BIRURILE Patriarhului Daniel

Citez din articolul Blogul lui Claudiu Târziu: Scrisoarea unui preot copleşit de biruri:

Domnule Claudiu Tarziu,

Cu adanca plecaciune va rog sa-mi iertati indrazneala avuta fata de Domnia Voastra.
De multa vreme citesc cele scrise de Dvs si marturisesc, in aceste neguroase timpuri, am gasit sprijin moral in randurile asternute de Dvs.
Sunt preot, un umil preot, din jud Valcea….
Nu spun mai multe, intelegeti de ce…
Nu stiu inca sigur de ce va scriu. Nu mi-o luati in nume de rau. Sunt sincer, nu va ganditi la cine stie ce conspiratii sau „intoxicatii” eclesiale. Pe parcurs, de veti dori, imi veti afla identitatea…
Ne sufocam, Dle Tarziu, sub povara birurilor patriarhale. Gata, ne-a ajuns, deja, cutitul la os.
Exemple:

400-Filantropia
400-cota protoieriei
500-abonamente presa
200-fab
250-Trinitas
100-furnituri birou (invizibile)
150-bazar (invizibil, si asta)
340-Lumina
200-imprimate (Domnul stie ce-s alea)
alte cote-300-360 lei….
La acestea, se adauga „spaimele” provocate de venirea noului episcop, Nica, acesta avand in vedere „ridicarea” nr de abonamente la Lumina, pe la cifra 3, deci 3×340=1020
Acestea fiind spuse, sa adaugam ca Sinodul a scos realmente Consiliile parohiale din schema, acestea nemaiavand nici un cuvant de spus referitor la viata parohiei, decat foarte restrictiv, deci nu se pot opune acestor taxe exorbitante…
Eu, ca sacerdot, nu pot aparea in fata credinciosilor si, in loc de un cuvant de invatatura, sa ma apuc sa le spun despre ce biruri ne-a pus Prea Luminatul, pe cocoasa…; n-ar intelege oamenii si cred ca nici nu i-ar interesa…, ar fi mercantil, cred eu….
Aceste taxe se regasesc insa in „preturile” mult hulite cerute pe la slujbe, (va asigur ca , cel putin la mine, aceste „preturi” nu sunt nici „fixe” si nici obligatorii)..
Adaugam la acest amalgam infricosator, necesitatea (aproape fiziologica, iertati-ma), de a-mi „face rost” de banii necesari subzistentei, mie si familiei mele…, intretinerii bisericii…, putintei de a face milostenie, cat de cat, macar si numai pentru a nu fi confundati cu simpli colectori de taxe, e adevarat, colectori cu o uniforma mai speciala… 🙂
Stiti treaba cu atat de discutatele salarii preotesti, nu ma indoiesc… Statul are contributia lui iar „grosul” vine sub forma de „completari”, din parohie.. Cu o singura specificare: daca ai de unde face aceste completari..
Eu unul, raman cu 500 lei, net…
Nu ma plang, Dumnezeul meu, dar ma uit speriat ca nu voi mai putea face fata „cerintelor” de la Inalta Poarta Ortodoxa…
Pentru ca se face o amestecare facila intre parohiile de oras si cele de tara, unde termenii ecuatiei se schimba total..
Cum sa compari o parohie cu 3000 de familii cu una de 200-300?…( dintre care, 20% someri, 15% vaduvi, 30%pensionari, unii cu aceea vestita pensie de CAP, 15% fara venituri deloc, 20% indiferenti, adica „nesimtitori” la trebuintele si nevoile parohiei?)..
Iata, Dle Claudiu Tarziu, de ce v-am scris.
Sunt tare mahnit. Inchei aceste nevolnice randuri, cu ruga de iertare.
Si pomeniti-ne in rugaciunile Voastre, pe noi, umilii si netrebnicii platitori si colectori de bani, pentru albul imaculat al Ortodoxiei romanesti.

Cu adanc respect si consideratie,

Un preot din Patriarhia Romana

Iata si cateva comentarii la articolul de mai sus:

Sunt si eu un imbecil si indolent de oras. Tot ce a spus parintele e adevarat! Avem niste taxe de speriat. Taxe, nu contributii! Nu le platesti urmeaza sa ti se retina din salarul de la stat, sa ti se taie sporuri, sa fi executat silit, luat oficiul, mutat etc. Daca primesti un ajutor de altundeva trebuie sa faci dari de seama, peste dari de seama, cu copii de acte, legalizate, cu poze la ce ai facut, cu controale ca la societatile comerciale… va spun, iti vine sa te lasi pagubas. In 10 ani eu nu am vazut un chior ajutor de la structura administrativa a Bisercii, dar in fiecare an ni se spune: FCM-ul de anul asta trebuie sa fie mai mare ca anul trecut. Si daca nu se aduna: tu preotul paroh esti imbecil si mai nu stiu cum! Trimitem pe altul mai vrednic…
Ori de cate ori ne ducem la protopopiat suntem luati la bani marunti: nu luati ceva lumanari, nu?! vi le bagam pe gat! Ceva taxe, ceva bani… Probleme duhovnicesti, ioc!
Poate sa citeasca ce baiat cu ochii albastrii de la patriarhie ce scriu eu acum, ca ii dau eu singur boii de la bicicleta.
Lasati-l pe parintele in biata lui. Ca el sunt 80% din preotii bisercii. Din ce in ce mai multi si de la oras. Cand inainte aveai 30-40 de boteze si 20-30 de nunti pe an, iar acum nu mai ajungi la 15-20 din fiecare, cand abia reusesti sa strangi ceva peste 60% din contributiile grozave de 20 lei de familie pe an, sau 10 lei de vaduve si orfani, cand numai incalzirea bisericii pe o luna de iarna costa intre 10 si 15 milioane… socotiti voi. A, poate nu stiti, la o parohie de gradul I toate taxele sunt cu mult mai mari decat la una de grad inferior. Dar astea sunt problemele noastre ale imbecililor.
Rusine sa ve fie celor care ne faceti cum va vine la gura, si mai mare rusine celor care atunci cand ne luati la misto sunteti incredintati ca o faceti in numele lui Hristos si al ortodoxiei!

ps. Nu va obositi sa aflati cine sunt spun eu: www.parohia.ro

Preotul Ilie spunea…

Cu un Statut actual al BOR în care nici numele Domnului nostru Hristos nu este amintit, iar preotii pe post de servitori ai episcopilor , mai ales bietii preoti de la satele mici sunt de plâns.
Duhul ortodox al iubirii le lipseste ierarhilor.
Câti dintre români stiu ca preotii din parohiile amarâte trebuie sa stea cu caciula în mâna si cu sarut mâna si în fata oamenilor ierarhului de la centru (protopopi, consilieri, vicari), nealesi de preotime ci numiti de ierarh, daca vor sa înceapa o lucrare în parohia lor? Caci pentru orice lucrare în parohie trebuie aprobare de la centru eparhial si ca s-o obtii trebuie sa fi „milostiv” cu cei de acolo, pomeniti mai sus.
Preotul Ilie

Preot din mediul rural spunea…

Doamne ajută
Sunt preot într-o parohie din mediul rural,din o zonă muntoasă a jud.Hd. Preotul este singurul personal calificat, uneori super specializat(cu doctorat sau master) care nu își poate realiza salarul și care trăiește din mila satului,comunității sau a soției. Credeți că acest aspect nu este cunoscut?dar nu prezintă nici o problemă pentru alți. Primim de la Stat un sprijin în realizarea salariului dar din acesta trebuie să plătim taxele către Stat precum o persoană juridică care produce venit,după care plătim impozit pe această sumă care constituie legal venit.Am colegi care fiind mai în etate aduc bani de acasă ca să plătească toate aceste taxe.Pe nimeni nu-l interesează că nu-ți realizezi salarul. Dacă vreți să cunoașteți situația familiară a unui preot întrebați preoteasa.Binecuvântarea mea este că preoteasa mă susține financiar, dar aceasta nu înseamnă că îmi place sau că nu îmi impută mai ales când trebuie să plătim utilitățile și le plătește din salarul ei.
Dacă slujim Domnului nu putem impune credincioșilor taxe deoarce nu suntem perceptori și nici nu poți a te ruga Domnului după care să impui atât îmi da-i pentru o slujbă atunci când fiul duhovnicesc nici el nu are sau este în durere și tu să-i mai pui o povară financiară în plus, deși precum, în pădure sunt și uscături așa și între noi sunt.
Sincer să fiu nu cunosc o ieșire din această penibilă dar dureroasă situație dacă nu se implică în soluționare ierarhia sacramentală superioară.
Eu am încercat să îmi completez venitul muncind în altă parte,dar fie am fost refuzat deoarece sunt supra calificat, având două facultăți și studii postuniversitare, fie mi s-a comunicat în față: nu vă mai săturați de banii părinte!sau nu au dorit să mă angajeze pe prestări servicii.

Preotul spunea…

Sunt un preot care nu ma plâng de bani, ci de badjocorirea treptei preoţeşti de cei care ar trebui să o susţină.{episcopi}De patru ani,la ziarul Crai Nou preoţii Arhiepiscopiei Sucevei sunt abonaţi obligatoriu.În protopopiatele Sucevei, borşul {vinul},Patriarhiei se bagă pe gât preoţilor cu 45RON litru.La sfârşit de an maculatura {sub formă de cărţi ce nu s-au cumpărat la episcopie}se bagă pe gât parohiilor.

Iata si punctul de vedere al fratilor de la Război întru Cuvânt » LUMINA SAU INTUNERIC? – SEMNE RELE ANUL ARE…:

Asa cum deja am mai scris, cu stupefactie si cu mahnire, preotii arhiepiscopiei Bucurestilor au fost OBLIGATI sa faca, in parohiile lor un numar de minimum 15 abonamente la oficiosul patriarhal Lumina, pe care sa le achite in avans, pe langa alte noi cotizatii impovaratoare si chiar imposibil de platit de catre parohiile mai sarace si care au refuzat si sa-si faca un reflex din a baga mana in buzunarul vaduvei si al saracului. E vorba de abonamente in valoare de aproape 250 RON/an/persoana, din care Patriarhia intelege sa-si finanteze cotidianul “crestin” (de ce nu “ortodox”?) dorit a fi acum national. Faptul ca in Lumina poti gasi si lucruri de folos, corecte si ziditoare (printre alte materiale sau accente ecumeniste si moderniste) nu justifica sub nici o forma impunerea lui cu de-a sila si somarea preotilor de a strange urgent banii achitarii abonamentelor. Este trist ca nu se gasesc alte metode de finantare decat tot cele comuniste…

Aflam cu ocazia aceasta ca, practic, protretul robot al preotului de tip nou dorit de administratia ecleziastica seamana izbitor cu zapciii sau perceptorii nemilosi si rapace ai altor vremuri, care sunt trimisi de sus sa ia si pielea de pe om. Iar la preoti asta se intampla … in schimbul “serviciului religios” oferit. Preotul acestor vremuri de “innoire” intru Intunericul duhului lumesc este chemat nu sa-si innoiasca spiritul de jertfa si sa propovaduiasca Lumina prin pilda si cuvantul Sau, ci sa alerge toata ziua dupa bani pe la oameni si firme, sa devina nimic altceva decat un meschin agent de vanzari, persuasiv pana la agresivitate – care este valorizat si platit de catre Patroni in functie de cati clienti reuseste sa pacaleasca sa cumpere si cele mai indezirabile produse – sau un antreprenor descurcaret care stie “sa atraga fonduri” si “sa aduca profit” organizatiei sale. Preotul ortodox al “vremurilor noi” nu mai este slujitorul devotat care spala picioarele fratilor sai, dupa pilda Mantuitorului, ci este chemat sa se transforme intr-un angajat zelos si cinic intr-o companie pragmatica de marketing religios, care, intamplator… se numeste totusi Biserica lui Hristos

Este o injosire extrema pentru un preot care doreste sincer sa-I slujeasca lui Hristos sa fie obligat sa recurga la asa ceva si, daca tot vorbim de “politici de management“, trebuie sa ne dam seama ca pana si din acest punct de vedere este o strategie contra-productiva pe termen lung, pentru ca se va ajunge ca preotii sa fie o tagma si mai barfita si mai dispretuita decat este deja, din pricina atator si atator “popi” jecmanitori niciodata judecati pentru asta in forurile interne bisericesti… De dragul unui profit imediat, se face o sminteala si mai mare prin recursul la mijloacele acestea meschine de acum (altminteri negate, prin interpusi si prin “purtatori de cuvant” naimiti sa manipuleze opinia publica; dar realitatea este alta si ceea ce am aflat in ultima perioada nu doar ca a confirmat cele scrise in articolul din decembrie, dar au aratat ca situatia este chiar cu mult mai grava, metodele de presiune asupra preotilor fiind dintre cele mai nedemne, nefiind vorba de o simpla “recomandare”, ci de un ordin precis, urmat de alte si alte somatii!) si se pierd alte si alte suflete slabe, singurele care conteaza cu adevarat pentru Dumnezeu. “Profitul” Bisericii se masoara in sufletele mantuite, iar nu in cifra de afaceri, nici in cantitatea de “proiecte” impersonale derulate din ambitia de a se lauda in fata lumii cu realizari marete…

De asemenea, sunt semnale clare ca se cauta antrenarea preotilor in cat mai multe activitati si proiecte extra-parohiale (iarasi obligatorii prin “ordin”!) dintre cele mai inutile si cronofage, chiar daca mascate de denumiri si intentii pompoase… Avand in vedere ca preotii de vocatie din ziua de astazi sunt cel putin excedati de grijile zilnice ale parohiilor, ca doar cu greu pot face fata nevoilor sufletesti ale celor pastoriti (mai ales intr-un oras ca Bucurestiul), sa ii mai incarci cu tot felul de alte si alte corvezi inseamna sa ii sufoci, sa ii netrebnicesti si sa le ingropi definitiv ravna duhului sub maldare de asa-zise “activitati misionare” care mai de care mai indepartate de adevaratele nevoi si probleme duhovnicesti ale oamenilor. Traim deja, se pare, zorii acelor timpuri proorocite de Sfantul Lavrentie de la Cernigov: “Vine timpul, şi nu e departe când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat“.

Aceste “strategii” subordonate conceperii Bisericii ca o institutie pur lumeasca, cu un “management performant”, de tip capitalist sunt contrazise insa, atat de caracterul lor constrangator, cat si de motivatiile pe care le cuprind. Mai grav decat toate cele spuse mai inainte credem ca este atentatul la libertatea duhovniceasca a preotilor si tentativa de tratare a credinciosilor ca niste “consumatori de servicii religioase”, fara macar a li se ingadui dreptul de a alege singuri ce sa cumpere si ce sa citeasca. Iar aici plonjam deja in plin centralism de tip comunist si intr-un regim (eclezial) foarte apropiat de dictatura. Cand se ajunge ca unii preoti sa fie presati, intimidati si amenintati pe astfel de considerente si cand pot sa fie evaluati dupa astfel de criterii, atunci e limpede ca situatia devine mult mai serioasa decat parea la inceput si ca ea nu mai poate lasa indiferenti pe credinciosii carora le pasa de Biserica si de sufletele lor. Cand un ziar “crestin” devine obligatoriu inseamna ca deja am alunecat pe teritoriul abuzului si al tiraniei deghizate in “disciplina bisericeasca”. Iar reactia fireasca, atunci cand esti silit sa inghiti ceva ce nu-ti place, este de repulsie si greata. Biserica nu are voie sa devina o institutie cazona, militara (ascultarea duhovniceasca este total straina in Duh de asa ceva!) si nici o plantatie pe care muncesc sclavi cu norma imposibila. Biserica nu are voie sa devina un spatiu al re-educarii prin silnicie, al obedientei fata de linia oficiala. Biserica, pentru a continua sa lucreze la mantuirea sufletelor (ca nu alta a fost randuita menirea sa pe pamant!) trebuie sa garanteze si sa respecte mai mult ca orice libertatea omului.

Comentariu saccsiv:

Iata ce rataciri se pot gasi in autointitulatul „primul ziar crestin din Romania”:

ADAM A FOST UN MAIMUTOI? Ziarul Lumina promoveaza evolutionismul

GRAV: Ziarul Lumina rataceste credinciosii cu traditia Ramakrishna …

Dilema in ziarul Lumina: „CINE L-A UCIS PE GOLIAT? – Redeschiderea unui dosar”

Ziarul LUMINA il elogiaza pe Bogdan Petriceicu Hasdeu. Dar acesta a fost un fervent practicant al SPIRITISMULUI …

Iata si pe ce se mai duc banii enoriasilor:

Pe ce cheltuie PATRIARHIA banii? Pe inutile mascute de protectie trimise in Ucraina

Nu degeaba se bucura stangistul Razvan Theodorescu in chiar ziua alegerii sale ca Patriarh, anticipand ca „daca Teoctist a fost un bun gospodar, Daniel va fi un bun manager”. Si nu degeaba anunta masonul Frunzaverde ca va fi Patriarh, inca inainte de a fi fost ales. E din alta lume exagerat de fericitul si dovedeste pe zi ce trece cat de neortodox este. Nu doar ca a transformat BOR intr-un SRL, dar se si straduie s-o includa in ecumenismul planetar. Si la fel si multi dintre ierarhi. Cititi va rog si:

Articolul zilei (27.05.2009) si completari utile despre NEW AGE si MASONERIE: „Obiectivul Patriarhului, acelasi cu al masoneriei: “Unitatea spirituala a lumii””

VIDEO Elogiu ECUMENISMULUI in discursurile conferinței prilejuite de aniversarea a 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România

Cercul de prieteni si apropiati ai Patriarhului nu este format din marii duhovnici, adevaratii stalpi ai ortodoxiei, ci din puternicii zilei. Ati auzit macar de vreun mesaj de felicitare adresat unora ca parintii Arsenie Papacioc sau Iustin Parvu? Nu, caci altii ii sunt lui dragi:

DOCUMENT: Un mesaj al PATRIARHULUI DANIEL adresat MARELUI MAESTRU AL MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI

Spunea marele duhovnic: “Pentru nici un pacat nu a ars Dumnezeu o cetate ca pentru pacatul asta al homosexualismului. Dar biserica n-a avut o pozitie oficiala in problema asta. Patriarhule de maine, asta te asteapta, si e destul! “. Si a fost ales Daniel, dar n-are nici o treaba:

VIDEO: Parintele ARSENIE PAPACIOC, homosexualitatea si Patriarhul

Caci treaba lui e alta … anume, distrugerea bisericii. Caci asta face si aceasta dijmuire.

Care este rostul preotului? In ce-l transforma de fapt Patriarhia? Ce sunt de fapt enoriasii si care e rostul lor? Totul se transforma intr-o simpla afacere? Mai e biserica un trup? Sau se transforma intr-o teribila structura piramidala? Si cui ii va fi inchinata aceasta piramida?  

Inchei rugandu-i pe toti cei ce cunosc problemele legate de acest soi de biruri, sa scrie la sectiunea comentarii, pentru a avea cu totii o imagine cat mai exacta a dramei.