SACCSIV – blog ortodox

VIDEO (si transcriptul) – DANION VASILE: Predica la hramul Manastirii Petru Voda – 2009

Posted in Danion Vasile, manastirea Petru Voda by saccsiv on noiembrie 15, 2009

   Citez din articolul Danion Vasile: Predica la hramul Manastirii Petru Voda – 2009:

Bucuraţi-vă în Domnul! Bucuraţi-vă că Dumnezeu ne-a adunat la acest praznic pentru a-i lăuda, pentru a-i cinsti pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi! Bucuraţi-vă, cuvioase maici! Bucuraţi-vă, preoţi şi credincioşi, că Dumnezeu ne-a adunat împreună. La Sfânta Liturghie, preoţii spun şi răspund: „Hristos în mij­locul nostru!” , „Este şi va fi!”. Cu adevărat, Hristos ne-a spus că acolo unde sunt adunaţi doi sau trei în numele Său, El este cu ei. Şi credem şi mărturisim că Hristos este cu noi.

Evanghelia de astăzi este o Evanghelie aducătoare de bucurie. Aţi auzit despre învierea fiicei lui Iair. Aţi auzit despre tămăduirea femeii care avea scurgere de sânge. Câţi oare sunteţi pe deplin sănătoşi trupeşte? Câţi putem spune că nu avem boli, neputinţe? Câţi putem spune că nu avem slăbiciuni? Toţi avem şi toţi trebuie să avem tăria de a veni la Hristos, cerându-I cu credinţă să ne tămăduiască, să învieze sufletele noastre. A venit la Hristos Iair, care era mai marele sinagogii, pentru că fiica sa se lovise de boală, se lovise de boldul morţii. Era pe moarte. La vreme de necaz, mulţi aleargă la Hristos. Câţi oare dintre noi alergăm la Hristos la vreme de bucurie, când toate ne merg bine, când suntem sănătoşi? Foarte, foarte puţini! Şi totuşi, Hristos nu dispreţuieşte nici această alergare la El în ceasul din urmă. Când a venit un trimis de la casa mai marelui sinagogii, zicându-i lui Iair: „A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul!”, Iisus, auzind, i-a spus acestuia: „Nu te teme! Crede numai şi se va izbăvi!”

Câţi dintre noi avem credinţă? Spunem că suntem credincioşi, batem din piept că suntem mai buni decât alţii, mai aproape de Dumnezeu decât alţii. Dar la vreme de necaz, la vreme de ispită, cedăm, cădem. Şi doar duhovnicii ştiu ce este cu adevărat în sufletele multora dintre credincioşii care pe dinafară par cât se poate de evlavioşi, ascunzându-se sub veşminte negre şi luând chipuri cuvioase, fără să lase să iasă la suprafaţă ceea ce este cu adevărat în sufletele lor.

Hristos a înviat-o pe fiica lui Iair. Noi credem că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce este Învierea şi Viaţa, vrea învierea noastră! Trebuie să avem doar sinceritatea de a recunoaşte că sufletele noastre sunt bolnave; că sufletele noastre, de multe ori, se află sub lucrarea celui rău, despre care aţi auzit tot din Evanghelia citită astăzi cuvintele Mântuitorului: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer!”. Şi: „Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului şi nimic nu vă va vătăma!”

Câţi oare au cu adevărat aceste harisme astăzi? Harismele s-au împuţinat în Biserică datorită necredinţei oamenilor. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că în primele veacuri ale Bisericii, mulţi aveau harisma tămăduirii; numai că în loc să o înţeleagă ca pe un dar al lui Dumnezeu, au început să strângă foloase materiale, exploatând acest dar. Împuţinarea harismelor arată împuţinarea credinţei şi este o dovadă a faptului că din ce în ce mai puţini oameni cred cu adevărat în Hristos.

Împotriva atacurilor diavoleşti ale satanei şi ale slujitorilor săi, avem de partea noastră pe sfinţii îngeri. O, dumnezeieşti stăpânii, heruvimi, serafimi, domnii, îngeri, scaune, căpetenii, preamărite puteri şi Sfinţilor Arhangheli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi, să ducem lupta cea bună, pentru mântuire! Să fim aproape de sfinţii îngeri, să ne rugăm lor să ne călăuzească paşii!

Sfântul Arhanghel Gavriil, care i-a dus Buna Vestire Maicii Dom­nului, să fie cu adevărat aducător de bucurie şi în vieţile noastre, ale celor ce primim să facem voia lui Dumnezeu! Aşa cum Maica Domnului a spus arhanghelului Gavriil: „Fie mie după cuvântul tău!”, aşa să spunem şi noi lui Dumnezeu: „Doamne, fie voia Ta!” Şi, când îngerii ne dau poveţele cele de folos pentru mântuire, să-i urmăm şi să-i ascultăm.

Sfântul Arhanghel Mihail face minuni în toate colţurile lumii. În anul 1986, de exemplu, în Africa, o femeie convertită la Ortodoxie, suferea, văzându-şi copilul mai mic de un an pe patul de moarte. Şi, în chip minunat, într-un vis i s-a arătat o femeie care i-a zis: „Du copilul la Arhanghelul Mihail!” Femeia a răspuns: „Nu ştiu cine este!” Femeia a zis: „Iată, el este, cel ce stă acolo! Du-te acolo, la el, şi spune-i de ce ai nevoie!” Şi femeia, îngenunchind în faţa Sfântului Arhanghel Mihail, i-a pus copilul în braţe. Sfântul Arhanghel Mihail a binecuvântat copilul şi l-a dat tămăduit mamei. Iar când femeia s-a trezit din somn se simţea ca după o întoarcere la viaţă după comă. Aflându-se într-o stare de agonie teribilă, s-a dus să vadă în ce stare se mai afla copilul ei, care era pe patul de moarte, dar, prin rugăciunile Sfântului Arhanghel Mihail, copilul era mai bine şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a şi tămăduit.

Bine fac creştinii care pun copiilor lor numele Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, pentru că lucrul acesta îl supără pe diavol! În prigoana comunistă, în Albania, s-a ajuns să se dea o lege de stat prin care creştinii erau împiedicaţi să pună copiilor lor nume de sfinţi sau nume ale Sfinţilor Arhangheli. Până acolo a mers prigoana, înţelegându-se că dacă un copil poartă nume de sfânt sau numele unui sfânt arhanghel, va încerca în viaţa sa să ducă lupta cea bună împotriva patimilor şi a poftelor.

Rugaţi-vă sfinţilor îngeri, spuneţi din Ceaslov Canonul de rugăciune către puterile cereşti şi toţi sfinţii şi ei vă vor schimba viaţa. Pentru că vremurile pe care le trăim sunt din ce în ce mai grele.

Într-un interviu care a apărut în ultimul număr din revista Atitudini, părintele Iustin Pârvu a zis un cuvânt foarte greu: „Represalii au fost dintotdeauna şi vor fi. Noi nu trebuie să calculăm cât timp de cateheză avem la dispoziţie. Poate să fie şi o săptămână, dar să-mi fac datoria cu toată jertfelnicia faţă de Evanghelia lui Hristos şi neamul meu. Au fost doisprezece apostoli, şi până şi acolo a intrat diviziunea, trădarea. Şi ce catehizare este aceea dacă taci? – întreba părintele Iustin. Pe mine nu trebuie să mă îngrijoreze că mă va schimba şi va trimite alt preot în locul meu, mult mai slab şi care să corespundă baremului. Dacă pătimim ceva pentru Hristos, mai mult folos aducem naţiei. Jertfa naşte viaţa. Nu este suficient să mărturiseşti un adevăr numai celui de sub epitrahilul tău, ci trebuie să-l propovăduieşti în auzul tuturor. Avem datoria să scoatem adevărul la lumină. Te mai poţi retrage din strategie – a mai spus părintele – dar cât durează această strategie? Suferă poporul ăsta de atâta strategie şi nu mai facem nimic! Să nu confundăm strategia cu depunerea armelor. Şi este nevoie de curaj, este nevoie de luptă pe toate planurile. Se luptă pentru distrugerea acestui popor, pentru distrugerea trupurilor credincioşilor din România – zice părintele Iustin. Vă rog să nu mai căutaţi soluţii. Soluţii omeneşti nu sunt, dragii mei! Soluţia este moartea pentru Hristos. Iată, asistăm la împlinirea acestei prorociri: tată pe fiu şi mamă pe fiică va da la moarte. Dacă mama va lăsa copilul să fie vaccinat, este ca şi cum l-ar da la moarte”, zice părintele Iustin.

Trebuie să înţelegem că viaţa noastră duhovni­cească nu este legată doar de slujbe, doar de post şi doar de rugăciune. Trebuie să fim atenţi că diavolul şi slujitorii săi vor distrugerea noastră pe toate planurile. Problema vaccinurilor încetează să fie o problemă lumească. Spunea cineva că să ne îngrijim pentru pâinea noastră poate fi un lucru egoist, dar să ne îngrijim pentru pâinea copiilor noştri este o problemă duhovnicească.

Tot aşa, lupta împotriva distrugerii acestui neam, lupta împotriva vaccinurilor care distrug sănătatea popo­rului român şi a tuturor oamenilor care vor primi aceste vaccinuri este o problemă duhovnicească. Nu încer­căm să schimbăm reperele luptei duhovniceşti, nu încercăm să ne luptăm doar cu cipurile, doar cu vaccinurile, doar cu hrana aceasta din ce în ce mai nocivă pentru organism, cum este cea promovată de Codex alimentarius – care distruge, pur şi simplu, organismul uman. Dar luptând duhovni­ceşte, luptând prin rugăciune, trebuie să fim cu luare-aminte şi la aceste lucruri care ţin de viaţa socială.

Prin intermediul vaccinurilor împotriva gripei por­cine, se duce o campanie pentru instaurarea unei dictaturi la nivel mondial. Preşedintele Ucrainei, Victor Iuşcenko, a anunţat că, datorită riscului provocat de gripa porcină, este nevoie de instaurarea Legii Marţiale în Ucraina. A declarat: „Trebuie să schimbăm sistemul! Trebuie să schimbăm întregul sistem al puterilor organizaţiilor de stat din Ucraina! Nu avem timp pentru proteste! Nu avem timp să aşteptăm!”

Şi astfel, speriindu-i pe oameni cu boala adusă de gripa aceasta, se schimbă, pur şi simplu, orân­duiala socială, pentru a facilita instaurarea unui guvern mondial care-L va prigoni pe Hristos. Preşedintele Ucrainei a anunţat că cei care vor refuza să fie vaccinaţi vor fi pedepsiţi, fiind consideraţi duşmani ai societăţii! Creştinii trebuie să înţeleagă că prin acceptarea vaccinării păcătuiesc, pentru că trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt; şi nu trebuie să batjocorim aceste trupuri -aşa cum nu trebuie să le batjocorim prin droguri, prin fumat, prin patima desfrâului, prin alcool sau prin alte patimi, tot aşa nu trebuie nici să le distrugem prin aceste vaccinuri. Şi creştinii care se vor opune vaccinării vor avea de pătimit, aşa cum de-a lungul secolelor, credincioşii au fost acuzaţi că sunt duşmani ai poporului.

Încet, încet, se impune o dictatură, astfel încât oamenii nu mai află adevărul. Presa, televiziunile sunt controlate. Foarte rare sunt cazurile când la o emisiune de televiziune sau într-un ziar veţi citi despre faptul că trebuie să respingeţi aceste vaccinuri.

Încet, încet, se luptă pentru instaurarea unei cenzuri a internetului. Internetul are foarte multe lucruri rele. Mulţi s-au vătămat citind materiale smintitoare pe internet. Dar, în acelaşi timp, prin internet au aflat creştinii să se ferească de unele rele. Câtă vreme a existat şi există cenzură la televiziune şi în presă, internetul a oferit o anumită libertate.

Şi vă mărturisesc din proprie experienţă că există cenzură la televiziune. Fiind chemat să vorbesc pe postul naţional, după semnarea documentului de la Ravenna, mi s-a spus: „Spune ce vrei, dar nu spune nimic împotriva catolicilor!” „De ce?”, am întrebat. „Pentru că şi catolicii plătesc abonamentul la televiziune şi nu este normal să audă ceva împotriva credinţei lor.” Ei bine, fiind cenzură la televiziune, cenzură în ziare, se încearcă şi cenzura împotriva internetului, ca oamenii să se afle într-un haos total, să nu mai ştie de ce să se ferească.

Dar, fraţilor, noi să nu cădem în deznădejde, că nici presa, nici televiziunea şi nici internetul nu ne mântuieşte! Noi să ne punem încrederea în Hristos şi să avem curajul de a-L mărturisi şi de a atrage atenţia fraţilor noştri asupra pericolelor în care se află.

Cenzură peste tot, da! Dar gura noastră nu o pot închide decât atunci când ne vor omorî, dacă va veni ceasul mărturisirii. Să avem curajul de a vorbi! Preoţii să vorbească credincioşilor! Creştinii să fie mici apostoli! Nu ne pot face nimic altceva, fraţilor, decât să ne pregătească pentru rai! Avem posibilitatea ori de a cădea în deznădejde şi să ne plângem datorită avalanşei de rătăciri care pur şi simplu ne sufocă, sau avem posibilitatea de a crede că Hristos este cu noi şi, până la sfârşitul veacurilor, îi va întări pe credincioşi împotriva satanei şi a slujitorilor acestuia.

Am să vă mai dau un exemplu că lumea merge din rău în mai rău. În Anglia, după ce, cu vreme în urmă, se hotărâse propagarea desfrâului în şcoli, ca să înveţe elevii să facă tot felul de perversiuni – şi asta datorită numărului mare de avorturi al elevelor de liceu din Anglia – acum se încearcă impunerea unor învăţături morale anti creştine. S-a hotărât ca în Anglia, din anul 2011, să fie învăţaţi copiii la şcoală că homosexualitatea este ceva normal; să fie învăţaţi copiii să primească acest idol al toleranţei, să accepte desfrâul de tot felul. Din acest motiv, în ultima vreme, în Anglia, din ce în ce mai mulţi oameni sunt cuprinşi de frământare. De ce? Biserica anglicană acceptă preoţi homosexuali. Bise­rica anglicană acceptă căsătoria homosexualilor. Nu acceptă doar hirotonia femeilor – care e mare blasfemie! – ci, repet, acceptă preoţi homosexuali!

În Anglia zilelor noastre există o tendinţă din ce în ce mai puternică de migrare spre eretica biserică catolică! Papa Ratzinger acceptă venirea la catolicism a preoţilor anglicani, vrând să nu se afle oamenii în adevărul lui Hristos, ci să cadă dintr-o rătăcire în alta, să cadă din lac în puţ, cum se zice la noi în popor. Să cadă de la rătăcirea anglicană la cea catolică. Este nevoie ca, aşa cum catolicii fac misiune în Anglia, aşa şi Biserica Ortodoxă să facă misiune în Anglia. Am citit zeci de mărturii ale preoţilor catolici, ale maicilor catolice, care au părăsit mănăstirea, care au părăsit biserica catolică, pentru a trece la diferite grupări protestante. De ce? Pentru că aceste grupări protestante şi neo-protestante eretice au curajul să le spună catolicilor că sunt în rătăcire! Dar îi cheamă spre rătăciri şi mai mari…

Să înţeleagă fiii Bisericii Ortodoxe că pentru anglicani şi pentru protestanţi şi pentru catolici există o singură soluţie: adevărul Bisericii Ortodoxe, adevărul singurei Biserici a lui Hristos.

Dacă am vorbit de Anglia, să fac referire şi la Italia. Italia, ţară care, ani şi ani de zile, a trâmbiţat despre marea tradiţie catolică pe care o apără… Nu cu multă vreme în urmă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cerut să fie scoase crucile din toate şcolile italiene, întrucât copiii atei s-au plâns că-i deranjează crucile! Sau, mai bine zis, copiii atei au fost manipulaţi de părinţii lor şi de gânditorii atei să ceară să fie scoase aceste cruci din şcoli. În Italia s-a hotărât scoaterea crucilor. În România ştiţi că a fost acea tulburare provocată de scoaterea icoanelor din şcoli şi, datorită rezistenţei elevilor creştini şi părinţilor lor, această urgie a întârziat. Dar, încetul cu încetul, Europa îşi arată adevărata ei faţă.

Preoţii care, cu ani în urmă, lăudau integrarea în Uniunea Europeană, de ce tac astăzi? De ce nu au curajul de a recunoaşte că au greşit, îndemnându-i pe creştini, pe credincioşi să se deschidă acestui monstru european, care vrea toleranţă, care vrea avorturi, care vrea homosexua­litate, care vrea desfrâu! Unul din lucrurile rele pe care le‑a adus această Europă a fost promovarea homosexuali­tăţii.

Şi, deşi este un lucru trist, trebuie amintit şi lucrul acesta, care a produs atâta tulburare în ultimele zile în România: că un diacon a fost filmat făcând păcate împo­triva firii. Cum au reacţionat credincioşii? În loc să-i doară sufletele, în loc să-i doară inimile, mulţi au stat şi au văzut aceste filme spurcate. Mi-au spus sau mi-au scris unii credincioşi că au văzut aceste filme cu mare mirare! Asta cere Hristos de la noi? Noi, fii ai Bisericii, nu avem voie să vedem filme smintitoare, chiar dacă sunt cu preoţi, chiar dacă sunt transmise în direct, chiar dacă sunt cu monahi sau cu diaconi. Noi trebuie să ne păzim ochii şi mintea!

Şi căderea acelui ierodiacon, pe nume Teoctist Nichitean, a fost însoţită de căderea foarte multora dintre fiii Bisericii, care s-au smintit de păcatele acesuia! În Grecia, cu ani în urmă, a avut loc o mare sminteală când, pe posturile de televi­ziune, a fost difuzată o cădere a unui ierarh grec, căzut în păcatul homosexualităţii; ierarhul acesta i-a smintit pe foarte, foarte mulţi şi oamenii au început să nu mai meargă la biserică. Un preot care slujeşte aproape de graniţa cu Bulgaria mi-a spus că până să înceapă scandalul cu homo­sexualitatea la televiziunile şi în presa grecească, bise­rica sa era plină; dar după aceste scandaluri, în care pur şi simplu se certau pe ecranul de televizor, împărţit în patru, sau în şase părţi, un diacon, cu un preot, cu un monah, fiecare spunea: „Tu eşti păcătos!”, „Ba tu eşti păcătos!”, „Ba tu ai făcut păcatele astea!” – ei, bine, după astfel de dezvăluiri, părintele a început să aibă biserica aproape goală!

Noi trebuie să avem curajul de a înfrunta duhovni­ceşte astfel de încercări! Căderi au fost în biserică de la începuturi şi vor fi până la sfârşitul lumii. Noi să nu slăbim în credinţă! Mulţi au tendinţa de a spune: „Uite, dacă popa a căzut aşa, pot să cad şi eu” – Nu! Dacă popa, sau pă­rintele diacon a căzut în vreun fel, tu roagă-te să se ridice.

De câte ori aţi citit voi în presă despre homosexuali care şi-au schimbat viaţa şi duc viaţă sfântă? De câte ori aţi citit despre fete care au făcut avorturi sau au trăit în desfrânare, şi acum merg pe calea pocăinţei, pe calea sfinţeniei? Presa ne îndeamnă să alegem păcatul, şi apoi presa îi arată cu degetul pe clericii care cad. Lucrul acesta este făcut pentru batjocorirea Bisericii lui Hristos.

Având porunca aceasta de a nu judeca, nu trebuie, totuşi, nici să fim orbi. Trebuie să înţelegem că lumea mer­ge din rău în mai rău. Am să vă citesc o vedenie descrisă de părintele Mina Dobzeu. Mulţi vorbesc des­pre părintele Mina: mare dascăl al rugăciunii, marele predi­cator, dar puţini vorbesc despre curajul său împotriva comu­nismului, despre curajul său împotriva ereziilor de tot felul. Şi spune părintele Mina: „Iată ce mi-a arătat Domnul într-o vedenie. Am auzit o voce necunoscută: «Scoală repede şi scrie!» Eu întreb: «Ce să scriu?» Scrie: «Au alterat untdelemnul». Şi s-a făcut înaintea mea o can­delă cu untdelemn şi o lampă cu petrol şi o sticlă goală. Apoi mi-a zis: «Ia candela şi toarnă untdelemnul în sticlă!» Şi am făcut aşa. Am luat candela cu untdelemn şi l-am turnat în sticlă. Apoi mi-a zis: «Aruncă candela golită!» Şi am aruncat-o şi s-a spart. Mi-a zis: «Ia lampa şi toarnă petrolul din ea în sticlă, peste untdelemn!» Şi am turnat. Apoi mi-a zis: «Aruncă lampa!» Am aruncat-o şi s‑a spart. Mi-a zis din nou acea voce – zice părintele Mina – «Ia şi gustă din sticlă!» Eu am dus sticla la gură să gust, dar ştiind că untdelemnul este amestecat cu petrol, sim­ţindu-i mirosul greu, n-am putut să gust. Şi am zis: «Nu e bun!» Şi a zis acea voce: «Iată ce au făcut mai marii Bise­ricii: au luat untdelemnul din candela Bisericii Mele şi l-au amestecat cu petrolul din lampa satanei! Ei au făcut un amestec care nu mai e bun să ardă în candela Mea! Au luat învăţătura Mea şi au pus-o în sprijinul învăţăturii satanei! Această atitudine a clerului e urâtă înaintea Mea!»”

Dar Dumnezeu poartă de grijă Bisericii Sale. Oricât de mari sunt căderile unora, harul lui Dumnezeu se coboară peste cei care vor să dea mărturia cea bună. E adevărat că aceştia vor fi prigoniţi. În zilele noastre, preoţii sau episcopii care au curaj să vorbească împotriva Uniunii Europene sunt şi vor fi prigoniţi, aşa cum au fost prigoniţi ierarhii şi preoţii care au vorbit împotriva fiarei comuniste.

În iulie 1927, mitropolitul eretic Serghie Stragorodski, care a supus Biserica Rusă statului comunist, a publicat o declaraţie de loialitate faţă de statul comunist şi a spus aşa: „Bucuriile şi succesele Uniunii Sovietice sunt bucuriile şi succesele noastre. Cerem de la episcopatul care se găseşte în afara frontierelor noastre asigurarea scrisă a loialităţii sale totale faţă de guvernul sovietic.” Şi atunci, sfântul Ioan Maximovici şi ceilalţi episcopi cu viaţă sfântă din diaspora au fost chemaţi să se supună fiarei comuniste de către acest patriarh apostat, care i-a ameninţat: „Cei care nu vor semna acest angajament de supunere faţă de puterea comunistă sau îl vor încălca, vor fi excluşi din efectivul clerului care ţine de patriarhia Moscovei.” Şi Sfântul Ioan Maximovici, marele făcător de minuni, a primit această ameninţare, dar a ştiut să-i stea împotrivă. Cine a rămas în istoria Bisericii? Sfântul Ioan Maximovici sau episcopii care s-au supus fiarei comuniste?

În încheierea cuvântului meu, am să fac o referire la noile minuni ale mucenicilor de la Aiud. Unii poate aţi auzit cum, în acest an, pe 19 martie, la Iaşi, dintr-o raclă care se află pe sfânta masă din acest altar acum, dintr-o raclă cu sfinte moaşte de la Aiud a izvorât mir. Erau zeci şi zeci de oameni de faţă care au văzut această minune şi au dat mărturie despre ea. Această raclă a fost dusă de părintele Mihail Popescu din Piatra Neamţ în casa unei bătrâne bolnave şi, când să se închine femeia, apăruse iar o pată de mir pe bucata de sfinte moaşte.

Această raclă a ajuns în mai multe părţi ale ţării, a ajuns chiar în Italia… Când a ajuns într-o biserică ortodoxă din Torino a venit un părinte care, intrând în altar, a fost izbit de mireasma care ieşea din sfintele moaşte. Racla a ajuns apoi la Roma – Roma, oraş care a dat atâţia şi atâţia mucenici – şi acolo creştinii s-au putut închina la aceste sfinte moaşte.

Am să vă spun o altă minune care s-a întâmplat cu aceste sfinte moaşte: o femeie bolnavă, care avusese cancer la colon, era foarte, foarte bolnavă; operaţia nu fusese de ajutor; femeia era pe patul de moarte, familia ei voia să cumpere sicriu, pentru că femeia nu se mai putea mişca, în momentul în care s-a închinat la aceste sfinte moaşte de la Aiud, trupul ei a simţit o schimbare şi femeia, după câteva luni de zile, merge pe picioarele ei.

Vreau acum să vă mai spun o mare minune făcută de mucenicii de la Aiud, o minune care arată că Dumnezeu vrea ca ei să fie cinstiţi cum se cuvine. Precum ştiţi, această mănăstire, Petru Vodă, a făcut atâta şi atâta misiune pentru cinstirea sfinţilor din închisori. Am să vă spun o minune pe care am auzit-o de curând, de la părintele Augustin de la Aiud, o minune prin care se arată cum sfinţii închisorilor vor să se facă racle pentru moaştele lor.

Ce s-a întâmplat? Un preot din Bucureşti a cerut de la Aiud părticele din sfintele moaşte şi a primit o coastă, o vertebră şi o claviculă. În cele din urmă, ajungând la Bucu­reşti, un alt preot a cerut şi el o parte din sfintele moaşte şi părintele a dat clavicula, păstrând pentru biserica sa – biserică de la o unitate militară – vertebra şi o coastă. Într-o zi a programat să facă Paraclisul Maicii Domnului. Şi, ducându-se la biserică, în loc să vadă biserica deschisă şi candelele aprinse, a văzut că totul era închis, uşa la biroul său din unitatea militară era închisă. A bătut la uşa biroului şi paracliserul s-a trezit din somn: „Ce-i, părinte?” „N-ai pregătit cele pentru slujbă? Ce-i cu tine? De ce dormi? Ţi s-a întâmplat ceva?” „Nu, părinte, nu mi s-a în­tâm­plat nimic.” „Du-te la biserică şi pregăteşte toate pen­tru slujbă!” Paracliserul s-a dus la biserică şi iar a adormit. Şi când s-a dus părintele la el, l-a trezit: „Ce-i, omule, cu tine? De ce dormi, ţi s-a întâmplat ceva?” „Nu, părinte, dar trebuie să vă spun ceva. Cât am adormit în birou şi apoi aici, în biserică, am avut un vis care a început în birou şi a continuat în biserică. Mi-au apărut în vis doi tineri, îm­brăcaţi în haine strălucitoare, albe, şi mi-au spus aşa: «Să nu ne faceţi raclă de aur, ci să ne faceţi raclă de argint.»”

Paracliserul nu ştia că pentru acele părticele din sfintele moaşte voia comandantul unităţii militare să facă o raclă de aur. Nu ştia paracliserul acela de cele două părţi de sfinte moaşte. Şi au zis mucenicii: „Să ne faceţi raclă de argint, pentru că înainte cei care se despărţeau de Dum­nezeu făceau idoli de aur. Dar nouă să ne faceţi raclă de argint.” Şi sfinţii i-au arătat paracliserului în vis racla, dimen­siunile, cât de mare să fie, lungimea, lăţimea, ce icoa­ne să aibă pe margine, unde să fie pusă şi vertebra şi coas­ta, şi bucata de catifea roşie care să fie pusă înăuntru. Şi pă­rintele l-a întrebat: „Eşti sigur?” Şi paracliserul a zis: „Eu asta am visat, asta vă spun şi o să vă rog să mă lăsaţi pe mine, din banii mei, să mă ocup să se facă această raclă.” Şi au găsit un meşter căruia i-au spus tot, dimen­siunea, lungimea, lăţimea, ce icoane să facă pe margine. Şi s-a făcut această raclă spre slava lui Dumnezeu şi cinstirea acestor noi sfinţi ai închisorilor.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a dat indicaţii cum să fie făcut chivotul legii. A dat indicaţii precise legate de cele folosite în cult. Tot aşa, la mănăstirea Pecerska, prin arătare cerească, Dumnezeu a arătat cum să fie făcută biserica mănăstirii Pecerska, şi un om pe nume Simon a avut o vedenie: cu un anumit brâu să se măsoare lungimea şi lăţimea bisericii. Şi s-a făcut aşa. Şi acest om, Simon, este primul care a şi fost înmormântat la mănăstirea Pecerska.

Ei bine, Dumnezeu vrea nu doar să se facă racle pentru sfinţii închisorilor, Dumnezeu vrea ca noi să purtăm în inimile noastre jertfa lor. De ce nu ştim numele atâtor şi atâtor mucenici? Pentru că nu ne-am rugat lui Dumnezeu cum se cuvine să ne descopere numele lor. Sau poate că ne-am rugat, dar viaţa noastră nu a fost o viaţă de sfinţenie. Ne-am rugat cu gura, dar cu trupul am păcătuit, cu trupul am stat împotriva rugăciunii noastre.

La Cluj, un preot care primise o părticică din sfintele moaşte şi-a pus credincioşii să se roage, să postească, şi pentru jertfa credincioşilor, sfântul mucenic le-a descoperit că numele său este Gheorghe, şi ştiu ce nume să folosească în rugăciunile către acest sfânt.

La mănăstirea Vatoped, în Sfântul Munte Athos, s‑au găsit moaştele unui sfânt şi, neştiind ce nume să-i pună, i-au ales părinţii, sfătuindu-se cu stareţul, i-au ales un nume, i-au făcut slujbă, i-au pictat icoană şi, înainte de prima prăznuire, s-a arătat sfântul şi a zis: „Pe mine mă cheamă altfel. Dar dacă voi mi-aţi făcut slujbă şi icoană aşa, să rămână cum aţi decis voi.” Dar important este că părinţii au avut râvnă şi s-au rugat acelui cuvios. Tot aşa să ne rugăm şi noi sfinţilor închisorilor.

Şi dacă ne-am adunat aici, ne-am adunat să-i cinstim pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, dar mulţi ne-am adunat şi să fim la slujbă împreună cu părintele Iustin Pârvu. Să ne bucurăm că suntem la acest praznic împreună cu el. Şi nu doar să ne folosim noi de cuvintele lui, nu doar să ne folosim noi de pilda sa! Să-l ajutăm noi, prin rugăciunile noastre, să-i dea Dumnezeu sănătate şi pentru rugăciunile noastre!

Aţi citit în Vieţile Sfinţilor cum Dumnezeu le descoperea unor cuvioşi că va veni sfârşitul, şi pentru rugăciunile obştii sau pentru rugăciunile credincioşilor, Dumnezeu le dăruia lungime de zile. Poate Dumnezeu ar vrea să fie acesta ultimul praznic al mănăstirii cu părintele Iustin, dar dacă noi ne rugăm şi zicem: „Doamne, nu ne lăsa fără părintele!”, Dumnezeu va primi rugăciunea noastră! Pentru că avem nevoie de modele duhovniceşti. De cuvinte suntem poate sătui. Mulţi vorbesc, dar puţini fac. Noi avem nevoie de oameni care fac. Şi să nu uităm că Dumnezeu nu ne lasă singuri. Dumnezeu ne trimite pe sfinţii îngeri, Dumnezeu ne trimite pe sfinţii mucenici să fie alături de noi.

În încheiere, vă pun în suflete cuvintele poetului Radu Gyr, legate de prezenţa mărturisitorilor în vieţile noastre. Într-o vreme în care atâţia şi atâţia se plâng de singurătate, se plâng că sunt singuri, acest nou mărturi­sitor, Radu Gyr, ne spune că mucenicii nu ne lasă singuri, că se vor întoarce în inimile noastre:

Ne vom întoarce într-o zi.

Ne vom întoarce neapărat.

Vor fi apusuri aurii,

Cum au mai fost când am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,

Cum apele se întorc din nori,

Sau cum se-ntoarce, tremurat,

Pierdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi.

Şi cei de azi, cu paşii grei,

Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,

Cum vom intra încet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,

Uşori, ţinându-ne de mâini,

Toţi cei de ieri în cei de-acum,

Cum trec fântânile-n fântâni.

În zâmbetul ce va miji

Şi-n orice geamăt viitor,

Tot noi vom sta, tot noi vom fi,

Ca o sămânţă-n taina lor.

Noi, cei pierduţi, reîntorşi din zări,

Cu vechiul nostru duh fecund,

Ne-napoiem şi-n disperări,

Şi-n răni ce-n piepturi se ascund.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce i-ai întărit pe sfinţii mucenici de-a lungul veacurilor, trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi toţi. Luminează-ne, Doamne, întăreşte-ne! Sădeşte în inimile noastre curaj pentru mărturisirea dreptei credinţe! Ajută-ne nouă, Doamne, să trăim aproape de sfinţii Tăi! Ajută-ne, Doamne, să trăim călăuziţi de Sfinţii Arhangheli şi de sfinţii mucenici! Pregăteşte-ne, Doamne, drumul spre Împărăţia Ta! Dă-ne, Doamne, putere să lepădăm patimile şi poftele ca, împreună cu toţi îngerii şi sfinţii, să Te lăudăm în vecii vecilor! Amin.

Inregistrarea video o gasiti la:

Danion Vasile – Predica la hramul manastirii Petru Voda

SPURCAREA PLANETEI CONTINUA: primul episcop homosexual din lume este o lesbiana suedeza …

Suedia are primul episcop homosexual, din lume

   Citez din articolul Suedia are primul episcop homosexual, din lume:

   Primul episcop homosexual declarat,  din lume, este Eva Brunne, pastor al cultului luteran din Suedia. Ea a fost consacrată de către arhiepiscopul de Uppsala Anders Wejryd, primat al Bisericii Suediei, episcop al Stockholm-ului.
   Lesbiană declarată, Eva Brunne, în vârstă de 55 de ani, a fost aleasă de congregatie episcop al diecezei Stockholm în mai 2009, cu 413 voturi pentru şi  365 voturi împotrivă.
   Ea şi partenera ei de viaţă mai tânără, pastorul Gunilla Lindén, sunt părinţii unui copil în vârstă de trei ani.
   ‘Nu vă temeţi să ieşiţi în faţă şi să să folosiţi darurile pe care le-a dat Dumnezeu’, a spus arhiepiscopul Anders Wejryd cu ocazia ceremoniei, la care au luat parte regele Carl XVI Gustaf şi regina Silvia.
   Homosexualii şi lesbienele se pot căsători între ei începând cu 1 mai în Suedia. Biserica luterană a Suediei a sprijinit deschiderea către acest tip de căsătorie, însă s-a pus de acord doar acum câteva săptămâni în ce priveşte binecuvântarea ecleziastică pentru căsătoriile între doi bărbaţi sau două femei.

   Cititi va rog si:

SPURCAREA PLANETEI CONTINUA: Incepand cu 1 noiembrie, SODOMITII SUEDEZI SE VOR PUTEA CASATORI RELIGIOS

SPURCAREA PLANETEI CONTINUA: luteranii primesc si homosexuali activi in randul clerului

Anglicanii se vor unii cu catolicii prin absorbtie? Principalul motiv ar fi chestiunea homosexualitatii

 

Biserica Ortodoxă din Grecia, împotriva iniţiativei autorităţilor italiene de a interzice prezenţa simbolurilor creştine în şcoli

Posted in Biserica Ortodoxă din Grecia by saccsiv on noiembrie 15, 2009

   Citez din articolul Ortodocşii greci, împotriva interzicerii crucilor în şcoli

   Biserica Ortodoxă din Grecia le-a cerut creştinilor europeni să ia atitudine împotriva iniţiativei autorităţilor italiene de a interzice prezenţa simbolurilor creştine în şcolile din Peninsulă.
   Interdicţia din Italia a venit în urma unei decizii a Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO), care a hotărât săptămâna trecută că prezenţa crucilor în sala de clasă încalcă dreptul copiilor la practica liberă a propriei religii.
   Magistraţii CEDO au considerat că prezenţa obligatorie a crucifixelor în sălile de clasă anulează dreptul părinţilor de a-şi educa odraslele în spiritul religiei în care doresc să-i crească şi încalcă libertatea copiilor de a-şi apăra convingerile religioase.    Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe din Grecia se tem că măsura luată în Italia va stabili un precedent. Săptămâna viitoare va avea loc un Sfânt Sinod reunit special pentru a compune un plan de acţiune în această problemă. Îngrijorarea ortodocşilor greci este justificată de punerea în pericol a simbolurilor creştine. Biserica elenă a trecut peste neînţelegerile cu cea romano-catolică, întinse pe durata ultimilor 1000 de ani.
   Conducătorul Bisericii Ortodoxe greceşti, Arhiepiscopul Ieronim, susţine punctul de vedere al Vaticanului, conform căruia simbolurile creştine fac parte din identitatea europeană. Capul ortodoxiei elene este de părere că nu numai drepturile minorităţilor trebuie respectate, ci şi cele ale majorităţii.
   Clericii eleni au reacţionat la situaţia din Italia ca răspuns la un apel al unei credincioase de origine greacă, al cărei fiu învaţă în Italia.
   O organizaţie din Grecia, denumită Monitorul Helsinki, doreşte aplicarea măsurilor din Italia şi pe teritoriul republicii elene. ONG-ul îşi propune eliminarea icoanelor care îl reprezintă pe Iisus Hristos din sălile de judecată şi doreşte ca, în timpul proceselor, jurământul pentru mărturie să nu mai fie făcut cu mâna pe Biblie.

   Cititi va rog si:

O asistenta britanica risca sa fie CONCEDIATA din cauza unei „PERICULOASE” CRUCIULITE de la gat …

MAREA BRITANIE, din ce in ce mai tacanita: Colindele de Craciun vor fi „interzise” din cauza pericolelor reprezentate de straini …

 

SPURCAREA PLANETEI CONTINUA: Argentina da unda verde casatoriilor intre homosexuali

Posted in Argentina, HOMOSEXUALITATE by saccsiv on noiembrie 15, 2009

   Citez din articolul Buenos Aires da unda verde casatoriilor intre homosexuali:

   Un tribunal din Buenos Aires a deschis calea catre casatoriile intre persoane de acelasi sex in capitala argentiniana, autorizand vineri casatoria unui cuplu format din doi barbati, o premiera in America Latina, cea mai mare regiune catolica a lumii

   Judecatoarea Gabriela Seijas a ordonat ofiterilor registrului starii civile din capitala sa oficieze casatoria dintre Alejandro Freyre si Hose Maria Di Bello, carora le fusese refuzata, initial, casatoria. Cei doi au depus o plangere in aprilie, relateaza NewsIn.

   „Suntem foarte fericiti, dar avem si o mare responsabilitate, pentru ca nu numai noi suntem cei vizati, ci este si o incurajare la egalitate judiciara in Argentina si America Latina”, a spus Di Bello.
   Orasul Buenos Aires, cunoscut pentru „movida gay”, este pionier in America Latina. El a fost deja primul din regiune, in 2002, care a autorizat uniunile civile intre homosexuali, care permit, printre altele, primirea unei pensii in caz ca unul dintre parteneri ramane vaduv. Au urmat orasul Villa Carlos Paz si provincia Rio Negro.
   Uruguayul a fost prima tara din regiune care a legalizat uniunile civile homosexuale, in 2007, iar Curtea Constitutionala columbiana a recunoscut in ianuarie 2009 o serie de drepturi pentru cuplurile de acelasi sex, printre care drepturile la protectie sociala. Nici o tara nu autorizeaza casatoria intre persoane de acelasi sex.

   Judecatoarea argentiniana considera ca „legea trebuie sa trateze toata lumea cu acelasi respect” si a declarat anticonstitutionale doua articole din Codul Civil, dintre care unul mentiona consimtamantul necesar „intre un barbat o femeie”.

   Intr-o tara care se declara catolica in proportie de 91%, episcopul catolic Baldemoro Martini a spus ca „uniunile intre persoane de acelasi sex nu contribuie la binele comun, ele il pun serios in pericol”.

   Cititi va rog si:

SPURCAREA PLANETEI CONTINUA: Incepand cu 1 noiembrie, SODOMITII SUEDEZI SE VOR PUTEA CASATORI RELIGIOS

SPURCAREA PLANETEI CONTINUA: luteranii primesc si homosexuali activi in randul clerului

GRAV. In recenta sa carte, „The King’s Torah”, RABINUL Yitzhak Shapira scrie ca: “EVREII POT UCIDE GOIMI, fie ei si copii” …

   Conform articolului Rabbi’s book says Jews can kill gentiles, rabinul Yitzhak Shapira din West Bank a scris o carte in care specifica faptul ca evreii pot ucide non-evreii care pun in pericol Israelul.

   Este vorba despre „The King’s Torah” a carei lansare a avut loc luni, la scurt timp dupa anuntarea arestarii unui terorist pretins evreu care a recunoscut uciderea unor palestinieni si atacul asupra unor evrei de stanga sau mesianici.

   Conform articolului West Bank rabbi: Jews can kill Gentiles who threaten Israel din Ha’aretz, Shapira, seful Od Yosef Chai Yeshiva din Yitzhar, mai precizeaza in lucrare ca este permis sa ucizi copii, in cazul in care si acestia reprezinta o amenintare.

   Cartea s-ar baza pe Biblie, la care rabinul a mai adugat si opiniile sale personale.

   Mai multi rabini proeminenti, printre care Yithak Ginzburg si Yaakov Yosef au recomandat cartea elevilor si adeptilor lor …

   Comentariu saccsiv:

   GRAV. Paie pe foc. Se tot vorbea de faptul ca sunt minti infierbantate ale unor conducatori evrei care isi invata poporul ca pot ucide goimi sau sa le ia averea sau sa le dea bani cu camata sau sa-i inrobeasca, etc., totul conform teoriei ca Israelul trebuie sa conduca planeta iar restul sa le fie sclavi. Iata ca acum s-a gasit si rabinul asta, care impreuna cu rabinii care il sustin, vor reusi sa agite extrem de grav spiritele.

   Ce le-a venit? Realizeaza oare ce fac? Probabil ca nu, dar insuflati fiind de draci, considera ca fac bine.

   Menechem Begin, fost prim ministru Israel, spunea:

   „Rasa noastra este Master Race. Noi suntem zei divini pe aceasta planeta. Noi suntem atat de diferiti de rasele inferioare, precum sunt ele fata de insecte. De fapt, comparativ cu rasa noastra, alte rase sunt bestii si animale. Alte rase pot fi considerate a fi extremente umane. Destinul nostru este de a conduce rasele inferioare. Regatul nostru pamantesc va fi stapanit de liderii nostri cu un sceptru de otel. Masele ne vor linge picioarele si ne vor servi ca sclavi.„

   Cititi va rog si:

Citate celebre ale unor masoni sau evrei sionisti faimosi

   Parca tin cu tot dinadinsul sa mentina ura goimilor impotriva evreilor.

   Dar nu toti rabinii sunt la fel. Sa ne amintim de exemlu, ca reveniti dupa o vizita la presedintele iranian Ahmadinejad, cativa rabini explica intr-o emisiune televizata motivul pentru care au o atitudine contrara sionismului. Aflam ca chiar si in 1944 puteau fi salvati multi dintre evreii din Ungaria, deoarece nazistii flamanzi fiind dupa fonduri au fost deschisi unei astfel de intelegeri „evrei contra bani„, insa ELITELE bogatane sioniste n-au fost de acord. Si este evident ca nu doreau asa ceva din moment ce ele chiar FINANTASERA nazismul (cititi va rog si articolul NAZISMUL ( partea 2 ) : finantatorii si sustinatorii national-socialismului ). Si o facusera deoarece au avut nevoie atat de declansarea razboiului cat si de holocaust, pentru crearea mai apoi a unui zid concentric protector, a unui formidabil sistem (inclusiv legislativ) anti antisemitism in spatele caruia sa-si faca nestanjeniti de cap.

   De aceea dr. Nahum Goldman (1894 – 1982), presedinte al World Zionist Organization, avertiza in 1958 la World Jewish Conference in Geneva:

   „Un declin al puternicului curent anti-semitism sincer, ar putea constitui un nou pericol pentru supravietuirea evreiasca. Disparitia anti-semitismului va avea efecte foarte negative asupra activitatii noastre

   Iar rabinii aceia observa foarte bine folosirea holocaustului ca formidabila unealta si nu sunt de acord cu aceasta. Mai spun ei ca marea problema din Orientul Apropiat este actuala formula de stat a Israelului, generatoare de mega probleme voite. Amintesc ca sute de ani evreii aveau comunitati ce traiau in buna intelegere cu musulmanii, pana cand sionistii s-au gandit ca nu este bine asa …

   Cititi va rog si:

SIONISMUL – propunere de dezbatere pornind de la filmul “Rabini contra sionism”

Cateva motive pentru care sunt urati evreii, Gaza, rabini contra sionism

   Alt motiv pentru care rabinul Yitzhak Shapira a scris asemenea ticalosii ar putea fi faptul ca ELITELE doresc o stare cat mai tensionata in Orient, locul unde cat de curand va izbucni:

Al treilea razboi mondial

PILDA SAMARINEANULUI MILOSTIV. Duminica a 25-a dupa Rusalii (Începutul Postului Crăciunului). Predica parintelui ILIE CLEOPA

Posted in Parintele Cleopa, PILDA SAMARINEANULUI MILOSTIV, predici by saccsiv on noiembrie 15, 2009

Ev. Luca 10,25-37:

25. Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?  

26. Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti?  

27. Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.  

28. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.  

29. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?  

30. Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.  

31. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.  

32. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături.  

33. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,  

34. Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.  

35. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.  

36. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?  

37. Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.  

Predica Pr. Ilie Cleopa:

Iubiţi credincioşi,

Dacă citim cu atenţie Sfînta Evanghelie vedem că Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a fost ispitit de diavolul (Matei 4, 1-11), dar mai ales de multe ori a fost ispitit de slugile diavolului, care erau cărturarii, saducheii, fariseii, arhiereii şi legiuitorii (Matei 22, 15-18).

Aceste ispitiri din partea lor, întotdeauna erau amestecate cu ură, cu vicleşug şi cu făţărnicie. Aşa vedem, de exemplu, că fariseii, au ţinut sfat cu vicleşug ca să prindă în cuvînt pe Mîntuitorul, şi au trimis la El nişte iscoade ca să-L întrebe dacă se cuvine a da dajdie Cezarului. Dar Mîntuitorul, cunoscînd viclenia lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? (Marcu 12, 15). Altă dată saducheii şi fariseii s-au apropiat cu vicleşug de Domnul, să le dea semn din cer. Iar El le-a răspuns: Cînd se face seară, ziceţi: Mîine va fi timp frumos, pentru că este cerul roşu; iar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, pentru că se roşeşte cerul posomorît. Apoi le-a zis: Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi! Neam viclean şi adulter cere semn şi semn nu i se va da decît numai semnul lui Iona, şi lăsîndu-i a plecat (Matei 16, 1-4).

Vedeţi, fraţilor, că în cuvintele de răspuns către saduchei şi farisei, îi numeşte făţarnici şi neam viclean. Şi aceasta pentru că în sfătuirea lor de a-L ispiti şi a-I cere semn din cer, erau plini de făţărnicie şi viclenie. La fel vedem şi pe legiuitorul din Sfînta Evanghelie de azi venind cu viclenie şi făţărnicie către Domnul, ispitindu-L şi zicînd: Învăţătorule, ce voi face să moştenesc viaţa cea veşnică? (Luca 10, 25). Dar Domnul nostru Iisus Hristos, care prinde pe cei înţelepţi în vicleşugul lor (I Corinteni 3, 19), văzînd pe legiuitor că una vorbeşte cu gura şi alta plănuieşte în inima lui, nu i-a răspuns la cuvintele sale, ci îi pune o întrebare, zicînd: În Lege ce este scris, cum citeşti? (Luca 10, 26), încercînd din cuvintele lui să-l înveţe cele ce nu ştia. Mîntuitorul, care întotdeauna vedea vicleşugul celor ce I se adresau (Luca 20, 23), cunoscînd viclenia legiuitorului care Îl ispitea, l-a întrebat: „Ce scrie în Legea lui Moise?” Iar el a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Levitic 19, 18; Matei 22, 37-40), iar Mîntuitorul i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei fi viu.

Legiuitorul însă nu credea că Iisus Hristos este Dumnezeu. Pentru ce dar, Iisus i-a zis: Fă aceasta şi vei fi viu? Dar poate oare cineva să se mîntuiască fără credinţă în Iisus Hristos? Nu, căci Domnul a zis: Cela ce crede întru Mine, nu crede în Mine ci în Cel ce M-a trimis pe Mine, şi iarăşi: Cel ce mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine (Ioan 12, 44-45), şi iarăşi: Cela ce crede în Mine, chiar de va muri viu va fi (Ioan 11, 25). Atunci pentru ce a zis Domnul legiuitorului că va fi viu împlinind cele scrise în legea lui Moise? Iată pentru ce: pentru că Legea lui Moise a fost învăţătoare şi călăuză spre Hristos (Galateni 3, 24), iar sfîrşitul Legii este Hristos, spre îndreptarea a tot celui ce crede (Romani 10, 4), şi cela ce crede în învăţătura lui Moise, acela crede şi în Iisus Hristos. Cum zice şi în alt loc: De aţi fi crezut în Moise, aţi fi crezut şi Mie (Ioan 5, 46-47).

A mai zis Domnul legiuitorului că va fi viu prin cele scrise în legea lui Moise, pentru că tot cel ce iubeşte pe Cel ce a născut, iubeşte şi pe cel născut din El (I Ioan 5, 1). Iar legiuitorul vrînd a se îndrepta pe sine, l-a întrebat pe Iisus: Cine este aproapele meu? (Luca 10, 29) Iată, altă întrebare pusă cu vicleşug lui Iisus. Oare legiuitorul nu ştia cine este aproapele lui? Acesta ca un legiuitor şi învăţător de Lege, ştia cu adevărat cine este aproapele lui, dar prin această întrebare vicleană, vroia să audă ce zice Domnul, fiindcă el socotea că numai cei din neamul iudeilor sînt aproapele lor, iar nu oricare om.

Dar Preabunul nostru Mîntuitor, vrînd să-i arate cine este cu adevărat aproapele nostru, i-a răspuns cu pilda omului căzut între tîlhari, zicînd: Un om oarecare, se cobora din Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tîlhari, care, dezbrăcîndu-l şi rănindu-l, s-au dus lăsîndu-l abia viu (Luca 10, 30). Vedeţi, fraţilor că Mîntuitorul nu a zis un iudeu, ci un om oarecare, ca prin aceasta să-i arate legiuitorului că orice om este aproapele nostru şi de îl vom vedea în primejdie se cuvine cu toată dragostea a-l ajuta.

După ce Mîntuitorul a spus această pildă legiuitorului, l-a întrebat: Care dintre aceştia trei ţi se pare a fi aproapele celui ce a căzut între tîlhari? Iar el, silit fiind să spună adevărul, a zis: Cel ce a făcut milă cu dînsul. Atunci Mîntuitorul a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea (Luca 10, 37).

Vedeţi înţelepciunea cea fără de margine a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos? Legiuitorul acela a venit cu viclenie şi făţărnicie ca să ispitească pe Domnul, iar Mîntuitorul, prin pilda cu omul cel căzut între tîlhari şi cu Samariteanul cel milostiv, care a purtat grijă de cel rănit şi căzut între tîlhari, i-a dat un minunat şi dumnezeiesc răspuns. Mai întîi a învăţat pe legiuitor că orice om din lume este aproapele nostru. După ce l-a făcut a înţelege acest lucru şi a-l mărturisi, i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea. Adică să nu mai socoteşti de acum înainte că numai cei din neamul iudeilor sînt aproapele tău, ci oricare om din această lume să fie socotit aproapele nostru, şi de este cineva în necaz sau primejdie, să-l ajutăm ca pe cel ce este de un neam cu noi.

Iubiţi credincioşi,

Dar să revenim cu cuvîntul nostru la cele despre care am vorbit la început, adică despre ispitirea cea vicleană şi despre făţărnicie. Să vorbim ceva despre aceste două patimi pentru care Mîntuitorul nostru Iisus Hristos de atîta ori i-a mustrat şi i-a ameninţat cu vaiul pe cărturari, pe farisei, pe saduchei şi pe legiuitorii Legii Vechi.

Mai întîi să arătăm ce este vicleşugul.

Trebuie să ştim şi să înţelegem că tatăl tuturor răutăţilor şi izvor a tot vicleşugul este diavolul. Acesta cu viclenie a înşelat la început pe strămoşii noştri Adam şi Eva şi cu înşelăciunea cea vicleană i-a scos din rai (Facere 3, 1; II Corinteni 11, 3). Dumnezeu urăşte pe omul viclean (Psalm 5, 6). Sfînta şi dumnezeiasca Scriptură arată că inima omului este mai vicleană decît orice şi foarte stricată! Cine o va cunoaşte? (Ieremia 17, 9). Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ne-a arătat că vicleşugul este un păcat care, împreună cu altele, îşi are izvorul şi rădăcina în inima omului, zicînd: Căci dinlăuntru, din inima omului ies cugetele cele rele, desfrînările, beţiile, uciderile, adulterul, lăcomia, vicleşugurile, înşelăciunile, pizma, hula, trufia, uşurătatea (Marcu 7, 21-22).

Marele Apostol Pavel mustră pe Elima vrăjitorul pentru viclenia lui, zicînd: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al diavolului şi vrăjmaş a toată dreptatea (Fapte 13, 10). Acelaşi Apostol acuză pe cei care s-au împotrivit lui Dumnezeu, plini fiind de toată nedreptatea, de desfrînare, de viclenie, de lăcomie şi de răutate (Romani 1, 28-29). Şi învăţînd pe creştini, le spune: Ne-am lepădat de cele ascunse ale ruşinii, nemaiumblînd cu vicleşuguri, nici stricînd cuvîntul lui Dumnezeu (II Corinteni 4, 2). Iar Efesenilor le spune: Să nu fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vînt al învăţăturii prin înşelăciunea cea omenească, prin vicleşugul lor spre uneltirea răzvrătirii (Efeseni 4, 14).

Fraţii mei, din mărturiile de mai sus dacă aţi ascultat cu atenţie, aţi putut înţelege următoarele: întîi, că diavolul este începutul şi rădăcina tuturor răutăţilor şi al vicleşugului; al doilea, că vicleşugul izvorăşte din inima omului şi al treilea, că oamenii cei vicleni sînt fii ai diavolului şi vrăjmaşi a toată dreptatea.

Să arătăm cîte ceva şi despre păcatul cel pestriţ şi felurit al făţărniciei, care este armură blestemată a vicleşugului diavolesc. Şi iată ce am a zice în această privinţă. Să ştiţi că făţărnicia are rădăcina pe vicleşug, iar roade, pe minciună, pe amăgire, pe măiestrie, pe agoniseala rea, pe necinste şi pe vătămarea aproapelui.

Omul făţarnic este nesincer, prefăcut, fals şi viclean, căci una gîndeşte şi alta vorbeşte. Cuvîntul lui este da, iar lucrul său nu. Oamenii făţarnici cinstesc pe Dumnezeu numai cu buzele, după cum arată Sfînta Scriptură, zicînd: Poporul acesta se apropie de Mine, numai cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, iar cu inima este departe de Mine (Isaia 29, 13), şi dumnezeiescul prooroc Ieremia, arătînd acelaşi lucru, zice: Aproape eşti Tu, Doamne, de gura lor, dar departe de inima lor (Ieremia 12, 2). Oamenii făţarnici sînt cucernici numai la arătare (II Timotei 3, 5). Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a asemănat cu aluatul păcatul făţărniciei, zicînd către ucenicii Săi: Păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia (Luca 12, 1). Dar de ce Mîntuitorul a asemănat cu aluatul pe făţarnici? Iată de ce!

După cum aluatul dospeşte toată frămîntura (Matei 13, 33), aşa şi făţărnicia unită cu vicleşugul, strică toată aşezarea cea duhovnicească a omului. Inima, mintea, vederea, limba, buzele lui precum şi toată purtarea lui cea din afară şi cea dinlăuntrul lui sînt tulburate de aceasta.

Nu auzim în Sfînta Scriptură, zicînd: Vai ţie vameşule! Vai ţie desfrînată! Vai ţie tîlharule! Că pe toţi aceştia i-a primit şi i-a miluit Domnul. Iar pe făţarnici, de multe ori i-a mustrat şi cu vaiul i-a ameninţat, zicînd: Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că închideţi Împărăţia Cerurilor înaintea oamenilor, că nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi (Matei 23, 13). Vai vouă cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că mîncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung, pentru aceasta mai multă osîndă veţi avea (Matei 23, 14).

Şi iarăşi: Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei mai îndoit decît voi (Matei 23, 15). Acestea şi încă multe vaiuri a spus Mîntuitorul asupra cărturarilor şi fariseilor, saducheilor şi legiuitorilor. Nici unul din sfinţi şi din filosofii lumii acesteia nu a putut să arate păcatului făţărniciei şi al vicleşugului mai luminat ca Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, Care fiind Dumnezeu adevărat, privea în inimile cărturarilor şi ale fariseilor, şi văzînd aceste patimi grele le mustra şi le ameninţa cu vaiul.

De aceea şi Sfîntul Apostol Petru îndeamnă pe toţi creştinii să fugă de vicleşug şi făţărnicie (I Petru 2, 1). Păcatul făţărniciei duce pe mulţi la erezie, la rătăcire şi este, nu numai un prilej de sminteală, ci şi de pierzare pentru mulţi. Marele Apostol Pavel a arătat că în vremile cele de apoi, mulţi făţarnici şi vicleni se vor arăta: Duhul grăieşte lămurit, zice el, că în vremile cele de apoi unii se vor depărta de la credinţă, luînd aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile diavolilor prin făţărnicia unor mincinoşi, care sînt osîndiţi în cugetele lor (I Timotei 4, 1-2).

În această categorie de făţarnici intră toţi ereticii, toţi sectanţii, care prin făţărnicie şi falsă smerenie şi credinţă strîmbă, amăgesc pe cei necunoscători ai vicleşugului şi ai minciunii lor. De aceea este bine ca toţi credincioşii şi cei ce au dreaptă credinţă să fugă de aceşti şerpi veninoşi, de aceşti făţarnici vicleni, care cu viclenie şi făţărnicie se silesc a înşela pe cei nevinovaţi. Aceştia sînt lupi îmbrăcaţi în piei de oaie (Matei 7, 15-16), care cu viclenie şi făţărnicie vor să înşele şi să piardă oile cele cuvîntătoare ale lui Hristos.

Oamenii care sînt cuprinşi de păcatele făţărniciei şi ale vicleşugului, îi puteţi cunoaşte din aceste semne: Cinstesc pe Dumnezeu numai cu buzele (Isaia 29, 13; Ieremia 12, 2); nu fac cele ce zic (Matei 23, 3-4); oamenii făţarnici sînt cucernici numai la arătare (II Timotei 3, 5); se îngrijesc numai de evlavia cea din afară (Matei 23, 25).

Oamenii făţarnici sînt observatori numai la lucrurile cele mici şi neînsemnate (Matei 23, 23); învaţă minciuna (Fapte 20, 30; I Timotei 4, 2); fac lucruri bune cu îngîmfare (Matei 6, 2); postesc şi se roagă cu îngîmfare (Matei 6, 2-12). Oamenii făţarnici zic: „Doamne, Doamne”, dar nu fac voia lui Dumnezeu (Matei 7, 21); le plac scaunele cele dintîi la adunări (Matei 23, 6; Marcu 12, 38-39); sînt orbi faţă de păcatele lor şi aspri cu păcatele altora” (Luca 6, 41-42; Romani 2, 1-3); mănîncă casele văduvelor, cum a zis Domnul (Matei 23, 14); sînt lupi îmbrăcaţi în piei de oaie (Matei 7, 15); făţarnicii întrebuinţează religia în scop de cîştig (Luca 20, 47); sînt zeloşi în a face prozeliţi (Matei 23, 15); nu lasă pe alţii să intre în cer (Luca 11, 52).

Dumnezeu pe oamenii făţarnici îi socoteşte urîciune (Isaia, 1, 11-14); oamenii făţarnici se cunosc după faptele lor (Matei 7, 15-20). Pedeapsa lui Dumnezeu ajunge pe cei făţarnici (Marcu 12, 40; Iov 15, 24). Făţarnicii mai ales în vremurile din urmă se vor arăta (I Timotei 4, 2; II Timotei 3, 5) De oamenii făţarnici trebuie a fugi şi a ne îndepărta (II Timotei 3, 5-6).

Iubiţi credincioşi,

În încheiere voi vorbi despre cel mai viclean şi mai făţarnic om din lume, care a întrecut cu răutatea vicleniei şi a făţărniciei pe toţi cei mai înainte de el. Acesta a fost Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece Apostoli, care s-a făcut vînzător al Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. În acest om viclean şi făţarnic intrînd satana (Luca 22, 3), a lucrat prin el la vînzarea şi pierderea Domnului nostru Iisus Hristos. Prin acest viclean şi făţarnic ucenic, Mîntuitorul a fost dat la chinuri, la răstignire şi la moarte pe cruce (Matei 27, 33-37). În acest Iuda, fiul pierzării, (Ioan 17, 12), care mai bine nu s-ar fi născut (Matei 26, 24), s-au unit aceste preagrozave fapte ale vicleşugului şi ale făţărniciei. Acest preaviclean şi făţarnic ucenic, pe lîngă răutăţile mai sus arătate, era şi foarte bolnav de iubirea de arginţi. Şi cînd Maria, sora lui Lazăr în Betania a spălat cu mir de nard curat, de mare preţ picioarele Mîntuitorului şi le-a şters cu părul capului ei (Ioan 12, 3), Iuda i-a făcut supărare Mariei, zicînd că ar fi trebuit să vîndă mirul şi preţul să-l fi dat la săraci.

Iuda cel viclean şi făţarnic, arătîndu-se că îi este milă de săraci, înşela pe cei de faţă pentru că lui nu-i era milă de săraci, ci pentru că era fur şi avînd punga, lua din ce se punea în ea (Ioan 12, 5-6). O, viclenie şi făţărnicie; cu chipul se arăta milostiv, iar în inimă avea nesaţul iubirii de argint. Tot aşa şi la vinderea Mîntuitorului în grădina Ghetsimani a dat semn la cei ce voiau să prindă pe Domnul, zicînd: Pe care voi săruta, Acela este; puneţi mîna pe El (Matei 26, 48). Şi îndată venind la Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat (Matei 26, 49). Iar Mîntuitorul i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? (Matei 26, 50). O, viclenie şi făţărnicie nemaiauzită a vînzătorului şi o, bunătate negrăită a Mîntuitorului! Ştie toate cele din inima lui Iuda, cunoaşte toată viclenia şi făţărnicia lui, dar nu-l mustră şi nici nu-l pierde, ci cu cuvînt plin de blîndeţe îl întreabă, zicînd: Prietene, pentru ce ai venit? (Matei 26, 50).

Vedeţi, fraţii mei, faptele vicleşugului şi ale făţărniciei lui Iuda? În inimă are vînzarea şi prinderea Mîntuitorului, iar pe buze, „Bucură-te, Învăţătorule!” şi sărutarea cea vicleană, ca semn celor ce veniseră să-L prindă pe Domnul. Iar Preabunul nostru Mîntuitor îi zice: Prietene şi ucenicul Meu, cu ce ţi-am greşit, de ce mă vinzi la cei fără de lege? Eu te-am făcut apostol. Eu te-am făcut părtaş Trupului şi Sîngelui Meu (Marcu 14, 22-25). Eu ţi-am dat harul şi puterea de a face minuni, de a izgoni duhurile cele necurate, de a tămădui tot felul de boli şi de a învia morţii (Matei 10, 1-8). Eu ţi-am încredinţat şi punga cea de obşte spre a mîngîia într-un fel inima ta cea iubitoare de arginţi şi neputinţa ta (Luca 22, 36), iar tu acum, ucenicul Meu şi prietenul Meu, care de atîtea daruri şi cinste te-ai îmbogăţit de la Mine, fără de nici o recunoştinţă şi fără de nici o milă, mă dai spre moarte? Oare îţi dai seama cîtă întunecare, cîtă orbire spirituală şi cîtă nerecunoştinţă este acum în inima ta? Pentru ce te faci de bună voie fiu al pierzării? (Ioan 17, 22), că Eu nu voiesc moartea păcătosului (Iezechiel 18, 23; II Petru 3, 9).

Iată pînă la cîtă întunecare şi înşelare spirituală ajunge omul cel viclean, făţarnic şi iubitor de argint.

Vă rog, fraţii mei, să fugiţi ca de moarte de păcatul vicleniei şi al făţărniciei şi ce aveţi în inimă aceea să aveţi şi pe buze. Să nu fim făţarnici în fapte şi în cuvinte, ca să nu cădem în osînda lui Iuda vînzătorul. Să vă creşteţi copiii în frica de Dumnezeu, învăţîndu-i să nu spună minciuni, să asculte, să iubească Biserica, rugăciunea, milostenia şi citirea cărţilor sfinte.

Aşa de vom face, vom fi în pace şi cu Dumnezeu şi cu aproapele nostru şi vom avea pacea şi bucuria Duhului Sfînt în inima şi conştiinţa noastră. Amin.

%d blogeri au apreciat asta: