SACCSIV – blog ortodox

Articol interesant in LA STAMPA: „Gripa de tip A-spionati de un cip pentru a evita imbolnavirea”, in care face referire si la celebrul articol din The Sun, din 1989, despre cipuirea populatiei

   Un cititor ne semnaleaza urmatorul articol Influenza A: spiati con un chip per non ammalarsi (ii multumesc pentru traducere)

   Un cip destinat sa descopere mecanismele contaminarii, sanatatea valoreaza mai mult decat intimitatea

   Va dezvalui cum se transmite contaminarea, cine este purtatorul si cine este contaminatul, la ce distanta se transmite boala: o zona pana azi obscura, din lantul de contaminare cu alte boli.

   “Big brother”-ul epidemiologic al viitorului este un chip aflat in faza de experimentare sponsorizata de Isi-Torino, de Iss si de spitalul roman “Bambino Gesu” (Pruncul Iisus) din Roma, unde circa 200 de persoane-dintre care medici, paramedici, infirmieri, pacienti si vizitatori- sunt dotate cu un senzor electronic (relevator sensorial de molecule virale-nota traducatorului) care inregistreaza pozitia, contactul fata catre fata indeaproape intre indivizi aflati la distanta de 1 metru intre ei.

   Scopul: determinarea modului in care apropierea a doua persoane poate influenta raspandirea bolii, in particular cele transmise pe calea aerului ca, de exemplu gripa, si chiar si temutele infectii din mediul spitalicesc.

   CUM FUNCTIONEAZA

   Chiar daca este circumscris unei singure sectii de spital si unui numar relativ limitat de persoane-cateva sute-e vorba de un experiment important, primul din lume, daca nu-l luam in calcul pe cel anterior, testat la gradinita din Lyon si prezentat in maxi-congres.

   Chip-ul care ne va salva (poate) de unele infectii periculoase, e un dispozitiv RFID activ, putin mai mare decat un timbru, introdus intr-un contenitor ermetic, dotat cu antena radio pentru comunicarea pozitiei.

   Aceasta tehnologie brevetata de ISO nu e doar in gradul de a releva toate detaliile unui contact intre doua sau mai multe persoane aflate la un metru distanta, inclusiv gesturile cele mai fugare(un salut -15 secunde), dar e capabil sa evalueze pana si durata si frecventa practicii de spalare a mainilor, punctul de referinta-dupa cum se stie- in prevenirea contaminarii. In fine, nu are nimic comun cu informatiile incomplete si nesigure pe care ni le-au furnizat pana acum chestionarele completate de personalul sanitar, care avea la baza reconstituirea traseului parcurs de periculosii patogeni in mediul spitalicesc-cum ar fi stafilococul auriu-care reprezinta o evidenta problema de sanatate publica.

   PRELUCRAREA DATELOR

   La sfarsitul experimentului, datele acumulate vor permite construirea unui tablou complet si detaliat a tuturor contactelor, modalitatilor, timpilor, locurilor, -ca baza de plecare in crearea simularilor capabile sa previna si sa imbunatateasca sistemul de monitorizare a infectiilor din mediul spitalicesc, daca nu chiar transmiterea virusilor-inclusiv H1N1 care ne preocupa. Luand act de informatiile disponibile –aici nefiind nici un motiv de dubiu-responsabilii acestui experiment au adoptat, bineinteles, toate strategiile posibile de garantare a intimitatii. Identitatea pacientilor e gestionata cu aceeasi precautie folosita in elaborarea cartelelor clinice, iar chip-ul identifica doar categoria “cobailor”, nu si datele personale. In serialul “ Grey’s Anatomy”, in imaginarul Seattle Grace Hospital, sa zicem, fascinantul doctor Derek si doctorita Meredith Grey stagiari in chirurgie, n-ar trebui sa-si faca probleme: sarutari, strangeri de mana, , ochiate ar lasa doar urma, dar fara sa li se dezvaluie identitatea.

   A FOST TOTUL PREMEDITAT?

   Cum era de asteptat, pandemia va dezlantui fantezia zgomotoasa a conspirationistilor& analogii lor: stirea folosirii cipului la spitalul “ Bambino Gesu” a resuscitat un articol deja prafuit, aparut in august 1989 in cotidianul britanic “The Sun”, cu titlul care era un adevarat program: “ Big brother” e aproape. Dezvaluirea planului secret pentru etichetarea fiecarui barbat, femeie si copil”.Se vorbea acolo de un proiect-zice-se-comandat de inaltii oficiali ai admnistratiei Bush pentru implantarea microcipului in fiecare barbat, femeie si copil- conectati la un computer capabil sa identifice pozitia fiecaruia in orice moment, astfel incat sa se obtina controlul total al populatiei. Pretextul ar fi fost oferit de o pandemie de gripa porcina; in fine, in spatele unui serviciu pentru protectia persoanelor, s-ar fi ascuns, Big Brother”. Articolul cu pricina circula in internet alimentand comentarii in blogurile anti-vaccin.

   Comentariu saccsiv:

   La final, articolul face referire la:

   Oare de ce a aparut aceasta referire? LA STAMPA apartine familiei Agnelli, care este foarte apropriata ELITELOR. Iata cateva detalii despre cel mai important membru al familiei:

   Giovanni Agnelli (Gianni) (1921 –  2003), industrias italian, conducatorul Fiat. Bunicul sau, Giovanni Agnelli, a produs autovehicule pentru puterile Axei .

   In anii 1970 vinde o parte din companie catre Lafico, companie libiana a colonelului Gaddafi.

   Relatii stranse cu STANGA italiana.

   Conducator al clubului Juventus .

   Prieten apropiat cu Henry Kissinger si David Rockefeller . Ultimul l-a numit International Advisory Committee (IAC) al Chase Manhattan Bank, condusa de Rockefeller .

   A fost deasemenea membru al Rockefeller Center.

   Recunoscut ca un playboy, a avut relatii intime cu Pamela Harriman, ea insasi o desfranata la nivel PAPUSARESC.

   Relatii cu mafia.

   Participant intruniri Bilderberg Group.

   Gianni a murit, dar este evident ca familia sa si-a pastrat bunele relatii cu ELITELE. Asadar, de ce oare a aparut specificarea cu articolul din The Sun? Desi ia in zeflemea “teoria conspiratiei”, ultimul paragraf le confirma unora temerile ca vor fi cipuiti odata cu vaccinarea in masa.  Si consider ca de fapt asta se si doreste.

   Teoria conform careia cipurile vor fi puse in corpurile cetatenilor planetei prin intermediul unui vaccin este imbratisata de din ce in ce mai multi dintre cei cu pareri mai mult sau mai putin anti-sistem. Se amesteca insa borcanele rau de tot. Exista intr-adevar tehnologia care sa permita realizarea unor asemenea cipuri implantabile in corpul uman ce vor permite SISTEMULUI monitorizarea individului si care vor inlocui actualele acte de identitate, carnete de sofer, card bancar, etc. Si va fi intr-adevar o actiune de „cipuire” a populatiei, de fapt semnul fiarei de care se vorbeste in Apocalipsa si fara de care individul nu va putea vinde sau cumpara.

   Teoria implantului prin vaccin nu tine insa cont de faptul ca cipuirea nu se va face fortat si nici fara stiinta „victimei”. Tocmai aici este chichita. Cititi va rog si:

Daca vorbim de 666, vorbim de Apocalipsa. Daca vorbim de sfarsitul vremurilor, acesta nu poate fi amanat …

   Sa ne intelegem:

   Eu nu sunt de acord cu nici un fel de vaccinare. Cine citeste acest blog stie. Dar din alte motive, decat acela ca semnul fiarei se va implanta printr-o campanie de vaccinare, faca ca cei vaccinati sa aiba habar de acest lucru.

   Cei care pun semnul fiarei, n-o vor face pe ascuns, caci ideea acestui semn nu este doar monitorizarea, ci inchinarea. Deci ei au interesul ca individul sa accepte semnul.

   Mai spun unii ca vom fi fortati sa primim cipul. Despre “fortare”, trebuie sa definim termenul. Caci una e, precum se intampla in vechime cu mucenicii ce erau “fortati” sa jertfeasca idolilor si carora li se oferea altfel alternativa torturii si a uciderii. Si alta e sa te bage intr-un lagar, sa te lege si sa-ti bage fortat cipul.

   Mai spun unii ca parinti cu viata sfanta au avertizat ca cipuirea se va face prin vaccin. Trebuie sa subliniem insa ca n-au spus ca aceasta se va face fara stirea populatiei.

   De ce ELITELE promoveaza totusi aceasta idee? Simplu, deoarece aceasta indeparteaza chestiunea cipuirii de la esenta sa: semnul fiarei. Ca atare, se incearca prezentarea acesteia ca fiind strict o actiune de tip Big Brother. In acelasi timp tot ele coordoneaza actiunile „alternativei” la SISTEM, a celor ce se iluzioneaza ca prin lupta vor invinge ELITELE si vor instaura o societate minunata pe acest pamant. Simpatizantii acestei „alternative” refuza total posibilitatea ca acestea sunt de fapt vremurile apocaliptice. Si astfel, totul se incadreaza in cele ce le-am descris in articolul:

Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”

Reclame

DANION VASILE si SACCSIV: lansari de carte la Târgul internaţional de carte GAUDEAMUS – PAVILIONUL CENTRAL ROMEXPO – Lângă Piaţa Presei libere

Posted in Danion Vasile, saccsiv by saccsiv on noiembrie 22, 2009

VIDEO: Nu conteaza pe cine alegeti. Rezultatul este acelasi …

Posted in alegeri, prezidentiale by saccsiv on noiembrie 22, 2009

Comentariul zilei (22.11.2009): De ce nu trebuie sa mergem la vot

Posted in alegeri, prezidentiale, REFERENDUM by saccsiv on noiembrie 22, 2009

   Iata un comentariu postat la NU MERGETI LA VOT:

   CIVIC, ANTI-CIVIC…SUPRA-CIVIC!
   –De ce nu trebuie sa mergem la vot

   Se discuta intens in societatea moderna despre ce inseamna a fi CIVIC. In epoca contemporana, dimensiunea civica a existentei a capatat o semnificatie mult mai inalta decat dimensiunea ei crestina.
   “Da-i Cezarului, ce-i al cezarului, si lui Dumnezeu, ce-i al lui Dumnezeu!”-spune in Sfanta Scriptura. Adevarat, dar din pacate, acest indemn hristic este supralicitat in prima lui parte, in zilele noastre!
   A participa activ la viata publica a societatii in care traiesti, sub toate aspectele, este, fara indoiala, o datorie civica si, in ultima instanta, si una crestineasca. Pana aici, toate bune! Dar ce ne facem atunci cand suntem pusi in situatia de a-i da cezarului, in detrimentul lui Dumnezeu, de a raspunde chemarii si obligatiei fata de Cezar, mai mult decat Dumnezeului nostru?!
   Este si cazul votului electoral, si al chemarii disperate la vot, proclamate insistent de intreaga societate civila, prin liderii de opinie, prin fel si fel de campanii si indemnuri, prin mass-media in general.
   In conditii obisnuite, sunt de acord ca a nu te prezenta la vot reprezinta o atitudine NE-CIVICA, daca-i vorba doar de indiferenta si nepasare, si ANTI-CIVICA- daca este rea-vointa.Cred ca exista ambele atitudini in societatea romaneasca, in special din prima categorie. In cazul celei de-a doua categorii, consider a fi atitudine anti-civica neprezentarea la vot pe motive STRICT NEGATIVISTE- adica, de ” Gica-contra- de pozitie anti-sistem, doar din neputinta sau placerea de a nu te supune unor norme sociale, civice!
   Ceea ce, evident, nu este bine!
   Dar, atentie, cel care nu se prezinta la vot, considerand ca oferta electorala nu numai ca nu este ceea ce-si doreste{ asta fiind doar o problema subiectiva!}, ci, mult mai mult, ca acea oferta este impotriva intereselor si principiilor sale crestine, acela are o atitudine SUPRA-CIVICA, expresie a unei CONSTIINTE SUPRA-CIVICE- care pune pe Hristos, asa cum e firesc, inaintea Cezarului si a sistemului!
   Aceasta constiinta isi are temeiul in Absolut, si deci, transcende lumea, sistemul, cu imperfectiunile lui.
   O astfel de atitudine, de refuz fata de o oferta politica necrestina si anticrestina, fata de o intreaga clasa politica-la modul mai general-de aceeasi factura, nu numai ca nu este o atitudine anticivica sau necivica, ci este, cum am spus, una chiar SUPRA-civica!
   De aceea, sunt convins ca adevaratii crestini, cei care traiesc si raspund unei morale si unei chemari superioare, intru Domnul nostru Iisus Hristos, nu se vor lasa amagiti sau influentati de apelurile aproape nevrotice de a participa la vot, lansate de societatea civila.
   Nu putem pune stampila acolo unde nu este credinta, nu este moralitate, nu este nimic crestinesc. Ar insemna sa-L tradam pe Hristos!!!
   Inainte de a ne implini orice datorie civica, trebuie sa ne implinim datoria fata de Hristos! Asadar, cei care ne considera ”necivici” sau ”anticivici”, sa ramana cu etichetele lor! Nu-i vina noastra ca nu inteleg nimic.Mai presus de toate, ne vom onora datoria de crestini!

   Nicolae Marius Antonescu

PILDA BOGATULUI CARUIA I-A RODIT TARINA, Duminica a 26-a dupa Rusalii (Dezlegare la peşte). Predica Parintelui Ilie Cleopa. Predica Parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa

Ev. Luca 12,16-21:
Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Pr. Ilie Cleopa:

Predică la Duminica a XXVI-a după Rusalii
( Despre patima iubirii de averi )

Bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea (Psalm 61, 10)

Iubiţi credincioşi,

În multe locuri ale Sfintei şi dumnezeieştii Scripturi, găsim învăţături în care se arată cît de greu şi amăgitor este păcatul iubirii de avuţii şi ce osîndă primesc cei ce îşi pun nădejdea în avuţii şi nu fac milostenie din averile lor, spre a cîştiga în felul acesta mila lui Dumnezeu, după cuvîntul Sfintei Evanghelii, care zice: Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 5, 7); şi iarăşi: Fericit bărbatul care se îndură şi dă (Psalm 111, 5).

Una din învăţăturile Sfintei Scripturi care arată la cîtă orbire şi nebunie ajunge omul care are inima sa lipită de avuţii, este şi pilda Evangheliei citită astăzi, care începe cu aceste cuvinte: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina… (Luca 12, 16). dar pentru care pricină a rînduit Dumnezeu să rodească ţarina acestui om bogat? Dumnezeu, fiind Preabun, preadrept şi îndurat, nu pedepseşte pe om pentru orice păcat în veacul de acum, căci aşteaptă îndreptarea lui şi voieşte ca toţi oamenii să se mîntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină (I Timotei 2, 4; Tit 2, 11). El nu vrea moartea păcătosului (Iezechil 18, 22-32), ci plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi şi răsare soarele Său peste cei buni şi peste cei răi (Matei 5, 45). El ca un Preabun a binevoit ca şi ţarina acestui bogat să rodească cu îmbelşugare, ca văzînd mulţimea roadelor sale să-şi aducă aminte de cei săraci şi necăjiţi şi de bunavoia sa să împartă milă la cei ce nu au, ca să cîştige şi el milă de la Dumnezeu în ziua cea mare şi înfricoşată a Judecăţii celei de apoi.

Dar bogatul, în loc de milostenie cugeta în sine, zicînd: „Ce voi face că nu am unde aduna roadele mele?” Iată în ce grijă aruncă averea pe omul robit de ea. Cel sărac şi necăjit văzîndu-se strîmtorat de lipsă, zice şi el: „Ce voi face că nu am cele de trebuinţă pentru mine, pentru soţie şi pentru copiii mei? Nu am hrană, nu am bani, nu ştiu ce să fac din cauza sărăciei mele”.

Dar cîtă deosebire este între sărac şi acest bogat care zice: „Ce voi face că nu am unde să adun roadele mele?” Vedeţi, fraţilor, nedumerirea nedreaptă şi grija nebună?

Dacă în mintea acestui bogat ar fi fost dreapta socoteală şi în inima lui frica lui Dumnezeu şi milostenia, el îndată ar fi zis în sine: „Slavă Preabunului Dumnezeu că şi anul acesta a rodit ţarina mea, ca să am de unde da şi altora care sînt săraci şi necăjiţi şi nu au cu ce trăi!”

Dar mintea acestui bogat nebun şi cu inima împietrită nu a cugetat că bogăţia nu este a lui, ci a lui Dumnezeu (Agheu 2, 9; II Paralipomena 25, 9) şi că Dumnezeu o dă cui voieşte (Facere 24, 35). Grija cea mare a bogatului una era: că nu are unde să-şi pună roadele sale (Luca 12, 17). Şi îndată a hotărît: Aceasta voi face: voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strînge acolo toate roadele mele (Luca 12, 18).

Iată, în ce chip şi-a dezlegat nedumerirea şi grija. Să strice hambarele şi să facă altele mai mari şi acolo să adune roadele ţarinei şi toate bunătăţile sale.

O, nebunie a omului. O, inimă nesăţioasă de a aduna averi peste averi. Zic doctorii că cel bolnav de hidropică cu cît bea apă cu atît mai tare însetează.

Aşa şi inima bogatului iubitor de avere, cu cît adună mai mult, cu atît pofteşte să aibă mai multă avere. Şi precum iadul nu se satură să primească suflete şi focul lemne, aşa fără de saţ este inima bogatului nemilostiv.

Inima bogatului nemilostiv şi iubitor de avere este foarte departe de dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele. Acest om pururea uită de Dumnezeu, de moarte, de chinurile iadului şi de judecata cea dreaptă şi preaînfricoşată a lui Dumnezeu care va arunca în osîndă veşnică pe cei nemilostivi.

Să audă cei nemilostivi cuvintele apostolului care zice: „Veniţi acum voi bogaţilor, plîngeţi şi vă tînguiţi de necazurile care vor veni asupra voastră. Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mîncat moliile. Aurul şi argintul vostru a ruginit şi rugina lor va fi mărturie asupra voastră şi vă va mînca trupurile ca focul. Aţi strîns comori pentru zilele cele de apoi! Plata lucrătorilor care au secerat ţarinele voastre, pe care voi le-aţi oprit strigă la cer şi strigările secerătorilor au intrat în urechile Domnului Savaot… (Iacob 5, 1-7).

Dar să revin la cuvîntul Sfintei Evanghelii. Bogatul, după ce a cugetat în inima sa să-şi mărească hambarele, a zis: Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strînse pe mulţi ani. Odihneşte-te, mănîncă, bea şi te veseleşte. Iată, fraţilor, ce răsare în inima bogatului nemilostiv. Nu gîndeşte că va muri şi toate cîte a adunat vor rămîne, nu gîndeşte că este trecător şi străin pe acest pămînt. Nu gîndeşte că este dator, din toate cîte i-a dat Dumnezeu, să dea milostenie la cei lipsiţi şi săraci, ci cugeta să bea şi să se veselească din cele ce a adunat în cît mai mulţi ani. O, bogatule fără de minte! De unde ştii că tu vei trăi mulţi ani? Cine ţi-a spus că vei trăi pînă mîine dimineaţă? Cine te-a făcut pe tine stăpîn pe viaţa ta? N-ai auzit pe Duhul Sfînt, zicînd: Omul deşertăciunii s-a asemănat, zilele lui ca umbra trec (Psalm 143, 4).

Dar ce a urmat asupra acestui bogat pironit cu mintea şi inima la avuţiile sale? Dumnezeu i-a zis: Nebunule, în această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine. Dar cele ce ai adunat, ale cui vor fi? Iată ce spune Dumnezeu bogatului nemilostiv, că: în această noapte sufletul tău îl vor cere de la tine. În care noapte? În aceea în care în mintea şi inima omului lacom şi nesăţios după averi nu era nici o lumină a harului lui Dumnezeu, ci un mare întuneric al păcatelor lui. Marele Apostol Pavel ne îndeamnă: Să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu hainele luminii (Romani 13, 12). În alt loc ne spune: Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roade ale întunericului, ci mai vîrtos să le mustraţi (Efeseni 5, 11). Aceste lucruri ale întunericului erau ca o noapte a păcatului în mintea şi inima bogatului robit de avuţii, precum noaptea iubirii de argint, care a întunecat mintea lui Iuda Iscarioteanul; noaptea iubirii de dezmierdări, care a întunecat mintea şi inima lui Baltazar (Daniel 5, 24); noaptea nemilostivirii acelui bogat, care în flacăra iadului fiind, cerea de la Avraam un deget înmuiat în apă.

Iubiţi credincioşi,

Tot păcatul pe care îl facem este un întuneric şi o noapte mare, care ne desparte de lumina harului divin. Dumnezeu este lumină şi locuieşte în lumina cea neapropiată (I Timotei 6, 16). Sfîntul Apostol Pavel ne porunceşte, zicînd: Ca fii ai lumini să umblaţi (Efeseni 5, 8). Dacă vom fi pururea veghetori cu mintea şi ne vom sili după a noastră putere la toată fapta bună, atunci ne vom afla ca fii ai luminii înaintea lui Dumnezeu nerobiţi cu mintea şi cu inima de patimi şi de averi.

Marele Apostol şi Evanghelist Ioan ne învaţă că: Cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui (I Ioan 2, 11). Această noapte a păcatului a întunecat mintea şi inima bogatului despre care ne vorbeşte Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie de azi. Să ne păzim, fraţii mei, cu mare frică de Dumnezeu, să nu cădem în întunericul păcatelor. Iar dacă din neatenţia noastră, pe neobservate am alunecat în noaptea păcatelor, să alergăm cu mare sîrguinţă la spovedanie şi la pocăinţă cu multe lacrimi, spre a dobîndi lumina harului lui Dumnezeu pe care am luat-o la dumnezeiescul Botez, cînd ne-am făcut fii ai lui Dumnezeu (Tit 3, 2-5).

Să nu zăbovim în noaptea păcatelor şi în robia grijilor pămînteşti ca nu cumva să ni se zică şi nouă că în această noapte vor să ceară de la noi sufletele noastre (Luca 12, 20). Aţi auzit că Domnul i-a zis nebun acestui bogat nemilostiv, care era în adîncul nopţii păcatului din cauza iubirii lui de averi şi de dezmierdări. Cu adevărat, nu există mai mare nebunie în această viaţă decît a pune nădejde în averile noastre, a ne face împietriţi şi nemilostivi cu inima şi a ne lega cu sufletul de averi, de dezmierdări, de beţii şi de toate plăcerile veacului de acum care sînt deşertăciune şi moarte.

Să auzim şi pe Solomon care adevereşte acest lucru, zicînd: Mărit-am lucrurile mele; ziditu-mi-am case; ziditu-mi-am vii; făcutu-mi-am grădini şi livezi şi am sădit întru ele tot felul de pomi roditori; făcutu-mi-am lacuri de ape ca să ud dintr-însele dumbrava de lemne odrăslitoare. Avut-am slugi şi slujnice şi robi, am avut şi cirezi şi turme multe de oi, am avut mai mult decît toţi cei ce au fost mai înainte de mine în Ierusalim. Adunatu-mi-am argint şi aur şi avuţiile împăraţilor şi ale ţărilor… şi tot ce au poftit ochii mei n-am depărtat de la dînşii şi nu mi-am oprit inima de la nici o desfătare (Ecclesiastul 2, 4-10). Şi care a fost rezultatul acestei bogăţii şi desfătări? Iată care: Mi-am urît viaţa, că vicleană este asupra mea fapta cea făcută sub soare. Că toate sînt deşărtăciune şi vînare de vînt (Ecclesiastul 2, 17). Aşa ar trebui să cugete toţi cei bogaţi şi plini de avuţii, care-şi cheltuiesc averile lor în petreceri, în beţii, în dezmierdările trupului şi în desfătările cele viclene ale veacului de acum, care duc pe om la pierderea sufletului său.

Iubiţi credincioşi,

Cîtă dreptate are cel ce a zis: „Toate sînt mai neputincioase decît umbra. Toate nu sînt decît visurile mai înşelătoare, pe care într-o clipeală moartea le apucă”. Şi iarăşi: „Cînd dobîndim lumea, în groapă ne sălăşluim”, zice Sfîntul Ioan Damaschin, în slujba înmormîntării. La fel încheie şi Domnul în Evanghelia de astăzi: Aşa este cel ce îşi strînge lui comori, iar nu întru Dumnezeu se îmbogăţeşte (Luca 12, 21).

Aşadar, tot cel ce adună averi şi se leagă cu mintea şi cu inima a de banii săi, de averile sale şi de dezmierdările trupului său, acela nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte, ci în prăpastia iubirii de bani şi a iubirii de averi se aruncă pe sine, spre a lui veşnică pierzare. Cel ce adună bani peste bani şi averi, iar la milostenie nu se gîndeşte, unul ca acela din zi în zi îşi măreşte povara sufletului său, îşi măreşte prăpastia căderii sale în muncile iadului, căci cu cît adună mai multă avere, cu atît se face mai departe de Dumnezeu şi mai adînc se scufundă în grijile sale cele viclene ale veacului de acum.

Să ştim şi aceasta că nu toată bogăţia este spre osîndă. Că cel ce adună cu dreptate bani şi averi, dar nu-şi lipeşte inima de nimic, ci, dimpotrivă, ajută pe cei săraci şi face multe milostenii, unul ca acela se mîntuieşte mai uşor decît cel sărac care cîrteşte şi se lipeşte cu mintea şi inima de puţinele sale agoniseli. Aceasta ne-o dovedesc numeroase exemple de bogaţi evlavioşi, dregători de ţări şi chiar sfinţi care aveau avuţii, precum dreptul Iov, dar fiind foarte credincioşi şi milostivi, pe mulţi săraci îi scăpau de la moarte, zideau biserici şi mînăstiri, case de oaspeţi, spitale. Astfel, pentru milostenia şi iubirea lor de Dumnezeu şi de oameni, se mîntuiau înaintea multora. Deci nu averea pierde sufletul omului că toate sînt create bune de Dumnezeu, ci întrebuinţarea ei rea şi robirea inimii şi a minţii noastre de cele materiale şi de plăceri.

Nimeni dintre noi nu se poate considera astăzi bogat şi stăpîn pe averi. Toţi sînt aproape la fel în cele din afară, dar destul de diferiţi în cele dinlăuntru. Adică în tăria credinţei, în viaţa curată, în rîvna pentru rugăciune, în post, în smerenie şi în iubirea aproapelui. Înaintaşii şi părinţii noştri de demult aveau averi puţine şi copii mulţi dar aveau şi credinţă multă. Ei făceau toate cu rugăciune şi mulţumire, ca înaintea lui Dumnezeu, care vede şi ştie inimile noastre. Ei îşi împărţeau puţinele averi în trei părţi. Cea mai mare parte o foloseau pentru casă, pentru familie. A doua parte o dădeau danie bisericilor care se zideau din nou şi pe la mînăstiri ca să fie pomeniţi toată viaţa. Iar a treia parte din avere o dădeau milostenie la cei săraci şi suferinzi ca să se roage pentru ei.

Aşa să facem şi noi, fraţii mei. Din puţinul cît îl avem să folosim cea mai mare parte pentru întreţinerea familiei, a copiilor, a vieţii pămînteşti. O altă mică parte să dăm pe la bisericile care se repară şi se înnoiesc, căci miluim casa Domnului în care se face zilnic Sfînta Liturghie şi ne ajută la mîntuire. A treia parte, fie şi cît de puţin, să o dăm la săraci, la cei bolnavi şi pentru pomenirea morţilor, că pe ei nu are cine să-i mai ajute, şi vom avea mare plată. Aveţi grijă să nu cheltuiţi banii din puţina avere, pe haine scumpe, pe lux, pe mîncăruri alese, pe distracţii rele şi beţii, că prin aceasta ne adunăm osîndă sigură.

Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne izbăvească de patima iubirii de argint şi de tot păcatul, ca să ne îmbogăţim în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa:

Dacă revedem cu ochii minţii Evangheliile şi Epistolele care se citesc în Biserică la slujbele din decursul unui an liturgic, vom vedea că adeseori problema bogaţilor şi a bogăţiei revine adesea în învăţătura lui Iisus. În Evanghelie avem pilda despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, avem întâlnirea lui Iisus cu tânărul bogat, iar în Epistola Sfântului Iacov găsim o adevărată izbucnire împotriva celor bogaţi, nemilostivi şi snobi.

Oare de ce atâta preocupare pentru cei avuţi şi averile lor? De ce, de atâtea ori, Mântuitorul se întristează că cei bogaţi nu vor intra în împărăţia cerurilor şi de ce bogăţia este o piedică în calea mântuirii?

Dumnezeu a făcut lumea şi a binecuvântat-o. Nimic din creaţie nu a fost rău înainte de căderea omului în păcat. După fiecare zi de creaţie, Sfânta Scriptură spune: „Şi Dumnezeu a văzut că este bine“. Aşadar, toate lucrurile lumii acesteia sunt binecuvântate şi toate ar trebui să contribuie la bucuria şi mântuirea omului, căci toate i-au fost dăruite lui. Ar trebui ca un om, cu cât posedă mai multe lucruri, cu atât să fie mai aproape de Dumnezeu. Însă după căderea protopărinţilor noştri în păcat, toată firea a decăzut şi de atunci întreaga creaţie suspină după mântuire: „Căci ştim că întreaga fire suspină până acum în durere, aşteptând mântuirea” (Romani 8,22).

Cum prin blestem divin omul trebuie să-şi agonisească pâinea cu sudoarea frunţii, mulţi caută să adune bogăţii pentru a scăpa de grija zilei de mâine. Din nefericire, bogatul uită că tot ce are îi este dat pentru scurtă vreme în vederea unei drepte administrări şi nu spre desfătarea josnică a trupului în detrimentul sufletului. El crede că toate sunt ale lui pentru veşnicie, nu-i pasă de cel sărac şi flămând şi uită că fiecare clipă îl apropie de moarte, care nu caută nici pe bogat, nici pe sărac, nici pe tânăr, nici pe bătrân. El socoteşte că toate i se cuvin, că le-a creat el şi nu că Dumnezeu este singurul Creator.

În parabola de astăzi este vorba de un astfel de bogat. Proprietar al unor terenuri întinse, el constată cu bucurie că a fost un an îmbelşugat, că ploile au făcut să rodească ţarina lui mai mult decât în alţi ani. Ciudat, el uită de unde vin vântul şi ploaia şi seceta şi se opreşte exact la partea vizibilă a lucrurilor, nu caută cauza adevărată, nici urmarea acestei situaţii în planul spiritual. Grija lui unică e cum să-şi păstreze recolta cât mai bine. Dacă ar fi privit în jurul lui, ar fi văzut oameni săraci care aveau nevoie de mâncare şi care s-ar fi rugat lui Dumnezeu pentru el dacă le-o dădea. Dacă s-ar fi gândit puţin la viaţa aceasta trecătoare, ar fi înţeles că bucuriile materiei sunt scurte şi şi-ar fi amintit de suflet. Dacă ar fi privit la anii anteriori, ar fi înţeles că belşugul de acum vine de la Dumnezeu şi nu de la priceperea lui şi ar fi folosit averea spre slava lui Dumnezeu şi propria lui mântuire.

Bogatul însă, orbit de bucuria averii, de belşugul de grâne, uită toate acestea şi-şi spune, cuprins de frigurile avuţiei:

Aceasta voi face: voi strica jitniţele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te” (Luca 12, 18-19).

Astfel, planul lui se întindea pe ani înainte şi uita că toate sunt în mâna lui Dumnezeu, aşa cum spune Sfântul Apostol Iacov, că bogatul va fi doborât şi va trece ca floarea ierbii:

Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale” (Iacov 1,11).

Mântuitorul spunea această parabolă a bogatului căruia i-a rodit ţarina în auzul mulţimii. Erau acolo săraci şi bogaţi. Iisus nu voia să jignească pe bogaţii care îl ascultau, ci dorea să-i facă să înţeleagă efemeritatea acestei vieţi şi a bogăţiei. Pe de altă parte, nu voia să-i exalte pe săraci, căci sărăcia în sine, fără slăvirea lui Dumnezeu, nu înseamnă nimic. El voia să-i facă să înţeleagă pe aceşti săraci că starea lor, dacă o încredinţau lui Dumnezeu, era o cale de mântuire mai uşoară decât a bogatului. Dacă ei se simţeau nefericiţi sau în nesiguranţă în ceea ce privea ziua de mâine, trebuiau să înţeleagă, din ceea ce Iisus le spunea, că nici bogaţii nu aveau un spaţiu de siguranţă mare – şi ei erau supuşi pierderii averii prin secetă sau eşec, şi ei erau pândiţi de moarte în fiecare clipă.

De aceea Mântuitorul Hristos îşi încheie parabola cu următoarele cuvinte către bogat:

Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? (Luca 12,20).

Cine dintre noi nu se regăseşte măcar parţial în bogatul căruia îi rodeşte ţarina? Cine nu-şi face planuri pentru o vreme nedefinită – şi bine facem, pentru că viaţa noastră şi firea omenească este una care se proiectează în viitor. Greşeala începe acolo unde uităm de neputinţele noastre şi de dependenţa noastră faţă de divinitate şi zicem: voi merge, voi face, voi vinde şi voi cumpăra, fără a spune: dacă va vrea Dumnezeu. De asemenea, greşeala începe când nu implicăm în planurile noastre de viitor şi milostenia faţă de aproapele nostru. Această absolutizare a vieţii prezente şi această trufie demonică aduc nenorocirea în lume, aduc stăpânirile tiranice, crimele, oprimările şi distrugerea popoarelor.

Dacă ţara noastră este astăzi sub cea mai înspăimântătoare teroare, dacă mor copii în spitale de frig şi de foame, dacă satele ne sunt distruse cu miile şi bisericile cu zecile de mii, este pentru că Partidul Comunist şi toţi conducătorii lui cred că sunt eterni, că moartea nu stă lângă ei în fiecare clipă. Ei cred că sunt în afara răspunderilor faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii lor, ei nu cred că sângele nevinovat pe care îl varsă strigă după răzbunare şi strigătul pătrunde în urechile Domnului.

Am văzut de curând în ziarele din Anglia o fotografie recentă a preşedintelui Ceauşescu. Este îngrozitoare: toate răutăţile făcute, toată suferinţa neamului, durerea copiilor unui întreg popor s-a înscris în linii urâte pe chipul lui schimonosit de infirmităţile sale sufleteşti. Privindu-i chipul, spaima din ochi şi gura distorsionată de ură şi de frică, am înţeles că pentru el răsună, ca tunetul ce cutremură lumea, glasul Domnului:

„Nebune, în noaptea aceasta se va cere sufletul tău de la tine!”.

Grozavă va fi noaptea Judecăţii Domnului, grozavă şi fără de ieşire.

(predică rostită de Pr. Gheorghe Calciu în America în 1988, cu un an înaintea morţii lui N. Ceauşescu, din: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos inseamna suferinta”, Editura Bonifaciu, 2009)

 

%d blogeri au apreciat asta: