York Times, cu totul întâmplător a numit cartea “revigorantă.” În plus, cercetătorii de la UC San Diego au declarat în 2017 că de vreme ce canibalismul ajută la limitarea răspândirii de boli la anumite specii, ne va putea fi benefic.

“Noi frizăm paradigma,cu referire la canibalism,” au spus cercetătorii, acompaniaţi de un comunicat de presă de la universitate care declară: “Pentru unele populaţii, canibalismul ar putea fi chiar ce le-a recomandat medicul.”

În vreme ce oamenii de ştiinţă actuali cercetează elementele de bază ale mâncatului de cadavre, cei din cercetarea socială se ocupă  intens de chibzuirea semnificaţiei ei culturale. Anul trecut, s-a ţinut o conferinţă la Universitatea din Warwick, cu titlul “îmbucături aici şi acolo,” unde subiecte ca “Serveşte-te: Autofagia ca răspuns la crizele globale”, “Canibalismul şi Intimitatea” şi “‘alimentaţia etică: Justificând  Canibalismul în Ficţiunea Contemporană Speculativă” au fost discutate.

În ciuda convingerii subiecţilor testaţi cu câteva argumente morale şi etice în favoarea canibalismului, autorii unui document de cercetare aici au renunţat când au aflat că indiferent de situaţie, aceşti subiecţi au refuzat să mănânce carne umană. Totuşi, au adus o rază de speranţă pentru aspiranţii autofagi, notând că în timp ce a mesteca cadavre ne dezgustă “deocamdată”, ar trebui “să fim capabili a ne adapta la carnea umană dacă va fi nevoie.”

E uşor să iei în râs noţiunile academicienilor, care sunt până la urmă cu toţii plătiţi să gândească idei abstracte şi să publice documente cu cercetări impenetrabile. Dar ideile lor tind să penetreze mass media, şi de acolo, cultura noastră.

Brexit Britain. https://t.co/myWrGzsj1k

— Grace Cuddihy (@GraceCuddihy) August 23, 2019

 

Ideea că insectele ar putea înlocui carnea ca sursă viabilă de mâncare a fost preocuparea ştiinţei şi a academiei timp de decade, iar o scurgere de documente de cercetare înceată dar stabilă a dat greutate argumentului. Într-o adevărată manieră postmodernistă, antropologii au susţinut că repulsia noastră de a mânca monştri înaripaţi, zburători, târâtori nu e altceva decât un alt construct social ce trebuie răsturnat.

Ajungând repede în zilele noastre, ni se spune că insectele sunt soluţiile delicioase şi nutritive la problemele planetei noastre. Gânditorii din ziare şi segmentele de ştiri de pe cablu trâmbiţează virtuţile alimentaţiei cu gândaci aproape zilnic. Sainsbury are acum pe stoc la insula de gustări ‘Eat Grub’s Smoky BBQ Crunchy Roasted Crickets (greieri la grătar afumaţi crocanţi), iar magazinul olandez Jumbo vinde burger cu viermi şi lăcuste crocante din 2014.

Would you eat insects just seen these in @sainsburys ?

BBQ crickets

I'm not joking pic.twitter.com/KClqGsqCQg

— Masato Jones 🇬🇧🇯🇵 (@masato_jones) March 16, 2019

Ai mânca insecte după ce ai văzut asta în @sainsburys?
Greieri la grătar
Nu glumesc pic.twitter.com/KClqGsqCQg

— Masato Jones March 16, 2019

Cu riscul de a face o generalizare masivă, oamenii cumpără insecte comestibile din doar două motive: curiozitatea şi exhibarea virtuţii. “Ia priviţi-mă!” zic ei. “Sunt în plutonul din faţă. Sunt parte a soluţiei, nu parte a problemei.” Baza clienţilor pentru insecte comestibile probabil că se suprapune semnificativ cu millennialii lipsiţi de suflet care plătesc bani buni să consume lături-de-soia la modă de la companii ca Huel sau Soylent în loc de mâncare solidă.

Şi tot aşa ar putea merge şi cu canibalismul. Indiferent dacă tabu-ul este încălcat de lucrul făcut incet şi sigur de către academicieni, sau monetizat de un influenţator cu gândire anticipativă, odată ce carnea de om intră în atenţia lumii, ar putea să nu dureze mult până ce mii de oameni s-ar alinia pentru prima îmbucătură. Şi cine ştie, poate o vor cere şi pe-a doua.

De Graham Dockery

Graham Dockery este un jurnalist din Irlanda

Traducerea: Costin Ştirbu

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

S-a trecut la o noua etapa din Ferestra Overton aplicata CANIBALISMULUI: PROMOVAREA IN MASS-MEDIA. Ce urmeaza?

Mass-media pregateste publicul pentru viitorul in care vor manca gandaci